Rezoluţiune contract. Decizia nr. 625/2014. Curtea de Apel BRAŞOV

PREȘEDINTE C. V.

Judecător C. B.

Grefier șef secție I. I.

Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâții F. D.-N. și F. M.-G., precum și a apelului incident declarat de reclamanta . prin lichidator judiciar CONTINENTAL 2000 SPRL, împotriva sentinței civile nr. 120/C din 10.04.2014 pronunțată de Tribunalul B..

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că s-a depus la dosar concluzii scrise din partea apelanților pârâți.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 30 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.

Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 3 octombrie 2014.

CURTEA

P. sentința civila nr. 120/C/2014 pronunțata de Tribunalul B. în dosar nr._, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. P. & Co S.R.L., prin lichidator judiciar Continental 2000 SPRL în contradictoriu cu pârâții Făgărașanu D. – N. și Făgărașanu M. – G.. A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți reconvențional Făgărașanu D. – N. și Făgărașanu M. – G. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențional S.C. P. & Co S.R.L. A fost admisă cererea formulată în dosarul conexat nr._ al Tribunalului B. de reclamanta S.C. P. & Co S.R.L. prin lichidator judiciar Continental 2000 SPRL în contradictoriu cu pârâții Făgărașanu D. – N. și Făgărașanu M. – G.. S-a constatat rezoluționat de plin drept, fără somație, fără punere în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2044/29.11.2004 și actele adiționale la acesta autentificate sub nr. 2186/21.12.2004 și sub nr. 735/12.04.2005, la Biroul Notarului Public M. Gyongyike. A fost obligată pârâta Făgărașanu D. – N. să restituie reclamantei suma de 306.850,2 lei reprezentând parte din prețul achitat acesteia în baza antecontractului de vânzare – cumpărare menționat, precum și dobânda legală calculată de la data rămânerii executorii a prezentei hotărâri judecătorești și până la data restituirii efective. A fost obligat pârâtul Făgărașanu M. – G. să restituie reclamantei suma de 252.367,5 lei reprezentând parte din prețul achitat acestuia în baza antecontractului de vânzare – cumpărare menționat, precum și dobânda legală calculată de la data rămânerii executorii a prezentei hotărâri judecătorești și până la data restituirii efective. S-a dispus instituirea în favoarea reclamantei a unui drept de retenție asupra imobilului situat în B., ., jud. B., înscris în C.F. nr._ B. sub nr. top 9258/3, până la achitarea de către pârâți a sumelor menționate. S-a dispus înscrierea în C.F. nr._ B. a dreptului de retenție al reclamantei astfel instituit asupra imobilului cu nr. top 9258/3. A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente părții din preț achitate acestora în baza antecontractului de vânzare – cumpărare, începând cu data efectuării fiecărei plăți. S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

A reținut tribunalul ca la data de 29.11.2004 s-a încheiat între pârâții F. M. – G. și F. D. – N. în calitate de promitenți – vânzători și reclamanta S.C. P. & Co S.R.L. în calitate de acceptantă – cumpărătoare antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2044/29.11.2004 la B.N.P. M. Gyongyike.

Potrivit antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat la data de 29.11.2004, pârâții în calitate de promitenți – vânzători s-au obligat să transmită reclamantei în calitate de acceptantă – cumpărătoare, dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B., ., jud. B., parțial înscris în C.F. nr._ B. la A+1 sub nr. top 9258/3 constituit din teren în suprafață de 276,228 mp și construcție compusă din demisol, parter și două etaje, neînscrisă în cartea funciară.

Părțile au convenit ca înstrăinarea imobilului să se facă la prețul de 245.000 Euro, preț din care s-a achitat la data încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare suma de 5.000 Euro, urmând ca suma de 25.000 Euro să fie achitată cel mai târziu la data de 15.12.2004 (astfel: suma de 17.500 Euro se va achita pârâtei, iar suma de 7.500 Euro pârâtului), iar diferența de 215.000 Euro se va achita până cel târziu la data de 31.01.2005 dintr-un credit acordat de Banca Transilvania (astfel: suma de 114.500 Euro se va achita pârâtei, iar suma de 100.500 Euro se va achita pârâtului).

Părțile au convenit data încheierii contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică ca fiind cel târziu data de 31.01.2005.

