Reziliere contract. Decizia nr. 519/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 519/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 14355/62/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie ,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 519/RDosar nr._
Ședința publică din data de 14 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. C.
Judecător M. C. T.
Judecător N. G.
Grefier E. C.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul I. pentru Situații de Urgență „Ț. B.” al Județului B., împotriva sentinței civile nr.303/C din data de 15 octombrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 24.03.2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 31.03.2014, apoi pentru data de 7.04.2014, iar apoi pentru astăzi, 14.04.2014.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 303/C/15 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul B., secția I civilă, în dosarul nr._, a fost respinsă excepția prescripției invocată de pârâtul-reclamant reconvențional I. pentru Situații de Urgență ”Ț. B.” al Județului B..
A fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta-pârâtă reconvențional S.C. P. G. S.R.L. B., împotriva pârâtului-reclamant reconvențional I. pentru Situații de Urgență ”Ț. B.” al Județului B..
S-a dispus rezilierea contractelor nr._/15.06.2010, nr._/22.06.2010, nr._/22.06.2010, nr._/22.06.2010 și nr._/22.06.2010 încheiate între părți.
A fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional I. pentru Situații de Urgență ”Ț. B.” al Județului B. la plata către reclamanta-pârâtă reconvențional S.C. P. G. S.R.L. a sumei de 53.757,95 lei reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate de reclamantă în spațiile ce au format obiectul contractelor de mai sus.
Au fost respinse restul pretențiilor reclamantei-pârâte reconvențional S.C. P. G. S.R.L.
A fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional I. pentru Situații de Urgență ”Ț. B.” al Județului B. la plata către reclamanta-pârâtă reconvențional a sumei de 5391,16 lei cheltuieli de judecată.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant reconvențional I. pentru Situații de Urgență ”Ț. B.” al Județului B. împotriva reclamantei-pârâtă reconvențional S.C. P. G. S.R.L.
A fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențional S.C. P. G. S.R.L. la plata către pârâtul-reclamant reconvențional I. pentru Situații de Urgență ”Ț. B.” al Județului B. a sumei de 312,25 lei, actualizată cu indicele de inflație de la data formulării cererii reconvenționale, 14.02.2012, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data punerii în întârziere, 17.02.2011, până la data plății efective.
Au fost respinse restul pretențiilor pârâtului-reclamant reconvențional I. pentru Situații de Urgență ”Ț. B.” al Județului B..
A fost obligată reclamanta-pârâtă reconvențional S.C. P. G. S.R.L. la plata sumei de 1835 lei reprezentând diferență onorariu expert M. I. V..
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Reclamanta susține că încheierea contractelor a căror reziliere se solicită a fost făcută datorită asumării de către pârâtă, inclusiv prin fișa de date a achiziției ce a stat la baza ținerii licitației din data de 08.06.2010, a obligației de a se comanda reclamantei un anumit număr de porții zilnic (aproximativ 250).
Susține reclamanta că aceasta a fost motivul determinant pentru care a fost de acord să încheie contractele a căror reziliere o solicită, prin care era de acord să închirieze spațiile aparținând pârâtei, să achite chiria și să efectueze investițiile și dotările indicate la fișa de achiziție și de contractele tip anexe la acestea, urmând ca pârâta să asigure comanda numărului de porții având și să achite reclamantei contravaloarea acestora. Reclamanta susține că neasigurându-se numărul de porții de către pârâtă, investiția nu se poate susține.
Pârâta a susținut că, în speță, ar fi vorba doar de o simplă închiriere a unor spații ce îi aparțin, trimiterile din contracte și din fișa de achiziție la distribuirea și servirea hranei de către reclamantă, către angajații pârâtei neavând relevanță, nerecunoscându-și vreo obligație în sensul de a comanda reclamantei un anumit număr de porții de mâncare care să fie respectată și livrată de reclamantă.
Instanța a reținut că, potrivit art. 977 Cod civil, interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor, prioritate având, așadar, voința comună a părților.
Astfel, în vederea organizării licitației publice cu strigare de către pârâtă la data de 08.06.2010, ora 10.00, au fost întocmite în prealabil, la data de 19.05.2010, fișele de date ale achizițiilor nr._ și_.
Fișa de date achiziției nr._/19.05.2010 prevede în mod expres că obiectul contractului ce se va încheia cu câștigătorul licitației îl constituie închirierea unui spațiu de 71 mp situat în Detașamentul nr. 1 de Pompieri B., .. 11, reprezentând un . ce face în vederea amenajării spațiului pentru prepararea și servirea hranei calde necesară efectivelor unității, indicându-se în fișa de date a achiziției și o estimare a unui număr maxim de 99 porții pentru persoanele care lucrează 24 de ore și de 171 de porții pentru persoanele care lucrează 8 ore zilnic.
Se prevede modul în care contravaloarea meniurilor servite de câștigătorul licitației va fi va fi achitată de pârâtă.
Prin fișa de achiziție de mai sus, locatorului i s-au impus mai mult obligații, respectiv: să amenajeze spațiile și dotarea interioară necesară desfășurării activității de preparare și servire a hranei clade necesară efectivelor instituției, să asigure distribuirea hranei calde preparate în acest . 1 de Pompieri B., din .. 11, pentru Detașamentul 2 de Pompieri B. din ., pentru Garda 2 de intervenții B., situată în B., .. 52 și pentru Pichetul de Pompieri Poiana B., situat în B., . număr, să amenajeze spațiile bucătărie cu anexe și sălile de mese, conform schiței și prevederilor prezentate în anexa 3, care sunt rezultate în urma precizărilor făcute de către Centrul Medical Județean B. al MAI, să doteze sala de mese din cadrul inspectoratului cu mese și scaune pentru asigurarea servirii mesei de către personalul inspectoratului și Detașamentului 1 Pompieri B., să asigure servirea hranei în sala de mese, să dețină documente privind întregul proces tehnologic și rețetar pentru toate meniurile care vor fi preparate în bucătărie, să aibă bucătar care să fie atestat profesional, indicându-se în mod expres că este vorba de bucătarul care va deservi inspectoratul.
Prin fișa de date a achiziției s-au indicat și prețurile maxime ce se vor practica pentru mesele servite personalului pârâtei de către câștigătorul licitației.
De asemenea, s-a prevăzut că durata contractului este de 4 ani, cu posibilitatea de prelungire o singură dată, cu maximum 3 ani.
