Acţiune în concurenţa neloială. Decizia nr. 697/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 697/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 04-06-2014 în dosarul nr. 8210/62/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.697/R DOSAR NR._
Ședința publică din 04 iunie 2014
Completul constituit din:
Președinte – G. C. – judecător
– L. F. – judecător
– C. B. – judecător
– L. N. – grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta S.C. R. C. S.R.L. RÂȘNOV, împotriva sentinței civile nr. 360/C din 20 decembrie 2013, pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentei pârâte S.C. R. C. S.R.L. și a intimatei reclamante S.C. N. R. Produse de Întreținere S.R.L. București.
Procedura este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 28 mai 2014, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, în temeiul prevederilor art.260 alin. Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 04 iunie 2014.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 360/C/20.12.2013 Tribunalul B. a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta S.C. N. R. PRODUSE DE ÎNTREȚINERE S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. R. C. S.R.L..
A obligat pârâta: - să înceteze faptele de concurență neloială prevăzute de art.4 lit.e din Legea nr.11/1991;
- să plătească reclamantei suma de 30.000 lei cu titlu de despăgubiri sub forma daunelor materiale și morale, cauzate prin faptele de concurență neloială efectuate de pârâtă;
- să publice prezenta hotărâre, pe cheltuiala sa, într-un ziar de largă circulație;
- să plătească reclamantei suma de 16.816 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins restul pretențiilor reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta . DE ÎNTREȚINERE SRL a solicitat pe calea prezentei acțiuni, astfel cum a fost precizată, sancționarea pârâtei . în sensul de a fi obligată la încetarea faptelor de concurență neloială prevăzute la art. 4 lit. (e) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, care în opinia acesteia constau în denigrarea produsului SS25 aparținând reclamantei, în scopul promovării unui alt produs al pârâtei, Kemtec K2500, de a se dispune obligarea acesteia la plata despăgubirii în sumă de 70.000 lei, cu titlu de daune materiale și daune morale cauzate prin faptele de concurență neloială efectuată și de a se dispune obligarea pârâtei la publicarea pe cheltuiala acesteia a hotărârii instanței de judecată într-un ziar de largă circulație, apreciind că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale.
În drept, instanța a reținut că, în sensul Legii nr. 11/1991, constituie concurență neloială orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială sau industrială. Neexercitarea activității comerciale cu bună credință și potrivit uzanțelor cinstite atrage răspunderea civilă, contravențională ori penală.
Legea nu arată în mod direct ce se înțelege prin uzanțe cinstite dar în mod indirect precizează actele și faptele considerate manifestări ale concurenței neloiale prin enumerarea din art. 4 și 5 din lege, din care cele invocate de reclamantă la art.4 lit.d (aceasta doar prin concluzii scrise) și e, care arată că constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu sunt săvârșite în astfel de condiții încât să fie considerate, potrivit legii penale, infracțiuni: „d) comunicarea sau răspândirea în public de către un comerciant de afirmații asupra întreprinderii sale sau activității acesteia, menite să inducă în eroare și să îi creeze o situație de favoare în dauna unor concurenți; e) comunicarea, chiar făcută confidențial, sau răspândirea de către un comerciant de afirmații mincinoase asupra unui concurent sau asupra mărfurilor/serviciilor sale, afirmații de natură să dăuneze bunului mers al întreprinderii concurente”. [ lit.d a art.4 din Legea nr.11/1991 s-a invocat numai prin concluzii scrise, după închiderea dezbaterilor, astfel că nu va fi avută în vedere de instanță].
Comerciantul care săvârșește un act de concurență neloială în condițiile legii, va fi obligat să înceteze sau să înlăture actul, și, după caz, să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite (art. 6). Art. 9 dă dreptul celui prejudiciat prin faptele prevăzute de art. 4 sau 5, atunci când acestea îi cauzează daune patrimoniale sau morale, să se adreseze instanței corespunzătoare fără să condiționeze sesizarea instanței civile cu o astfel de acțiune de o constatare prealabilă a acestor fapte de către persoanele prevăzute în alin. (4) al art. 4 din Legea nr. 11/1991.