La data de 21.12.2004 s-a încheiat între părți actul adițional nr. 2186 autentificat la B.N.P. M. Gyongyike, act adițional potrivit căruia părțile au hotărât modificarea antecontractului, astfel: suma de 25.000 Euro se va achita cel târziu în data de 30.12.2004, iar suma de 215.000 Euro se va achita cel târziu la data de 15.03.2005, printr-un credit acordat de Banca Transilvania.

Totodată, potrivit actului adițional autentificat sub nr. 2186/21.12.2004 părțile au convenit încheierea contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică cel târziu la data de 15 martie 2005, pârâții F. D. – N. și F. M. – G. „prezentând toate actele apte pentru înscrierea în cartea funciară a imobilului care face obiectul antecontractului de vânzare – cumpărare (certificat de urbanism, schițe, procese verbale, avize, autorizații)”, iar în cazul în care din motive independente de voința lor nu se obțin la termenele convenite documentele necesare pentru întabulare, promitenții vânzători au fost de acord ca acceptanta cumpărătoare să folosească imobilul din data de 15 martie 2005, iar restul de preț de 215.000 Euro să se achite ”în momentul întabulării imobilului pe numele acceptantei cumpărătoare”.

Ulterior, prin actul adițional la antecontractul de vânzare – cumpărare, autentificat sub nr. 734/12.04.2005 la B.N.P. M. Gyongyike, părțile au convenit data de 15.06.2005 ca fiind data încheierii contractului de vânzare – cumpărare în formă autentică, iar prețul de vânzare a imobilului s-a majorat cu 2000 Euro, care urmau să fie achitați pârâtei F. D. – N..

Potrivit acestui act adițional la antecontractul de vânzare – cumpărare, reclamanta S.C. P. & Co S.R.L. s-a obligat să achite promitentei – vânzătoare F. D. – N. la data de 31.05.2005 suma de 25.000 Euro.

În cuprinsul actului adițional autentificat sub nr. 734/12.04.2005, pârâții au recunoscut faptul că au primit, din prețul de vânzare, până la data încheierii actului adițional, suma de 30.000 Euro pârâta F. D. – N. și suma de 15.000 Euro pârâtul F. M. – G., urmând ca diferența de 177.000 Euro să fie achitată printr-un credit bancar cel târziu la data de 20.06.2005.

Totodată, potrivit actului adițional 734/12.04.2005 la B.N.P. M. Gyongyike, părțile au convenit că, în cazul în care contractul de vânzare – cumpărare nu se va încheia la data de 15.06.2005, antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2044/29.11.2004, la B.N.P. M. Gyongyike, așa cum a fost modificat prin actul adițional, precum și actul adițional ”să se rezoluționeze de plin drept, fără somație, fără punere în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă (pact comisoriu de ultim grad), părțile contractante urmând a se repune în situația anterioară încheierii antecontractului de vânzare – cumpărare, restituindu-și prestațiile reciproce”.

Conform celui de al doilea act adițional încheiat, celelalte clauze ale antecontractului de vânzare – cumpărare, așa cum a fost modificat, se mențin.

La data de 15.06.2006 reprezentantul reclamantei S.C. P. & Co S.R.L. s-a prezentat la sediul Biroului Notarului Public M. Gyongyike, însă pârâții F. M. – G. și F. D. – N. nu s-au prezentat, astfel cum rezultă din încheierea de certificare nr. 3228 din data de 15.06.2006 a B.N.P. M. Gyongyike.

Neîncheierea contractului de vânzare – cumpărare este imputabilă promitenților – cumpărători care nu și-au îndeplinit obligația asumată prin actului adițional autentificat sub nr. 2186/21.12.2004 – obligație menținută potrivit actului adițional 734/12.04.2005 -, aceea de a realiza întabularea în cartea funciară a imobilului – construcție ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare – cumpărare.

De altfel, nici până în prezent construcția care a făcut obiectul antecontractului de vânzare – cumpărare compusă din demisol, parter și două etaje nu a fost întabulată în cartea funciară. Astfel, potrivit extrasului C.F. nr._ B. (nr. C.F.vechi_), imobilul înscris sub nr. top 9258/3, este compus din teren în suprafață de 276,228 mp, casă parter, clădită înainte de 1958, cu fundații de beton, zid de cărămidă, cu învelitoare din țiglă, compusă din cameră, două bucătării, cămară și antreu.