La fișa de date a achiziției nr._/19.05.2010 a fost întocmită și Anexa 2, care cuprinde modelul contractului intitulat „de închiriere” ce trebuie întocmit cu câștigătorul licitației pentru spațiul de 71 mp indicat anterior.
Modelul contractului de mai sus reia întocmai prevederile fiței de date a achiziției ce au fost enumerate mai sus.
Fișa de data a achiziției nr._/19.05.2010 prevede în mod expres că obiectul contractului ce se va încheia cu câștigătorul licitației îl constituie închirierea unui număr de 4 spații, în suprafață de 4 mp fiecare, situate în Predeal, .. 70A, F., ., V., . și Zărnești, .. 41, închiriere ce se va face în vederea servirii hranei clade pentru personalul subunităților pârâtei, preparată la sediul acestora, indicându-se în fișa de date a achiziției și o estimare a unui număr maxim de 98 porții zilnice pentru angajații care lucrează 24 de ore și de 24 porții pentru cei care lucrează 8 ore pe zi.
Se prevede modul în care contravaloarea meselor servite de câștigătorul licitației va fi achitată de pârâtă.
Se prevăd și următoarele obligații pentru câștigătorul licitației: să asigure igienizarea sălii de mese prin zugrăvire, precum și dotarea cu mese și scaune necesare servirii mesei, să asigure distribuirea și servirea hranei clade preparate la sediul societății, să păstreze probele de mâncare la sediul societății, să asigure transportul hranei și servirea mesei în ambalaje de unică folosință, să folosească spațiul doar pentru destinația acestuia, să dețină documente privind întregul proces tehnologic și rețetar pentru toate meniurile care vor fi preparate în bucătărie , să aibă bucătar care să fie atestat profesional.
S-au indicat în fișa de date a achiziției și prețurile maxime ce se vor practica pentru mesele servite personalului pârâtei de către câștigătorul licitației.
S-a prevăzut că durata contractului este de 2 ani, cu posibilitatea de prelungire o singură dată pentru aceeași perioadă.
Fișa de mai sus are și o anexă care reproduce modelul contractului intitulat „de închiriere” ce se va încheia cu câștigătorul licitației pentru spațiile de 4 mp, model de contract care reproduce prevederile fișei de achiziție referitoare la obligațiile câștigătorului licitației legate de asigurarea preparării și servirii hranei personalului pârâtei.
Atât fișele de achiziție, cât și modelele de contracte impun în mod expres obligația pentru câștigătorul licitației de a respecta ordinele privind accesul în interiorul imobilelor, deplasarea în interiorul acestora, precum și regulile de protecție internă, precizându-se că acestea vor fi prelucrate cu câștigătorul licitației.
Din cuprinsul fișelor de date a achiziției și din cuprinsul modelelor de contracte, instanța reține că licitația publică se organiza de către pârâtă nu doar în vederea închirierii spațiului în discuție, ci și pentru asigurarea preparării și servirii hranei către personalul pârâtei de către câștigătorul licitației, indicându-se și numărul de porții avut în vedere de pârâtă.
În acest sens, câștigătorului licitației i se impune să amenajeze în mod specific spațiile în discuție și să asigure toate condițiile prevăzute și detaliate de fișele de date a achiziției și de modelele de contracte, condiții care vizează tocmai obligația acestora de a asigura, contra cost, prepararea și servirea mesei către personalul pârâtei.
Așadar, în mod impropriu aceste contracte au fost denumite „contracte de închiriere”, deoarece cuprind, pe lângă închiriere și prestarea de servicii (prepararea și servirea hranei) de către reclamantă.
Instanța a reținut că prevederile indicate mai sus în cuprinsul fișelor de date a achiziției și în modelele de contracte nu au doar menirea să precizeze destinația spațiilor închiriate, câtă vreme sunt stipulate și obligații specifice pentru reclamantă ce vizează asigurarea activității de preparare și servire a hranei personalului pârâtei.
În acest sens, instanța a reținut, că potrivit art. 977 Cod civil, este lipsit de relevanță faptul că respectivele contracte au intitulat ca fiind „ contracte de închiriere”.
De altfel, instanța a reținut că susținerea pârâtei referitoare doar la o simplă închiriere nu poate fi primită, întrucât nu există o explicație rezonabilă pentru care o societate comercială ce urmărește obținerea de profit să accepte să închirieze niște spații situate în interiorul unor instituții cu regim special, cum este pârâta, în care accesul se face după reguli stricte și este asigurat doar anumitor persoane agreate de instituție, spații pe care nu le poate folosi în scopuri pur personale, ci doar în scopul preparării și servirii hranei angajaților instituției, să accepte să plătească chirie și să efectueze, în plus, și investiții, dar fără a urmări și asigurarea unei contraprestații din partea celui care închiriază (a instituției).
Instanța a reținut că, reclamanta, în calitate de câștigătoare a licitației, a încheiat ulterior cu pârâta, contractele a căror reziliere o solicită, contracte ce reproduc modelele contractelor anexe la fișele de date a achiziției și că toate contractele încheiate de reclamantă prevăd obligațiile stipulate în fișele de date a achiziției și anexe pentru câștigătorul licitației.
Ar fi un nonsens să se considere că reclamanta a dorit pur și simplu să încheie niște contracte de închiriere prin care să închirieze anumite spații din incinta unei instituții cum este pârâta, cu reguli specifice de acces, respectiv în care accesul nu se poate face în mod liber, spații pe care nu le poate folosi în interes propriu ci doar pentru destinația indicată de pârâtă în fișele de date a achiziției, să plătească chirie și să efectueze investiții în respectivele spații, fără a fi vorba și de o contraprestație din partea pârâtei.
Simpla utilizare a spațiilor de către reclamantă prin încheierea doar a unor contracte de închiriere nu i-ar fi adus reclamantei nici un beneficiu câtă vreme respectivele spații nu le putea utiliza pentru desfășurarea unor activități proprii, ci doar pentru servirea mesei personalului pârâtei.
Cu alte cuvinte, reclamanta nu ar fi avut nici un motiv să închirieze pur și simplu spațiile în discuție, să plătească chirie și să efectueze investiții în acestea, dar să nu le poată utiliza.
Este evident că motivul pentru care reclamanta a închiriat spațiile în discuție este în legătură indisolubilă cu obligația asumată de pârâtă de a solicita reclamantei asigurarea preparării și servirii hranei pentru personalul propriu în incintele respective, pentru un anumit număr de porții, indicat, de altfel, în fișele de date a achiziției.