Așadar, persoana care se consideră prejudiciată are alegerea declanșării procedurii de urmat așa încât, în lipsa unei prevederi care să condiționeze introducerea acțiunii civile în concurență neloială de o constatare prealabilă a faptei ca fiind contravențională sau penală.
Instanța civilă competentă sesizată cu o astfel de acțiune în soluționarea cauzei, în raport de temeiul legal invocat, prin probele administrate stabilește, pe de o parte, dacă faptele invocate sunt concurențiale în afara uzanțelor cinstite și dacă dispozițiile legale invocate sunt aplicabile persoanei chemată în judecată, iar, pe de altă parte, dacă au fost cauzate daune materiale și morale. Cu alte cuvinte, trebuie stabilit dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, pe care se bazează răspunderea pentru concurență neloială, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.
Cu privire la aceste condiții, din ansamblul probelor administrate în cauză, instanța reține în fapt următoarele:
Doctrina definește fapta ilicită ca fiind orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. Fapta de concurență neloială nu reprezintă un act propriu-zis ilicit (cu excepția actelor de concurență ilegală) ci o abatere de la o obligație socială de onestitate în competiția economică. Ea trebuie întotdeauna dovedită, nefiind admisibilă numai prezumția acesteia.
În cauză, dintre faptele imputate de reclamantă pârâtei, instanța nu va reține cele cu privire la racolarea personalului reclamantei, asemănarea dintre denumirile comerciale ale produselor comercializate de către pârâtă și reclamantă și nici intenția reprezentanților pârâtei de a se prezenta ca făcând parte dintr-o divizie a reclamantei. Aceasta deoarece probele administrate în cauză nu susțin cu certitudine asemenea fapte ale pârâtei.
Astfel, chiar dacă administratorul pârâtei, d-nul D. a lucrat în trecut la societatea reclamantă, este de reținut că raportul acestuia de serviciu a încetat în 18.06.2001, iar faptele imputate pârâtei s-au desfășurat în perioada 2010-2012 și că nu s-a dovedit la dosar că fostul angajat al reclamantei nu putea vinde produse chimice similare celor vândute de reclamantă, după aproximativ 10 ani de la data încetării raporturilor de muncă. Nu există nicio interdicție de a produce și comercializa produse similare celor comercializate de reclamantă, pe o piață comercială liberă. Mai mult, martorul G. A., propus de reclamantă, a arătat că „în contractul de colaborare cu N. este stipulat un termen de 2 ani în care în caz de renunțare la colaborarea cu N. poți vinde produse chimice, dar nu produse similare cu cele comercializate N.” (f.82), deci este vorba de o interdicție pe parcursul a 2 ani, iar nu pentru 10 ani, cum este cazul administratorului pârâtei.
În altă ordine de idei, martorul G. A. a declarat că: „am auzit de la alți colegi că . produsele chimice de curățare la clienții vechi, prin aceasta înțelegând clienții pe care i-a avut când colabora cu N.. Am auzit acest lucru de la diverși colegi dar nu pot să indic o anumită firmă” și că „nu cunosc un caz concret de preluare a clientelei, dar la ședințe, alți colegi din țară povesteau despre genul acesta de acțiune, dar nu pot preciza un caz concret” (f.81). De asemenea, martorul D. V. a arătat că a fost întrebat prin anii 2001-2004 dacă nu dorește o colaborare cu R. și că și alți colegi au fost întrebați dintre care unii au și acceptat, fără a indica o anumită persoană; același martor a relatat că „au fost situații în care, prezentându-mă la un client mi s-a spus că tocmai au fost colegii de la R. C. care au vrut să cumpere produse mai ieftine de la ei, indicând că sunt o divizie a N.” (f.84).
Instanța a apreciat că aceste declarații sunt evazive, se referă la fapte foarte vechi sau nu indică un caz concret de preluare a clientelei, mai mult „povești” ale clienților, fără valoare probatorie în cauză.
