Obligaţie de a face. Decizia nr. 694/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 694/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 32802/197/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.694/R DOSAR NR._
Ședința publică din 04 iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte - G. C. - judecător
- L. F. - judecător
- C. B. - judecător
- L. N. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtele-reclamante reconvențional V. O. și S.C. D. S S.R.L. B., împotriva deciziei civile nr.45/. 29 noiembrie 2013, pronunțate de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă de C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentelor pârâte-reclamante reconvențional V. O. și S.C. D. S S.R.L. B., a recurenților reclamanți-pârâți reconvențional V. O. E. și .., și a intimatului pârât O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul B..
Procedura este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 28 mai 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, în temeiul prevederilor art.260 alin. Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 04 iunie 2014.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
P. sentința civilă nr. 3288 din data de 25.02.2013, Judecătoria B. a dispus următoarele:
- a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții V. O. E. și .., în contradictoriu cu pârâtele S.C. DENTIʼS S.R.L., și V. O.;
- a dispus anularea contractului de comodat nr. 3/15.10.2010 încheiat între pârâtele V. O. și S.C. DENTIʼS S.R.L., având ca obiect partea din imobilul situat în C., ., jud. B. și înscris în CF 665 C. sub nr. top 176 și 177 și CF nr. 2430 C. sub nr. top 178;
- a dispus evacuarea pârâtei din S.C. DENTIʼS S.R.L. din partea din imobilul situat în C., ., jud. B. și înscris în CF 665 C. sub nr. top 176 și 177 și CF nr. 2430 C. sub nr. top 178, ce constituie obiect al contractului de comodat nr. 3/15.10.2010;
- a respins celelalte pretenții formulate de către reclamanții V. O. E. și ..;
- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului O. R. COMERȚULUI de pe lângă TRIBUNALUL B.;
- a respins cererea reconvențională formulată de către pârâtele reclamante reconvenționale V. O. și S.C. D.,S SRL;
- a obligat pârâtele la plata către reclamantul V. O. E. a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată;
- a respins cererea pârâtelor reclamante reconvenționale de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
P. cererea de chemare în judecată formulată reclamanții V. O. E. și .. au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța:
- să constate nulitatea sau, în subsidiar, să anuleze contractul de comodat nr. 3 din data de 15.10.2010 încheiat între cele două pârâte
- să dispună, ca o consecință a petitului 1, desființarea actelor subsecvente încheiate în baza contractului de comodat nelegal, respectiv Actul adițional nr. 1 din data de 15.10.2010 la Actul constitutiv al S.C. DENTIʼS S.R.L. (nulitate parțială doar în ceea ce privește punctul de lucru din C., .), Rezoluția nr._ din 22.10.2010 a Oficiului R. Comerțului de pe lângă Tribunalul B., Mențiunea nr._/20.10.2010, Declarația Model 2 nr._/20.10.2010
- să dispună radierea și menționarea în O. R. Comerțului a închiderii punctului de lucru situat în C., ., jud. B., aparținând S.C. DENTIʼS S.R.L.
- să dispună evacuarea pârâtei 2 din partea de imobil ocupată și predarea folosinței către reclamanți
- să dispună ca pârâtele să nu schimbe destinația actuală a imobilului și să nu efectueze lucrări de amenajare a punctului de lucru.
Cu privire la cererea reclamanților de constatare a nulității sau anularea contractului de comodat nr. 3 din data de 15.10.2010 încheiat între cele două pârâte:
Din susținerile părților din cererea principală și din cererea reconvențională, precum și din actele depuse la dosarul cauzei – respectiv extrasul de carte funciară aflat la fila 183 din vol. I – instanța reține că reclamantul V. O. E. și pârâta V. O. au calitatea de coproprietari devălmași – cu titlu de bun comun dobândit în timpul căsătoriei – asupra imobilului situat în localitatea C., ..
Cu privire la acest imobil între pârâtele V. O. și S.C. DENTIʼS S.R.L. s-a încheiat pe data de 15.10.2010 un contract de comodat pe o durată de 3 ani cu privire la o parte din imobilul descris mai sus, fără ca acea parte să fie determinată.