Instanța a reținut că participarea reclamantei la licitație în vederea încheierii contractelor în discuție a fost determinată tocmai de indicarea, în cuprinsul fișelor de date a achiziției, a numărului de porții de care are nevoie pârâta.
De altfel, în cuprinsul fișelor de date a achiziției, pârâta utilizează în mod expres sintagma „vor servi”, cea ce conduce la concluzia firească că respectivul număr de porții estimat va fi comandat pentru a fi asigurat de câștigătorul licitației, contracost.
Pârâta nu poate invoca neintroducerea ulterioară în contractele încheiat cu reclamanta a numărului de porții estimate, căci, pe de o parte, aceste contracte reproduc prevederile anexelor la fișa de date a achiziției, trebuind așadar să respecte prevederile respectivelor fișe, la care trebuie raportate, iar pe de altă parte, o asemenea atitudine ar echivala cu o inducere în eroare a reclamantei.
Câtă vreme modelele de contracte sunt anexe ale fișelor de date a achiziției, ele trebuie interpretate în concordanță cu prevederile fișelor, la fel întâmplându-se și cu contractele încheiate prin folosirea contractelor din anexele la fișele de date a achiziției.
Instanța a reținut că, inclusiv adresa pârâtei nr._/05.08.2010, prin care solicită reclamantei să se prezinte pentru încheierea de acte adiționale la contractele de închiriere, face vorbire de „începerea activității de hrănire începând cu data de 09.08.2010, dată de la care va începe și plata chiriilor stabilite prin contractele încheiate”.
Aceeași adresă indică și programul de servire a meselor pentru fiecare unitate, făcând vorbire în mod expres de modificarea porțiilor prin acte adiționale la „contractul de hrănire”.
Instanța a reținut că ulterior începerii executării contractelor a căror reziliere se solicită, ce fuseseră modificate prin acte adiționale, reclamanta a reclamat faptul că pârâta nu acoperă numărul de porții în vederea cărora se încheiaseră contractele.
În acest sens sunt adresele nr. 58 și 59 din 16.08.2010 emise de reclamantă.
În mod brusc, a doua zi după emiterea adreselor din 16.08.2010 de mai sus, începând cu data de 17.08.2010, angajați ai pârâtei au început să raporteze pretinse nereguli în activitatea reclamantei de livrare a mesei.
Astfel, s-au raportat livrarea mesei cu întârziere, faptul că sergentul major Morosztes G. ar fi găsit în „ciorba de fasole cu afumătură” „două fire de păr”, că s-au comandat 5 porții în data de 14.08.2010 pentru masa de seară, dar au fost aduse numai 3, că persoana de contact a reclamantei avea telefonul închis, că la cina din data de 17.08.2010 „s-au folosit cartofi din abundență și-o bucată foarte mică de pește”, angajații pârâtei sugerând și către ce mâncăruri ar fi mai bine să se orienteze reclamanta, că la data de 19.08.2010 masa de prânz a avut „un gust schimbat posibil datorat recipientelor de transport”.
La data de 03.09.2010, prin adresa nr._ pârâta semnala aceste probleme reclamantei.
Ulterior, în perioada 13.09.2010 – 15.09.2010, angajați ai pârâtei au continuat să raporteze că reclamanta „nu dă dovadă de seriozitate și profesionalism, nefiind compatibilă cu serviciul militar”, că în diferite rânduri, reclamanta nu a sosit la timp și că din meniu lipsește salata de 170 g afișată la avizierul detașamentului.
Prin adresa de la filele 35 – 37, vol. I din dosarul de fond reclamanta încunoștiințează pârâta că, începând cu data de 22.10.2010, suspendă executarea contractelor a căror reziliere o solicită în prezentul litigiu, motivat de faptul nerespectării de către pârâtă a obligațiilor asumate în cadrul procedurii licitații, și menționate în fișele de date a achiziției, respectiv neasigurarea comenzii unui număr de aproximativ 250 de porții de mâncare, deși reclamanta efectuase în prealabil investițiile la care se angajase.
Prin adresă, pârâta este invitată la conciliere pentru data de 10.11.2010, ora 15.00.
Prin adresa nr._/22.10.2010, pârâta aduce la cunoștința reclamantei rezilierea contractelor de închiriere datorită neplății chiriei timp de două luni consecutiv, invocând art. 11 din contracte, respectiv art. 9, solicitând eliberarea spațiilor.
Prin adresa de la fila 114, vol. I din dosarul de fond reclamanta răspunde adresei de mai sus a pârâtei, arătând că nu se pot rezilia contractele deoarece în cauză nu operează un pact comisoriu de grad IV.
La data de 10.11.2010 a fost încheiat între părți procesul-verbal de conciliere prin care reclamanta reiterează susținerile din prima adresă, arătând faptul că, neavând asigurat numărul de porții, investiția nu se poate susține, iar pârâta recunoaște investițiile efectuate în spații de către reclamantă, precum și pentru derularea contractelor, însă susține că nu are obligația asigurării unui număr de porții, fiecare contractant trebuind a-și asuma riscul unor pierderi.
Sub acest ultim aspect, instanța a reținut că, în speță, inclusiv din datele menționate în fișele de date a achiziției, rezultă că nu este vorba de contracte aleatorii asumate de reclamantă, participarea la licitație și încheierea contractelor în discuție fiind determinată de datele publice prezentate de pârâtă cu privire la numărul de porții.
De asemenea, instanța a reținut, că din raportul de la 193 vol. I rezultă că angajaților pârâtei li se oprea contravaloarea mesei asigurată de reclamantă în temeiul contractelor încheiate în urma licitației din salariu, ceea ce conduce la concluzia că pârâta și-a asumat asigurarea unui număr de porții care să fie comandate reclamantei, contravaloarea acestora reținându-se din salariul angajaților.
Instanța a reținut și că din cuprinsul procesului verbal de conciliere din 10.11.2010 rezultă că părțile au stabilit că este necesar ca reclamanta să remită pârâtei un act din care să reiasă numărul de porții ce trebui cumpărate de pârâtă și care să conțină investițiile realizate, precum și acte doveditoare ale tuturor investițiilor.
Reprezentanții pârâtei s-au obligat să aducă la cunoștința conducerii instituției posibilitatea asigurării unui număr de porții de mâncare sau recunoașterea investițiilor și a dezdăunărilor reclamantei și implicit rezilierea contractelor încheiate, stabilindu-se o nouă întâlnire pentru data de 19.11.2010.