Potrivit certificatului de urbanism de dare în folosință provizorie nr. 55/2006, la data de 06.03.2006 s-a înscris în C.F. provizoriu construcția în regim D+P+2E compusă din 14 camere, 3 spații depozitare, centrală termică, 5 holuri, 3 grupuri sanitare, chicinetă, bucătărie, 3 terase, sas, arhivă, oficiu. Înscrierea definitivă a construcției în cartea funciară nu s-a realizat.

Reclamanta, în schimb, și-a îndeplinit obligațiile care îi reveneau achitând integral și la termen pârâților sumele de bani convenite potrivit antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2044/29.11.2004 la B.N.P. M. Gyongyike și actelor adiționale la acesta, autentificate sub nr. 2186/21.12.2004 și sub nr. 734/12.04.2005 și chiar a continuat să plătească pârâților sume de bani cu titlu de plăți parțiale ale prețului imobilului și după data de 15.06.2005.

Astfel, reclamanta a achitat pârâtului F. M. - G. suma de 10.125 lei la data de 29.11.2004 (echivalent al sumei de 2.500 Euro) potrivit celor recunoscute de pârâți în cuprinsul antecontractului de vânzare – cumpărare din data de 29.11.2004, suma de 29.925 lei la data de 28.12.2004 (echivalent al sumei de 7500 Euro) potrivit O.P. depus la fila nr. 20 din dosar, suma de 18.337,5 lei la data de 08.04.2005 (echivalent al sumei de 5000 Euro) potrivit O.P. depus la fila nr. 20 din dosar, suma de 43.930 lei la data de 14.07.2005 (echivalent al sumei de 12.000 Euro) potrivit O.P. depus la fila nr. 19 din dosar, 3.660 lei la data de 16.09.2005 (echivalent al sumei de 1000 Euro) potrivit O.P. depus la fila nr. 19 din dosar, 36.600 lei la data de 26.09.2005 (echivalent al sumei de 10.000 Euro) potrivit O.P. depus la fila nr. 18 din dosar, 73.200 lei la data de 30.11.2005 (echivalent al sumei de 20.000 Euro) potrivit O.P. depus la fila nr. 18 din dosar și suma de 36.600 lei la data de 28.03.2006 (echivalent al sumei de 10.000 Euro) potrivit ordinului de plată depus la fila nr. 17 din dosar.

De asemenea, reclamanta a achitat pârâtei F. D. – N. suma de 10.125 lei la data de 29.11.2004 (echivalent al sumei de 2500 Euro) potrivit celor recunoscute de pârâți în cuprinsul antecontractului de vânzare – cumpărare din data de 29.11.2004, suma de 35.550 lei la data de 27.12.2004 (echivalent al sumei de 9000 Euro) potrivit O.P. depus la fila nr. 23, suma de 33.915 lei la data de 30.12.2004 (echivalent al sumei de 8500 Euro) potrivit O.P. depus la fila nr. 23, suma de 36.675 lei la data de 08.04.2005 (echivalent al sumei de 10.000 Euro) potrivit O.P. depus la fila nr. 20 din dosar, suma de 91.500 lei la data de 03.06.2005 (echivalent al sumei de 25.000 Euro) potrivit O.P. depus la fila nr. 23, suma de 44.185,20 lei la data de 09.01.2006 (echivalent al sumei de 12.000 Euro) potrivit O.P. depus la fila nr. 22, suma de 36.600 lei la data de 04.02.2006 (echivalent al sumei de 10.000 Euro) potrivit O.P. depus la fila nr. 22 și suma de 18.300 lei la data de 07.03.2006 (echivalent al sumei de 5000 Euro) potrivit O.P. depus la fila nr. 21 din dosar.

Nu s-a putut reține că neîncheierea în formă autentică a contractului de vânzare – cumpărare este consecința neexecutării de către reclamantă a obligației de a achita diferența de preț în sumă de 177.000 Euro, întrucât, potrivit actului adițional autentificat sub nr. 2186/21.12.2004 obligația de achitare de către acceptanta – cumpărătoare a diferenței de preț este subsecventă obligației asumate de promitenții – cumpărători de întabulare a imobilului – construcție ce a făcut obiectul antecontractului de vânzare – cumpărare.