La data încheierii acestui contract de comodat căsătoria dintre reclamantul V. O. E. și pârâta V. O. fusese desființată desfăcută definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 2893/08.03.2010 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
În condițiile în care părțile persoane fizice nu mai aveau calitatea de soț și soție la data încheierii contractului de comodat din data de 15.10.2010, valabilitate actelor juridice efectuate de aceștia cu privire la bunurile pe care le dețin în coproprietate este guvernată de principiile ce caracterizează coproprietatea pe cote părți. Potrivit acestui principiu, nici un fel de act nu poate fi înfăptuit cu privire la un bun, privit în materialitatea sa, fără acordul unanim al copărtașilor. Este ceea ce se cheamă regula unanimității.
În ceea ce privește contractul de comodat încheiat pe data de 15.10.2010, acesta are natura juridică a unui act de administrare a bunului. La fel ca la actele de dispoziție, și în cazul actelor de administrare un coproprietar nu ar putea face astfel de acte fără acordul unanim al celorlalți coproprietari.
Cu toate acestea, s-a admis că actul de administrare făcut de către unul dintre copărtași cu privire la un bun este considerat ca fiind valabil încheiat și fără consimțământul celorlalți copărtași numai în măsura în care actul respectiv profită și acestora din urmă.
În cazul dedus judecății vom observa că actul de comodat a fost încheiat între cele două pârâte cu titlu gratuit, iar pârâta V. O. este și asociat – reprezentant legal al S.C. DENTIʼS S.R.L. P. urmare, contractul de comodat mai sus menționat nu profită în nici un fel reclamantului V. O. E., coproprietar devălmaș al bunului ce face obiectul contractului.
Având în vedere cele mai sus menționate instanța apreciază că pârâta reclamantă reconvențională trebuia să facă dovada consimțământului exprimat de către reclamantul V. O. E. cu privire la încheierea unui act de administrare ce are ca obiect un bun asupra căruia acesta are calitate de coproprietar.
În condițiile în care pârâta V. O. nu a făcut dovada faptului că reclamantul V. O. E., în calitate de coproprietar devălmaș al imobilului situat în C., ., și-a exprimat acordul cu privire la încheierea contractului de comodat din data de 15.10.2010, instanța apreciază că acest act a fost încheiat cu încălcarea regulii unanimității, regulă ce guvernează și caracterizează coproprietatea pe cote părți.
Pentru motivele mai sus menționate instanța apreciază cererea reclamantului V. O. E. ca fiind întemeiată și, în consecință, a admis-o, în sensul că a dispus anularea contractului de comodat nr. 3/15.10.2010 încheiat între pârâtele V. O. și S.C. DENTIʼS S.R.L., având ca obiect partea din imobilul situat în C., ., jud. B. și înscris în CF 665 C. sub nr. top 176 și 177 și CF nr. 2430 C. sub nr. top 178.
Cu privire la cererea de evacuare a pârâtei S.C. DENTIʼS S.R.L. din partea de imobil ocupată și predarea folosinței către reclamanți:
Având în vedere că, urmare a anulării contractului de comodat încheiat pe data de 15.10.2010, pârâta S.C. DENTIʼS S.R.L. folosește fără nici un titlu partea din imobilul situat în C., . la care se face mențiune în acel contract, instanța apreciază cererea formulată de reclamantul V. O. E. ca fiind întemeiată și, în consecință, a admis-o, în sensul că a dispus evacuarea pârâtei din S.C. DENTIʼS S.R.L. din partea din imobilul situat în C., ., jud. B. și înscris în CF 665 C. sub nr. top 176 și 177 și CF nr. 2430 C. sub nr. top 178, ce constituie obiect al contractului de comodat nr. 3/15.10.2010.
Cu privire la cererea de desființare a actelor subsecvente încheiate în baza contractului de comodat nelegal, respectiv Actul adițional nr. 1 din data de 15.10.2010 la Actul constitutiv al S.C. DENTIʼS S.R.L. (nulitate parțială doar în ceea ce privește punctul de lucru din C., .), Rezoluția nr._ din 22.10.2010 a Oficiului R. Comerțului de pe lângă Tribunalul B., Mențiunea nr._/20.10.2010, Declarația Model 2 nr._/20.10.2010 și radiere și menționare în O. registrului Comerțului a închiderii punctului de lucru situat în C., ., jud. B., aparținând S.C. DENTIʼS S.R.L.:
Astfel cum s-a arătat mai sus, neregularitățile privind înregistrările în registrul comerțului pot fi soluționate pe calea procedurii prevăzute de art. 25 din legea nr. 26/1990, care stabilesc că„Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menționarea în registrul comerțului.
