Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 418/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 418/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-07-2014 în dosarul nr. 4796/62/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 418/.>
Ședința publică din 2 iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. B.
Judecător C. V.
Grefier șef secție I. I.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta B. M. și de apelant P. L. împotriva sentinței civile nr. 26/CC din 28.01.2014 pronunțată de Tribunalul B..
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 24 iunie_, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 1 iulie 2014, apoi a amânat pronunțarea la 2 iulie 2014.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 26/CC din 28.01.2014 pronunțată de Tribunalul B., s-a admis excepția lipsei de interes în formularea cererii reconvenționale.S-a respins acțiunea formulată și modificată de reclamanta B. M., în contradictoriu cu pârâtele P. L. și ., ca nefondată și împotriva pârâtei T. M. L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. S-a respins cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențional P. L. în contradictoriu cu pârâtele reconvențional B. M. și ., ca urmare a admiterii excepției.
În motivarea hotărârii se arată că reclamanta B. M. a solicitat pe calea prezentei acțiuni, modificate, să se constate nulitatea convocării Adunării generale a asociaților a . realizată prin convocatorul întocmit de către pârâta P. L. și înregistrat sub nr. 164/23.04.2013 la B. T. C. T.; să se constate nulitatea în principal și în subsidiar să se dispună anularea următoarelor acte: Procesul verbal înregistrat cu dată certă nr.8/21.05.2013 la BNP C. C. L., Procesul verbal înregistrat cu dată certă nr.9/22.05.2013 la BNP C. C. L. și Hotărârea Adunării Generale cuprinsă în acest ultim proces-verbal, prin care se „hotărăște:
- Constată că a constatat încetat mandatul de administrator al asociatei B. M. și, drept urmare se revocă din funcția de administrator al Societății comerciale P. 93 B.;
- Se desemnează în calitate de administrator al societății d-na T. M. L., cu domiciliul în B. . .;
- Stabilește termen de predare a arhivei societății din data de 21 iunie 2013, sens în care se va încheia procesul verbal de predare-primire.” (f.13 dosar).
Pe cale reconvențională, pârâta-reclamantă reconvențional P. L. a solicitat ca în situația în care s-ar constata nelegalitatea Hotărârii din 22.05.2013, să se constate că dreptul asociatei B. M. de exercitare a calității de administrator al . a încetat prin împlinirea termenului de 4 ani la data de 30.04.2013.
În ceea ce privește nulitatea convocării Adunării Generale a Asociaților a . realizată prin convocatorul întocmit de către pârâta P. L. și înregistrat sub nr. 164/23.04.2013 la B. T. C. T., depus la fila 3 dosar, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art.195 din Legea nr.31/1990, convocarea adunării asociaților se face de către administratori, cel puțin o dată pe an sau de câte ori este necesar (alin.1), dar și de către un asociat sau un număr de asociați ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social (alin.2). Pentru asociatul sau asociații care reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social convocarea adunării este o facultate și scopul acestui text este acela de a pune la îndemâna asociaților posibilitatea convocării atunci când administratorii nu o fac.
Situația din speța de față este una specială, în condițiile în care, mandatul administratorului ., respectiv al reclamantei B. M., se încheiase la data de 30 aprilie 2013, iar cei doi administratori nu s-au înțeles pentru numirea unui nou administrator și nici pentru convocarea adunării generale în vederea numirii unui nou administrator. Acest fapt rezultă din convocările și întâlnirile anterioare pe care le-au avut cei doi asociați, la data de 07.01.2013 și 19.01.2013, unde reclamanta și-a manifestat opoziția față de revocarea sa din calitatea de administrator și numirea unui nou administrator .
În aceste condiții, este evident că pârâta P. L., în calitate de asociat cu ½ din capitalul social, și-a folosit dreptul său de convocare a adunării generale, drept stabilit și prin art.23 din Statului ., unde se prevede că „art.23 Adunarea generală extraordinară se poate convoca la cererea administratorilor, cenzorului sau la cererea asociaților reprezentând cel puțin 1/3 din capitalul social”.
Convocatorul pentru adunarea generală din 21.05.2013, respectiv 22.05.2013 îndeplinește condițiile cuprinse în art.117 alin.6 din Legea nr.31/1990, cuprinzând mențiuni clare cu privire la chestiunile supuse dezbaterii, explicitarea problemelor de pe ordinea de zi fiind făcută în limite rezonabile. Faptul că nu s-a menționat în mod expres numele persoanei propusă a fi numită ca administrator nu duce automat la nulitatea convocatorului, aceasta nefiind o cauză de nulitate absolută a acestuia.
