Pretenţii. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 37/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-01-2014 în dosarul nr. 6831/62/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIa civilă Nr. 37/Ap Dosar nr._
Ședința publică din data de 30 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. C. T. - judecător
Judecător: C. Ș.
Grefier: N. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta . bod SA și de pârâții S. DE P. B. și C. JUDEȚEAN B., împotriva sentinței civile nr.230/C din data de 11 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 13 ianuarie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 20 ianuarie 2014, apoi pentru data de 27 ianuarie 2014, apoi pentru astăzi 30 ianuarie 2014.
CURTEA :
Constată că prin sentința civilă nr.230/C/2013 a Tribunalului B., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. Județean B..
A fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta . B. SA în contradictoriu cu pârâții S. de P. B. și C. Județean B. și în consecință:
A fost obligat pârâtul S. de P. B. să plătească reclamantei suma de 125.892 lei reprezentând contravaloare chirie aferentă perioadei 1.09.2007 – 9.04.2008 și 22.07.2009 – 15.01.2010.
A fost obligat pârâtul S. de P. B. să plătească reclamantei dobânda legală aferentă, calculată la chiria lunară de 9.684 lei, începând cu data de 10.10.2007 și până la data de 31.03.2010.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamantei.
A fost obligat pârâtul S. de P. B. să plătească reclamantei suma de 10.333,8 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.197/9.05.2007 s-a dispus restituirea în natură, numitului Butt Hans, a imobilelor înscrise în CF nr.6258 B. sub nr. top.2301 și nr. top.2314/2/1/1/1/2/1 și CF nr._ B. sub nr. top.2302 și nr. top.2303. Conform dispoziției mai sus identificată proprietarul va intra în posesia bunurilor imobile restituite în termen de cel mult 5 ani de la redobândirea dreptului de proprietate, conform prevederilor art.16 alin.3 din Legea nr.10/2001 republicată. În această perioadă, noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin HG nr.1886/2006.
În motivarea dispoziției mai sus menționată s-a constatat, la pct.3, că imobilele sunt înscrise în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Județului B., la pozițiile: 131-155, 162, 163, 166 și 167 din Anexa nr.1 a HG nr.972/2002 privind atestarea domeniului public al județului B., precum și al municipiilor, orașelor și comunelor din județul B., publicată în MO nr.697 bis din anul 2002.
S-a reținut totodată, conform înscrierii din acest inventar, că titlul în baza căruia au fost preluate imobilele în proprietatea Statului Român, îl constituie Decizia nr.341/24.04.1982 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Județului B..
S-a arătat și că, din cuprinsul acestei decizii reiese că prin aceasta s-au aprobat unele modificări în structura rețelei sanitare din județul B., în sensul înființării unor spitale (printre care și S. de P. B.) și stabilirii numărului de secții și de paturi din acestea, fără a se menționa și preluarea în proprietatea Statului Român și în administrarea spitalelor a bunurilor imobile în care urmau să funcționeze în acestea, situație față de care preluarea acestor imobile s-a făcut fără un titlu valabil.
S-a mai precizat că imobilele situate în B.: . (vechi), înscris în CF nr.6258 B. sub nr. top.2314/2/1/1/1/2/1 și nr. top.2301 și ..n., înscris în CF nr._ B. sub nr. top.2302 și nr. top.2303, trecând fără titlu în proprietatea Județului B. și în folosința Spitalului de P. B., conform prevederilor art.2 alin.1 lit.i din Legea nr.10/2001 republicată, numitul Dr. Butt I. rămâne proprietar tabular al acestora, conform prevederilor art.2 alin.2 din lege, cât și a înscrierilor din cf-urile sus menționate.
La data de 2.10.2007, în baza Dispoziției nr.197/9.05.2007 emisă de C. Județean B., a fost încheiat Protocolul de predare – preluare a imobilelor teren și construcții, cu obligația proprietarului Butt Hans de a menține afectațiunea imobilelor construcții ocupate de S. de Pneumoftizionlogie B. pe o perioadă de până la 5 ani de la data emiterii dispoziției, conform prevederilor art.16 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată.