(2) Cererea se depune și se menționează în registrul comerțului la care s-a făcut înmatricularea comerciantului. În termen de 3 zile de la data depunerii oficiul registrului comerțului înaintează cererea tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul comerciantului, iar în cazul sucursalelor înființate în alt județ, tribunalului din acel județ.
(3) Tribunalul se pronunță asupra cererii cu citarea oficiului registrului comerțului și a comerciantului.
(4) Hotărârea judecătorească de soluționare a cererii poate fi atacată numai cu recurs, iar termenul de recurs curge de la pronunțare, pentru părțile prezente, și de la comunicare, pentru părțile lipsă.
(5) O. registrului comerțului va efectua radierea și va publica hotărârea judecătorească irevocabilă în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pe cheltuiala părții care a introdus cererea. În acest scop, instanța va comunica oficiului registrului comerțului hotărârea judecătorească, în copie legalizată, cu mențiunea rămânerii irevocabile”.
Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, instanța apreciază că petitele 3 și 4 din cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanți sunt inadmisibile și, în consecință, le-a respins.
Cu privire la cererea reclamanților să se dispună ca pârâtele să nu schimbe destinația actuală a imobilului și să nu efectueze lucrări de amenajare a punctului de lucru:
În condițiile în care din probele administrate – susținerile părților din cererile formulate, răspunsurile la interogatoriu și cercetarea locală – instanța reține că pârâtele au procedat deja la modificarea unei părți din imobilul din C., ., modificări ce au dus la schimbarea destinației acesteia în cabinet stomatologic, instanța apreciază această cerere ca fiind lipsită de obiect și, în consecință, urmează a o respinge
Pârâtele V. O. și S.C. DENTIʼS S.R.L. au formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali V. O. E. și .. și cu O. R. COMERȚULUI B. prin care au solicitat:
- constatarea nulității sau, în subsidiar, anularea contractului de închiriere încheiat în data de 04.01.2009 între reclamanții V. O. E. și .. cu privire la imobilul situat în C., .
- evacuarea reclamantei pârâte reconvenționale .. din imobilul mai sus menționat,
- desființarea tuturor actelor subsecvente contractului de închiriere a cărui desființare o solicită – respectiv încheierea judecătorului delegat la O. R. Comerțului B. nr._/17.09.2007, mențiunea nr._/13.09.2007, declarația tip model 2 pentru .. înscrisă în Registrul Comerțului la data de 18.09.2007 în baza încheierii judecătorului delegat nr._/17.09.2007, certificatul constatator emis în data de 10.07.2007 de O. R. Comerțului B. pe baza declarației pe propria răspundere înregistrată sub nr._/07.07.2009
- radierea și menționarea în Registrul Comerțului a închiderii sediului social al .. la adresa din C., ., cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la cererea reconvențională formulată instanța reține următoarele:
Contractul de închiriere a cărui anulare se solicită a fost încheiat la data de 04.01.2009, dată la care reclamantul pârât reconvențional V. O. E. și pârâta reclamantă reconvențională V. O. aveau calitatea de soț și soție.
P. urmare, acest contract era guvernat de principiile se stabileau drepturile soților de a administra, folosi sau dispune împreună de bunurile comune.
Contractul de închiriere a unui bun comun al soților este considerat ca fiind un act de administrare a bunurilor comune.
În cazul unor astfel de acte, pentru a înlesni efectuarea acestora, legea – respectiv art. 35 alin. 2 din Codul familiei în vigoare la data încheierii actului a cărui anulare se solicită – a prevăzut existența unu mandat tacit reciproc, mandat în baza căruia se prezumă că oricare din soți, exercitând singur drepturile de administrare, folosință sau dispoziție asupra bunurilor comune, că are și consimțământul celuilalt soț.
