Pretenţii. Decizia nr. 444/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 444/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 3327/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.444 /Ap. DOSAR NR._
Ședința publică din 9 iulie 2014
Completul compus din:
Președinte - G. Ș.
Judecător- C. V.
Grefier- M. C.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de pârâta . SA împotriva sentinței civile nr.276 din 27 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat av.D. I. pentru intimata reclamantă . B., lipsă fiind apelanta pârâtă pârâta . SA și intimații pârâți D. O. și D. T.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care ;
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat,excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art.15o Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra apelului .
Av. D. I. pentru intimata reclamantă . B. susține că apelul de față este inadmisibil din perspectiva împrejurării executării benevole a obligației judiciare de către apelanta pârâtă.
Potrivit textelor de lege invocate în întâmpinare apelantul care execută de bună voie hotărârea nu mai are drept la apel, el fiind decăzut din dreptul de a exercita apelul .
Prin răspunsul la întâmpinare apelanta se apără afirmând că litigiul de față este un litigiu între profesioniștii și prin urmare hotărârile sunt executorii de drept. Așa ar fi stat lucrurile dacă raportarea s-ar fi făcut la legea veche de procedură. Potrivit art.7201 și următoarele din vechea lege de procedură litigiile între profesioniști aveau o reglementare aparte și potrivit art. 725 Cod procedură civilă hotărârile date în acest tip de litigii, în primă instanță sunt executorii. Însă legea veche de procedură și-a încetat aplicabilitatea, în speță fiind aplicabilă legea nouă care nu face nicio referire la vreo particularitate a hotărârilor pronunțate în litigiile dintre profesioniști .
Hotărârea este supusă apelului și în măsura în care termenul de apel nu s-a sfârșit sau s-a exercitat calea de atac hotărârea nu este executorie, dar nu este executorie nici provizoriu de drept și nici provizoriu judecătorește
Conchizând, apelanta a plătit de bună voie suma la care a fost obligată de Tribunalul B. astfel încât nu are dreptul la a mai formula apel .
Dacă instanța va trece peste această chestiune, solicită a se observa că apelanta nu a atacat încheierea de ședință din 18 septembrie 2013 prin care Tribunalul B. a soluționat excepția necompetenței teritoriale a acestuia și excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Potrivit art. 248 alin 5 Cod procedură civilă instanța trebuie să se pronunțe mai înainte asupra excepțiilor, lucru îndeplinit de instanță iar încheierea respectivă nu poate fi atacată pe cale separată decât odată cu fondul .
Potrivit art.466 alin.4 Cod procedură civilă apelul împotriva încheierii trebuia formulat în mod expres lucru pe care pârâta nu l-a făcut .
Dacă instanța va trece și peste acest aspect, solicită a se observa că în mod corect Tribunalul B. a respins excepția necompetenței teritoriale a acestuia pentru motivul că doi dintre pârâți au domiciliul pe raza de competență a Tribunalului B. iar din această perspectivă nu se mai pot face discuții în legătură cu competența instanței .
În privința prescripției, Tribunalul B. a reținut corect că termenul curge de la data desființării contractului, debitoare fiind în termenul de prescripție .
Cu privire la dobânda despre care se afirmă că Tribunalul B. a calculat-o în mod eronat, solicită a se observa că la fila 32 din dosarul de fond există calcul dobânzii, fiind vorba de dobânda legală iar în cuprinsul cererii de chemare în judecată a arătat momentul de la care creanța este exigibilă. Prin raportare la acest moment și la dobânda de referință cuantificată exact în Monitorul Oficial dobânda este corect calculată cu sublinierea că niciodată în cursul judecății la fond pârâta nu a discutat cuantumul acestei dobânzi și doar în apel pârâta aduce critici acestuia .
În privința cheltuielilor de judecată Tribunalul B. nu a dat decât taxa judiciară de timbru și onorariul avocațial . În legătură cu cheltuielile de judecată din acest proces se folosește de chitanța de fond care este depusă ca atare cu titlu de cheltuieli în apel, nefiind luată în seamă de judecătorul fondului fiind depusă după rămânerea în pronunțare
Solicită respingerea apelului cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată de la fond .
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.276 din 27 septembrie 2013 Tribunalul B. a admis acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții . SA, D. O. și D. T. și în consecință:
- a obligat pârâta . SA să restituie reclamantei suma de_,80 lei reprezentând plăți efectuate în baza facturilor emise în temeiul Contractului de leasing financiar nr._/19.12.2008.
- a obligat pârâta . SA să plătească reclamantei suma de_,17 lei reprezentând dobânda legală aferentă perioadei 2.02.2009-1.04.2013 și în continuare până la data plății efective.
a obligat pârâta . SA să plătească reclamantei suma de 8946 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii se arată că la data de 19.12.2008 reclamanta, în calitate de utilizator, a încheiat cu pârâta . SA, în calitate de finanțator, Contractul de leasing financiar nr._ conform căruia proprietarul bunului – computer tomograf – cedează utilizatorului dreptul de folosință și posesie asupra acestui bun contra plății periodice a ratei de leasing. Pârâții D. O. și D. T. au semnat contractul în calitate de fidejusori.
În temeiul contractului mai sus identificat, pârâta . SA a emis facturile LEN_/15.01.2009, EL_/3.03.2009, EL_/7.04.2009, EL_/7.05.2009, EL_/5.06.2009, EL_/7.07.2009 și EL_/6.08.2009 în valoare de_,80 lei.