Ulterior, la data de 27.08.2007 a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr.2605 conform căruia numitul Butt Hans, în calitate de vânzător, a vândut reclamantei, în calitate de cumpărătoare, următoarele imobile: terenul înscris în CF nr.6258 B. sub nr. top.2301, terenul înscris în CF nr.6258 B. sub nr. top.2314/2/1/1/1/2/1 precum și construcțiile edificate pe aceste terenuri înainte de 1950 și neînscrise în cartea funciară, terenul și construcția înscrise în CF nr._ B. sub nr. top.2302 și nr. top.2303 precum și construcțiile edificate pe acest teren înainte de 1950 și neînscrise în cartea funciară.
Societatea reclamantă și-a înscris dreptul de proprietate astfel dobândit în CF nr._ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._) sub nr. top.2301, CF nr._ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.6258) sub nr. top.2314/2/1/1/1/2/1 și CF nr._ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._) sub nr. top.2302 și nr. top.2303.
La data de 9.04.2008 reclamanta a înstrăinat imobilele achiziționate prin contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat cumpărătoarei M. A., fiind încheiat Contractul de vânzare-cumpărare nr.1038.
Ulterior, prin Declarația autentificată sub nr.1539/22.07.2009, reclamanta și numita M. A. au înțeles să accepte efectele pactului comisoriu expres de grad IV cuprins în Contractul de vânzare-cumpărare nr.1038/9.04.2008, efecte constând în restabilirea dreptului de proprietate asupra imobilelor în favoarea . B. SA și reactivarea înscrierii anterioare în cartea funciară a dreptului de proprietate.
Dreptul de proprietate al reclamantei asupra imobilelor încetează, astfel cum rezultă din extrasele de carte funciară (f.161-172 vol.I), la data de 15.01.2010 când acest drept se înscrie în favoarea numiților P. E. și P. M..
În virtutea calității sale de proprietar asupra imobilelor dobândite prin cumpărare în temeiul Contractului de vânzare-cumpărare nr.2605/27.08.2007, reclamanta a solicitat pârâtului S. de P. B. plata contravalorii chiriei datorată pentru teren și construcții.
Calculul a fost efectuat de societatea reclamantă la suprafața totală a terenului și la suprafața desfășurată a construcțiilor, rezultând astfel o chirie în sumă de 1.355.373 lei aferentă perioadei septembrie 2007 – decembrie 2009 pentru care s-a emis factura nr.7977/8.04.2010 și de 24.203,10 lei aferentă perioadei 1 ianuarie 2010 – 15 ianuarie 2010. Totodată, reclamanta a calculat penalități de întârziere aferente perioadei 10.10.2007 – 31.03.2010 în cuantum de 150.426,80 lei.
Părțile au purtat o amplă corespondență cu privire la încheierea contractului de închiriere și plata contravalorii chiriei, din adresele depuse la dosar rezultând că motivul pentru care nu s-a ajuns la un punct comun îl constituie întinderea suprafeței – obiect al contractului de închiriere – asupra căreia trebuie calculată chiria datorată.
S-a reținut în acest sens, în conformitate cu prevederile art.4 din HG nr.1886/2006, că noul proprietar va încheia contractul de închiriere în formă scrisă cu utilizatorul imobilului, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri sau de la data emiterii deciziei/dispoziției de restituire, după caz. În situația în care nu se încheie un contract de închiriere în formă scrisă, obligația de plată a chiriei lunare devina scadentă de plin drept la data de 10 a fiecărei luni.
De asemenea s-a constatat, potrivit dispozițiilor art.5 ind.1 din HG nr.1886/2006, că în situația în care nu este necesară întreaga suprafață a imobilului pentru desfășurarea activităților de interes public, aceasta poate fi restrânsă, chiria recalculându-se în mod corespunzător.
În speță, rezultă din declarațiile martorilor L. M. M. și G. D. D. că pârâtul S. de P. B. nu utilizează, în vederea desfășurării activității medicale, întreaga suprafață a imobilelor proprietatea reclamantei.
Astfel, în scopul efectuării actului medical, pârâtul S. de P. B. a folosit în perioada pentru care se solicită plata contravalorii chiriei pavilioanele IV, V și VI precum și o clădire în care se afla serviciul de contabilitate și o altă clădire mai mică în care se găsea serviciul RUNOS. Pentru a se ajunge la pavilioanele V și VI precum și la contabilitate se coboară 300 m de la șoseaua ce duce spre Poiana B., în timp ce accesul la pavilionul IV și la clădirea în care se găsea serviciul RUNOS era asigurat direct din șoseaua ce duce spre Poiana B..