De asemenea, nu s-a putut reține ca faptă ilicită nici asemănarea între denumirile diviziei Chemsearch a reclamantei N. R. și divizia Kemtek a . produsul SS25 al reclamantei și Kemtek K 2500 al pârâtei, deoarece nu s-a dovedit că aceste asemănări au creat vreo confuzie cu privire la produse, pentru clienții celor două părți.
În schimb, instanța a reținut ca faptă ilicită a pârâtei acțiunea acesteia cu privire la cererea din iunie 2010, adresată Centrului Regional de Sănătate Publică Târgu M., prin care s-a solicitat un raport toxicologic comparativ, cu privire la riscurile toxicologice pe care le prezintă două produse similare, încadrate în aceeași categorie, cea a substanțelor ce sunt utilizate la curățarea instalațiilor/echipamentelor electrice, respectiv între produsul KEMTEK K 2500 (distribuit de R. C.) și SS 25 (distribuit de N. R.). Din respectivul Raport CRSP Tg-M. nr.599/01.06.2010 (f.13-16 dosar Jud.Bv.) rezultă în mod clar faptul că produsul SS25, distribuit de reclamantă, este mult mai toxic decât produsul Kemtek, distribuit de pârâtă, și, de asemenea, este și cancerigen. De asemenea, tot la solicitarea R. C., în data de 27.10.2010, HIDROELECTRICA SA București, Filiala din SIBIU, prin punctul de lucru CHE Arpașu și în data de 01.07.2010 filiala care se ocupa cu reparațiile apaținând Hidroserv SA Cluj au procedat la testarea comparativa a produselor Kemtek K 2500 și SS 25, emițand în acest sens protocoale de testare (f.19 și 20 dos.Jud.Bv).
S-a dovedit la dosar că, atât raportul cat și protocoalele de testare au fost efectuate având la baza o fișa a produsului SS25 din anul 1996 (pe care o deținea administratorul pârâtei) și în absența vreunui reprezentant legal al N. R., unic distribuitor al produsului SS 25, societate care nu a fost informată cu privire la realizarea acestora. Or, reclamanta a dovedit că, în anul 2010, respectivul produs avea o altă Fișă cu datele de securitate a produsului (ambele fișe au fost atașate la filele 31-47 dosar Jud.Bv.).
Martorul A. G. (f.82) arată că „În 14 ani de colaborare cu N. nu cred că am vândut un produs cu aceeași fișă de securitate deoarece mereu se produs schimbări prin raportare la legislația europeană. De aceste schimbări sunt înștiințați toți colaboratorii.” Prin urmare și administratorul pârâtei, cel puțin în calitate de fost colaborator al reclamantei, avea cunoștință sau trebuia să aibă cunoștință de schimbarea fișelor de securitate.
Testele efectuate cu privire la respectivele produse au fost confirmate și de martorii audiați în cauză, respectiv de martorii reclamantei, dar și de martorul propus de pârâtă, B. C. Ș., care a arătat în declarația sa că „clienții au decis să folosească produsul K 2500, după ce au analizat eficiența acestuia în urma unor teste. Personal am participat la o operațiune de testare la Hidroserv Hațeg unde, pe un echipament o parte a fost curățată cu K 2500 și o parte cu SS 25…” și că „raportul toxicologic întocmit de Centrul de Sănătate M. știu că a fost cerut de .-87).
Scopul demersurilor pârâtei, în ceea ce privește Raportul comparativ înregistrat sub nr.599/01.06.2010, a fost evident acela al defăimării produsului SS25 comercializat de către reclamantă, cu consecința deturnării clientelei reclamantei, corelativ cu creșterea propriilor vânzări, în speță ale produsului Kemtek 2500. Aceste aspecte rezultă în mod direct din declarațiile martorului pârâtei Ș. B., descrisă mai sus, și ale martorului reclamantei, D. V., care a confirmat că testul comparativ de la Târgu M. a fost adus la cunoștința Hidroserv Hațeg și care a arătat că „informațiile transmise de . față de faptul că era emis de un organ al statului” (f.81-82).