Nu se impune nici anularea convocatorului, pentru aceleași motive, deoarece reclamanta B. M. nu a justificat cu ce a fost prejudiciată de faptul că nu s-a menționat expres numele administratorului propus, în condițiile în care aceasta și-a manifestat în mod expres punctul de vedere în sensul că nu este de acord cu înlocuirea sa din calitatea de administrator, deci nu avea relevanță cine era persoana propusă.
Față de faptul că nu există motive de nulitate absolută sau relativă a convocatorului, nu se impune nici anularea proceselor verbale din data de 21.05.2013 și 22.05.2013, ultimul cuprinzând și Hotărârea Adunării Generale cu privire la numirea noului administrator, descrisă mai sus.
Cu privire la întrunirea cvorumului pentru adoptarea hotărârii, instanța reține că, la prima convocare din 21.05.2013 nu s-a întrunit cvorumul de 75%, astfel că a avut loc o a doua adunare generală la data de 22.05.2013. În ceea ce privește a doua adunare generală, instanța reține că un cvorum de 55% așa cum prevede art.25 din Statut nu s-ar fi putut niciodată întruni, decât cu participarea ambilor asociați, deoarece fiecare dintre aceștia deține câte 50% din capitalul social. Însă, fiind vorba de discutarea mandatului de administrator deținut de asociata/reclamantă B. M., sunt incidente dispozițiile art.126 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora acționarii/asociații care au și calitatea de administrator nu pot vota descărcarea de gestiunea lor sau o problemă în care persoane sau administrația lor este în discuție.
În concluyie, față d elipsa motivelor de nulitate sau anulare a Hotărârii A. și față de faptul că mandatul administratorului încetase, la data de 30.04.2013, instanța reține că, în mod corect, prin Hotărârea A. din 22.05.2013 s-a constatat că a încetat mandatul de administrator al reclamantei B. M. și a fost numit un nou administrator.
Cu privire la cererea reconvențională, formulată de reclamanta reconvențional P. L., instanța apreciază că se impune admiterea excepție lipsei de interes, invocată de pârâta-reconvențional B. M..
Interesul este o condiție de fond pentru exercitarea acțiunii în justiție, iar cerințele pe care el trebuie să le îndeplinească sunt: să fie născut, actual, determinat și legitim. Interesul reprezintă și prefigurează scopul și „profitul” demersului procesual, finalitatea acestuia care, dacă nu se identifică din punct de vedere juridic, acțiunea se consideră că nu există.
Cerința interesului de a fi actual trebuie îndeplinită pe tot parcursul procesului, prin hotărârea sa instanța de judecată fiind chemată să se pronunțe în concret cu privire la valorificarea unui drept, iar nu pe aspecte teoretice și academice.
În speță, față de faptul că va fi menținută Hotărârea A. din data de 22.05.2013, prin care s-a constata încetat mandatul de administrator al asociatei B. M. și a fost numit un nou administrator, reclamanta reconvențional P. L. nu justifică un interes pentru constatarea încetării dreptului de administrator al asociatei B. M. pe cale judiciară.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept și în temeiul art.132 din Legea nr.31/1990, instanța a apreciat nefondată cererea reclamantei B. M. în contradictoriu cu pârâtele P. L. și . și lipsită de interes cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențional P. L., astfel fiind respinse.
Împotriva hotărârii au declarat apel atât reclamanta B. M. cât și pârâta P. L. invocând greșita aplicare a legii.
În motivarea apelului reclamanta arată că instanța a interpretat eronat prevederile art. 195 din Legea 31/1990, asociatul neadministrator neavând posibilitatea de a convoca adunarea asociaților, ci doar de a cere instanței obligarea administratorului să convoace adunarea, iar expirarea mandatului administratorului nu are nici o relevanță. Cvorumul nu a fost întrunit fiind încălcate dispozițiile art.25 din statutul societății, iar convocatorul nu a cuprins informațiile prevăzute de art. 117 alin.6 din legea 31/1990.
În motivarea apelului pârâta arată că soluția de respingere pentru lipsa de interes a cererii reconvenționale nu este întemeiată deoarece încetarea mandatului administratorului B. M. în lipsa modificării actului constitutiv atrage imposibilitatea înregistrării hotărârii adunării generale în Registrul comerțului.
P. întâmpinarea depusă pârâta P. L. a solicitat respingerea apelului reclamantei fiind respectate dispozițiile din actul constitutiv cu privire la convocare și cvorum. Pârâta arată că situația economică a societății este total negativă și se datorează reclamantei și greșitei exercitări a calității de administrator.
Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel și actele dosarului, în baza art. 466 NCPC se constată următoarele:
Referitor la nulitatea convocatorului, în raport de dispozițiile art. 195 din Legea nr. 31/1990, se reține că aceste dispoziții au rolul de a proteja pe asociați și de a asigura respectarea drepturilor participative ce decurg din deținerea de părți sociale. În lipsa unor dispoziții legale speciale sau prohibitive, actul constitutiv poate să prevadă că, prin acordul tuturor asociaților, adunarea generală se va putea întruni și lua hotărâri și în absența acestor formalități de convocare.Ca urmare, în mod corect prima instanță a dat eficiență dispoziției prevăzute în art.23 din actul constitutiv al societății, potrivit cărora, „adunările generale se pot convoca la cererea asociaților reprezentând 1/3 din capitalul social”. Aceste prevederi au fost stabilite prin voința părților și, implicit, prin voința reclamantei, astfel încât motivele sale de apel privind greșita aplicare a art. 195 din Legea 31/1990 sunt neîntemeiate, în cauză prevalând clauzele din actul constitutiv.
Sub aspectul aplicării dispozițiilor art.117 alin.6 din legea 31/1990, în mod corect a reținut instanța de fond că lipsa mențiunii privind lista cu numele noului administrator ar atrage doar nulitatea relativă a convocării, nulitate ce presupune justificarea unei vătămări din partea persoanei interesate. Cum apelanta reclamantă nu a justificat existența unei vătămări și nici nu a dovedit că ar fi solicitat iar pârâta ar fi refuzat a-i pune la dispoziție lista cu numele noului administrator, rezultă că nulitatea relativă nu a operat cu privire la convocator, motivele de apel fiind neîntemeiate.
În consecință, în mod corect instanța de fond a reținut că nu există motive de anulare a procesului verbal înregistrat sub nr.8/21.05.2013.
În legătură cu interpretarea dispozițiilor art. 25 din actul constitutiv susținerile apelantei reclamante sunt întemeiate. În societatea cu răspundere limitată, prevalează, în principiu, regula luării hotărârilor în conformitate cu prevederile actului constitutiv.
Așadar, asociații sunt cei care, la înființarea societății, pot stabili în actul constitutiv reguli care să precizeze ce cvorum și majoritate sunt necesare în cadrul adunării generale a asociaților pentru luarea hotărârilor în societate, în mod valabil.
În speță, cele două asociate au stabilit prin actul constitutiv ca la a doua convocare a adunării, cvorumul să fie de 55%. Instanța de fond a reținut imposibilitatea obiectivă de respectare a cvorumului în condițiile în care fiecare asociată are o participație de doar 50%, însă aceste considerente nu pot fi avute în vedere întrucât prin participarea ambelor asociate se respectă cvorumul menționat în actul constitutiv. P. actul constitutiv adoptat de ambele asociate, acestea au convenit ca și la a doua adunare să fie un cvorum minim și deci să fie necesară prezența lor pentru legala constituire a adunării, astfel încât nu poate fi exclusă voința societară.
Modalitatea de votare reținută de prima instanță prin aplicarea prevederilor art. 126 din legea 31/1990 reprezintă o chestiune distinctă de cvorum, astfel încât greșit s-a arătat că prin interdicția de vot se complinește cvorumul adunării generale. De altfel, dispozițiile art. 126 din legea 31/1990 sunt aplicabile societăților pe acțiuni, în cazul societății cu răspundere limită fiind incidente prevederile art. 192 alin.1 din legea 31/1990 potrivit cărora adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaților și a părților sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel.
Din coroborarea dispozițiilor art. 192 cu cele ale art. 194 rezultă că numirea și revocarea administratorilor, indiferent dacă aceștia sunt numiți prin actul constitutiv sau prin hotărâre a adunării generale a asociaților, nu reprezintă o modificare a actului constitutiv al unei societăți, astfel încât pentru validarea unei hotărâri era necesară îndeplinirea condițiilor de cvorum din actul constitutiv potrivit art. 192 alin1 din lege. Prevederile art. 193 alin.3 din legea 31/1990 deveneau aplicabile doar în situația în care prin actul constitutiv nu erau prevăzute condiții de cvorum derogatorii. P. urmare, se constată că în speță la a doua convocare, adunarea generală nu era legal constituită nefiind respectat cvorumul de 55 %, astfel că hotărârea adoptată la 22.05.2013 este lovită de nulitate absolută, sens în care susținerile apelantei reclamante urmează a fi admise, cu consecința reținerii nulității absolute a procesului verbal nr. 9/22.05.2013 și a hotărârii adunării generale adoptate.