În condițiile în care contractul de închiriere a cărui anulare se solicită a fost încheiat în timpul căsătoriei dintre reclamantul pârât reconvențional V. O. E. și pârâta reclamantă reconvențională V. O., se prezumă, în temeiul dispozițiilor legale mai sus menționate, că soțul avea consimțământul soției la momentul încheierii acelui contract.
Prezumția mandatului tacit reciproc are un caracter relativ, în sensul că poate fi răsturnată de soțul care face dovada că n-a dat mandat celuilalt soț și că s-a opus la săvârșirea unui anumit act.
În condițiile în care pârâta reclamantă reconvențională V. O. solicită anularea contractului de închiriere încheiat în data de 04.01.2009 între reclamanții V. O. E. și .. cu privire la imobilul situat în C., . motivat de faptul că nu a avut cunoștință de acest act și nu și-a dat consimțământul la încheierea lui, acesteia îi revine sarcina, potrivit dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă - “ părțile au obligația să-și probeze pretențiile și apărările”- să facă dovada lipsei mandatului tacit reciproc al fostului său soț la încheierea acestui act.
Deși pârâta reclamantă reconvențională a susținut că în imobilul din C., . nu a funcționat niciodată o pensiune turistică și, prin urmare, nu și-a dat acordul pentru încheierea contractului de închiriere încheiat între cei doi reclamanți – pârâți reconvenționali, probele administrate în cauză sunt de natură să infirme această susținere.
Astfel, din depozițiile martorilor N. M. și P. S. – filele 272,274 vol. I – reiese că în imobilul mai sus descris s-au desfășurat activități specifice de turism și alimentație publice, respectiv cazare și organizare evenimente, activități de care pârâta reclamantă reconvențională avea cunoștință și la care a participat personal. De asemenea, din înscrisurile depuse la filele 37 – 44 instanța reține că în imobilul din C., . a fost organizată o pensiune turistică.
De asemenea, în urma cercetării locale efectuate la imobilul din C., . instanța a reținut că în partea din dreapta și în partea din stânga a imobilului erau camere mobilate specific, respectiv pentru cazare. De asemenea, a constatat existența unei încăperi utiltate cu mobilier și aparatură de bucătărie specifice unei unități de alimentație publică – aragazuri, grătare, frigider, congelator, chiuvete -, care excedau folosinței unei singure familii. S-a constatat de asemenea existența a două încăperi mari, care erau mobilate cu mobilă specifică unui restaurant, precum și a unei mansarde amenajate specific, respectiv ca o sală de conferințe.
Instanța nu poate reține depoziția martorei M. C. I. – fila 273 vol. I – deoarece aceasta are la bază doar informațiile ce i-au fost relatate acesteia de către pârâta reclamantă reconvențională.
Având în vedere cele mai sus menționate instanța apreciază că probele administrate în legătură cu cererea reconvențională nu au fost în măsură să facă dovada faptului că pârâta reclamantă reconvențională nu și-a manifestat acordul sau s-a opus la încheierea contractului de închiriere încheiat între cei doi reclamanți și, prin urmare, nu au fost în măsură să răstoarne prezumția de mandat tacit, astfel cum aceasta era reglementată de dispozițiile art. 35 alin. 2 din Codul familiei, în vigoare la momentul încheierii respectivului contract.
Pentru motivele mai sus menționate instanța apreciază cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențională V. O. ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Instanța, reținând culpa procesuală a pârâtelor reclamantelor reconvenționale, a dispus, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, obligarea acestora la plata către reclamantul pârât reconvențional V. O. E. a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial conform chitanței de la fila 302 din volumul I.
Tribunalul B., prin decizia civilă nr.45/A/29.11.2013 a respins apelul declarat de apelanții s.c. D.’s S.R.L. și V. O. împotriva sentinței civile nr.3288/25.02.2013 a Judecătoriei B. și i-a obligat pe apelanți să le plătească intimaților V. O. E. și .. suma de 2.700 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Instanța de apel a constatat că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a reținut în mod corect, în baza amplului probatoriu administrat în cauză, faptul că, în ceea ce privește încheierea contractului de comodat nr. 3 din data de 15.10.2010, aceasta s-a făcut cu încălcarea regulii unanimității, ce caracterizează coproprietatea pe cote-părți.
