ICCJ. Decizia nr. 84/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 84
Dosar nr. 972/2003
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2004
Asupra recursului în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiune Banca D.F. SA a solicitat instanţei investirea cu formulă executorie a contractului de fidejusiune, încheiat la 26 octombrie 1998, între B.V., acţionar principal al S.C. „R." SA, în calitate de fidejusor şi reclamantă, prin care acesta se obliga să achite datoriile societăţii provenind din derularea contractului de asociere în participaţiune nr.9 din 25 ianuarie 1996.
Prin încheierea nr.2476 din 23 martie 2001 Judecătoria Cluj Napoca s-a dispus respingerea cererii formulată de Banca D.F. S.A., cu motivarea că acea convenţie nu constituie contract de credit bancar în sensul dispoziţiilor art.56 al.2 din Legea 58/1998.
Tribunalul Cluj prin Decizia 756/R/C din 20 mai 2002 a admis recursul formulat de Banca D.F. S.A. a modificat hotărârea şi în fond a dispus investirea cu formulă executorie a convenţiei din 26 octombrie 1998.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că prin convenţie s-a garantat executarea contractului de asociere în participaţiune din 1996.
Prin recursul în anulare declarat în conformitate cu prevederile art.27 lit.f din Legea 92/1992 şi ale art.330 pct.2 din C. proc. civ. împotriva deciziei civile 756/R din 20 mai 2002 a Tribunalului Cluj Napoca se susţine că Decizia de mai sus este nelegală, deoarece a fost dată cu încălcarea esenţială a legii, întrucât pentru a se dispune investirea cu formulă executorie a convenţiei, trebuia să existe un contract de credit bancar, ori contractul de asociere în participaţiune nu reprezintă un astfel de act în sensul dispoziţiilor art.376 al.2 C. proc. civ. şi art.56 al.1 şi 2 din Legea 58/1998.
Examinând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate se constată că recursul în anulare declarat este nefondat, convenţia de asociere în participaţiune, aşa cum se subliniază chiar prin recursul în anulare conţine obligaţii reciproce fiind un contract sinalagmatic.
Interpretarea convenţiilor se face potrivit art.977 C. civ. după intenţia comună a părţilor contractante. În cauză voinţa reală a acestora a fost de a încheia un contract de credit indiferent de numele pe care acestea au înţeles să-l dea convenţiei.
În consecinţă contractul de asociere în participaţiune nr.9/1996 perfectat cu creditoarea S.C. „R." S.R.L. este un contract comercial, părţile fiind societăţi comerciale, iar conţinutul se întemeiază pe dispoziţiile codului comercial.
Prin convenţia încheiată la 26 octombrie 1998 între B.V. în calitate de acţionar majoritar al S.C. „R." S.A. şi bancă se prevede că pentru stingerea datoriei S.C. „R." S.A. rezultate din contractul de asociere, vor fi folosite toate disponibilităţile băneşti deţinute de B.V..
Deci prin convenţie s-a garantat executarea contractului de asociere în participaţiune şi potrivit art.56 alin.2 din Legea 58/1998 contractele de credit bancar, precum şi garanţiile reale şi personale constituite în scopul garantării creditului bancar constituie titluri executorii, situaţie pe care legal instanţa a avut-o în vedere când a dispus investirea cu formulă executorie a convenţiei.
Astfel fiind recursul în anulare a fost respins ca nefondat, Decizia pronunţată fiind legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Procurorul General de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva deciziei nr.756/R din 20 mai 2002 a Tribunalului Cluj.
Dispune restituirea cauţiunii în sumă de 10.000.000 lei achitată de B.V., recipisa CEC nr.59005-053048 din 5 noiembrie 2003.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 835/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 844/2003. Comercial → |
|---|
