CSJ. Decizia nr. 835/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 835/2003
Dosar nr. 1223/2002
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. 281 din 20 mai 1999, Tribunalul Ialomiţa a anulat acţiunea F.P.S. Bucureşti (în prezent, A.P.A.P.S.) prin care a solicitat obligarea pârâtei SC S. SA Fierbinţi la plata sumei de 212.324.240 lei cu titlu de dividende, plus 282.044.110 lei daune moratorii, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite persoanelor juridice pe termen de un an.
Prin Decizia nr. 3218 din 13 decembrie 1999 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, a fost admis apelul F.P.S. Bucureşti şi, desfiinţând sentinţa instanţei de fond, a trimis cauza, spre judecare, Tribunalului Ialomiţa.
În fond, după apel, Tribunalul Ialomiţa a pronunţat sentinţa civilă nr. 261/F din 2 mai 2000 prin care s-a admis acţiunea reclamantei, iar pârâta SC S. SA Fierbinţi a fost obligată la plata sumei de 212.324.240 lei cu titlu de dividende aferente exerciţiului financiar pentru 1995, plus 13.152.367 lei cheltuieli de judecată.
Hotărârea tribunalului a rămas definitivă în baza deciziei nr. 601 din 4 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, dar, prin Decizia nr. 6982 din 27 mai 2001, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a admis recursul A.P.A.P.S. Bucureşti, a casat Decizia Curţii de Apel Bucureşti şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe pentru judecarea apelului ca o cale devolutivă de atac.
În fond, după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, A.P.A.P.S. Bucureşti, prin Decizia nr. 30 A din 31 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti.
Cu actul înregistrat la 29 martie 2002, A.P.A.P.S. Bucureşti a formulat recurs împotriva acestei decizii, susţinând, în esenţă, următoarele:
– Decizia instanţei se întemeiază pe greşita interpretare a legii, deoarece dobânzile solicitate de A.P.A.P.S. sunt daune interese ce au rolul de a repara prejudiciul suferit de creditor prin întârzierea executării obligaţiei;
- Curtea de Apel a pronunţat o hotărâre greşită prin aceea că a reţinut că nu există raport de cauzalitate între dobânzile achitate de către bancă şi neplata dividendelor de către pârâtă;
- instanţa de apel a reţinut eronat că nu s-au dovedit pretenţiile la daune atâta timp, cât nu s-a dovedit că există un cont deschis la B.R.D.;
- în subsidiar, recurenta a solicitat acordarea dobânzilor la nivelul taxei de scont a Băncii Naţionale.
Recursul reclamantei este nefondat.
Problema de drept, invocată în prima critică adusă deciziei pronunţate în apel, este cea a dobânzii în materie comercială, reglementată de art. 43 C. com., prin derogare de la normele dreptului civil.
Această problemă este strâns legată de materia daunelor pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale. Când obligaţia contractuală constă în „facere" sau „dare" a unui alt bun decât o sumă de bani, regula invocată, din ideea de integrală despăgubire a creditorului, este că acesta din urmă are dreptul să reclame creditorului, potrivit art. 1084 C. civ., atât pierderea, cât câştigul nerealizat, cu condiţia să facă dovada existenţei şi întinderii lor.
Dacă prestaţia constă într-o sumă de bani, daunele sunt prezumate, aşa încât creditorul nu mai este obligat să facă dovada lor (art. 1088 alin. (2) C. civ.).
Este necontestat că, în cauză, obligaţia care nu a fost îndeplinită este comercială, aşa încât se aplică dispoziţiile art. 43 C. com., care stipulează că datoriile comerciale, lichide şi plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile.
Astfel, cuantumul dobânzii comerciale se stabileşte de lege, în afară de cazul când părţile au stipulat o sumă mai mare, dar în limitele legii speciale.
Din acest punct de vedere, este de reţinut că părţile nu au stipulat un cuantum al dobânzii, care, deşi curge de drept, trebuia determinat.
Stăruinţa recurentei, de a i se acorda dobânda pentru depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an, nu poate fi primită, întrucât s-ar eluda natura contractuală a acestor dobânzi.
Dobânzile în materie comercială reprezintă, aşa cum susţine şi recurenta, echivalentul daunelor provocate creditorilor prin neexecutare şi, în consecinţă, ele corespund folosirii sumei de bani aparţinând altuia de către debitor.
În comercial, au fost menţinute principiile care guvernează daunele compensatorii pentru sume de bani, cu o derogare de ordin general şi cu consacrarea unor excepţii de la regula limitării daunelor la dobânzi compensatorii şi înlăturarea daunelor corespunzătoare pagubei reale şi câştigului realizat. Derogarea priveşte, însă, momentul de la care curg dobânzile şi faptul că acestea curg de drept.
Prin urmare, recurenta a dat o interpretare proprie dispoziţiilor art. 43 C. com. atunci când a susţinut că, în cazul neexecutării obligaţiilor băneşti de natură comercială, creditorul are dreptul la dobânda pe care ar fi încasat-o dacă banii s-ar fi aflat în depozit cu termen.
După cum rezultă din susţinerile recurentei, sumele încasate cu titlu de dividende se varsă la bugetul statului şi, prin urmare, nu sunt menite să ducă la constituirea de depozite.
Este adevărat că, în recurs, reclamanta a întocmit, cu caracter subsidiar, şi un calcul al dobânzilor în raport cu taxa de scont B.N.R., dar, atâta timp, cât nu s-au prezentat dovezi în legătură cu întinderea acestor dobânzi, precum şi pentru considerentele arătate mai sus, recursul A.P.A.P.S. Bucureşti va fi respins, ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, A.P.A.P.S. Bucureşti, împotriva deciziei nr. 30/A din 31 ianuarie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 834/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 84/2003. Comercial → |
|---|