Facturile mai sus enumerate au fost achitate de societatea reclamantă cu OP nr.71/2.02.2009, nr.88/3.02.2009, nr.197/_,34, nr.260/5.05.2009, nr.261/7.05.2009, nr.343/5.06.2009, nr.513/31.08.2009 și nr.540/21.09.2009.
Prin Decizia civilă nr.649/R/17.05.2012 pronunțată de Tribunalul B. a fost constatată nulitatea absolută a Contractului de leasing financiar nr._/19.12.2008 încheiat între părți.
În conformitate cu prevederile art.1254 alin.3 din Codul civil, în cazul în care contractul este desființat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestațiile primite, potrivit art.1639-1647, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu.
Potrivit dispozițiilor art.1639 din Codul civil restituirea prestațiilor se face în natură, prin înapoierea bunului primit.
În speță, având în vedere prevederile legale mai sus evocate și față de faptul constatării nulității contractului de leasing încheiat între părți, instanța a constatat ca fiind întemeiate pretențiile reclamantei privind obligarea pârâtei . SA la restituirea sumei achitată în baza facturilor emise în temeiul contractului și la plata dobânzii legale aferentă.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei . SA potrivit cărora plățile efectuate în baza unui contract reziliat reflectă deținerea bunului.
S-a constatat în acest sens că, prin Decizia civilă nr.649/R/17.05.2012, Tribunalul B. a constatat irevocabil nulitatea absolută a contractului de leasing, cu toate consecințele ce decurg din aceasta, iar nu rezilierea actului.
În plus, în considerentele deciziei mai sus identificată s-a reținut că efectele nulității absolute a contractului de leasing constau în desființarea retroactivă a raporturilor juridice generate de actul juridic lovit de nulitate.
Susținerile pârâtei . SA privind existența și a altor înscrisuri din care să rezulte obligațiile de plată ale reclamantei sunt nedovedite.
Referitor la căile extraordinare de atac exercitate împotriva Deciziei civile nr.649/R/17.05.2012 pronunțată de Tribunalul B., s-a reținut că până la momentul pronunțării prezentei hotărâri pârâta . SA nu a depus la dosar dovada anulării ori schimbării deciziei mai sus menționată.
De asemenea, în speță nu se poate aprecia asupra legalității ori temeiniciei acestei decizii.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâții . SA, D. O. și D. T. dispunând conform dispozitivului sentinței.
În temeiul art.451 Cod procedură civilă a obligat pârâta . SA la plata cheltuielilor de judecată dovedite, conform art.452 Cod procedură civilă, la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei.
Împotriva hotărârii a declarat apel parata N. L. IFN SA solicitând schimbarea în tot a hotărârii apelate și respingerea acțiunii formulate.
In motivarea apelului se arată că hotărârea a fost pronunțată de o instanță necompetenta teritorial, competenta teritoriala aparținând instanțelor din București, raportat la dispozițiile contractului încheiat între părți și la cele generale privind sediul pârâtei.
Se invocă prescripția dreptului la acțiune raportată la data efectuării plăților și solicitării sumelor, nefiind respectat termenul de 3 ani.
In continuare sunt invocate aspecte ce țin de admisibilitatea cererii de acordare a dobânzilor, calculul acestora și fondul pricinii. De asemenea, se arată că este netemeinică și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în suma de 8946 lei în lipsa dovezii achitării onorariului avocațial.
In apărare a fost invocată excepția inadmisibilității apelului,deoarece prin executarea de bunăvoie a sentinței instanței de fond, apelanta a achiesat în mod tacit la hotărâre și, conform. art. 464 alin 3 C. este decăzuta din dreptul de a mai exercita apelul.
Analizând cu precădere excepția invocata în apărare, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.467 alin.2 Cod procedură civilă partea care a executat parțial hotărârea de primă instanță, deși aceasta nu era susceptibilă de executare provizorie, nu mai are dreptul de face apel principal cu privire la dispozițiile executate .
Cu atât mai mult, dacă partea execută total hotărârea de primă instanță, ea nu mai are dreptul de a face apel cu privire la hotărârea executată .
În speță, apelanta N. L. IFN SA a executat de bună voie dispozițiile sentinței civile nr.276/C/27 septembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ plătind întreaga sumă la care a fost obligată,inclusiv cheltuielile de judecată .
Această hotărâre judecătorească nu era susceptibilă de executare provizorie, conform art. 448 și 449 Cod procedură civilă .
Hotărârea pronunțată de Tribunalul B. nu putea fi executată întrucât dispozițiile art. 467 alin.5 Cod procedură civilă statuează că termenul de apel și exercitarea apelului în termen au ca efect suspendarea executării hotărârii .
Executând de bună voie sentința instanței de fond, apelanta a achiesat în mod tacit la hotărâre. conform art.464 alin.3 Cod procedură civilă fiind decăzută din dreptul de exercita apelul .
F. de aceste considerente, apelul urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de parata . SA împotriva sentinței civile 276/. a Tribunalului B., Secția a II a Civila, C. Administrativ si Fiscal, pe care o păstrează.
Obliga pe apelanta sa plătească intimatei . suma de 8999,99lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 09.07.2014.
Președinte, Judecător,
G. Ș. C. V.
Grefier,
M. C.
red G. Ș – 08.08.2014
tehnored. M.C – 2o.o8.2014
jud. fond . D. U..
6 exemplare
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1048/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Anulare incident plată. Decizia nr. 529/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