Astfel, la data încheierii contractului, căsătoria dintre V. O. și V. O. E. era desfăcută în mod irevocabil. Întrucât părțile nu mai erau soț și soție, iar contractul de comodat este un act de administrare și are ca obiect un bun proprietate comună, trebuia dovedit în cauză acordul codevălmașului V. O. E. la încheierea actului, ceea ce nu s-a făcut în speță.
S-a reținut în mod just de către instanța de fond și faptul că acest act nu profită în niciun fel copărtașului V. O. E., ci doar contractantei V. O., având caracter gratuit și fiind încheiat între V. O. și S S.C. DENTIʼS S.R.L., societate la care apelanta are calitatea de asociat.
Nu a fost dovedită în cauză susținerea apelantei potrivit căreia contractului de comodat nr.3 din data de 15.10.2010 este o prelungire a unui act anterior, încheiat în baza mandatului tacit reciproc.
În ceea ce privește cererea reconvențională, în mod corect instanța de fond a respins-o, reținând faptul că actul reprezentat de contractul de închiriere din data de 04.01.2009, a fost valabil încheiat de V. O. E. în baza prezumției de mandat tacit reciproc, prezumție legală relativă pe care apelanta V. O. nu a reușit să o răstoarne.
Astfel, contractul de închiriere încheiat la data de 04.01.2009 este un act întocmit în timpul căsătoriei dintre V. O. E. și V. O., reprezintă un act de administrare a unui bun comun, astfel încât se prezumă că oricare din soți, exercitând singur drepturile de administrare, folosință sau dispoziție asupra bunurilor comune, că are și consimțământul celuilalt soț.
Apelanta V. O. a susținut că nu și-a dat acordul pentru încheierea acestui act, însă din probele administrate la fondul cauzei, respectiv înscrisuri, depoziții de martori și cercetarea la fața locului, rezultă cu certitudine că aceasta avea cunoștință faptul că în imobilul închiriat se desfășurau activități de cazare și organizare evenimente, activități cunoscute și aprobate de apelantă.
Cât privește motivul de apel referitor la cuantumul onorariului avocațial de 4.000 lei, instanța de recurs constată că acesta este neîntemeiat, întrucât, față de complexitatea cauzei și munca desfășurată de avocat, nu se impune reducerea acestuia.
Împotriva deciziei au declarat recurs s.c. D.’s S.R.L. și V. O., criticând-o pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă.
A. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, recurenții susțin că au arătat în apel că instanța de fond nu a ținut seama de prevederile art. 1182 Cod civil. Tribunalul B. nu a motivat în niciun fel respingerea acestei critici.
De asemenea, instanța de apel nu și-a motivat soluția de respingere a cererilor de probațiune formulate de apelanți.
Între soluția instanței cu privire la cererea în probațiune și soluția de respingere a apelului, motivat de faptul că apelanții nu au făcut dovada celor afirmate există o contradicție ireductibilă.
B. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 8 se susține că inițial contractul de comodat a fost încheiat în condițiile art.35 Codul familiei. Ultimul contract îl prelungește pe primul, încheiat în mod valabil în baza mandatului tacit între soți și care este executat în temeiul unor prelungiri succesive vreme de 25 de ani.
În temeiul acordului de voință a avut loc și predarea lucrului. Contractul nr.3/2010 nu reprezintă un nou negotium ci doar un nou instrumentum, care a fost necesar îndeplinirii formalităților pentru încuviințarea deschiderii unui nou punct de lucru, ca urmare a închiderii punctului de lucru din C., ..
Așadar, nu este vorba despre un nou act juridic, care să fi presupus consimțământul coproprietarului, ci despre efectele unui act juridic anterior, încheiat în condițiile art.35 Codul familiei confirmate doar prin înscrisul confirmativ al acestuia, încheiat la data de 15.10.2010.
C. Relativ la motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă recurenții învederează că art.35 Codul familiei reglementează o prezumție legală relativă, fiind aplicabile dispozițiile art. 1199 teza I-a și ale art. 1200 Cod civil.