Prin adresa nr._/17.11.2010 pârâta confirma faptul că reclamanta i-a trimis adresa din 16.11.2010 și documentele solicitate, arătând însă că o parte din acestea nu sunt lizibile, solicitând originalul acestora.
Prin adresa nr._/26.11.2010 pârâta solicita reclamantei mai multe documente referitoare la lucrările de investiții (procesul verbal de recepție a lucrărilor de reparație, devizele de lucrări, garanția pentru lucrări), reiterându-și punctul de vedere cu privire la estimarea numărului de porții pe fiecare locație, apreciind că aceasta nu înseamnă și asumarea obligației de a comanda numărul maxim estimat. Pârâta a menționat că dorește continuarea derulării contractelor.
Prin adresa nr._/21.12.2010 emisă de reclamantă și înregistrată la pârâtă cu acest număr, reclamanta comunică pârâtei contractul de prestări servicii nr. 17/20.06.2010 încheiat cu societatea care a efectuat lucrările de investiții. Reclamanta a solicita ca, până la data de 24.12.2010, pârâta să-i comunice modalitatea în care înțelege să-i restituie investițiile efectuate.
Prin adresa nr._/22.12.2010, pârâta comunică reclamantei că a fost numită o comisie pentru evaluarea investițiilor făcute de reclamantă dar care se confruntă cu probleme tehnice, motiv pentru care se va solicita sprijinul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, urmând a comunica data la care personalul acestei ultime instituții va putea să evalueze investițiile efectuate de reclamantă.
Prin adresa nr._/17.02.2011, pârâta o convoacă la conciliere pe reclamantă, precizând că obiectul concilierii îl constituie debitul de 312,25 lei pe care reclamanta îl datorează pârâtei, și că pârâta a procedat la reținerea sumelor din depozitul de garanție.
Menționează pârâta că reclamanta a folosit spațiile până la data de 22.10.2010, precizând și ca dată a concilierii data de 18.03.2011.
Prin adresa nr._/01.03.2011 pârâta a comunicat reclamantei faptul că pot fi stabilite cantitatea și calitatea lucrărilor efectuate de reclamantă numai pe baza documentațiilor tehnice de execuție și recepție.
La data de 18.03.2011 pârâta încheie un proces verbal în care menționează că la conciliere nu s-a prezentat nimeni din partea reclamantei.
La data de 26.09.2011 reclamanta notifică pârâta prin adresa înregistrată la aceasta din urmă sub nr._ arătând că se va prezenta la data de 28.09.2011 la sediul pârâtei reprezentantul reclamantei pentru a ridica bunuri ce îi aparțin. Se arată că, la ultima deplasare, s-a constatat că s-a pătruns fără drept în spațiul în discuție.
Prin adresa nr._/27.09.2011 pârâta solicită reclamantei să prezinte până la data de 28.09.2011 o listă cu bunuri despre care susține că se află în spațiul respectiv, arătând că pătrunderea în spațiu s-a făcut pentru remedierea unei defecțiuni la instalația de gaze, reparația fiind efectuată de o echipă a GDF Suez. Pârâta reiterează solicitarea de plată a sumei de 312,25 lei.
Prin adresa nr._/28.09.2011 pârâta comunică reclamantei că, la data de 28.09.2011 nu a fost ridicat nici un bun de către reprezentantul reclamantei deoarece aceasta avea mașina stricată.
La datele de 29.11.2012 și 07.12.2012 se încheie procesele verbale care atestă ridicarea unor bunuri mobile de către reprezentanții reclamantei din incinta spațiilor pârâtei.
Prin adresa nr._/07.12.2012 pârâta notifică reclamanta să elibereze spațiile pe care le ocupă în unitățile și structurile pârâtei, având în vedere Ordinul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență nr. 7184/14.11.2012 ce impune eliberarea spațiilor pentru nevoile operative ale pârâtei.
Instanța a reținut că art. 11 din contractele în discuție nu prevăd vreun pact comisoriu, astfel încât rezilierea să opereze de drept iar instanța doar să o constate, acesta fiind, de altfel și motivul pentru care ambele părți au solicitat instanței să dispună rezilierea contractelor.
În acest sens, notificarea nr._/22.10.2010 emisă de pârâtă nu poate avea efectul unei rezilieri a contractelor, prin adresa nr._/26.11.2010 pârâta nefiind de acord cu suspendarea contractelor, solicitând derularea în continuare a acestora.
Din probele dosarului rezultă că derularea contractelor a căror reziliere o solicită reclamanta a avut loc în perioada 09.08.2010 – 22.10.2010, dată la care executarea acestora a fost suspendată de către reclamantă, care a invocat nerespectarea (neexecutarea) obligațiilor pârâtei constând în asigurarea comenzii numărului de porții indicat în fișa de date a achiziției.
Sub acest aspect, instanța a reținut că reclamanta era în drept să invoce excepția de neexecutare a contractului și să sisteze executarea propriilor prestații față de pârâtă, câtă vreme aceasta din urmă nu își îndeplinea obligațiile asumate în contractele încheiate în urma organizării licitației din 08.06.2010 și prevăzute în fișele de date a achiziției cu privire la numărul de porții de comandat.
Instanța a reținut că inclusiv din faptul că existau restricții cu privire la accesul în incinta spațiilor închiriate rezultă că reclamanta nu putea folosi spațiile pentru o altfel de activitate decât cea având ca obiect prepararea și servirea meselor personalului pârâtei, elocvente fiind sub acest aspect înscrisurile de la filele 104, 106 și 107 vol. I din dosar, care dovedesc că era nevoie de o anumită procedură și de aprobarea pârâtei pentru introducerea unui calculator în incinta spațiului închiriat și pentru accesul în respectiva incintă a personalului reclamantei anume indicat și aprobat de către pârâtă.
Nu poate fi acceptată susținerea pârâtei în sensul că nu și-ar fi asumat și obligația asigurării comenzilor unui anumit număr de porții, căci aceasta ar însemna să se admită ca pârâta să organizeze o licitație în care să indice un anumit număr de porții despre care să inducă ideea că sunt asigurate pentru a fi comandate câștigătorului licitației, să perceapă chirie de la acesta și să obțină efectuarea investițiilor în spații de către câștigătorul licitației, iar ulterior să pretindă că în speță ar fi vorba de contracte aleatorii, în care nu se cunoaște numărul de porții ce se dorește a fi comandat și plătit prestatorului serviciului de preparare și servire a hranei.
