CSJ. Decizia nr. 7453/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 7453/2003
Dosar nr. 926/2002
Şedinţa publică din 28 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 4716 din 12 decembrie 1997, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. 3614/1994, a fost respinsă acţiunea reclamantei SC A. Maramureş, formulată în contradictoriu cu pârâta SC M.M. Bucureşti, prin care se solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 2.252.120,27 lei, contravaloare actualizată a unor lucrări de construcţii montaj executate la obiectivul Casa Republicii în perioada 1988 – 1989, în baza contractului de antrepriză nr. 3605/1989.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul, în baza înscrisurilor de la dosarul cauzei şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei, precum şi a concluziilor rapoartelor de expertiză tehnică şi contabilă a completărilor şi precizărilor la rapoartele respective, apreciază că reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor sale.
Apelul declarat de reclamantă, prin care critică sentinţa atât pentru greşita respingere a acţiunii pe fond, cât şi pentru obligarea sa la plata taxelor judiciare de timbru în raport cu dispoziţiile Legii nr. 146/1997, a fost respins prin Decizia recurată . S-a reţinut că reclamanta apelantă nu a depus actele justificative (facturi şi situaţiile de lucrări pentru fiecare lună). Totodată, s-a reţinut, în considerentele deciziei, că şi rapoartele de expertiză, efectuate în cauză, sunt neconcludente.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta apelantă SC AGECOM SA Baia Mare.
Recursul a fost anulat, ca insuficient timbrat, prin Decizia nr. 280 din 20 ianuarie 2000, pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 715/1999. Această ultimă decizie a fost desfiinţată ca urmare a admiterii contestaţiei în anulare formulată de reclamanta recurentă SC A. SA Baia Mare. În consecinţă, s-a fixat termen pentru soluţionarea pe fond a recursului. Dezbaterile au avut loc la 14 martie 2003, când instanţa a amânat pronunţarea.
Asupra recursului prin care hotărârea Curţii de Apel Bucureşti este criticată ca nelegală şi netemeinică, ca, de altfel, susţine recurenta, şi hotărârea Tribunalului Bucureşti prin care a fost soluţionată cauza în prima instanţă.
Se susţine, în esenţă, că ambele instanţe au respins acţiunea, respectiv, apelul reclamantei, cu motivarea că aceasta nu a fost dovedită în contradicţie cu probele administrate. Relevă recurenta că, la fond, au fost depuse actele privind situaţiile de lucrări, borderouri, centralizatoare şi situaţia de lucrări pe faze de execuţie semnate de pârâtă şi, ca atare, însuşite de aceasta. Se mai arată că, în mod greşit, cele două instanţe au înlăturat, ca neconcludente, concluziile expertizelor (tehnică şi contabilă) efectuate în cauză.
Criticile sunt întemeiate, iar recursul se va admite pentru considerentele ce urmează şi în sensul dat acestora de Curte.
Astfel, instanţele s-au pronunţat în cauză (atât în fond cât şi apel) respingând acţiunea reclamantei (soluţie menţinută în apel) cu motivarea ca aceasta nu a fost dovedită. Dacă, în faţa tribunalului, probatoriile nu au fost suplimentate în apel, instanţa a încercat să lămurească situaţia de fapt care, este adevărat, datează din anii 1998 - 1999, însă, în acest demers, a dovedit o totală inconsecvenţă.
În acest sens, având în vedere prevederile art. 129 şi 130 C. proc. civ. şi, dat fiind caracterul devolutiv al căii de atac a apelului, ţinând cont de stăruinţa reclamantei în elucidarea deplină a raporturilor dintre ea şi pârâtă, şi tocmai dată fiind vechimea acestor raporturi, nu în ultimul rând contextul socio-politic şi economic în care ele s-au derulat, instanţa era obligată să stăruie în administrarea tuturor probatoriilor necesare unei juste soluţionări a cauzei.
În acest sens, este de observat că, deşi, în cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice ce trebuie să stabilească, în teren, realitatea lucrărilor pe care reclamanta pretinde că le-a efectuat şi a cărei contravaloare o solicită prin prezenta acţiune (cantitativă şi calitativă a acestora) ulterior, lucrarea nu a mai fost efectuată, cu motivarea că obiectivul respectiv (Casa Poporului) ar avea un regim special şi nu s-ar putea face cuvenitele constatări. Motivarea expertului, însuşită de instanţă, este străină dispoziţiilor procedurale civile în materie, pe de o parte. Pe de altă parte, expertul nu a dovedit întreprinderea vreunui demers şi existenţa pretinselor piedici (de ce natură) aşa încât, sub acest aspect, Curtea de Apel Bucureşti s-a pronunţat pe o expertiză tehnică efectuată din birou pe bază de documente, nefundamentată ştiinţific.
De asemenea, tot în faza de judecată a fondului, s-a cerut expertului tehnic C.S. să completeze raportul iniţial (întocmit pe bază de acte) în raport de obiecţiunile formulate de părţi, prilej cu care, prin suplimentul de la dosar (nr. 3616/1994) în loc să lămurească conţinutul raportului iniţial, a formulat concluzii contradictorii, în sensul că "reclamanta A.C. SA nu numai că ar fi îndreptăţită să primească diferenţa de 2.535.120 lei, ci ar trebui să restituie pârâtei, SC M.M. SA, suma de 290.123 lei".
Or, o astfel de concluzie este contradictorie, reclamanta ori este îndreptăţită să primească, şi atunci nu trebuie să restituie, or, dimpotrivă, nu trebuie să primească, şi atunci trebuie să restituie câtă vreme, în cauză, nu există cerere reconvenţională din partea pârâtei.
La rândul său expertul contabil şi-a întemeiat concluziile pe cele ale expertizei tehnice, fiind, la rândul lor, irelevante.
Toate aceste neajunsuri trebuiau şi puteau fi înlăturate în cauză, dacă instanţa manifestă diligenţele necesare stabilirii adevărului pentru a putea pronunţa o soluţie legală şi temeinică.
Nefăcând-o, criticile din recurs sunt întemeiate şi, având în vedere prevederile art. 313 C. proc. civ. , se va admite recursul, se va casa Decizia şi se va trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru administrarea tuturor probatoriilor necesare, bine fundamentate (expertizele) şi rejudecarea fondului cauzei în vederea pronunţării unei soluţii legale şi temeinice.
Având în vedere considerentele ce preced, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA Baia Mare, împotriva deciziei nr. 1425 din 12 octombrie 1998 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 74/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 75/2003. Comercial → |
|---|