De altfel, reclamanta nu contestă faptul că pârâtul S. de P. B. își desfășoară activitatea doar în anumite clădiri. Consideră însă ca fiind nerelevant acest aspect întrucât, dat fiind că dispunerea construcțiilor pe teren nu este compactă, este imposibilă folosirea limitată a clădirilor și a terenului.
Susținerile reclamantei nu pot fi primite deoarece, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, poziția în care se găsesc pavilioanele IV, V și VI și clădirile destinate serviciilor contabilitate și RUNOS precum și modalitatea în care se ajunge la acestea, face posibilă delimitarea construcțiilor și terenului utilizat de pârâtul S. de P. B. de restul clădirilor și terenului.
Împrejurarea, dovedită prin contractele de închiriere ajunse la termen depuse la dosar (f.96-111, 128-132 vol.II) și acțiunile înregistrate pe rolul instanțelor judecătorești având ca obiect evacuare și respectiv grănițuire (f.76-79 vol.II) coroborate cu declarația martorei L. M. M., că terțe persoane folosesc clădirile școală, garaj și arhivă precum și că vis-a-vis de școală s-a construit o vilă, vine să susțină teza potrivit căreia atât delimitarea clădirilor utilizate de spital cât și a terenului pe care se ajunge la aceste clădiri este nu numai posibilă ci și facil de realizat.
Reclamanta avea posibilitatea de a identifica imobilele folosite efectiv de S. de P. B. precum și cele aflate în folosința altor persoane și de a acționa în consecință.
S-a constată așadar că pretențiile reclamantei sunt întemeiate în parte, respectiv pentru suprafața de teren de 4580 mp rezultată din însumarea Loturilor A, B, C, 7, 9, 10, 11 și 12 (f.53-54 vol.II) și pentru suprafața construită de 938 mp rezultată din însumarea Loturilor A, B, 9, 10, 11 și 12.
Cuantumul chiriei aferentă suprafeței terenului s-a stabilit ca fiind în valoare de 6870 lei/lună (1,5 lei/mp), iar cuantumul chiriei aferentă suprafeței desfășurată a construcțiilor în valoare de 2814 lei/lună (3 lei/mp).
Rezultă la o chirie lunară în sumă de 9684 lei datorată pentru perioada 1.09.2007 – 9.04.2008 și 22.07.2009 – 15.01.2010, că pârâtul S. de P. B. are de achitat suma totală de 125.892 lei și dobânda legală aferentă calculată începând cu data de 10.10.2007 și până la data de 31.03.2010 astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.
S-a constatat, având în vedere Contractul de vânzare-cumpărare nr.1038/9.04.2008, Declarația autentificată sub nr.1539/22.07.2009, cărțile funciare desfășurate, extrasele de carte funciară (f.141-151, 161-172 vol.I) din care rezultă calitatea de proprietar a numitei M. A. asupra imobilelor precum și adresa nr.7434/4.08.2008 prin care aceasta a notificat pârâții în vederea evacuării spitalului, că pârâtul S. de P. B. nu datorează reclamantei contravaloarea chiriei aferentă perioadei 9.04.2008 – 22.07.2009.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul C. Județean B. a fost respinsă apreciindu-se că se impune a-i fi opozabilă acestuia hotărârea ce se va pronunța în cauză.
În acest sens s-a reținut că pârâtul C. Județean B. a preluat prin Hotărârea nr.164/17.06.2010 managementul asistenței medicale inclusiv pentru pârâtul S. de P. B.. Se reține de asemenea, văzând prevederile art.20 din HG nr.56/2009, că pârâtul C. Județean B. este cel care alocă fondurile necesare achitării chiriei datorată reclamantei de către pârâtul S. de P. B..
Susținerile pârâților potrivit cărora pârâtul S. de P. B. nu poate fi obligat la plata chiriei pentru imobilele – construcții întrucât nu au făcut obiectul restituirii în natură, pentru că reclamanta nu le-a avut niciodată și nu deține nici un titlu precum și că sunt scoase din circuitul civil, sunt nefondate.