Anterior, prin decizia nr. 219/. a Curții de Apel B. – Secția Comercială, a fost respinsă cererea formulată de reclamanții din acea cauză, F. M. – G. și F. D. – N. în contradictoriu cu pârâta S.C. P. & Co S.R.L. având ca obiect constatarea rezoluțiunii de plin drept a antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat de părți, motivat de faptul că singurul în drept a aprecia dacă este cazul să se aplice rezoluțiunea este creditorul care și-a executat sau se declară gata să își execute obligațiile. S-a reținut în considerentele hotărârii judecătorești amintite faptul că reclamanții din acea cauză invocă neplata diferenței de preț de către pârâtă, omițând clauza în conformitate cu care plata diferenței de preț urma a se face printr-un credit luat de la bancă, iar acest credit nu putea fi obținut decât în condițiile în care construcția ar fi fost întabulată.

S-a mai reținut în considerentele aceleiași decizii că, și în cazul în care reclamanții din acea cauză, F. M. – G. și F. D. – N. nu și-ar fi asumat expres obligația de a prezenta actele necesare întabulării, aceasta este o obligație care, prin natura contractului, incumbă vânzătorului, întrucât în lipsa acestor înscrisuri contractul autentic nu poate fi încheiat, iar cel care le poate obține este numai proprietarul imobilului. S-a reținut, de asemenea, că la data de 15.06.2005, la care urma să opereze pactul comisoriu, reclamanții F. au fost cei care nu și-au îndeplinit obligațiile contractuale și nu pârâta S.C. P. & Co S.R.L.

Dispozițiile deciziei nr. 219/. a Curții de Apel B. – Secția Comercială, prin care a fost respinsă cererea formulată de reclamanții din acea cauză, F. M. – G. și F. D. – N. în contradictoriu cu pârâta S.C. P. & Co S.R.L. având ca obiect constatarea rezoluțiunii de plin drept a antecontractului de vânzare – cumpărare încheiat de părți au fost menținute potrivit deciziei nr. 3516/25.11.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Comercială.

În consecință, reclamanta S.C. P. & Co S.R.L., în calitate de parte care și-a executat obligațiile asumate prin antecontractul de vânzare – cumpărare și actele adiționale la acesta, este îndreptățită să solicite rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2044/29.11.2004 și a actelor adiționale la acesta autentificate sub nr. 2186/21.12.2004 și sub nr. 735/12.04.2005.

În privința rezoluțiunii antecontractului de vânzare – cumpărare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile vechiului C.civ. sub imperiul căruia s-au încheiat antecontractul de vânzare – cumpărare și actele adiționale, întrucât, potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, ”Contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.

În speță, sunt îndeplinite condițiile rezoluțiunii conform art. 1020 – art. 1021 din vechiul C.civ. față de faptul că pârâții nu și-au îndeplinit obligația care le revenea, privind întabularea în cartea funciară a construcției care a făcut obiectul antecontractului de vânzare – cumpărare, obligație apreciată de părți ca fiind esențială pentru încheierea în formă autentică a contractului de vânzare – cumpărare și a cărei neexecutare este imputabilă pârâților.

Instanța a făcut aplicarea pactului comisoriu de gradul IV înscris în cuprinsul actului adițional autentificat sub nr. 735/12.04.2005, reținând că acest pact comisoriu de gradul IV convenit de părți a rămas valabil, chiar dacă o perioadă de timp părțile contractante au înțeles să nu facă aplicarea acestuia, reclamanta continuând să le plătească pârâților sume de bani cu titlu de preț pentru imobilul ce a făcut obiectul antecontractului, iar pârâții acceptându-le.

Față de aceste motive, instanța a constatat rezoluționat de plin drept, fără somație, fără punere în întârziere și fără orice altă formalitate prealabilă, antecontractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. 2044/29.11.2004 la B.N.P. M. Gyongyike și actele adiționale la acesta, autentificate sub nr. 2186/21.12.2004 și sub nr. 734/12.04.2005.

