Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 947/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 947/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 2591/62/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, de conflicte
de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.947/R DOSAR NR._
Ședința publică din 30 septembrie 2014
PREȘEDINTE G. Ș. - judecător
C. V. - judecător
M. L. - judecător
C. N. - judecător
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâții R. A., D. G. și O. G. împotriva sentinței civile nr.1184/Sind din 15.04.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 9 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 16 septembrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin Sentința civilă nr. 1184/SIND/2014, a Tribunalului B. – judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., cu sediul în mun. B., ..7, jud. B., în contradictoriu cu pârâții R. A., D. V.G. și O. G., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat V. B., în mun.B., ..19, ., jud.B..
A obligat pe pârâți să suporte în solidar, din averile personale, pasivul societății S.C. DINOMETAL .., în sumă de 406.959 lei.
A respins acțiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., în contradictoriu cu pârâții DAROLȚI S. R., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de avocat M. V. N., în mun.B., B.B. nr.4, ., ., sector 3 și S. F. L., cu domiciliul în mun.B., ., ., ca neîntemeiată.
A respins acțiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., în contradictoriu cu pârâtul P. T., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul sindic a reținut că prin sentința civilă nr.1098/SIND din data de 08.05.2012, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ 12, s-a deschis procedura simplificată a falimentului împotriva debitoarei ..
Lichidatorul judiciar CII F. O. nu a întocmit raport asupra cauzelor și împrejurărilor produceri stării de insolvență a debitoarei, arătând în raportul de activitate din data de 04.03.2013 că nu a intrat în posesia documentelor societății și că nu deține date care să-i permită întocmirea acestui raport.
În raportul final întocmit în dosarul nr._ 12, lichidatorul judiciar CII F. O. a arătat că nu sunt elemente suficiente pentru întocmirea bilanțului de lichidare și că, potrivit relațiilor de la Direcția Fiscală B., debitoarea nu figurează cu bunuri mobile sau imobile supuse impozitării.
Reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., ce are calitatea de unic creditor al debitoarei ..R.L. a solicitat atragerea răspunderii pârâților, în calitate de foști, respectiv actuali administratori statutari ai debitoarei, pentru administrarea frauduloasă a averii debitoarei, cu consecință intrării acesteia în stare de insolvență.
Din certificatul ORC privind societatea debitoare instanța constată că pârâții R. A., D. V. G., O. G. au avut calitatea de administratori al debitoarei . în perioada 2000-2003, când a avut loc revocarea acestora din funcția de administrator, pârâtul Darolți S. R. a avut calitatea de administrator al debitoarei în perioada_08, când i-a încetat această calitate prin cesiunea părților sociale către pârâtul S. F.-L., acesta din urmă având calitatea ce administrator la societatea debitoare până la data deschiderii procedurii simplificate de faliment-08.05.2012.(filele 79-87).
În perioada 2000-2003 societatea debitoare a fost beneficiara unui împrumut nerambursabil, în vederea implementării proiectului INOX CENTER SERVISE pe o perioadă de 16 luni, calculate de la data de 01.02.2003, în baza contractului GRANT RO_.2268 din data de 29.11.2002. Suma virată de reclamanta MINISTERUL INTEGRĂRII EUROPENE către debitoarea . de 38.654 EURO, sumă ce a intrat în patrimoniul debitoarei.
Prin sentința comercială nr.5642 din data de 24.04.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, pârâta . obligată să restituie reclamantului MINISTERUL INTEGRĂRII EUROPENE suma de 135.000,49 lei, reprezentând sumă virată cu titlu de finanțare nerambursabilă,_,59 lei cu titlu de dobândă calculată până la data de 21.09.2006 și în continuare dobândă de întârziere, conform art.3 din Condițiile Generale, până la data achitării debitului.
În considerentele sentinței s-a reținut că societatea beneficiară ., ai cărei asociați erau R. A., D. V.G., O. G. și Darolți S. R., nu au respectat prevederile art.4 din Condițiile Generale ale contractului, referitoare la conflictul de interese, contractul fiind reziliat, iar reclamant având dreptul la rambursarea totală sau parțială a sumelor deja plătite în cadrul contractului.(filele 6-9).
Creditoarea ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. a preluat această creanță de la Guvernul României - Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, înscriindu-se la masa credală a debitoarei.
Instanța a constatat că suma de 38.654 EURO, de care a beneficiat debitoarea în baza contractului GRANT RO_.2268/29.11.2002, a intrat în patrimoniul debitoarei, constituind un activ important al acesteia.
Fapta pârâților R. A., D. V.G., O. G. de a folosi acest activ cu încălcarea contractului, în mod nelegal și nicidecum în interesul societății debitoare, ceea ce a condus la rezilierea contractului și la obligarea debitoarei la restituirea sumelor primite în baza contractului, reprezintă fapta ilicită menționată la art.138 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006, constând în folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane.