În legătură cu apelul pârâtei referitor la excepția lipsei de interes a cererii de constatare a încetării mandatului de administrator al reclamantei, se constată că față de anularea hotărârii de revocare a calității de administrator pentru împlinirea mandatului de 4 ani, subzistă interesul pârâtei în formularea cererii, astfel încât excepția urmează a fi respinsă.
Excepția de inadmisibilitate a cererii de constatare a încetării mandatului de administrator din perspectiva art. 111 C.pr.civ. invocată la fond de reclamantă nu poate fi reținută întrucât partea nu are la îndemână o acțiune în realizare. Conform art. 22 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, comerciantul sau partea interesată pot solicita înregistrarea în registrul comerțului a mențiunilor privind actele și faptele modificatoare din actul constitutiv. Cererea întemeiată pe aceste dispoziții trebuie să fie însoțită de înscrisurile doveditoare ale modificărilor apărute, astfel cum rezultă din prevederile art. 62 și art. 59 alin.3 pct. a din Normele metodologice nr.773/1998, respectiv de hotărârea adunării generale a asociaților. P. anularea hotărârii adunării generale de revocare a administratorului societății, pârâta, în calitate de persoană interesată, nu mai dispune de un înscris justificator pentru constatarea încetării mandatului administratorului, astfel încât nu mai are la îndemână o acțiune în realizare. P. acțiunea în constatarea încetării calității de administrator al ., pârâta reclamantă reconvențional a solicitat constatarea inexistența unui drept al reclamantei pârâtă reconvențional, respectiv inexistența unui drept de administrare față de societate, astfel încât acțiunea este admisibilă potrivit art. 111 C.pr.civ.
Pe fondul cererii reconvenționale, se constată că funcția de administrator la o societate comercială încetează prin expirarea mandatului dat de societate. În cazul societății . acest mandat nu putea avea o durată mai mare de patru ani, potrivit art.30 din actul constitutiv. În accepțiunea legii societăților comerciale, funcția de administrator se exercită raportat direct la dispozițiile referitoare la contractul de mandat, astfel încât încetarea sa urmează a se produce în aceleași condiții ca și încetarea contractului de mandat, expirarea termenului constituind o cauză de încetare a mandatului. Pârâta reclamantă reconvențional a confirmat prin semnarea procesului verbal din 19.01.2013 că mandatul de administrator încetează la 30.04.2013, astfel că urmează a se constata încetarea calității sale de administrator începând cu această dată (art. 1411-1412 NCC).
Raportat la aceste considerente, în baza art. 480 NCPC se va admite în parte acțiunea reclamantei B. M. și în totalitate cererea reconvențională formulată de pârâta P. L. în sensul că se va constata nulitatea absolută a procesului verbal nr. 9/22.05.2013 și a hotărârii adunării generale a asociațiilor pârâtei . din 22.05.2013 și se va constata încetată calitatea de administrator a reclamantei B. M. la . începând cu 30.04.2013. Se va respinge excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității invocate de reclamantă cu privire la cererea reconvențională și se vor menține dispozițiile instanței de fond cu privire la respingerea nulității procesului verbal nr. 8/21.05.2013 și la respingerea acțiunii îndreptate împotriva pârâtei T. M. L..
În baza art.453 alin2 NCPC se va dispune compensarea între părți a cheltuielilor de judecată constând în taxele de timbru achitate la fond și apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de reclamanta B. M. și admite apelul declarat de pârâta P. L. împotriva sentinței civile nr.26/C/28.01.2014 pronunțate de Tribunalul B. –secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată și modificată de reclamanta B. M. în contradictoriu cu pârâtele P. L. și . și în consecință:
Constată nulitatea absolută a procesului verbal nr. 9/22.05.2013 și a hotărârii adunării generale a asociațiilor pârâtei . din 22.05.2013.
Respinge excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității invocate de reclamantă cu privire la cererea reconvențională;
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta P. L. în contradictoriu cu B. M. și . și în consecință:
Constată încetată calitatea de administrator a reclamantei B. M. la . începând cu 30.04.2013.
Menține restul dispozițiilor.
Compensează între părți cheltuielile de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 2.07.2014.
Președinte, C. B. | Judecător, C. V. | Grefier șef sectie, I. I. |
Red. C.B./03.07.2014/Dact. I.I./02.07.2014/Jud. fond: M.L.
| ← Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 87/2014.... | Radieri ca urmare a dizolvării. Decizia nr. 883/2014. Curtea de... → |
|---|