Ca o consecință a rezoluțiunii antecontractului de vânzare – cumpărare și a actelor adiționale la acesta, a avut loc desființarea retroactivă a acestor contracte încheiate de părți, iar ca urmare a repunerii părților în situația anterioară contractelor a căror rezoluțiune s-a constatat, instanța a dispus obligarea pârâților la plata către reclamantă a sumelor încasate de aceștia în temeiul antecontractului și actelor adiționale, respectiv suma totală de 306.850,2 lei în cazul pârâtei F. D. – N. și suma totală de 252.367,5 lei în cazul pârâtului F. M. – G., sume mai sus detaliate.

Având în vedere faptul că temeiul obligării pârâților la plata sumelor menționate - în mod legal încasate la momentul fiecărei plăți - îl constituie dispozițiile prezentei hotărâri judecătorești prin care s-a constatat rezoluțiunea antecontractului de vânzare – cumpărare și a actelor adiționale la acesta, instanța a dispus obligarea pârâților la plata dobânzii legale la aceste sume de bani începând cu data rămânerii executorii a prezentei hotărâri judecătorești și a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale la acele sume de bani începând cu data efectuării fiecărei plăți, astfel cum a solicitat reclamanta prin cererea de chemare în judecată.

În temeiul dispozițiilor art. 2495 C.civ. nou, aplicabile în cauză conform art. 5 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, văzând că reclamanta se află și în prezent în stăpânirea imobilului situat în B., ., instanța a dispus instituirea în favoarea acesteia a unui drept de retenție până la achitarea de către pârâți a sumelor mai sus menționate, iar în temeiul art. 902 C.civ. nou, a dispus notarea în C.F. a dreptului de retenție instituit.

Ca urmare a instituirii în favoarea reclamantei a unui drept de retenție asupra imobilului, instanța a respins cererea pârâților – reclamanți reconvențional privind evacuarea reclamantei – pârâtă reconvențional din imobilul situat în B., ..

Având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse instanța a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. P. & Co S.R.L. în contradictoriu cu pârâții F. D. – N. și F. M. – G., a respins cererea reconvențională formulată de pârâții – reclamanți reconvențional F. D. – N. și F. M. – G. în contradictoriu cu reclamanta – pârâtă reconvențional S.C. P. & Co S.R.L. și a dmis cererea formulată în dosarul conexat nr._ al Tribunalului B. de reclamanta S.C. P. & Co S.R.L. în contradictoriu cu pârâții F. D. – N. și F. M. – G., dispunând potrivit celor de mai jos.

Fără cheltuieli de judecată, întrucât, deși îndreptățită la plata acestora conform art. 453 C.proc.civ., reclamanta, în baza principiului disponibilității părților, nu a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei soluții au declarat apel pârâții F. M. G. și F. D. N. aducându–i critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței pronunțate în sensul respingerii acțiunilor principale formulate în dosarele nr._ și în dosar conexat_, ambele ale Tribunalului B., respectiv admiterea cererii reconvenționale.

In expunerea motivelor de apel se invoca pe acele de excepție, autoritatea de lucru judecat, față de sentința civila nr. 2600/C/2007, rămasa irevocabila prin decizia nr. 3516/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție . în ceea ce privește petitele 2 și 43 ale acțiunii formulate de ., se invoca excepția prescripției dreptului material la acțiune. în drept art. 1549, art. 555 și urm cod civil .

Împotriva acestei soluții, au declarat apel incident și reclamanta ., solicitând, ca-n măsura în care se va admite apelul principal, sub aspectul netemeiniciei primei instanțe relative la constatarea rezoluțiunei de plin drept, fără somație, fără punere în întârziere și fără orice alta formalitate prealabila a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2044/29.11.2004 și actelor adiționale autentificate sub nr. 2186/21.12.2004 și sub nr. 735/12.04.2005, la BNP M. Gyongyike, sa fie dispusa rezoluțiune antecontractului de vânzare-cumpărare și a actelor adiționale, admițând petitul subsidiar al cererii, schimbând în parte sentința, în acest sens.

