CSJ. Decizia nr. 847/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 847/2003
Dosar nr. 6281/2001
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu SC P.C.I. SRL Secăria şi cu P.I., reprezentantul societăţii, ca, prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună rezilierea contractului de executare lucrări, încheiat la data de 14 mai 1997, cu plata de penalităţi, conform art. 10 pct. a, b, c, cap. VII din contract, precum şi plata pentru daune, constând în contravaloarea lucrărilor de remediere pentru construcţiile realizate necorespunzător de pârâţi, lipsa de folosinţă, calculată de la data prevăzută în contract pentru finalizarea lucrărilor la zi şi restituirea sumelor, reprezentând diferenţa dintre suma primită de pârâţi şi contravaloarea materialelor asigurate de reclamant din care să se scadă contravaloarea lucrărilor executate şi a materialelor cumpărate de pârâţi, solicitându-se, totodată, şi dobânda aferentă sumei folosite fără drept de către pârâţi.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a încheiat la data de 14 mai 1993, cu reprezentantul societăţii pârâte, un contract pentru executarea lucrărilor de construire „la cheie" a unei case, pe bază de proiect, în termen de 270 zile, stabilindu-se şi modul de derulare a lucrărilor şi modalităţile de plată, precum şi răspunderea pentru neexecutare, că, deşi a achitat un avans substanţial de 40.000 dolari S.U.A., pârâţii nu şi-au executat obligaţiile contractuale asumate, încetinind ritmul executării şi lăsând construcţia neterminată.
Pârâta, SC P.C. SRL Secăria, a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, în conformitate cu art. 115 - 119 C. proc. civ., prin care a solicitat ca reclamantul să fie obligat să-i plătească suma de 3.000.000 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate şi neachitate.
Întrucât, pe parcursul procesului, reclamantul M.I. a decedat, acţiunea a fost continuată cu moştenitorii acestuia, M.M. şi M.N.
Prin sentinţa nr. 1170 din 11 octombrie 2000, pronunţată în rejudecare, Tribunalul Prahova a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei M.M. şi a lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, iar pe fond, a admis în parte acţiunea precizată, a dispus rezilierea contractului de antrepriză şi i-a obligat pe pârâţi la plata sumei de 428.156.970 lei daune contractuale, reprezentând lucrări de remediere şi contravaloare materiale, precum şi la 13.900.000 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinţei, pe baza probelor administrate, s-a reţinut că reclamantul a plătit un avans de 30% din valoarea locuinţei lui P.I. ca reprezentant al societăţii, că lucrările de construcţie au fost necorespunzătoare, efectuate cu mare întârziere, lucrări care au necesitat remedieri pe care le-au efectuat reclamanţii, pe cheltuiala lor.
Cererea reconvenţională a fost respinsă cu aceeaşi motivare.
Sentinţa a fost menţinută de Curtea de Apel Ploieşti care, prin Decizia nr. 722 din 30 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâţii SC P.C.I. SRL şi P.I.
Criticile aduse sentinţei au fost apreciate ca neîntemeiate faţă de probele administrate, din care rezultă natura comercială a contractului încheiat de defunctul reclamant M.I. şi de P.I.
Asupra cuantumului sumei la care au fost obligaţi apelanţii, instanţa de apel a reţinut că a fost avansată suma de 37.900 dolari S.U.A. în perioada 22 iunie 1992 – 3 mai 1995, stabilită în lei la data de 9 iulie 1997, când a fost luată în calcul şi dobânda legală.
Pentru determinarea sumei datorate s-a mai reţinut, în raport cu expertizele efectuate în cauză, că a fost scăzută contravaloarea lucrărilor corespunzătoare, cât şi contravaloarea materialelor asigurate de reclamant.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs pârâţii SC P.C.I. SRL şi P.I., prin care au susţinut că soluţiile pronunţate în cauză sunt nelegale şi netemeinice pentru următoarele motive:
1. Nerespectarea contractului încheiat cu reclamantul s-a datorat culpei exclusive a acestuia din urmă, care nu a achitat la timp sumele de bani pentru execuţia lucrărilor.
Instanţele de judecată au dispus rezoluţiunea contractului de execuţie de lucrări, ceea ce a consfinţit existenţa acestei stări de fapt încă din 1994.
Au mai susţinut recurenţii că s-a realizat construcţia în regim civil cu lucrători din comună pe principiul „văzut plăcut" şi nu prin intermediul societăţii.
Lucrările au fost asistate în permanenţă de reclamant, care a dat indicaţii după bunul plac.
Recurenţii au mai susţinut că se consideră îndrituiţi să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale a societăţii.