Cu privire la excepția prescripției invocată de pârâtă, instanța a reținut că, pe de o parte, pârâtul a recunoscut efectuarea investițiilor de către reclamantă în temeiul contractelor în discuție, precizând că un evaluator din cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență urmează a le evalua, iar pe de altă parte, că în speță nu există vreun proces verbal final de conciliere vizând pretențiile reclamantei care rezultă din investițiile făcute și din rezilierea contractelor încheiate cu pârâta.
Procesul verbal încheiat de pârât la data de 18.03.2011 are în vedere, așa cum rezultă din convocarea la conciliere din 17.02.2011 debitul de 312,25 lei reprezentând costul anumitor utilități neachitate de reclamantă.
Procesul verbal de conciliere din data de 10.11.2010 nu este un proces verbal prin care să se finalizeze procedura concilierii, așa cum impune art. 11 alin. 1 lit. e din Legea nr.554/2004, părțile stipulând în mod expres că urmează să aibă loc o nouă conciliere, nedepunându-se însă dovada acestei din urmă concilieri.
Din adresa nr._/14.06.2012 emisă de pârât rezultă că ultima prezență a reprezentantului reclamantei la pârât a fost la data de 07.10.2011, când acesta a fost în audiență la șeful inspectoratului.
Pârâtul nu a făcut dovada faptului că acesta s-a prezentat nu pentru a discuta și situația investiției și a contractelor în litigiu cu șeful inspectoratului, ci pentru a ridica bunuri ale reclamantei din spațiile ce făcuseră obiectul închirierii.
Această susținere este dovedită doar pentru deplasarea reprezentantului reclamantei din data de 28.09.2011, așa cum rezultă din înscrisurile de la filele 71-72, vol. II din dosarul de fond și după cum s-a precizat, din cuprinsul procesului verbal de la filele 20 și 21 din dosar, de unde rezultă că bunurile au fost ridicate de la pârât de reprezentantul reclamantei la datele de 29.11.2012 și 07.12.2012.
De asemenea, sub aspectul recunoașterii investițiilor efectuate de reclamantă, instanța a reținut că pârâtul a manifestat o atitudine de rea-credință, susținând mai întâi că recunoaște investițiile, respectiv efectuarea lor, dar cerând documente de la reclamantă (devize de lucrări, procese – verbale de recepție, la care în mod evident nu poate fi parte), iar apoi, după ce reclamanta i-a comunicat un astfel de document (contractul de prestări servicii nr._/22.06.2010), invocând faptul că acesta nu i-ar fi opozabil întrucât nu este parte în respectiv contract.
Reținând faptul că reclamantei nu i se poate imputa pasivitatea în privința recuperării investițiilor efectuate în temeiul unor contracte a căror executare o suspendase, invocând excepția de neexecutare a contractului, văzând și că nu sunt îndeplinite cerințele art. 11 alin.1 lit. e din Legea nr. 554/2004, instanța a respins excepția prescripției invocată de pârâtă ca fiind neîntemeiată.
În plus, instanța a reținut că termenul prevăzut de art. 11 alin. 1 din Legea nr.554/2004 are în vedere anularea unui contract administrativ și nu rezilierea acestuia cu daune interese.
Cu privire la cererea de reziliere a contractelor indicate în petitul acțiunii de către reclamantă, instanța a constatat că este întemeiată, astfel că a admis-o, în temeiul art. 1020 – 1021 Cod civil, pârâtul neexecutându-și obligațiile referitoare la numărul de porții pe care și le-a asumat prin fișele de date a achiziției care a stat la baza desfășurării licitației din 08.06.2010 și a încheierii contractelor menționate.
Referitor la apărarea pârâtului în sensul că nu există temei pentru acordarea contravalorii investițiilor efectuate, instanța a reținut că aceasta nu poate fi primită.
Art. 18 alin. 1 din contractele indicate de reclamantă în primul petit al cererii de chemare în judecată prevede că, pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale, părțile datorează despăgubiri.
Art. 13 lit. i din contracte vizează situația restituirii contravalorii investițiilor făcute de reclamantă, însă doar atunci când nevoile MAI impun eliberarea spațiilor în discuție înainte de termenul stipulat în contract, nefiind aplicabil în speță.
Așadar, temeiul restituirii contravalorii investițiilor în situația rezilierii contractelor datorită culpei pârâtului locator, constând în nerespectarea obligațiilor asumate prin procedura de organizare a licitației, nu îl constituie art. 13 lit. i din contracte, ci art. 18 alin. 1.
Art. 18 alin. 1 din contracte dă dreptul reclamantei la despăgubiri în caz de nerespectare a obligațiilor de către pârât, deci inclusiv în cazul în care această neexecutare a avut drept consecință rezilierea contractelor.
Sub acest aspect, instanța a reținut că reclamanta are dreptul la plata contravalorii investițiilor efectuate, în temeiul art. 18 alin. 1 din contracte, cu atât mai mult cu cât aceste contracte s-au derulat pe o perioadă de doar două luni.
Din cuprinsul raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit de expertul tehnic F. M. rezultă că valoarea investiției reale facturată de reclamantă în temeiul contractelor încheiate cu pârâtul este de 57.757,95 lei, această valoare neconținând TVA.
Instanța nu a avut în vedere actualizarea acestei sume întrucât reclamanta nu a solicitat în mod expres acest lucru prin acțiune, în speță fiind aplicabil principiul disponibilității.
Cu privire la celelalte pretenții formulate de reclamantă împotriva pârâtului, instanța a reținut că sunt neîntemeiate, din raportul de expertiză contabilă depus la dosar rezultând că nu sunt datorate de pârâtă cheltuieli cu participarea reclamantei la licitație, garanțiile fiind restituite iar depozitele constituite au fost folosite în scopul încasării facturilor neachitate de reclamantă, rămânând un sold concret de 40,06 lei iar beneficiul nerealizat este 0.
În consecință, instanța a respins restul pretențiilor formulate de reclamantă.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârât, instanța a reținut că se impune admiterea acesteia în parte pentru suma de 312,25 lei, actualizată cu indicele de inflație la data formulării cererii reconvenționale, 14.02.2012, la care se adaugă și dobânda legală calculată de la data punerii în întârziere, 17.02.2011, până la data plății efective.