Suportul prezumției instituite de art. 35 Codul familiei îl constituie relațiile normale, armonioase dintre soți. Aceste dispoziții sunt aplicabile numai în măsura în care soțul neparticipant la încheierea actului juridici nu s-a opus acestuia, prezumția putând fi combătută prin orice mijloc de probă.
Lipsa mandatului tacit nu rezultă numai dintr-o opunere formală ci poate fi desprinsă și din împrejurări de fapt care ar exclude ideea unui consimțământ prezumat din partea soțului care nu a participat la încheierea actului.
Actul încheiat de unul din soți nu este opozabil celuilalt soț când soții sunt separați în fapt și s-a introdus acțiunea de divorț.
Din probele administrate rezultă că relațiile dintre recurenta V. O. și intimatul V. O. E. erau iremediabil vătămate la data încheierii contractului de închiriere a cărei anulare se solicită și că recurenta s-a opus încheierii acestui contract.
Investițiile efectuate la imobil au fost făcute de recurenta S.C. D.’s S.R.L., neavând nimic în comun cu activitatea intimatei S.C. L.. S.R.L. C..
În final, recurentele apreciază că Tribunalul B. a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.274 alin.3 Cod procedură civilă, considerând că munca depusă de avocați și complexitatea cauzei justifică un onorariu atât de substanțial.
Pentru aceste motive, recurenții solicită modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului și a cererii reconvenționale și a respingerii cererii principale.
Intimații V. O. E. și .. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea deciziei atacate.
Față de critica privitoare la probe intimații susțin că împreună cu declararea apelului și motivele de apel nu au fost depuse înscrisuri în probațiune. În fața instanței de apel s-a formulat această cerere fără a se arăta în ce constau înscrisurile și care ar fi utilitatea lor, proba fiind respinsă în mod fondat.
Cu privire la afirmația recurentelor că ultimul contract, respectiv contractul de comodat nr.3/2010 este, de fapt, o prelungire a contractului de comodat nr.1/1992, se susține că aceste acte sunt întocmite pro causa și fără a putea fi certificate de vreo dată certă sau fără a fi susținute de vreo dovadă. Mai mult, nu s-a făcut nicio probă că în toți acești ani, 1992 - 2010 în imobil ar fi funcționat un cabinet medical.
Referitor la contractul de închiriere dintre intimați se susține că acesta a fost încheiat în timpul căsătoriei cu pârâta, că a avut acordul expres al acesteia, fiind o afacere de care știa și se implica.
Cu privire la onorariul avocațial intimații solicită a se observa complexitatea cauzei, a probelor administrate și durata procesului.
În probațiune, ambele părți au depus înscrisuri.
Examinând decizia atacată, în limitele motivelor de recurs, în raport de dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele:
Critica referitoare la lipsa motivării soluției de respingere a cererilor în probațiune este nefondată. În cadrul încheierii de ședință din 22.11.2013 instanța de apel a motivat respingerea probelor propuse de apelantele pârâte, având în vedere că „acestea nu sunt concludente și utile soluționării cauzei și, în special, având în vedere înscrisurile încuviințate în probațiune și întregul material probatoriu administrat în fața instanței de fond.” Așadar, nu se poate reține că hotărârea u a fost motivată sub acest aspect.
Pe de altă parte, reclamantele recurente au depus în recurs, în baza art.305 Cod procedură civilă înscrisurile pe care le-au propus în probațiune în apel, acestea urmând a fi analizate de către instanța de recurs.
Motivul de recurs referitor la omisiunea instanței de apel de a analiza susținerile părții referitoare la incidența art. 1182 cod civil privitoare la data certă cu referire la contractul încheiat între intimații pârâți este întemeiat.
Deși în motivele apel pârâtele au învederat că în baza art.1182 Cod civil contractul de închiriere încheiat între reclamanți nu îi este opozabil apelantei V. O. decât de la data înregistrării acestuia la Administrația Finanțelor Publice B., 29 mai 2009, în considerentele decizie atacate, nu se răspunde în niciun fel acestor susțineri. Data pe care instanța de apel o are în vedere ca dată a încheierii acestui contract este 4.01.2009, fără a se face vreo referire la dispozițiile legale mai sus amintite.
