CSJ. Decizia nr. 581/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 581/2003Dosar nr. 7302/2001
Şedinţa publică din 4 februarie 200.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Tribunalul Satu Mare prin sentinţa civilă nr. 44 din 29 ianuarie 2001 a admis acţiunea reclamantului F.P.S. Bucureşti şi a obligat pârâta S.N.P. P., sucursala P. Satu Mare, la plata sumei de 93.475.558 lei reprezentând daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate pe anul 1997, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că pârâta a plătit suma de 447.100.662 lei, reprezentând dividende aferente anului 1997 la 21 septembrie 1998 şi nu la termenul de graţie stabilit pentru 15 aprilie 1998, astfel că datorează daune interese moratorii.
Prin Decizia civilă nr. 307 din 12 iunie 2001, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanţei de fond.
Împotriva menţionatei decizii, pârâta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Satu Mare, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri şi respingerea acţiunii reclamantei A.P.A.P.S. Bucureşti.
În criticile formulate recurenta susţine în esenţă că instanţele nu au ţinut cont de cererea de amânare depusă la primul termen de judecată de la fond, prin care a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, ca urmare a imposibilităţii de prezentare a consilierului juridic, fiindu-i astfel lezat dreptul la apărare.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, constată că acestea nu sunt de natură a conduce la casarea deciziei recurate, în speţă nefiind întrunită nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Conform art. 156 C. proc. civ. instanţa poate să dea un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.
După cum se poate observa aceasta este o facultate atribuită instanţei şi nu o obligaţie, rămânând la aprecierea sa acordarea sau nu a termenului solicitat.
Aşa fiind, în mod corect instanţa a respins cererea pârâtei privind acordarea unui termen pentru lipsă de apărare, reţinând că pârâta nu a produs nici o probă care să justifice admiterea cererii de amânare şi nici nu a solicitat amânarea pronunţării pentru a depune concluzii scrise, mai mult decât atât aceasta nu a depus întâmpinare şi nu a produs nici o dovadă în apărarea sa.
De altfel pârâta invocă în apel şi în recurs numai probleme de ordin procedural, care vizează principiul dreptului la apărare, fără să facă critici pe fondul cauzei.
Faţă de toate aceste considerente, cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 316 C. proc. civ., să se respingă recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Satu Mare, împotriva deciziei nr. 307 din 12 iunie 2001 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 58/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 585/2003. Comercial → |
|---|