Astfel, prin contractul nr._/20.07.2010 a rămas de achitat suma de 40,06 lei reprezentând chirie aferentă perioadei 09.08.2010 – 2.10.2010, respectiv potrivit facturii fiscale . nr._/65/01.11.2010 emisă de pârât, reclamanta nefăcând dovada plății acestei sume.
Trebuie menționat faptul că, pentru celelalte contracte, chiria a fost recuperată de pârât prin executarea scrisorilor de garanție.
Între părți a fost încheiat și contractul nr._/15.06.2010, executat pentru perioada de 09.08.2010 – 22.10.2010, perioadă pentru care reclamanta nu a făcut dovada plății utilităților în sumă de 272,11 lei (energie electrică, gaz, apă), aferente facturilor fiscale . nr._/47/21.10.2010, achitată parțial, . nr._/69/01.11.2010 și . nr._/71/01.11.2010 emise de pârât.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul I. pentru Situații de Urgență „Ț. B.” al Județului B., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurentul a arătat că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că a închiriat spațiile deținute prin procedura licitației publice, în vederea asigurării și preparării hranei, însă în mod eronat a considerat că ar fi fost obligată să comande un număr minim de porții.
Indicarea în fișa de date a achiziției a unui maxim de porții ce pot fi comandate a vizat faptul ca ambele părți să se asigure de capacitatea logistică a eventualului câștigător al licitației care să îi permită să asigure îndeplinirea condițiilor din fișa de date a achiziției, astfel cum s-a constatat și cu ocazia efectuării expertizei tehnico - contabile.
Numărul maxim de porții estimat nu a reprezentat o obligație contractuală și nici nu poate fi interpretat astfel de către instanța de judecată deoarece recurentul nu poate fi obligat la asigurarea acestui număr atâta timp cât calitatea serviciilor de servire a mesei lasă de dorit. Ar fi un nonsens ca recurentul să fie obligat să asigure un număr maxim obligatoriu de porții comandate în afara clauzelor contractuale fără ca din parte câștigătorului licitației să existe o obligație la o contraprestație corespunzătoare, respectiv de calitate a serviciilor furnizate sau fără să fie prevăzută o sancțiune împotriva acestuia în cazul neîndeplinirii acestei obligații. Recurentul a susținut că instanța de fond a omis să analizeze un aspect esențial al obiectului dedus judecății, respectiv faptul că acesta a organizat două licitații separate care au vizate locații diferite răspândite pe întreb teritoriul județului B.. Astfel, fișa de date a achiziției cu nr._/19.05.2010 a vizat locațiile situate în Predeal, F., V. și Zărnești, iar fișa de date a achiziției cu nr._/19.05.2010 a avut ca obiect închirierea unei suprafețe utile de 71 mp din cadrul imobilului de la sediul ISU B., situat în B. .. 11. Aceste spații s-au închiriat în vederea amenajării lor pentru prepararea și servirea hranei calde necesară pentru locațiile din B., Poiana B. și B..
Recurentul a precizat că intimata avea obligația de a-și face o analiză a propriilor capacități logistice și a rentabilității de a se angrena în toate aceste licitații, neputându-și invoca propria culpă referitoare la faptul că nu a putut face față angajamentelor la care singură s-a obligat.
Numărul de meniuri comandate cât și profitul realizat de intimată depindea de calitatea serviciilor oferite și nu a constituit o obligație contractuală.
Nu corespunde realității reținerea instanței de fond cu privire la faptul că angajaților recurentului li se oprea din salariu contravaloarea mesei asigurată de intimată, cu atât mai mult cu cât legea nu permite un asemenea procedeu.
În concluzie, recurentul a apreciat neîntemeiată cererea de reziliere a contractelor din culpa sa pentru neexecutarea obligațiilor referitoare la numărul de porții asumate prin fișele de date ale achizițiilor.
Recurentul a mai arătat că nu contestă faptul că intimata a efectuat investiții în spațiile închiriate pentru igienizarea și desfășurarea în condiții corespunzătoare a activității de preparare și servire a hranei.
Cu ocazia tentativelor de conciliere s-a constatat că relațiile contractuale dintre părți nu mai pot continua întrucât numărul de porții comandate a scăzut datorită calității slabe a serviciilor furnizate.
Valoarea investițiilor efectuate a fost contestată de recurent. Acesta a susținut că suspiciunile sale cu privire la autenticitate și veridicitatea documentelor prezentate sunt întemeiate, fapt pentru care a și formulat o plângere penală împotriva reprezentantului intimatei și a solicitat suspendarea judecății cauzei.
Recurentul a reiterat cererea de suspendare a judecății până la soluționarea cauzei penale privind autenticitatea și veridicitatea înscrisurilor prezentate de intimată.
Un alt motiv de recurs invocat de recurent a vizat temeiul acordării despăgubirilor și valoarea acestora astfel cum a fost stabilită prin expertiza în construcții efectuată în cauză, expertiză ce a avut în vedere înscrisurile puse la dispoziție de intimată, pe care recurentul le-a reclamat ca fiind false. Astfel, la stabilirea valorii investițiilor expertiza în construcții nu a luat în calcul un element obiectiv reprezentat de prețul unitar/mp de lucrare, existent pe piață, ci s-a raportat doar la prețurile unitare exprimate în devizele de lucrări și contractul de prestări servicii nr. 17/20.06.2010 puse la dispoziție de intimată. Aceste prețuri nu reflectă realitatea, fapt ce conduce la existența unei diferențe de preț.
Recurentul a susținut că valoarea investițiilor realizate ce ar trebui acordate intimatei ar trebui diminuată cel puțin cu cuantumul diferenței dintre suma cerută de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și cea stabilită prin expertiza în construcții la tâmplăria PVC întrucât cele două contravalori stabilite pentru tâmplăria PVC se suprapun și se exclud reciproc, valoarea de 14.000 de lei fiind cea reală. Astfel, recurentul a solicitat diminuarea contravalorii investițiilor acordate la cuantumul sumei de 36.137,6 lei.