Motivele prin care recurentele încearcă să dovedească validitatea contractului de comodat încheiat între ele asupra imobilului proprietatea comună a reclamantului V. O. E. și a pârâtei V. O. sunt nefondate.
Recurentele se prevalează de un contract de comodat sub semnătură privată încheiat între V. O. în nume propriu, în calitate de proprietară a imobilului, și aceeași V. O., în calitate de reprezentantă a S.C. D.’s S.R.L., în anul 1992 și prelungit ulterior prin acte adiționale încheiate în aceeași formă.
Aceste contracte nu au dată certă, ca urmare, în baza art. 1182 Cod civil nu pot fi opozabile intimatului V. O. E., care are calitatea de terț, nesemnând niciunul din aceste contracte. Recurentele invocă inopozabilitatea față de V. O. a contractului încheiat între intimați până la primirea datei certe, omițând că și contractul lor de comodat trebuie să se supună aceluiași regim.
La dosar nu există nici alte probe din care să rezulte că recurenta S.C. D.’s S.R.L. ar fi avut vreun drept de locațiune asupra imobilului din C., ., constituit cu consimțământul tacit al coproprietarului V. O. E..
Astfel, această societate nu a avut niciodată un punct de lucru la adresa mai sus menționată, până l data de 15.10.2010.
Este adevărat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că S.C. D.’s S.R.L. a făcut unele investiții la imobilul în litigiu în perioada 1992 - 1994, în vederea amenajării unei brutării, însă nu s-a făcut dovada că acea brutărie ar fi funcționat vreodată.
Rezultă că în mod corect Tribunalul B. a menținut soluția primei instanțe cu privire la admiterea cererii principale.
Referitor la soluționarea cererii reconvenționale, ambele instanțe au reținut data încheierii contractului de închiriere între V. O. E. și S.C. L.. S.R.L. C. ca fiind 4.01.2009.
Având în vedere că acest contract a fost încheiat sub forma unui înscris sub semnătură privată, urmează a se avea în vedere reglementările legale referitoare la forța probantă a acestui tip de înscrisuri. Astfel, potrivit art.1182 din Codul civil de la 1864, aplicabil în speță față de data încheierii contractului, terților le este opozabilă numai data certă a înscrisului sub semnătură privată, care este cea a prezentării lui la o instituție de stat, a înscrierii lui într-un registru anume destinat, a morții părții care a semnat înscrisul sau a unuia din cei care l-au subscris sau a trecerii înscrisului, chiar și în prescurtare în actele întocmite de funcționarii de stat, precum procesele-verbale pentru punerea de sigilii sau de inventariere.
Întrucât recurenta V. O. are calitatea de terț față de contractul încheiat între cei doi pârâți, în baza textului de lege mai sus menționat, îi este opozabilă numai data certă a acestuia, care este 29.05.2009, data înregistrării contractului la Administrația Finanțelor Publice B..
Or, la această dată era deja înregistrată pe rolul Judecătoriei B. acțiunea de divorț dintre cei doi soți, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar.
Având în vedre că introducerea acțiunii de divorț presupune deteriorarea gravă a relațiilor dintre soți, după acest moment nu mai poate opera prezumția mandatului tacit în administrarea bunurilor comune, instituită de art.35 alin.2 Codul familiei, prezumție al cărui temei îl constituie relațiile normale, armonioase dintre soți.
Ca urmare, cădea în sarcina reclamantului V. O. E. să facă dovada că a avut consimțământul soției la încheierea contractului de închiriere cu firma sa.
Nu numai că acest consimțământ nu a fost dovedit dar din acțiunile recurentei V. O., care a făcut demersuri la autoritățile competente în vederea încetării activității comerciale desfășurate de S.C. L.. S.R.L. în imobil și din încercarea de a-și amenaja propriul cabinet stomatologic în același spațiu rezultă opoziția sa la închirierea imobilului către societatea intimată.
Este adevărat că intimata S.C. L.. S.R.L. a avut sediul în imobilul din C., ., încă de la înființare, din anul 1994 și că s-a dovedit că în perioada în care relațiile dintre soții V. erau bune, în imobil a funcționat o pensiune, chiar dacă nu avea toate autorizațiile necesare.