2. Toate chitanţele semnate de P.I. reprezintă „avans lucrare" pentru că nu s-a discutat vreodată despre o evaluare totală a construcţiei, aşa încât vila nu putea fi terminată la cheie. Expertiza efectuată de C.R. este cea care a stabilit valoarea lucrărilor bine executate şi a celor necorespunzătoare la valoarea totală de 376.697.700 lei.
Recurenţii au considerat că despăgubirile acordate, în raport de cursul leu dolar, duc la o evaluare de cca. 4 ori mai mare decât suma totală avansată de reclamant, astfel că se poate ajunge la concluzia că vila a fost construită gratis.
În susţinerea motivelor, recurenţii au invocat prevederile art. 304 alin. (6) C. proc. civ., iar în completarea susţinerilor ce vizează fondul şi calitatea procesuală a societăţii, SC P.C.I. SRL a invocat excepţia de necompetenţă a Tribunalului Prahova de a judeca în primă instanţă în condiţiile în care, prin Decizia Curţii de Apel Ploieşti nr. 411 din 1 iunie 1998, sentinţa Tribunalului Prahova a fost desfiinţată, iar cauza a fost trimisă Judecătoriei Sinaia pentru rejudecare.
Recursul urmează să fie respins pentru următoarele considerente:
1. Excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, de a judeca în primă instanţă cauza, este nefondată, întrucât litigiul se poartă asupra unor obligaţii neexecutate, derivând din fapte de comerţ, aşa încât, potrivit art. 3 pct. 8 şi art. 56 C. com., raportate la art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., competenţa în primă instanţă revine tribunalului.
Faptul că prima sentinţă a tribunalului a fost desfiinţată şi trimisă pentru rejudecare la judecătorie, nu schimbă caracterul normelor care reglementează competenţa materială în primă instanţă, aşa încât, corect judecătoria şi-a declinat competenţa în favoarea tribunalului.
2. Excepţia lipsei calităţii procesuale a societăţii, invocată în primul motiv de recurs, este de asemenea nefondată, întrucât contractul s-a încheiat cu SC P.C.I. SRL.
Recurenţii recunosc şi în recurs acest mod de stabilire a raporturilor juridice cu reclamantul defunct M.I., dar consideră că, în raport cu modul în care s-a executat contractul, prin lucrătorii din comună, societăţii nu îi revine nici o răspundere.
Atât argumentele, cât şi concluzia recurenţilor este greşită, întrucât contractul s-a încheiat cu societatea comercială şi P.I., iar modul cum au înţeles aceştia din urmă să-şi execute lucrările (prin lucrătorii din comună) nu înlătură răspunderea persoanei fizice şi respectiv juridice care au încheiat contractul, acesta fiind legea părţilor.
3. Asupra cuantumului lucrărilor şi a modului de determinare a sumei datorate, Curtea reţine că, în cauză, pe baza verificărilor efectuate de expertizele tehnice şi contabile, s-a stabilit corect suma datorată pentru avansul primit de constructor, cu luarea în considerare atât a lucrărilor corespunzătoare, cât şi a celor necorespunzătoare, suma de plată fiind stabilită prin raportarea dolarului la anul 1997.
Prin motivul 2 de recurs, s-a făcut trimitere de cei doi recurenţi la expertiza efectuată de R.C. pentru a justifica recunoaşterea numai în parte a sumei la care ar putea să fie obligaţi, însă, din examinarea acestei expertize rezultă că s-a executat construcţia cu încălcarea normativelor tehnice şi a legislaţiei în construcţii, că s-au încasat sume pentru lucrări neexecutate şi că lucrările trebuiau refăcute.
Mai mult, aceeaşi expertiză stabileşte că beneficiarul a achitat la termenele prevăzute în contract, ritmic, sume de bani în dolari S.U.A. şi că nu au existat impedimente de ordin financiar pentru constructor.
Aşadar, motivul invocat în prima critică, privind culpa reclamantului pentru neexecutarea la termen şi în mod corespunzător a lucrărilor, este nefondată.
Critica potrivit căreia s-a acordat mai mult decât s-a cerut sau ceea ce nu s-a cerut, pe care şi-au întemeiat motivele cei doi recurenţi, prevăzută de art. 304 alin. (6) C. proc. civ., este nefondată, întrucât nu s-a demonstrat şi argumentat nici o astfel de situaţie.
Dimpotrivă, aşa cum s-a arătat deja, soluţiile pronunţate se întemeiază pe probele administrate în cauză, iar concluziile sunt corecte, bazate pe o situaţie de fapt bine stabilită.
În consecinţă, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâţii SC P.C.I. SRL, având sediul în comuna Secăria, judeţul Prahova, şi P.I., împotriva deciziei nr. 722 din 30 mai 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi 12 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 846/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 853/2003. Comercial → |
|---|
