CSJ. Decizia nr. 846/2003. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 846/2003DOSAR Nr. 3654/2001

Şedinţa publică din 12 februarie 2003

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 30 martie 2000 Corpul Gardienilor Publici de pe lângă Consiliul General al municipiului Bucureşti a solicitat obligarea pârâtei S.C. R.S. SRL cu sediul în Bucureşti la plata sumei de 94.062.977 lei reprezentând efectuarea serviciilor de pază de către gardienii publici în baza contractului nr. 628 din 2 februarie 1998, majorări de întârziere cu cheltuieli de judecată.

Judecătoria sector 3 Bucureşti prin sentinţa civilă nr. 7764 din 5 iunie 2000 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionarea a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Prin sentinţa civilă nr. 7158 din 8 februarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia comercială, s-a respins acţiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că reclamanta nu a dovedit acţiunea şi nu a clarificat neconcordanţa între numărul de gardieni care au prestat efectuarea serviciilor a căror contravaloare se solicită şi numărul de gardieni trecuţi în facturile emise pentru anul 1999.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 290 din 26 februarie 2001 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei tribunalului.

Corpul Gardienilor Publici de pe lângă Consiliul General al Municipiului Bucureşti a declarat recurs susţinând că Decizia instanţei de apel este nelegală şi netemeinică.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât nu s-a făcut dovada pretenţiilor formulate în acţiune.

În primul motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a susţinut că Decizia instanţei de apel este insuficient motivată, deoarece nu a examinat actele depuse la dosar respectiv contractul încheiat între părţi şi actele adiţionale, schema completă de organizare a efectivelor de gardieni publici prezenţi şi repartizaţi în echipaje pe perioada ianuarie – octombrie 1999 şi faptul că facturile nr. 964 din 1 octombrie 1999 şi 1071 din 1 noiembrie 1999 au fost confirmate şi acceptate la plată de pârâtă.

Criticile nu sunt întemeiate.

Părţile au încheiat contractul nr. 628 din 2 februarie 1998 prin care reclamanta s-a obligat să asigure intervenţia la obiectivele conectate conform planului de intervenţie stabilit de comun acord şi să pună la dispoziţie 9 gardieni organizaţi în echipaje şi dotaţi corespunzător.

Ulterior prin acte adiţionale s-a prelungit contractul şi s-au făcut modificări în ceea ce priveşte numărul gardienilor care asigurau paza.

Pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile privind plata contravalorii prestaţiilor până în luna octombrie 1999, când a refuzat plata facturilor nr. 964 din 1 octombrie 1999 şi nr. 1071 din 1 noiembrie 1999 întrucât a invocat că numărul gardienilor care sunt menţionaţi în aceste acte nu corespunde cu numărul gardienilor care au activat efectiv în serviciul de intervenţie.

Susţinerea recurentei că a făcut dovada cu actele adiţionale prin care s-a stipulat creşterea numărului de gardieni publici şi cu corespondenţa dintre părţi, a numărului gardienilor menţionaţi în cele două facturi ce formează obiectul litigiului, va fi înlăturată întrucât este contrazisă de buletinele posturilor în care sunt menţionaţi un număr mai mic de gardieni care au desfăşurat activitatea în baza contractului nr. 628 din 2 februarie 1998.

În al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. s-a susţinut că ambele instanţe au efectuat o compensare între obligaţia pretinsă în acţiune şi contravaloarea serviciilor plătite de intimată dar nerespectate de recurentă, şi prin aceasta s-a schimbat obiectul litigiului dedus judecăţii.

Nici această critică nu este întemeiată.

Ambele instanţe au examinat cauza în raport de obiectul acţiunii, iar pretinsa compensare a obligaţiilor a fost invocată în apărare de către intimată prin întâmpinarea depusă la instanţa de fond, dar nu a fost avută în vedere la pronunţarea celor două hotărâri.

A arătat recurenta că instanţa de apel a omis să se pronunţe asupra unui mijloc de apărare respectiv interogatoriul intimatei, care ar fi fost de natură să schimbe soluţia pronunţată în cauză.

Motivul încadrat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ., nu este întemeiat.

La termenul din 27 septembrie 2000 reclamanta a solicitat în dovedirea acţiunii numai proba cu acte, iar în Şedinţa publică din 25 octombrie 2000 când s-a cerut completarea probelor cu interogatoriul pârâtei, cererea i-a fost respinsă în temeiul art. 138 C. proc. civ., situaţie reţinută în mod corect de instanţa de apel.

Reclamanta a solicitat proba cu interogatoriul pârâtei şi la instanţa de apel în Şedinţa publică din 26 februarie 2001, cerere ce a fost respinsă de instanţă aşa cum rezultă din practicaua deciziei, încât nu mai trebuia menţionat acest fapt şi în considerentele hotărârii cum recurenta a susţinut.

Faţă de toate aceste considerente în mod corect instanţa de apel a reţinut că în raport de actele prezentate de pârâtă, respectiv fişa posturilor cu numele şi prenumele gardianului, durata serviciului pe fiecare schimb şi semnătura acestora, că reclamanta nu a putut dovedi efectuarea prestaţiilor a căror contravaloare a solicitat-o.

Aşa fiind în raport de situaţia de fapt expusă şi motivul invocat în temeiul art. 304 pct. 11 C. proc. civ. (în prezent abrogat) nu este fondat.

Urmează ca potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de reclamantul Corpul Gardienilor Publici de pe lângă Consiliul General al Municipiului Bucureşti, împotriva deciziei nr. 290 din 26 februarie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 846/2003. Comercial