Este de reținut și că, în aceeași zi cu cererea pârâtei nr.444/20.01.2011, adresată către . (f.42), prin care se solicita „să se țină cont de riscurile și posibilele efecte toxicologice rezultate din utilizarea produselor testate, deoarece există posibilitatea ca în unul din produsele testate să existe Diclormetan CAS 602-004-00-3, substanță catalogată ca fiind cancerigenă”, . adresa nr.297/20.01.2011, comunicată către ., prin care se face trimitere expresă la Raportul informativ al produsului comercializat de către pârâtă (Kemtek K 2500).
Pentru a dovedi reaua-credință a pârâtei, reclamanta a efectuat un alt raport toxicologic pentru produsul său SS 25, iar din concluziile acestui raport, prin comparație cu cel efectuat la cererea pârâtei și descris mai sus, s-au reținut următoarele:
În Raportul privind riscurile toxicologice ale produselor KEMTEK K 2500 și SS25, comparativ emis de către M.S.–I.N.S.P.– C.R.S.P. Târgu M., la solicitarea expresă a pârâtei, și înregistrat sub nr.599/01.06.2010 (f.13-16 dos.Jud.Bv.), concluzia referitoare la produsul SS25 consemna: „pericol de efecte grave asupra sănătății la expunere prelungită, penotoxicitate, carcinogenitate, poate cauza cancer, efecte asupra sănătății umane, efectele non cancer etc. Produsul este considerat destul de toxic și nociv și se va utiliza cu maximă prudență.”
În Raportul privind riscurile toxicologice pe care le prezintă utilizarea în condiții normale produsul SS25, emis de către M.S.–I.N.S.P.–C.R.S.P. Târgu M., la solicitarea expresă a reclamantei și înregistrat la C.R.S.P. Târgu M. sub nr.1114/06.12.2012 iar la M.S.–C.N.S.P. București sub nr._/21.12.2012 (f.45-49), referitor la produsul SS25 se consemna: „Există dovezi limitate despre un efect carcinogenic la om.”
Prin urmare, cele două rapoarte, efectuate în baza a două Fișe de securitate a produsului SS25 au ajuns la concluzii diferite.
Pe cale de consecință, instanța a reținut că fapta ilicită a pârâtei constă în aceea că a comunicat clienților reclamantei actele care clar că Diclormetanul era prezent în produsul reclamantei SS25 în anul 2010, a asociat Diclormetanul din compușii decapanți (interziși în U.E.) cu Diclormetanul din solvenții degresanți (utilizați legal în U.E.), a sugerat, în mod incorect că Diclormetanul ar fi interzis și în solvenții degresanți, precum produsul reclamantei SS25, a afirmat că Diclormetanul este dovedit cancerigen, deși acest fapt nu este dovedit, iar în opinia C.R.S.P. Tg-M., este doar suspectat de un posibil efect cancerigen din categoria 3. Toate acestea, în urma folosirii unei Fișe cu date de securitate a produsului SS25 veche de 14 ani, care nu mai era de actualitate.
În ceea ce privește prejudiciul, s-a reținut că aceste este elementul esențial al răspunderii delictuale care constă în rezultatul, efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană. Prejudiciul nu se prezumă, ci trebuie întotdeauna dovedit; el trebuie să fie cert și nereparat încă. Repararea prejudiciului presupune obligarea la încetarea faptei ilicite și acordarea de daune interese.
Cu privire la caracterul cert al prejudiciului suferit de reclamantă în cauză, instanța a reținut din actele de la dosar că N. R. a suferit un prejudiciu de imagine, urmare a acțiunilor pârâtei descrise mai sus. Astfel, din declarațiile martorilor audiați în cauză, se reține că, potrivit martorului G. A. au fost credibile informațiile legate de concluziile raportului toxicologic prezentat de pârâtă (f.82), iar martorul D. V. a arătat că „după primirea informațiilor îngrijorătoare de la clienți chiar în ședințele periodice între colaboratori s-a discutat dacă informațiile sunt adevărate și personal mi-am pus problema dacă trebuie să refuzăm comercializarea produsului. După ce am intrat în posesia documentelor ne-am dat seama că informațiile sunt incorecte și defăimătoare pentru a influența clienții în sens negativ și pentru a discredita N.. De teamă clienții au încercat să folosească produse similare SS 25 dar tot ale companiei N..” (f.85).
