CSJ. Decizia nr. 592/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 592/2003
Dosar nr. 7420/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa nr. 2831 din 16 noiembrie 2000, a admis acţiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. S.A. Bucureşti prin sucursala A. Piteşti şi a obligat pe pârâta S.N.T.F.M. S.A., sucursala de marfă Constanţa, la plata sumei de 29.961.885 lei cu titlu de daune către reclamantă şi la 2.471.951 lei cheltuieli de judecată.
Prin aceeaşi sentinţă s-a respins excepţia invocată de pârâtă cu privire la lipsa capacităţii procesuale active a reclamantei, cu motivarea că sucursala A. Piteşti stă în proces în calitate de reprezentant al S.N.P. P. S.A. Bucureşti, iar nu în nume propriu.
Pe fond, admiterea acţiunii s-a întemeiat pe prevederile art. 83.1 din Regulamentul care instituie prezumţia de culpă a cărăuşului pentru cantitatea de marfă constatată lipsă la destinaţie, vagoanele, în speţă, sosind fără sigilii la domă prezentând, deci, urme de violare.
Cât priveşte despăgubirea acordată, se afirmă doar că aceasta a fost calculată, conform prevederilor art. 85.2 din Regulament.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia nr. 461 din 3 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M., sucursala de marfă Constanţa.
Critica privind angajarea răspunderii a fost înlăturată, reţinându-se că apelanta, în calitate de cărăuş, a semnat de primirea transportului fără obiecţiuni, iar la destinaţie s-a constatat că transportul a fost violat, fiind astfel îndeplinite dispoziţiile art. 83.1 şi 83.3 din Regulament.
Cât priveşte critica modului de calcul al despăgubirilor, şi aceasta a fost înlăturată cu motivarea că s-a avut în vedere preţul din factură de la data efectuării transportului (23 iulie 1999), preţul de rafinărie, accizele şi T.V.A. datorate în baza legilor speciale, precum şi taxa pentru drumuri.
Împotriva deciziei, pârâta a declarat recurs, acesta reiterând criticile formulate în apel şi anume:
- greşita angajare a răspunderii sale deoarece, sub linie electrificată, sigiliile nu puteau fi rupte pe timpul transportului, ci doar la expediţie, printr-un fapt al expeditorului;
- elementele de preţ nu au fost dovedite, la dosar neexistând documente în acest sens.
Intimata a depus întâmpinare la dosar prin care susţine legalitatea deciziei atacate cu recurs, solicitând, deci, respingerea recursului.
Recursul este fondat pentru considerentele ce urmează.
Prin acţiunea formulată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 29.961.855 lei, reprezentând contravaloarea cantităţii de 2850 kg benzină constatată lipsă la destinaţie, indicând formula de calcul al preţului de vânzare cu amănuntul: preţ rafinărie + accize + 1,22% T.V.A. + 25% din preţul de rafinărie (taxa de drum), fără a prezenta însă structura valorică a componentelor de preţ şi fără a face dovada preţului stabilit cu destinatara mărfii şi pe care ea l-a încasat.
Potrivit art. 85.2 din Regulamentul de transport pe calea ferată, răspunderea transportatorului este limitată în principal la preţul stabilit prin factură şi, implicit, a documentului care-i ţine locul, cum ar fi, de exemplu, nota de debitare - creditare.
Cum, în speţă, instanţele au acordat reclamantei preţul de vânzare cu amănuntul pe litru de benzină la destinatar, în abstract, fără a se preocupa însă de a stabili prin orice mijloc de probă dacă există documentele contabile la care face referire art. 85.2 din Regulament, Decizia atacată este greşită sub acest aspect.
Nu este întemeiată însă critica cu privire la angajarea răspunderii deoarece recurenta pârâtă nu a reuşit să răstoarne prezumţia de răspundere a cărăuşului instituită de art. 83.3 din Regulament, aspectul evocat, şi anume circulaţia trenului sub linie electrificată, neconstituind dovada culpei expeditorului.
Prin urmare, Curtea va admite recursul, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza la instanţa de apel pentru rejudecare în sensul considerentelor expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. S.A., sucursala de marfă Constanţa, împotriva deciziei nr. 461 din 3 mai 2001 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, pe care o casează şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 59/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 594/2003. Comercial → |
|---|
