Conflict de competenţă. Sentința nr. 3/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 56/64/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE ,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3/Fcc
Ședința camerei de consiliu din 04 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. V.
Grefier șef secție I. I.
S-a luat în examinare conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria F. țo Judecătoria B. în soluționarea acțiunii formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta ..
Procedura legal îndeplinită, fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;
Instanța, în temeiul art. 131 Noul Cod procedură civilă, procedează la verificarea competenței, sens în care în baza art. 135 alin. 1 Noul Cod procedură civilă coroborat cu art. 129 alin. 2 pct. 2 Noul Cod procedură civilă, invocă din oficiu, excepția necompetenței materiale și rămâne în pronunțare asupra excepției.
CURTEA
Asupra regulatorului de competență;
Prin sentința civilă nr. 2781/2013 pronunțată de Judecătoria F. a fost admisă excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei F., invocată de instanță din oficiu, și în consecință: a fost declinată competența de soluționare a cererii având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta S.C. A. & I. S.R.L., împotriva pârâtei S.C. L. C. S.R.L., în favoarea Judecătoriei B., căreia i s-a trimis dosarul.
A reținut judecătoria că în ședința publică, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei F.,, excepție care, în conformitate cu prevederile art. 248 cod procedură civilă, se soluționează cu întâietate.
Potrivit art. 131alin.1 cod procedură civilă, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin.2 pct. 3 C.pr.civ., necompetența este de ordine publică, în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Conform art. 1027 cod procedură civilă, competența de a soluționa cererile de valoare redusă în primă instanță aparține judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun.
Deoarece în speță nu se face dovada executării contractului pe raza teritorială a Judecătoriei F., nefiind incident nici un alt caz prevăzut de art. 113 C.pr.civ., în speță sunt aplicabile dispozițiile normei de drept comun, prevăzute de art. 107 C.pr.civ., potrivit cărora cererea se face la instanța sediul pârâtului.
Întrucât din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că pârâta are sediul în localitatea Predeal, localitate care este și locul executării contractului, iar potrivit dispozițiilor HG nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii, această localitate se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei B., instanța, în temeiul art. 132 alin. 1 și art.113 alin. 1pct. 3 C.pr.civ., a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei F., invocată de către instanță, din oficiu și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Judecătoriei B..
Prin sentința civilă nr._/2013 pronunțată de Judecătoria B. s-a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței. S-a dispus declinarea competenței de soluționare cererii de valoare redusă formulată de reclamanta S.C. A. & I. S.R.L în contradictoriu cu pârâta . în favoarea Judecătoriei F.. A fost constatată existența conflictului negativ de competență, fiind suspendată soluționarea cauzei și sesizează Curtea de Apel B. în vederea pronunțării regulatorului de competență.
A reținut judecătoria că în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin.2 pct. 3 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică, în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.
Instanța a apreciat că potrivit art. 1027 Cod procedură civilă, competența de a soluționa cererile de valoare redusă în primă instanță aparține judecătoriei, iar competența teritorială se stabilește potrivit dreptului comun, fără a stabili o competență exclusivă în sarcina vreunei instanțe, iar norme procedurale care reglementează competenta teritoriala a instanței sunt norme cu caracter dispozitiv, iar nu absolut.
Din combinarea celor doua texte de lege, prin interpretarea „per a contrario” a art 126 Cod procedură civilă se desprinde concluzia conform căreia competenta teritoriala aparține unei anumite instanțe, fără posibilitatea pentru părți de a stabili o altă instanță, competenta fiind exclusivă, numai in cazurile reglementate de art 117-119 Cod procedură civilă precum si in pricinile in materie de persoane, in acest din urma caz norma având caracter absolut.
Ca urmare in pricinile privitoare la bunuri ( cum este si cazul prezentei cereri), norma juridica instituita de art. 107 C.pr.civ., potrivit cărora cererea se face la instanța sediul pârâtului este de ordine privată, iar nu de ordine publică.
Fiind incidente așadar in speță norme cu caracter dispozitiv in ceea ce privește competenta teritoriala, alegerea instanței competente din punct de vedere teritorial aparține conf. Art.116 Cod procedură civilă părții care a promovat cererea ( reclamanta).
Odată astfel aleasă instanța, aceasta este legal investita cu soluționarea respectivei cereri, reclamanta nemaiputând reveni asupra alegerii făcute, iar instanța, din oficiu, neputând dispune declinarea.
In consecință, constatând ca instanța investita cu soluționarea prezentei cereri este Judecătoria F., a fost admisa excepția de necompetenta teritoriala a Judecătoriei B..Constatând ivit conflictul negativ de competenta, prezentul dosar a fost înaintat către Curtea De Apel B., conf. Art. 134 Cod procedură civilă pentru soluționarea conflictului.
Curtea de Apel B. nu este competentă material să soluționeze prezentul conflict negativ de competență.
Sintagma „ instanța supremă și comună instanțelor aflate în conflict” în situația conflictului invit între două judecătorii din circumscripția aceluiași tribunal, cu este în speță, Judecătoria F. și Judecătoria B., se soluționează de Tribunalul B. și nu de către Curtea de Apel. O atare competență ar fi reclamată de un conflict de competență ivit între două judecătorii care nu sunt în circumscripția aceluiași tribunal, dar sunt în raza aceleiași Curți de Apel, ceea ce nu este cazul în speță.
Așa fiind, Curtea de Apel B., interpretând sintagma „instanța supremă și comună” prevăzută la art. 135 alin. 1 Noul Cod procedură civilă, din oficiu, s-a sesizat cu privire la excepția de ordine publică, prevăzută la art. 129 alin. 2 pct. 2 Noul Cod procedură civilă, relativ la competența materială a Curții de Apel B. de soluționare a conflictului negativ de competență ivit între două judecătorii din circumscripția Tribunalului B..
Curtea apreciază ca întemeiată excepția sa de necompetență materială declarându-se necompetentă să soluționeze prezentul conflict negativ de competență, iar conform art. 132 alin. 3 Noul Cod procedură civilă, va declina competența de soluționare în favoarea Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetență materială a Curții de Apel B..
Declină competența de soluționare a conflictului negativ de competenta, în favoarea Tribunalului B..
Pronunțată în ședința publica astăzi, 04.02.2014.
Președinte, C. V. | Grefier șef sectie, I. I. | |
Red. C.V./04.02.2014
Dact. I.I./04.02.2014
| ← Acţiune în anulare. Decizia nr. 779/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Obligatia de a face. Decizia nr. 404/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