Activitatea reclamantei a fost tulburată de acțiunile pârâtei, a fost nevoie de efectuarea unui nou raport toxicologic pentru produsul defăimat de pârâtă, astfel că cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 25.000 lei este apreciată de instanța ca fiind fondată, existând legătură de cauzalitate între prejudiciul moral suferit de reclamantă și fapta ilicită a pârâtei descrisă mai sus.
În ceea ce privește prejudiciul material, instanța apreciază justificată cererea de acordare a sumei de 5.000 lei, ce reprezintă o parte din cheltuielile angajate de către reclamantă cu serviciile juridice contractate în vederea stopării acțiunilor de concurență neloială ale pârâtei și obținerii unui răspuns de la Centrul Regional de Sănătate Publică Târgu - M. cu privire la documentele care au stat la baza întocmirii Raportului C.R.S.P. Târgu M. nr. 599/10.06.2010. Aceste cheltuieli, dovedite cu acte la dosar (f.70-80) nu ar fi fost făcute în lipsa faptelor de concurență neloială ale pârâtei, astfel că este dovedită legătura de cauzalitate între fapta ilicită și acest prejudiciu, precum și culpa pârâtei, care urmează a fi obligată la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de daune materiale.
În ceea ce privește suma de 40.000 lei reprezentând contravaloarea scăderii vânzării produsului SS 25 în perioada noiembrie 2010–aprilie 2012 ca urmare a faptei ilicite a pârâtei, instanța apreciază că acest prejudiciu nu este cert, astfel că nu va fi acordat.
Martorii propuși de reclamantă au arătat că ar fi scăzut vânzările la produsul SS 25, urmare a întocmirii și comunicării de către pârâtă a raportului toxicologic din 01.06.2010 și, în același timp, că ar fi fost achiziționate și alte produse similare tot de la N. R..
Din Raportul de expertiză tehnică contabilă nr._/06.11.2013 întocmit de către d-na expert Marinciuc D. (filele 141-181 dosar) se reține că reclamanta a vândut produsul SS 25 către clientul Hidroserv Hațeg astfel: în perioada 10._ a vândut 330 litri, cu discount de 17,36%, față de perioada 05._ când a vândut 540 litri, cu un discount de 13,75%. În același raport de expertiză se arată că pârâta a vândut produsul Kemptek K2500 în perioada 05._ -350 litri, iar în perioada 10._ -1530 litri.
Chiar dacă reclamanta a vândut cu 210 litri mai puțin din produsul SS25 și a acordat un discount mai mare, iar vânzările pârâtei la produsul Kemptek K2500 au crescut, în cauză nu s-a dovedit legătura dintre scăderea vânzărilor reclamantei și creșterea vânzărilor pârâtei, în condițiile în care, pârâta nu a vândut produsul Kemptek K2500 clientului reclamantei, Hidroserv Hațeg. De asemenea, martorul G. A. a relatat că periodicitatea reviziilor la mașinile Hidroserv este stabilită de această societate și că „grupurile mici intră în revizie la aproximativ 1-3 ani, iar grupurile mari până la 9 ani de zile, de exemplu de la inundațiile din 1999 până anul trecut nu s-a mai retras vreo mașină de acolo” (f.82). Prin urmare, scăderea achiziției produsului SS 25 se poate datora și periodicității reviziilor făcute de clientul reclamantei, Hidroserv Hațeg, care nu a achiziționat produse similare de la pârâtă, și nu s-a dovedit că respectiva scădere este consecința directă a faptelor defăimătoare ale pârâtei.