Recurentul a mai solicitat modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale și constatării rezilierii contractelor de închiriere nr._/15.06.2010, nr._/22.06.2010, nr._/22.06.2010, nr._/22.06.2010 și nr._/22.06.2010 din culpa locatarului, pentru neîndeplinirea obligațiilor contractuale asumate, respectiv neplata chiriei timp de două luni consecutive și suspendarea unilaterală și abuzivă a activității de servire a hranei calde cadrelor unității, obligării locatorului la plata sumei de 183.941,34 lei reprezentând contravaloarea chiriilor neachitate precum și a penalităților aferente calculate până la data de 1.02.2012 și în continuare până la data eliberării spațiilor, obligarea locatorului la plata de 171.830, 59 lei reprezentând daune interese pentru lipsa de folosință spațiilor și beneficiul nerealizat prin împiedicarea la o reînchiriere a spațiilor ulterior datei de 22.01.2010 și până la data de expirare a valabilității contractelor.
Cu privire la primul petit, recurentul a invocat dispozițiile art. 8, 10 și 11 din contractele încheiate.
Referitor la al doilea și al treilea petit, recurentul la precizat că intimata a indisponibilizat spațiile închiriate pe care le-a încuiat nepermițând accesul în aceste spații începând cu data de 22.10.2010, fapt ce i-a produs grave prejudicii aflându-se în situația de a nu mai încasa chirie pentru acele spații și de a nu le putea utiliza pentru nevoile operative sau pentru o eventuală reînchiriere a acestora unui alt locatar.
Această situație de privare a recurentului de spațiile pe care le administrează s-a perpetuat până la data expirării valabilității contractelor de închiriere – 15.06.2013, în ciuda numeroaselor notificări și demersuri legale efectuate.
Intimata . a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Aceasta a arătat că în ciuda susținerilor recurentului închirierea spațiilor s-a realizat în vederea organizării și dotării acestora pentru servirea mesei de către angajații beneficiarului, impunându-se efectuarea unor investiții consistente pentru a asigura logistica pentru servirea unui număr de aproximativ 250 de porții zilnic, aspect ce rezultă din clauzele celor 5 contracte de închiriere semnate de părți.
Potrivit art. 977 cod civil interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante iar nu după sensul literal al termenilor, prioritate având voința părților. Acestea nu sunt simple contracte de închiriere ci au ca și scop prestarea de servicii, aspect ce rezultă din fișele de date ale achiziției.
Intimata a susținut că a participat la această licitație tocmai pentru că recurentul și-a asumat, inclusiv prin fișa de date a achiziției, obligația de a comanda un anumit număr de porții zilnic având în vedere obligațiile impuse de locator, respectiv amenajarea spațiului pentru prepararea și servirea hranei calde precum și dotarea tuturor spațiilor închiriate pentru a se putea desfășura activitatea de preparare a hranei și servire a acesteia.
Motivul pentru care a închiriat aceste spații este legat de obligațiile asumate de recurent de a solicita un anumit număr de porții zilnic.
Intimata a precizat că anterior solicitării rezilierii contractelor încheiate a formulat mai multe adrese către recurent prin care a reclamat faptul că acesta nu acoperea numărul de porții în vederea cărora s-au încheiat contractele.
Motivat de faptul că nu și-ar fi achitat la timp chiria datorată pentru spațiile închiriate, recurentul a transmis intimatei adresa nr._/22.10.010, solicitând eliberarea spațiilor. Ulterior emiterii acestei adrese recurentul a interzis accesul reprezentanților intimatei în spațiile închiriate făcând astfel imposibilă îndeplinirea obligațiilor asumate prin contracte. Acționând în acest mod recurentul a împiedicat în mod deliberat intimata atât la prestarea activității de preparare și servire a hranei cât și la eventuala eliberare a spațiilor închiriate.
Intimata a susținut că în mod corect instanța de fond a reținut reaua credință a recurentului în ceea ce privește recunoașterea investițiilor efectuate. Contravaloarea acestor investiții a fost stabilită printr-un raport de expertiză efectuat în cauză.
În ceea ce privește solicitarea recurentului de admitere a cererii reconvenționale, intimata a precizat că în mod corect instanța de fond a constatat că nu se impune admiterea acestei cereri. Recurentul a interzis accesul intimatei în spațiile ce au făcut obiectul contractului făcând astfel imposibilă îndeplinirea obligațiilor asumate prin contract.
Solicitarea de plată a chiriei aferente spațiilor reprezintă exact contravaloarea folosinței spațiului, respectiv a așa zisei lipsă de folosință acelui spațiu.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041 Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 303/C/15 octombrie 2013 a Tribunalului B. este nefondat.
Motivele de recurs invocate de recurent vizează trei categorii esențiale de critici, ce pot fi conturate astfel: stabilirea culpei în rezilierea contractelor, temeiul legal și valoarea investițiilor efectuate la spațiile închiriate, admiterea cererii reconvenționale.
Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că în speță culpa pentru rezilierea contractelor aparține recurentului pârât reclamant reconvențional.
Recurentul a inițiat două proceduri de achiziție având ca obiect închirierea unor spații. Astfel fișa de date a achiziției nr._/19.05.2010 a avut ca obiect spațiile din cadrul Detașamentului Predeal, Detașamentului F., Detașamentului V. și Detașamentului Zărnești. Din această fișă de date a achiziției rezultă că spațiile ce fac obiectul contractului de închiriere sunt situate în sălile de mese, în prezent neutilizate, care se vor închiria unor societăți comerciale în vederea servirii hranei calde, pentru personalul subunităților, preparate la sediul acestora. În aceeași fișă de date sunt menționate condițiile obligatorii pe care trebuie să le respecte locatarul. Printre aceste condiții enumerate, ce țin de modul de igienizare a spațiilor, de pregătire, distribuire și servire a hranei calde se prevede și prețul practicat pentru prânz (felul 1, felul 2, salată și desert) și cină (felul 2 cu salată).
În fișa de date a achiziției nr._/19.05.2010 ce are ca obiect închirierea unui spațiu cu o suprafață utilă de 71 mp din cadrul imobilului administrat de I. pentru Situații de Urgență „Ț. B.” s-a făcut o estimare a necesarului maxim de porții pentru fiecare din locațiile Reședința Inspectorat, Detașamentul 1 de Pompieri B., Detașamentul 2 de Pompieri B., Garda 2 de Intervenție B., Pichetul de Pompieri Poiana B.. Și această fișă de date a achiziției conține aceleași condiții obligatorii pentru locatar, referitoare la modul de igienizare a spațiilor, de pregătire, distribuire și servire a hranei calde precum și la prețul practicat pentru prânz (felul 1, felul 2, salată și desert) și cină (felul 2 cu salată).