Cu privire la stabilirea sediului în acest spațiu, se reține că în anul 1994 soții V. nu erau încă proprietarii imobilului, ei dobândind cota-parte de ½ din acesta doar în anul 1998 și apoi și cealaltă cotă de ½ în anul 2002. De aceea, consimțământul soției, în calitate de coproprietar, nu a fost necesar la acea dată.
Referitor la desfășurarea activității de turism în imobil, din depozițiile martorilor propuși de reclamanți, rezultă că a existat acordul recurentei V. O. în perioada 2007 - 2009, când relațiile dintre cei doi soți erau bune. Martorii au declarat însă că după deteriorarea relațiilor dintre soți și deschiderea procesului de divorț pensiunea nu a mai funcționat.
Or, contractul a cărui nulitate s-a solicitat prin cererea reconvențională a fost încheiat la data de 29.05.2009, dată opozabilă recurentei, astfel cum s-a arătat mai sus. Existența consimțământului trebuie raportată la această dată și nu la o dată anterioară, contractul producându-și efectele pentru viitor și nu pentru trecut.
Chiar dacă anterior ivirii neînțelegerilor în familie recurenta V. O. a acceptat desfășurarea activității comerciale în acest spațiu, în lipsa unui contract scris în care să se stipuleze termenul închirierii, nu se poate prezuma că aceasta a renunțat definitiv la folosința imobilului proprietatea sa în favoarea societății la care este asociat fostul soț. La data încheierii contractului de închiriere este evident că nu mai exista acordul recurentei de închiriere a imobilului către societatea intimată, operațiune care îi profita exclusiv soțului.
Rezultă că intimatul V. O. E. a închiriat imobilul proprietate comună fără consimțământul soției sale, motiv pentru care acesta este lovit de nulitate relativă.
Nu se poate reține buna-credință a locatarului, care este o societate reprezentată tot de locator.
Argumentele intimaților legate de îndreptățirea intimatului V. O. E. de a i se atribui la partaj imobilul din C., ., în care a desfășurat activități comerciale nu au legătură cu prezenta cauză, al cărei obiect îl constituie doar anularea contractelor de închiriere a acestui imobil.
Ca urmare, constatându-se că primele instanțe au interpretat actul dedus judecății contrar dispozițiilor art. 1182 Cod civil și au făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.35 alin.2 Codul familiei, în baza art.304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, urmează a admite în parte recursul și a modifica în tot decizia atacată, în sensul admiterii în parte a apelului și schimbării parțiale a sentinței Judecătoriei B., în sensul că se ava admite și cererea reconvențională.
În baza art. 276 Cod procedură civilă, urmează a se compensa între părți cheltuielile de judecată în toate fazele procesuale.
Pentru aceste motive
În numele legii DECIDE :
Admite în parte recursul declarat de S.C. D.’s S.R.L. B. și V. O. împotriva deciziei civile nr. 45/A/29.11.2013 a Tribunalului B. - Secția II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal, pe care o modifică în tot, în sensul că:
Admite în parte apelul declarat de pârâtele S.C. D.’s S.R.L. B. și V. O. împotriva sentinței civile 3288/25.02.2013 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante reconvenționale S.C. D.’s S.R.L. B. și V. O. în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali V. O. E. și .. și în consecință:
Anulează contractul de închiriere încheiat între pârâții reconvenționali la data de 4.01.2009 asupra imobilului din C., . și înregistrat la Administrația Finanțelor Publice B. la data de 29 mai 2009.
Dispune evacuarea pârâtei reconvenționale .. din imobilul mai sus menționat.
Păstrează dispozițiile sentinței referitoare la admiterea cererii principale.
Compensează între părți cheltuielile de judecată în cele trei faze procesuale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iunie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. C. L. F. C. B.
Grefier,
L. N.
Red. G.C./ 05.06.014
Tehnored. L.N./17.06.2014/ - 2 ex.-
Judecător fond: C. A. C.
Judecător apel: A. O.
| ← Obligatia de a face. Decizia nr. 404/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Reziliere contract. Decizia nr. 519/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