În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul reținut de instanța ca fiind suferit de reclamantă, așa cum s-a reținut mai sus, în lipsa acțiunilor pârâtei reclamanta nu ar fi fost nevoită să întocmească Raportul toxicologic din 2012 și să angajeze cheltuieli cu consultanța juridică pentru acesta, nici nu i-ar fi fost afectată imaginea pe piață, astfel că și această condiție a răspunderii civile delictuale este întrunită în cauză.
Cu privire la vinovăție, se reține că, în cadrul faptelor de concurență neloială sunt incluse atât comportamentele intenționate, cât și actele săvârșite din neglijență sau imprudență.
În cauză, conduita culpabilă a pârâtei a fost dovedită, s-a reținut mai sus că aceasta a acționat cu intenția prejudicierii intereselor și drepturilor legitime ale reclamantei. Martorii audiați, inclusiv cei propuși de pârâtă au arătat nu s-au mai întocmit asemenea R. comparative pentru produsele altor societăți concurente pe piață – declarația martorului B. M. O. (f.89), iar administratorul pârâtei, d-nul R. D., și-a exprimat intenția de a „scoate de pe piață” divizia Chemserch a reclamantei – declarația martorului D. V. (f.84).
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii acțiunii, în principal prin admiterea excepției prescripție dreptului la acțiune și, în subsidiar, ca nefondată.
Cu privire la excepția prescripției extinctive se susține că prima instanță a omis prevederile art.12 din Legea nr.11/1991, potrivit cărora dreptul la acțiune prevăzut de art. 9 se prescrie în termen de un an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna și pe cel care a cauzat-o dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
Cum intimata reclamantă a afirmat și susținut conform procesului-verbal încheiat la data de 19.12.2010 despre acțiunile ilicite ale recurentei, ce se circumscriu în prevederile art. 4 lit. e din Legea nr.11/1991, termenul de prescripție de un an prevăzut de art. 12 din L. 11/1991 a început să curgă la această dată și s-a împlinit la data de 19.12.2011. Ori, acțiunea intimatei reclamante a fost promovată la data de 23.12.2011, după împlinirea termenului de prescripție.
Cu privire la fondul cauzei se susține că raportul toxicologic efectuat de Centrul Regional de Sănătate Publică Târgu M. a avut la bază fișe de siguranță comparative ale produselor K2500 și SS25, care însoțesc produsele în mod obligatoriu la vânzare.
Din raportul întocmit rezultă fără putință de tăgadă riscurile toxicologice ale celor două produse fără a se specifica de către evaluatorul riscurilor căror societăți aparțin aceste produse. Concluzia raportului a fost aceea că produsul SS25 are un caracter pronunțat de risc toxicologic ce depășește concentrația legală admisă prin Regulamentul CE nr.1272/2008. Din prezentările făcute nu s-a afirmat și nici nu s-a susținut că produsul SS25 ar fi cancerigen ci s-a afirmat generic că alte produse similare pot fi cancerigene pentru conținutul de diclormetan.
Prin urmare, recurenta susține că nu a prezentat în niciun fel că produsul SS25 ar fi posibil cancerigen ci a prezentat produsul său ca nefiind supus riscului toxicologic în comparație cu alte produse similare, fără a face în vreun fel referire la produsul SS25.
Se mai arată că din depozițiile martorilor nu rezultă vreo leziune morală suferită de NHC ca urmare a activității recurentei și vreun prejudiciu.
Prin urmare, în mod greșit prima instanță a considerat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii delictuale.
Așa zisa teamă indusă clienților intimatei reclamante nu a fost confirmată. Dovadă că recurenta nu comercializează produsul K2500 clienților intimatei.
Clienții celor două societăți nu sunt comuni. Prin urmare, recurenta nu a racolat prin mijloace dolosive clienții intimatei, nu au folosit informații defăimătoare și nici nu a prezentat caracteristici ale produselor aparținând acesteia ca fiind neadevărate. Faptul că produsul SS25 conține diclormetan în componența sa este o afirmație adevărată și rezultă din cuprinsul etichetării produsului.