S-a reținut în acest sens că imobilele – construcții au fost identificate în Dispoziția nr.197/9.05.2007 emisă de chiar pârâtul C. Județean B. precum și în Contractul de vânzare-cumpărare nr.2605/27.08.2007, fiind achiziționate de societatea reclamantă.
Pe de altă parte, însuși pârâții arată că S. de P. B. folosește o parte din imobilele – construcții pe care le și identifică, arătându-și totodată disponibilitatea de a găsi o modalitate în vederea soluționării amiabile a pretențiilor reclamantei anterior promovării cererii de chemare în judecată.
Nu prezintă relevanță în acest moment faptul că imobilele – construcții sunt sau nu scoase din circuitul civil, că au fost identificate în Anexa nr.1 a HG nr.972/2002 ori că regimul lor juridic este sau nu reglementat de dispozițiile art.11 din Legea nr.213/2008, în condițiile în care pârâții nu au înțeles să conteste Dispoziția nr.197/9.05.2007. Aceasta cu atât mai mult cu cât însuși pârâtul C. Județean B. a aprobat, prin Hotărârea nr.95/9.03.2007 (f.168 vol.II), trecerea imobilelor în care funcționează S. de P. B. din domeniul public al Județului B. în domeniul privat al acestuia, tocmai în vederea soluționării notificării depusă conform dispozițiilor Legii nr.10/2001 republicată. Același pârât a emis dispoziția de restituire a imobilelor către fostul proprietar.
Faptul că aceste construcții au fost intabulate în cartea funciară doar la data de 26.09.2011 nu prezintă relevanță. Construcțiile au fost trecute din domeniul public în domeniul privat al Județului B. și identificate prin Dispoziția nr.197/9.05.2007.
Sintagma ,,imobilele în care funcționează S. de P. B.” privește construcțiile în care se desfășoară activitatea medicală.
Or, actul medical nu se putea desfășura doar în construcția intabulată în cartea funciară până la data de 26.09.2011. Față de faptul că atât din dispoziția mai sus menționată cât și din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că imobilele – construcții sunt executate înainte de anul 1958, rezultă că pârâtul S. de P. B. și-a desfășurat activitatea în pavilioanele IV, V și VI precum și în clădirile în care se aflau serviciul de contabilitate și serviciul RUNOS.
Împotriva hotărârii de mai sus au formulat apel toate părțile.
Prin motivele de apel formulate de pârâtul C. Județean B. este criticată soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, pe considerentul că este necesar ca hotărârea ce se va pronunța să-i fie opozabilă. În acest fel se schimbă obiectul juridic al litigiului deoarece prin acțiune s-a solicitat obligarea acestei pârâte, alături de S. de P. B. la plata sumelor datorate cu titlu de chirii. Cum instanța a dispus obligarea la plată doar a unei pârâte, rezultă că între reclamantă și C. Județean B. nu există nici un raport juridic, fapt ce atrage lipsa calității procesuale pasive a acestei părți față de care nu s-a stabilit nicio obligație. Litigiul de față nu are ca obiect prin chestiunea opozabilității, hotărârea față de C. Județean B..
Prin motivele de apel formulate de pârâtul S. de P. B., este criticată soluția de obligare a acestuia la contravaloarea chiriei pentru clădirile ce compun imobilul în litigiu pe considerentul că acestea nu au fost intabulate în CF iar din Dispoziția nr.197/2007 nu rezultă cu certitudine că s-au restituit în natură fostului proprietar Butt Hans și aceste clădiri, astfel încât reclamanta F. de Zahăr B. nu putea dobândi de la fostul proprietar mai mult decât acesta avea în proprietate, cu atât mai mult cu cât din prevederile HG nr.972/2002 privind atestarea domeniului public al Județului B., rezultă că aceste aparțin domeniului public al Județului B..
De asemenea, se arată că S. de P. B. a înștiințat reclamanta că pentru desfășurarea activității medicale nu are nevoie de tot terenul ci doar de suprafețele aferente și necesare accesului la Pavilioanele IV;V;VI, Radiologie, Birou Resurse Umane și Contabilitate.
În subsidiar, se solicită limitarea cuantumului chiriei doar pentru clădirile menționate mai sus, și nu toate clădirile.
Prin motivele de apel formulate de reclamanta F. de Zahăr B., soluția atacată este criticată la suprafața și perioada pentru care s-a calculat chiria.
