CSJ. Decizia nr. 844/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 844/2003DOSAR Nr. 9101/2000
Şedinţa publică din 12 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 ianuarie 1999 reclamanta S.C. T.C. S.A. Târgu Mureş a chemat în judecată pe pârâtele S.C. R.G. S.A. Târgu Mureş şi Consiliul Local Sântana de Mureş pentru a fi obligate la plata în lei a sumei de 7.035 lei $, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că printr-o decizie a Prefecturii Mureş i-a fost atribuită o clădire – depozit de combustibil – din comuna Sântana de Mureş pe care nu a folosit-o întrucât a fost demolată de societatea comercială pârâtă, cu justificarea că aceasta nu se integra în investiţia pentru care a primit în concesiune pe termen de 50 ani, terenul în suprafaţă de 5.755 mp.
Reclamanta a mai arătat că pârâta S.C. R.G. S.A. Târgu Mureş se face vinovată de săvârşirea infracţiunii de distrugere, dar pentru că s-a dispus neînceperea urmăririi penale, solicită obligarea acesteia la plata daunelor în temeiul art. 998 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 4614 din 15 septembrie 1999 Judecătoria Târgu Mureş a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii în pretenţii în favoarea Tribunalului Mureş unde s-a format dosarul nr. 5653/1999.
În cursul soluţionării acestui dosar, reclamanta S.C. T.C. S.A. Târgu Mureş şi-a precizat acţiunea în sensul majorării pretenţiilor la suma de 120.500.000 lei ca urmare a diferenţei de curs valutar de la data înregistrării cererii până la 8 noiembrie 1999 la care se adaugă taxa pe valoarea adăugată.
Prin sentinţa civilă nr. 1976 din 3 decembrie 1999 Tribunalul Mureş a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de S.C. T.C. S.A. Târgu Mureş iar pârâta S.C. R.G. SRL Târgu Mureş a fost obligată la plata sumei de 41.415.504 lei cu titlu de despăgubiri plus 2.729.930 lei cheltuieli de judecată.
Totodată a fost respinsă acţiunea faţă de Consiliul Local al Comunei Sântana de Mureş pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că s-a produs reclamantei un prejudiciu prin demolarea clădirii, dar acesta se reduce la valoarea clădirii din momentul demolării, care, conform fişei mijlocului fix raportat la valoarea dolarului reprezintă echivalentul a 2.418 $.
Hotărârea instanţei de fond a rămas definitivă în baza deciziei nr. 483 A din 11 septembrie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş prin care s-au respins ca nefondate apelurile reclamantei şi al pârâtei S.C. R.G. S.A. Târgu Mureş.
Cu actul înregistrat la 26 septembrie 2000 şi respectiv la 29 septembrie 2000 reclamanta şi societatea comercială pârâtă au declarat recurs împotriva acestei decizii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, prin motivele de recurs, societatea reclamantă a arătat că hotărârea instanţei de apel a fost dată cu aplicarea greşită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece nu a luat în considerare raportul de expertiză extrajudiciară şi nu s-a ţinut seama de dispoziţiile HG nr. 500/1994 privind evaluarea imobilizărilor corporale şi modificarea capitalului social şi normele de aplicare ale acestui act normativ.
Totodată, recurenta a susţinut că nu s-a respectat principiul reparării integrale a prejudiciului deoarece nu s-au calculat despăgubirile în raport de cursul valutar de la momentul pronunţării deciziei, respectiv septembrie 2000, rezultând despăgubiri de aproximativ 60.000.000 lei.
Pârâta – recurentă S.C. R.G. SRL Sântana de Mureş a criticat Decizia sub aspectul netemeiniciei acesteia, susţinând că, la data încheierii contractului de concesiune, conform extrasului de carte funciară, nu a fost evidenţiată nici o menţiune legată de imobilul reclamantei, terenul fiind preluat în concesiune liber de orice sarcină, situaţie în care a fost îndreptăţită să efectueze toate lucrările necesare scopului propus.
Pe de altă parte, recurenta – pârâtă a susţinut că demolarea s-a făcut cu acordul primăriei, nefiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale.
Ambele recursuri sunt nefondate.
Obiectul litigiului de faţă îl constituie contravaloarea daunelor pretinse de reclamanta S.C. T.C. SRL Târgu Mureş pentru demolarea construcţiei edificate pe terenul primăriei, folosită de societatea comercială ca depozit de combustibil şi situată în Sântana de Mureş.
Din actele dosarului mai rezultă că în baza contractului de concesiune nr. 633/1997 Consiliul Local Sântana de Mureş a concesionat pârâtei terenul pe care se afla clădirea aparţinând reclamantei şi pentru că acesta să corespundă intereselor sale economice, societatea pârâtă a procedat la demolarea construcţiei a cărei contravaloare s-a solicitat prin acţiune.
În ceea ce priveşte recursul formulat de reclamantă, prima sa critică vizează legalitatea deciziei, în sensul că nu s-a ţinut seama de dispoziţiile HG nr. 500/1994 privind evaluarea imobilizărilor corporale şi modificarea capitalului social, recurenta solicitând ca despăgubirile să se acorde în baza unei expertize extrajudiciare.
Critica reclamantei urmează a fi respinsă deoarece, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de apel, atâta timp cât în timpul soluţionării pricinii clădirea era deja demolată, nu s-ar fi putut efectua o expertiză tehnică pentru evaluare, iar expertiza extrajudiciară nu este opozabilă părţii adverse.
În această situaţie, criteriul de evaluare adoptat de instanţa de fond, prin raportarea valorii de inventar a clădirii la sfârşitul anului 1997 (când s-a procedat la demolare), la cursul valutar din aceeaşi perioadă, reflectă în mod obiectiv daunele încercate de reclamantă iar primul motiv de recurs va fi respins.
Tot în legătură cu întinderea prejudiciului, reclamanta a mai arătat că instanţa de apel nu a făcut calculul despăgubirilor la nivelul cursului valutar din momentul pronunţării deciziei dar, atâta timp cât din considerentele hotărârii rezultă valoarea în dolari SUA a daunelor, actualizarea poate fi făcută până la momentul plăţii efective, chiar cu ocazia executării silite.
Pentru aceste considerente, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
Cât priveşte recursul pârâtei printr-o primă critică, aceasta a susţinut că nu datorează despăgubiri deoarece, potrivit contractului de concesiune, a preluat terenul liber de orice sarcini, fiind îndreptăţită să efectueze lucrările necesare scopului pe care şi l-a propus.
Chiar dacă preluarea terenului în concesiune s-a făcut fără clădirea ce nu era evidenţiată în cartea funciară, această împrejurare nu este de natură să lipsească reclamanta de despăgubiri deoarece, aşa cum s-a arătat, construcţia figura în fişa mijloacelor fixe evaluată la 13.727.513 lei la 1 decembrie 1993.
Recurenta – pârâtă a mai susţinut că, atâta timp cât a avut acordul primăriei pentru demolarea clădirii, nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale, dar nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece raporturile sale juridice cu concesionarul nu exclud suportarea despăgubirilor încercate de reclamantă prin demolarea clădirii aflate în patrimoniul său.
Pentru aceste motive şi recursul societăţii comerciale pârâte va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursurile declarate de reclamanta S.C. T.C. S.A. Târgu Mureş şi de pârâta S.C. R.G. S.A. Sântana de Mureş, împotriva deciziei nr. 483/A din 11 septembrie 2000 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 84/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 846/2003. Comercial → |
|---|