Intimata reclamantă a formula întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Cu privire la excepția prescripției extinctive se susține că aceasta poate fi realizată, din perspectiva art.12 din Legea nr.11/1991 doar prin raportare la capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la achitarea daunelor materiale și morale.
Se mai susține că, potrivit dispozițiilor art.162 Cod procedură civilă, excepția prescripției extinctive nu poate fi invocată direct în apel.
Referitor la data începerii curgerii termenului de prescripție extinctivă se susține că din procesul-verbal din 19.12.2010 nu reiese faptul că la această dată reclamanta a luat cunoștință de faptele ilicite ale pârâtei și de dauna produsă prin această fapte sau că la această dată ar fi trebuit să cunoască aceste aspecte, acesta atestând doar faptul că au existat discuții între colaboratori cu privire la existența unui raport comparativ între produsul comercializat de către reclamantă și cel comercializat de către pârâtă.
Se poate considera că reclamanta ar fi luat cunoștință de faptele ilicite ale pârâtei abia la momentul comunicării Raportului privind riscurile toxicologice și cel mai devreme la data de 22.12.2010 când a solicitat clarificări cu privire la realizarea acestor teste și rapoarte care au fost realizate fără înștiințarea sa.
În plus, recurenta pârâtă a săvârșit și o altă faptă de concurență neloială, prin defăimarea produsului comercializat de către reclamantă.
Intimata consideră că obligația de neconcurență trebuie analizată ca o obligație negativă continuă iar nu ca o obligație instantanee, cu consecința că termenul de prescripție pentru daunele produse prin concurența neloială începe să curgă pe măsura desfășurării faptelor de concurență neloială pentru fiecare activitate cauzatoare de prejudicii.
Cererea de chemare în judecată a fost formulată și depusă prin Poșta Română în data de 21.12.2011. Luând în considerare faptul că termenul de prescripție a început să curgă începând cu data de 22.12.2010, cererea a fost formulată în termenul de prescripție.
Pentru aceste motive intimata solicită în principal, respingerea ca inadmisibilă a excepției prescripție extinctive invocate direct în calea de atac a recursului și, în subsidiar, respingerea excepției, ca nefondate.
Cu privire la fondul cauzei, intimata susține că s-a demonstrat încălcarea prevederilor Legii 11/1991 de către recurenta pârâtă cât și îndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale, motiv pentru care solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de recurs, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, Curtea reține următoarele:
Cu privire la prescripția dreptului la acțiune:
Potrivit art.12 din Legea nr.11/1991 dreptul la acțiunea prin care cel prejudiciat prin fapte de concurență neloială solicită daune materiale sau morale se prescrie în termen de un an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna pe care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârșirii faptei.
Recurenta susține că intimata a cunoscut săvârșirea faptei ilicite la data de 19.12.2010, conform procesului verbal încheiat la această dată în ședința de vânzări a societății intimate, divizia Chemsearch.
Din acest proces-verbal rezultă că în ședința din data de 19.12.2010 colaboratorii societății reclamante au anunțat că au aflat despre existența unui raport întocmit de Centrul Regional pentru Sănătate Publică Târgu M. din care rezultă că produsul SS25 este toxic și cancerigen.
Discuțiile dintre colaboratorii intimatei au fost bazate doar pe informațiile primite de la clienți, niciunul dintre aceștia nu au declarat că au văzut și studiat raportul, astfel încât să cunoască exact conținutul acestuia.
De aceea, nu se poate reține că la data de 19.12.2010 intimata reclamantă ar fi luat cunoștință de fapta ilicită a recurentei pârâte și de dauna produsă ci doar că a avut unele informații cu privire la aceasta.
Dând dovadă de maximă diligență,la câteva zile după ședința din 22.12.2010, intimata reclamantă au solicitat Centrul Regional pentru Sănătate Publică Târgu M. clarificări cu privire la realizarea acestui raport, întocmit fără înștiințarea sa.