Această faptă a cauzat un real prejudiciu societății debitoare, prin aducerea societății în imposibilitatea de a efectua plata către creditorul înscris în tabelul definitiv de creanțe, prin imposibilitatea acestuia de a-și realiza creanța scadentă, din lipsa fondurilor bănești.
Legătura de cauzalitate dintre fapta reținută în sarcina pârâților și starea de insolvență a societății rezultă din imposibilitatea acoperirii creanței creditoarei, tocmai datorită activității aducătoare de prejudicii, desfășurate de pârâți.
Nu a putut fi reținută apărarea pârâților R. A., D. V.G. și O. G. potrivit căreia nu poate fi atrasă răspunderea prevăzută de art.138 din legea insolvenței, pe motiv că, nici la data deschiderii procedurii simplificate de faliment și nici în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii, nu au avut calitatea de asociați sau administratori în cadrul societății debitoare, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, la data săvârșirii faptei ilicite reținute în sarcina lor, aceștia erau administratori statutari ai debitoarei. Nu se poate face o analogie în legătură cu termenul de 3 ani anterior deschiderii procedurii insolvenței, prevăzut în cazul acțiunilor în anulare menționate la art.79 din Legea nr.85/2006, acțiunea în răspundere putând fi introdusă împotriva oricărei persoane culpabile de ajungerea societății în insolvență și indiferent de data la care aceasta a săvârșit faptele ilicite.
Ca urmare, s-a impus ca pârâții R. A., D. V.G. și O. G. să suporte în solidar, din averile personale, pasivul societății ..R.L., în sumă de 406.959 lei, ce rezultă din tabelul definitiv de creanțe. (fila 31)
În ceea ce privește activele constând în imobilizări corporale de 188.504 lei și casă de 1025 lei, ce rezultă din ultimul bilanț contabil din data de 31.12.2007, care nu au putut fi identificate de către lichidatorul judiciar, instanța a constatat că lipsa acestora nu poate fi imputată niciunuia dintre pârâții din prezenta cauză.
Astfel, în perioada 2003-2008, calitatea de administrator de drept și de fapt a societății debitoare a aparținut numitei O. C. S., ce nu a fost chemată în judecată în prezenta cauză.
S-a constatat din documentele depuse la dosar de reclamantă că toate actele contabile ale societății debitoare au fost semnate exclusiv de către O. C. S., începând cu data cesiunii de părți sociale din 2003, de la cedenții R. A., D. V.G. și O. G. către cesionarii P. T., decedat anterior introducerii prezentei acțiuni, Darolți S. R. și O. C. S..(filele 142-229).
La data de 29.05.2008 a avut loc cesiunea de părți sociale de la cedenții O. C. S. și Darolți S. R. către cesionarii S. F. L. și P. T., acesta din urmă decedând ulterior, la data de 18.11.2009.(filele 85-87, 89).
Simplul fapt al nedepunerii documentelor contabile de către pârâtul S. F. L., deși poate să favorizeze starea de insolvență, nu este de natură a atrage răspunderea patrimonială a acestui pârât, insolvența societății având, așa cum s-a arătat anterior, cauze mult anterioare datei de 29.05.2008.
În ceea ce privește acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtului Darolți S. R., aceasta este neîntemeiată.
Astfel, deși pârâtul a figurat, scriptic, ca și administrator al societății debitoare, în perioada_08, acesta nu a exercitat în fapt funcția de administrator. Așa cum rezultă din relațiile comunicate de reclamantă, nu au putut fi identificate acte contabile sau alte documente care să fi fost semnate de pârâtul Darolți S. R., nici în calitate de simplu asociat, și nici în calitate de administrator. Toate documentele contabile și înscrisurile care angajează societatea sunt semnate de ceilalți administratori ai societății debitoare.(filele 142-256).
Față de considerentele de fapt și de drept expuse anterior, instanța a dispus următoarele:
- a admis acțiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., în contradictoriu cu pârâții R. A., D. V.G., O. G. și-i va obliga pe aceștia să suporte în solidar, din averile personale, pasivul societății ..R.L., în sumă de 406.959 lei;
- a respins acțiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., în contradictoriu cu pârâții Darolți S. R. și S. F. L., ca neîntemeiată.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității de folosință a pârâtului P. T., instanța a respins acțiunea formulată de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., în contradictoriu cu acest pârât, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții R. A., D. V. G. și O. G., arătând în esență că sunt întrunite cerințele art. 138 lit. a din Legea nr. 85/_, întrucât derularea contractului prin care debitoarea a beneficiat de finanțare nerambursabilă s-a realizat și pe o perioadă în care nu au mai avut calitatea de asociați și administratori, că banii investiți pentru achiziții și care au fost anulate, au reintrat în contul debitoarei, tot după ce și-au pierdut aceste calități, conflictul de interese a apărut după acest moment și prin el însuși nu este de natură, iar răspunderea pentru abandonarea societății revine asociatului majoritar și unicului administrator, după anul 2008, când nu mai erau în societate.