Referitor la suprafața folosită de S. de P. B., se arată că acesta a fost obligat, în baza Legii nr.10/2001, la menținerea afectațiunii întregului imobil retrocedat, fapt impus și prin art.4 din Dispoziția nr.197/2007. În situația în care reclamanta ar fi folosit o parte de imobil ar fi încălcat dispozițiile acestei hotărâri, fapt ce constituie contravenție potrivit art.38 din Legea nr.10/2001. Prevederile art.5 din HG nr.1886/2006 invocate de pârât, nu sunt imperative iar raportul de expertiză efectuat în cauză nu poate fi primit întrucât s-a bazat doar pe declarațiile părților iar nu și pe Dispoziția nr.197/2007 prin care proprietarul a fost obligat la menținerea afectațiunii pentru întreg imobilul retrocedat.
De asemenea, nu s-a avut în vedere faptul că reclamanta nu ar fi putut folosi o parte de teren sau clădiri întrucât dispunerea acestora din urmă nu este compactă, astfel încât, este imposibilă folosirea limitată a unora din clădiri cât și a terenului.
Cu privire la perioada pentru care s-a solicitat chiria, se arată că pârâții datorează chirie și pentru perioada 9 aprilie 2008 – 22 iulie 2009 întrucât rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare nr.1038/9.04.2008 dintre reclamantă și M. A. a avut drept efect repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului, reclamanta rămânând proprietara imobilelor de la data dobândirii lor.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că apelul pârâtului C. Județean B. este fondat.
Analizând cu precădere excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean B. reiterată de acesta prin motivele de apel, Curtea reține că prima instanță în mod nelegal a respins excepția pe considerentul că este necesar ca hotărârea să-i fie opozabilă.
Acțiunea dedusă judecății are ca obiect pretenții rezultate dintr-un contract de locațiune, astfel încât calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în cadrul acestui raport juridic.
Justificarea soluției primei instanțe potrivit căreia se impune ca hotărârea ce se va pronunța să-i fie opozabilă și Consiliului Județean B., este lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Prin acțiunea dedusă judecății, pârâții C. Județean B. nu a fost chemat în judecată pentru opozabilitate, ci pentru a fi obligat, în solidar cu S. de P. B., la plata contravalorii sumelor datorate cu titlu de chirie. Instanța de fond a dispus obligarea numai a Spitalului de P. B. la plata chiriei, respectând astfel raportul juridic obligațional, astfel încât păstrarea pârâtului C. Județean B. ca pârât este nelegală, drept care, în baza art.304 pct.9 Cod procedură civilă, apelul acestuia va fi admis în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții și respingerii acțiunii față de acest pârât.
Analizând motivele de recurs prin care se critică suprafața și perioada pentru care s-a calculat chiria acordată prin hotărârea atacată, Curtea reține următoarele:
Prin Dispoziția Consiliului Județean B. nr.197/9.05.2007 s-a dispus restituirea în natură, în baza Legii nr.10/2001, către Butt Hans a imobilului situat în B. . înscris în CF nr.6258 B. nr.top 2301 – grădină de_,6 mp și nr.top 2314/2/1/1/1/2/1 – grădină de 2385 mp și imobilul din CF nr._ B., nr.top 2302 – casă de lemn de 36 mp și nr.top 2303 – grădină de 4751 mp. Potrivit art.3 și 4 din această dispoziție, imobilele restituite sunt ocupate de S. de P. B. căruia i s-a impus obligația menținerii afectațiunii pe o perioadă de 5 ani cu plata cheltuielilor de întreținere conform art.16 alin.2 din Legea nr.10/2001 și HG nr.1886/2006.
În temeiul art.5 ind.1 din HG nr.1886/2006 care reglementează posibilitatea restrângerii suprafeței necesară desfășurării activității sale de interes public, pârâtul S. de P. B. a înștiințat reclamanta despre faptul că pentru desfășurarea activității medicale nu are nevoie de întreaga suprafață de teren ce i-a fost restituită ci doar de cea aferentă și necesară pentru a se face accesul la Pavilioanele IV;V;VI, Radiologie, Birou Resurse Umane și Contabilitate folosite. Înștiințarea s-a realizat prin adresa nr.535/4.02.2008 însă părțile nu s-au înțeles cu privire la cuantumul chiriei în funcție de suprafața imobilului, astfel încât nu s-a încheiat nici un contract de închiriere.