In expunerea motivelor de apel se arat, ca urmează a fi analizat apelul incident, în măsura în care, se va constata ca prima soluție de constatare a rezolutiunii de plin drept, în baza pactului comisoriu este neîntemeiata. în principal, apelanții nu au criticat soluția sub aspectul neoperării pactului comisoriu de ultimo grad, ci doar au reiterat excepții, ale autorității de lucru judecat și a prescripției, instanța fiind ținuta sa analizeze apelul, doar prin prisma actelor doua excepții. Daca, insa se va trece peste excepții și se va analiza, ca se poate retine cu putere de lucru judecat, fata de decizia civila nr. 219/., ca ambele părți au înțeles sa nu dea curs pactului comisoriu stipulate în actul adițional, se impune admitere petitului subsidiar prin care s-a solicitat rezoluțiunea antecontractului și a actelor adiționale. Apelul incident se justifica, întrucât investirea instanței de fond a privit și un capăt subsidiar pe care aceasta nu l-a analizat, iar doctrina juridica exista opinii diferite relativ la puterea de lucru judecat a considerentelor unei hotărâri judecătorești .. Astfel, daca s-ar aprecia ca rațiunile primei instanțe relative la interpretarea data de instanța în dosar nr._ în privința pactului comisoriu, nu se impun cu putere de lucru judecat, soluția este la adăpost de critici.

Se conchide ca sub aspectul efectelor juridice, rezoluțiunea ori operarea pactului comisoriu au ac efect repunerea parților în situația anterioara, prin restituirea prestațiilor, starea de fapt expusa, fiind aceeași, neîndeplinirea de pârâți a obligației asumate prin antecontract, de intabulare definitive a construcție, pentru care operează rezoluțiunea antecontractului, cu restituirea prestațiilor.

In cauza intimate . a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului formulat de pârâții reclamanți reconvenționali F. M. G. și F. D. N., sub motivul ca decizia nr. 3516/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a menținut soluția din apel cu privire la respingerea acțiunii reclamanților F., dispunând totodată respingerea cererii reconvenționale. Relativ la autoritatea de lucru judecat, se arata ca nu exista identitate de cauza. Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune, privitor la petitele 2 și 3, termenul de prescripție curge de la data constatării rezoluțiunii antecontractului și actelor adiționale, astfel ca cel mai devreme puteau fi cerute prestațiile, de la momentul cererii de constatare a rezoluțiunii.

Apelul principal este neîntemeiat iar apelul incident este rămas fără efect .

Potrivit regulii restrictive – tantum devolutum quantum apellatum – care constituie o exigenta a principiului disponibilității procesuale care se aplica și în fata instanțelor de control judiciar ordinar, Curtea este ținuta se pronunța fata, de apelul principal, în limitele investirii, relativ la, excepția autorității de lucru judecat, față de soluționarea în mod irevocabil a dosarului nr._ și excepția prescripției dreptului material la acțiune, fata de petitele 2 și 3 .Acesta, întrucât instanța ierarhic superioara este limitata sa cerceteze cauza numai cu referire la motivele indicate în cererea de apel. P. urmare, instanța de apel nu se poate pronunța asupra altor motive decât acelea cuprinse în cererea de apel.

Criticile privitoare la greșita soluționare de către instanța de apel a excepției autoritarii de lucru judecat nu se susțin

In dosarul nr._, Tribunalul B., prin sentința civila nr. 2600/C/26.06.2007, a admis în parte acțiunea formulata de reclamanții F. M. G. și F. D. N., în sensul constatării rezoluțiunii de plin drept a antecontractului de vânzare-cumpărare și a actelor adiționale la acesta încheiate de părți și având ca obiect imobilul situat în B., ., județul B.. Instanța a admis în parte și cererea reconvenționala formulata de S.C. P.&CO S.R.L., instituind în favoarea acesteia un drept de retenție asupra imobilului pana la achitarea de către reclamanții F. a sumei de 150.000 euro, dispunând totodată și notarea în cartea funciara a dreptului de retenție astfel instituit.

P. decizia civila nr. 219/. pronunțata în apel, instanța a admis apelul formulat de parata reclamanta reconvenționala P.&Co SRL, respingând acțiunea formulata de reclamanții F.. A admis totodată cererea reconvenționala formulata de societate, obligând pe reclamanți sa incheie cu aceștia contract de vânzare-cumpărare în forma autentica pentru imobilul în litigiu, în caz contrar decizia urmând a tine loc de act apt de intabulare, sub rezerva plații diferenței de preț de 97.000 Euro.