Momentul la care se poate considera că intimata reclamantă a luat cunoștință despre faptele ilicite ale pârâtei este data de 5.01.2011, dată la care i-a fost comunicat raportul comparativ între produsele celor două societăți, întocmit la cererea pârâtei.
În raport de această dată, acțiunea a fost înregistrată în termenul de un an prevăzut de art. 12 din L. 11/1991.
Ca urmare, motivul de recurs prin care se invocă excepția prescripției extinctive este neîntemeiat.
Cu privire la motivele de fond:
Recurenta susține că raportul toxicologic efectuat de Centrul Regional de Sănătate Publică Târgu M. a avut la bază fișe de siguranță comparative ale produselor K2500 și SS25, care însoțesc produsele în mod obligatoriu la vânzare.
Fișa cu datele de securitate a produsului SS25 pusă la dispoziția Centrul Regional de Sănătate Publică Târgu M. este însă cea din anul 1996 și nu cea din anul 2010, an în care s-a întocmit raportul și care este diferită de cea din anul 1996.
Referitor la defăimarea produsului intimatei reclamante, însăși recurenta recunoaște că potrivit raportului toxicologic întocmit pe baza fișei de siguranță pe care i-a pus-o la dispoziție Centrul Regional de Sănătate Publică Târgu M., produsul SS25 are un caracter pronunțat de risc toxicologic ce depășește concentrația legală admisă prin Regulamentul CE nr.1272/2008. Or, concluzia raportului comparativ, întocmit pe baza fișei de siguranță din 2010 a fost una diferită.
Astfel, în primul raport se consemnează că produsul prezintă „pericol de efecte grave asupra sănătății la expunerea prelungită, pentoxicitate, carcinogenitate, poate cauza cancer, efecte asupra sănătății umane, efecte non cancer etc..”, în timp ce, în raportul întocmit la data de 6.12.2012 se consemnează că „Există dovezi limitate despre un efect carcinogenic la om.”
Nu se poate reține nici că recurenta a prezentat produsul său ca nefiind toxic, în raport ce alte produse, fără a se face referite la produsul SS25, din moment ce raportul analizează efectiv acest produs.
În privința dovedirii prejudiciului, este adevărat că din probele administrate rezultă că intimata reclamantă și-a păstrat clienții chiar și după prezentarea raportului toxicologic. Tocmai de aceea, instanța de fond a respins pretențiile reclamantei privind prejudiciul material, în cuantum de 40.000 lei.
Cu privire la daunele morale, în mod corect a reținut prima instanță, pe baza depozițiilor martorilor, că activitatea reclamantei a fost tulburată de acțiunile pârâtei, fiind nevoie de eforturi suplimentare pentru înlăturarea efectelor negative de imagine, cauzate de raportul folosit de recurenta pârâtă și pentru păstrarea clienților.
Rezultă că în mod corect prima instanță a considerat că pârâta a săvârșit fapta de concurență neloială prevăzută de art. 4 lit. e din Legea nr.11/1991, prin solicitarea unui raport toxicologic pe baza unei fișe de siguranță care nu mai corespundea produsului în acel moment și comunicarea acestui raport clienților reclamantei și că sunt întrunite condițiile cerute de art. 998 cod civil de la 1864, în vigoare la data săvârșirii faptei, pentru antrenarea răspunderii civile delictuale.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 2 Cod procedură civilă, urmează a se respinge recursul și a se menține hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii DECIDE :
Respinge recursul declarat de pârâta ..R.L. sentinței civile nr. 360/C/20.12.2013 a Tribunalului B. - Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ și Fiscal, pe care o menține.
Obligă recurenta să-i plătească intimatei S.C. N. R. suma de 5.468,28 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iunie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
G. C. L. F. C. B.
Grefier,
L. N.
Red. G.C./ 23.06.014
Tehnored. L.N./24.06.2014/ - 2 ex.-
Judecător fond: M. L.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 2/2014. Curtea de Apel BRAŞOV | Acţiune în anulare. Decizia nr. 779/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