Cu privire la suprafața pentru care S. de P. B. datorează chirie, Curtea reține că în temeiul art.5 ind.1 din HG nr.1886/2006, acesta nu poate fi obligat decât la chiria aferentă imobilelor folosite în desfășurarea activităților sale conform înștiințării făcute reclamantei.
Din considerentele hotărârii primei instanțe rezultă că pretențiile reclamantei au fost admise pentru suprafața de 4580 mp rezultată din însumarea loturilor A,B,C,7,9,10,11 și 12 ( filele 53 și 54 vo.II) și pentru suprafața construită de 938 mp rezultată din însumarea loturilor A,B,9,10,11 și 12. Cu toate acestea, din însumarea suprafețelor rezultă că totalul de 4580 mp provine din însumarea loturilor A (693 mp), B (224 mp), D (1058 mp), 7 (1356 mp), 9 (289 mp), 10 (107 mp), 11 (538 mp) și 12 (315 mp). Prin urmare, menționarea lotului C reprezintă o eroare de dactilografiere, în realitate dispozitivul hotărârii incluzând în suprafață și cuantumul chiriei lotul D – drum de acces în suprafață de 1058 mp, iar această eroare materială din considerente nu produce consecințe juridice.
Cu privire la Lotul D Curtea reține că, astfel cum rezultă din expertiza tehnică efectuată în cauză, reprezintă suprafețele de teren pe care se face accesul către pavilioane și reprezintă drum public, respectiv . face legătura între Calea Poienii și ., teren ce nu este delimitat și este folosit de personalul spitalului dar și de proprietarii imobilelor din zona învecinată.
Prin urmare, S. de P. B. a folosit această suprafață de teren, astfel încât datorează chirie conform art.5 ind.1 din HG 1886/2006.
Nu pot fi reținute nici apărările spitalului potrivi cărora nu datorează chirie pentru suprafața desfășurată a construcțiilor, pe motivul că acestea nu sunt intabulate în CF iar potrivit HG nr.972/2002 privind atestarea domeniului public al Județului B., aparțin domeniului public al județului. Astfel cum a reținut și instanța de fond, prin Dispoziția nr.197/2007 s-a dispus restituirea în natură a întregului imobil înscris în CF nr.6258 B. iar potrivit procesului-verbal de predare-primire din 2 octombrie 2007, s-a predat imobilul ce cuprinde și construcțiile folosite de pârât. Faptul că aceste construcții nu sunt intabulate în CF nu constituie un motiv pentru care pârâtul ar putea folosi cu titlu gratuit construcțiile în litigiu cu privire la care reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate.
Nu se poate reține apărarea reclamantei potrivit căreia S. de P. B. datorează chirie pentru toata suprafața de teren și pentru toate construcțiile restituite prin Dispoziția nr.197/2007, întrucât în temeiul art.5 ind.1 din HG nr.1886/2006 pârâtul avea dreptul la reducerea suprafeței ce face obiectul închirierii conform folosinței iar faptul că reclamanta nu a folosit partea din imobil cu privite la care a fost înștiințată de spitalul că nu-i este necesară desfășurării activității sale, nu este culpa acestuia, întrucât avea posibilitatea delimitării terenului și construcțiilor în care își desfășoară activitatea spitalul și preluării folosinței acestora în calitate de proprietar.
Curtea nu poate reține nici apărarea reclamantei potrivit căreia nu ar fi putut folosi partea de imobil liberă întrucât ar fi încălcat Dispoziția de restituire nr.197/2007 prin car a fost obligată la menținerea afectațiunii întregului imobil retrocedat. Destinația de folosință pentru activități de interes public la care fac trimitere prevederile art.16 alin.2 din Legea nr.10/2001, constituie o chestiune de fapt, variabilă de la un caz la altul și care poate fi dovedită prin orice mijloc de probă. Tocmai de aceea legiuitorul a prevăzut prin art.5 ind.1 din HG nr.1886/2006 că obligația de plată a chiriei se stabilește în raport cu întinderea folosinței.
Pentru stabilirea acestei stări de fapt, în fața instanței de fond s-au administrat toate probele propuse de părți – proba cu martori, proba cu expertiză tehnică și înscrisuri din care rezultă folosința imobilului conform pretențiilor admise.