P. decizia pronunțata în recurs, înalta Curte de Casație și Justiție a menținut soluția din apel cu privire la respingerea acțiunii reclamanților F., dispunând totodată respingerea cererii reconvenționale.

Potrivit art. 1201 cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecata are același obiect, este întemeiata pe aceeași cauza și este intre aceleași parți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.

Ori, în speța nu sunt îndeplinite cerințele autorității de lucru judecat întrucât în dosarul nr._ reclamanți au fost F. M. Gh. și F. D. N., în contradictoriu cu parata ., reclamanții solicitând instanței sa constate rezolutiunea de plin drept a antecontractului de vânzare-cumpărare și a actelor adiționale la acesta, pentru motive imputabile paratei.

P. urmare, al doilea dosar diferă de primul întrucât nu avem aceeași cauza a rezolutiunii și nici aceleași părți ,cu aceeași calitate procesuala.

In prezentul dosar, reclamanta este . și nu co-contractantii F. M. și F. D., cauza acțiunii constituind-o neîndeplinirea culpabila a obligațiilor contractuale ale paraților, motiv pentru care s-a solicitat instanței sa constate rezolutiunea de drept a antecontractului și a actelor adiționale la acesta.

Nu exista autoritate de lucru judecat cu privire la rezolutiunea de plin drept a contractului de vânzare cumpărare întrucât în fiecare dosar, în parte calitatea de reclamant a avut-o pe rând fiecare parte contractanta, pentru acest motiv diferind și cauza pretențiilor deduse judecații, respectiv culpa în neexecutarea contractului a celeilalte parți.

Pentru a exista autoritate de lucru judecat ar fi trebuit ca și în dosarul_ calitatea de reclamanta sa o dețină ., care sa fi solicitat constatarea rezolutiunii de plin drept a contractului pentru motive imputabile promitenților vânzători, ceea ce nu a constituit obiect al cauzei.

Constatarea în mod irevocabil de către instanța de judecata ca, parata din dosarul inițial, P.&Co SRL nu este în culpa contractuala, nu exclude dreptul acesteia din urma de a solicita în instanța, printr-o acțiune proprie, constatarea ca F. M. și F. D. nu si-au îndeplinit propriile obligații contractuale, cu consecința rezolutiunii antecontractului.

Nu pot fi primite nici criticile relativ la greșita respingere de către instanța de fond a excepției prescripției dreptului material la acțiune relativ la petitele 2 și 3.

Astfel corect a apreciat Tribunalul ca, dreptul la acțiune al reclamantei pentru restituirea parții din preț, achitate în temeiul antecontractului curge de la momentul constatării rezoluțiunii antecontractului. Aceasta însemnând ca cel mai devreme odată cu cererea de constatare a rezoluțiunii antecontractului se putea pretinde restituirea parții din prețul achitat în baza acestui antecontract, ca efect al repunerii pârtilor în situația anterioara

Apelanții principali au invocat aceasta excepție, arătând doar ca au trecut mai mult de 3 ani de la data la care subscrisa își putea valorifica dreptul la acțiune, fără insa a preciza care este data de la care ar fi început sa curgă acest termen de prescripție. Ori, nu s-au exhibat probe în sensul constatării rezoluțiunii antecontractului de vânzare-cumpărare, astfel ca termenul de prescripție nu a început sa curgă iar societatea P.&Co SRL a folosit și folosește nestânjenit imobilul în litigiu, drept conferit chiar de clauzele antecontractului, motiv pentru care orice termen de prescripție a fost întrerupt .

Pentru aceste rațiuni Curtea urmează sa respingă apelul principal,conform art. 480 alin 1 Cod procedură civilă, iar consecință a respingerii apelului principal, nefiind cercetat fondul cauzei, conform art. 472 alin 2 Cod procedură civilă, se va respinge, ca rămas fără efect apelul incident declarat de către reclamanta ..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul principal declarat de reclamanții reconvenționali F. D. N. și F. M. G. sentinței civile nr.120/C/10.04.2014 pronunțata de Tribunalului B. – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o păstrează.

Respinge apelul incident declarat de reclamata . impotriva aceleiasi sentinte

Definitiva.

Pronunțată în ședință publică, astazi 03.10.2014.

Red. C.V./16.10.2014

Dact. I.I./20.10.2014

Jud. fond: M.Z.