În urma declarării câștigătoare a celor două licitații a . au fost încheiate contractele de închiriere nr._/15.06.2010 pentru spațiul de 71 mp din imobilul administrat de ISU Ț. B. B., contractul de închiriere nr._/22.06.2010 pentru spațiul de 4mp din imobilul aflat în administrarea Detașamentului de Pompieri Predeal, contractul de închiriere nr._/22.06.2010 pentru spațiul de 4mp din imobilul aflat în administrarea Secției de Pompieri Zărnești, contractul de închiriere nr._/22.06.2010 pentru spațiul de 4mp din imobilul aflat în administrarea Secției de Pompieri V., contractul de închiriere nr._/22.06.2010 pentru spațiul de 4mp din imobilul aflat în administrarea Detașamentului de Pompieri F..
În mod corect instanța de fond a coroborat informațiile cuprinse în fișa de date a achizițiilor cu clauzele din contractele de închiriere și a reținut că intimata a închiriat aceste spații pentru pregătirea și servirea hranei în considerarea faptului că recurentul va comanda un anumit număr de porții zilnic pentru prânz și cină, la prețul convenit de părțile contractante. Intimata reclamantă nu avea un alt motiv pentru a închiria acele spații decât prepararea și servirea hranei pentru angajații recurentului, respectiv pentru obținerea unui profit din această activitate. Susținerile recurentului potrivit cărora nu și-a asumat obligația de a comanda un anumit număr de porții de hrană zilnic nu pot fi reținute, un alt resort pentru a închiria aceste spații aflate în imobilele administrate de recurent, unde accesul este restricționat, limitat de condițiile concrete în care se desfășoară activitatea neputând fi luat în considerare pentru intimata reclamantă. Aceasta nu avea o justificare logică pentru care să închirieze acele spații, să facă investiții pentru amenajarea lor dacă nu avea convingerea că recurentul va comanda un anumit număr de porții zilnic, situație în care demersul său ar fi avut o finalitate și în plan comercial.
Astfel, în situația în care intimata reclamantă nu a primit comenzi pentru un anumit număr de porții de hrană zilnic, activitatea sa rămânând fără un rezultat practic și implicit economic, în mod corect instanța de fond a dispus rezilierea contractelor de închiriere din cupla recurentului pârât, în temeiul art.1020 și art.1021 din Codul civil. Susținerile recurentului referitoare la calitatea hranei nu pot constitui un motiv pentru a aprecia că intimata reclamantă s-a aflat în culpă, atâta timp cât eventualele nemulțumiri nu au fost comunicate acesteia pe parcursul derulării contractelor, ci doar în momentul ivirii neînțelegerilor, respectiv cu ocazia soluționării litigiului pe cale amiabilă, și ulterior în fața instanței de judecată.
Analizând motivul de recurs ce vizează temeiul legal și valoarea investițiilor efectuate la spațiile închiriate, Curtea constată că și acesta este neîntemeiat. Din probele administrate, înscrisuri și expertiza contabilă efectuată rezultă realitatea și valoarea investițiilor efectuate de intimata reclamantă la spațiile închiriate.
Susținerile recurentului referitoare la autenticitate și veridicitatea documentelor prezentate de intimată nu pot fi reținute și nici nu pot conduce la suspendarea soluționării litigiului până la soluționarea plângerii penale ce are ca obiect acest aspect, motiv pentru care instanța a respins cererea recurentului de suspendare a soluționării recursului prin încheierea din 24 martie 2014, pentru considerentele consemnate în acea încheiere.
Referitor la temeiul legal în baza căruia recurentul este obligat să restituie contravaloarea investițiilor efectuate de intimată la spațiile închiriate, în vederea amenajării acestora pentru scopul pentru care au fost închiriate – prepararea și servirea hranei – Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că potrivit art. 18 din contractele încheiate „pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor contractuale părțile datorează despăgubiri”.
În cauză rezilierea contractelor din culpa recurentului, precum și atitudinea manifestată de acesta față de intimată, prin limitarea accesului în imobilele administrate, au condus la neexecutarea contractelor de închiriere și pe cale de consecință, la dreptul locatarului la recuperarea contravalorii investițiilor efectuate.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cererea reconvențională, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a admis doar în parte această cerere și a obligat reclamanta pârâtă reconvențională la plata sumei de 312,25 lei, reprezentând contravaloarea chiriei aferente perioadei 9.08.2010-2.10.2010 pentru contractul nr._/20.07.2010 și a utilităților pentru perioada 9.08._10 aferente spațiului ce a făcut obiectul contractului nr._/15.06.2010. P. celelalte contracte, chiria a fost recuperată prin executarea scrisorilor de garanție, aspect reținut în mod corect de instanța de fond.
Solicitarea recurentului de obligare a intimatei la plata contravaloarea chiriilor neachitate precum și a penalităților aferente calculate până la data de 1.02.2012 și în continuare până la data eliberării spațiilor, obligarea locatorului la plata de 171.830, 59 lei reprezentând daune interese pentru lipsa de folosință spațiilor și beneficiul nerealizat prin împiedicarea la o reînchiriere a spațiilor ulterior datei de 22.01.2010 și până la data de expirare a valabilității contractelor este nefondată. Contractele de închiriere s-au reziliat din culpa locatorului, astfel că nu există temei legal pentru a obliga locatarul la plata în continuare a chiriei. Același argument conduce și la respingerea cererii de obligare a locatarului la plata beneficiului nerealizat. Mai mult acest beneficiu nerealizat nici nu ar putea fi solicitat concomitent cu plata chiriei, deoarece chiria reprezintă tocmai beneficiul ce ar putea fi realizat prin închirierea nuor spații.
P. aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de recurentul I. de Stat pentru Situații de Urgență „Ț. B.” al județului B. împotriva sentinței civile nr. 303/C/15 octombrie 2013 a Tribunalului B..
P. aceste motive,
În numele legii,
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurentul I. de Stat pentru Situații de Urgență „Ț. B.” al județului B. împotriva sentinței civile nr. 303/C/15 octombrie 2013, pronunțată de Tribunalul B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 aprilie 2014.
Președinte, C. E. C. | Judecător, M. C. T. | Judecător, N. G. |
Grefier, E. C. |
Red.C.C.E./14.05.2014
Tehnoredact.E.C./22.05.2014 – 2 ex.
Jud. fond A.T. V.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 694/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Acţiune în anulare a hotarârii AGA. Decizia nr. 4/2014.... → |
|---|