Cu privire la perioada pentru care S. de P. B. datorează chirie reclamantei, Curtea reține că hotărârea atacată este dată cu încălcarea art.1019 – 1021 Cod civil, din care rezultă că, indiferent dacă avem de a face cu o rezoluțiune judiciară sau convențională, efectul este același, desființarea retroactivă a contractului cu repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului.
Astfel, între reclamantă și M. A. s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare nr.1038/9.04.2008 prin care reclamanta a vândut acesteia imobilul în litigiu iar prin declarația nr.1539/22.07.2009 părțile contractante au înțeles să accepte efectele pactului comisoriu expres de gradul IV cuprins în contractul de vânzare-cumpărare și prin urmare s-a restabilit dreptul de proprietate al reclamantei de la data dobândirii acestuia de la autorul său, Butt Hans.
Prin urmare, ca efect retroactiv al rezoluțiunii contractului, părțile au fost puse î situația anterioară încheierii contractului de vânzare-cumpărare, reclamanta rămânând proprietarul imobilelor și în perioada 9 aprilie 2008 – 22 iulie 2009, astfel încât pârâtul S. de P. B. datorează chirie și pentru această perioadă, sens în care va fi modificată hotărârea atacată, astfel încât pârâtul S. de P. B. va fi obligat la plata unei chirii în sumă de 9684 lei lunar pentru 28 luni și jumătate (perioada 1.09.2007 – 15.01.2010), respectiv suma de 275.994 RON cu plata dobânzii legale pentru fiecare rată lunară de la data scadenței acesteia, respectiv data de 10 a lunii următoare celei aferente chiriei.
În baza art.272 Cod procedură civilă, pârâtul va fi obligat la plata sumei de 13.075 lei reprezentând cheltuieli de judecată la fond (alcătuite din 6870 lei taxă judiciară de timbru aferentă pretențiilor admise prin prezenta hotărâre, suma de 6200 lei onorariu avocațial și 5 lei timbru judiciar), precum și la plata sumei 9636 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel (alcătuită din suma de 3435 lei taxă judiciară de timbru datorată în apel, pentru pretențiile admise prin prezenta hotărâre și 6200 lei onorariu avocațial).
În baza art.20 alin.5 din Legea nr.147/1997 va da în debit pe apelanta reclamantă cu suma de_ RON reprezentând taxă judiciară de timbru datorată în apel aferentă pretențiilor respinse prin hotărârea atacată și criticate prin motivele de apel. Această dispoziție constituie titlu executoriu și se va executa de unitatea teritorială B. subordonată Ministerului Finanțelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge apelul formulat de apelantul pârât S. de P. B. împotriva sentinței civile nr.230/C/11.07.2013 a Tribunalului B..
Admite apelul formulat de către pârâtul C. Județean B. împotriva aceleiași hotărâri.
Admite în parte apelul formulat de apelanta reclamantă . B. SA B. împotriva aceleiași hotărâri pe care o schimbă în parte în sensul că;
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C. Județean B. și respinge acțiunea reclamantei . B. SA în contradictoriu cu această parte.
Obligă pârâtul S. de P. B. să plătească reclamantei suma de 275.994 Ron reprezentând contravaloare chirie aferentă perioadei de 01.09._10 precum și dobânda legală aferentă unei chirii lunare în sumă de 9684 Ron începând cu data de 10.10.2007 și până la data de 31.03.2010.
Obligă S. de P. B. să plătească reclamantei suma de_ Ron reprezentând cheltuieli de judecată la fond și suma de 9635 Ron cheltuieli de judecată în apel.
Obligă pe apelanta reclamantă . B. SA B. să plătească suma de 14.941 Ron reprezentând taxă judiciară de timbru datorată în calea de atac a apelului.
Păstrează dispozițiile privind admiterea în parte a acțiunii și respingerea restului pretențiilor reclamantei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 30 ianuarie 2014.
Președinte, M. C. T. | Judecător, Pt.C. Ș. aflată în concediu de odihnă, semnează Președintele instanței N. Țînț | |
Grefier, N. A. |
Red.CȘ/30.01.2014
Tehnored.N.A. 31 Ianuarie 2014
Jud fond U. D.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 250/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 442/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