Intimata a depus întâmpinare prin care a combătut recursul.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Recursul este fondat, urmând să fie admis potrivit considerentelor ce urmează:
Conform art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006„În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori”.
Fără îndoială, răspunderea administratorilor, reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, are natura unei răspunderi civile delictuale, ce se analizează sub toate elementele ce o compun în lumina dispozițiilor art. 998-999 C. civ. (în vigoare la data promovării cererii), fiind necesar să fie dovedită fapta ilicită, circumscrisă celor prevăzute de norma în discuție, prejudiciul produs, reprezentând pasivul care a determinat ajungerea în insolvență, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția, toate acestea fiind de analizat dacă s-a ajuns la insolvență, după cum trebuie stabilită persoana care răspunde.
Alături de aceste cerințe, o condiție de fond a atragerii răspunderii o reprezintă identificarea prin raportul lichidatorului a persoanelor vinovate de cauzarea stării de insolvență și stabilirea elementelor constitutive ale fiecărei ipoteze stabilite de norma specială înscrisă în art. 138, raportul nefiind însă determinant în stabilirea răspunderii, rămânând la latitudinea instanței dacă sunt sau nu întrunite condițiile expuse, fiind de reținut că lichidatorul nu a întocmit un astfel de raport.
Cerințele art. 138 lit.a, de care se prevalează reclamanta și pe baza căruia judecătorul sindic și-a fundamentat soluția, nu sunt îndeplinite, neexistând nici o dovadă că pârâții au folosit bunurile societății sau creditele acesteia în folosul său propriu ori a altor persoane și că din acest motiv s-a ajuns la starea de insolvență. Este real că fapta ilicită poate fi săvârșită fie prin omisiune fie comisiune, însă, în materia specială analizată, este necesar de stabilit cu certitudine dacă real creanța a fost folosită în scop personal al său sau al altei persoane, textul fiind restrictiv.
Este real că pârâții au avut calitatea de administratori la data semnării contractului de grant, desfășurat efectiv pe perioada 31.01._04, însă la data de 05.08.2003, conform mențiunilor de la ORC, această calitate, ca și cea de asociați au pierdut-o, părțile sociale fiind cesionate, funcția de administrator fiind exercitată efectiv de numita O. S., care nu a fost chemată în judecată. D. urmare pentru recurenți trebuie analizat dacă în perioada când au condus societatea debitoare au săvârșit vreuna din faptele menționate în art. 138 din Legea nr. 85/2006 și dacă s-a ajuns la insolvență, altfel răspunderea nu poate fi angajată.
În baza contractului de grant și urmare finanțării primite au fost achiziționate active, însă nu acesta a fost motivul ce a condus la insolvență, mai ales că sumele plătite către vânzătorul . reintrat în patrimoniul debitoarei, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 15/14.11.2003, prin care utilajele achiziționate au fost returnate, dovadă fiind extrasul de cont din data de 21.11.2003 (fila 56 dosar curte). Ca atare, conflictul de interese statuat prin Sentința civilă nr. 5642/2007, a Tribunalului București, nu a avut nici o influență asupra insolvenței debitoarei, încât presupusele fapte imputate recurenților au rămas la stadiul de simple afirmații, nefiind dovedită însușirea activelor ori crearea vreunui prejudiciu, cum eronat a reținut judecătorul sindic. Mai mult în perioada în care recurenții au avut calitatea de administratori, contabilitatea a fost ținută corespunzător, iar societatea debitoare a înregistrat profit, dovadă fiind bilanțurile pe anii 2003 și 2004, încât nu se poate reține în sarcina acestora perioada ulterioară încetării calității lor de administratori și asociați, declinul survenind mult mai târziu, cu precădere în perioada de după anul 2005, când conducerea debitoarei a fost asigurată de numita O. S., care nu a fost chemată în judecată și apoi de pârâtul S. F. L., față de care acțiunea a fost respinsă, iar împotriva soluției reclamanta nu a exercitat recursul.
Față de considerentele expuse, văzând că la data retragerii recurenților, debitoarea înregistra un profit substanțial, că nu există nici una din faptele imputate, curtea reține că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative impuse de art. 138 din Legea nr. 85/2006, astfel că potrivit art. 312 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă va admite recursul cu consecința finală a respingerii acțiunii și față de recurenți conform dispozitivului prezentei decizii.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții R. A., D. V. G. și O. G. împotriva Sentinței civile nr.1184/Sind/2014 a Tribunalului B. pe care o modifică în patrte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva pârâților R. A., D. V. G. și O. G..
Menține din sentință numai dispozițiile de respingere a acțiunii față de ceilalți pârâți și cea privitoare la cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 30.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. Ș. C. VodăMihail L.
GREFIER,
C. N.
Red. M.L./08.10.2014
Dact.C.N./23.10.2014
- 2 exemplare -
Jud. sindic – A. O.
| ← Contestaţie creanţe. Decizia nr. 134/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr.... → |
|---|
