Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Hotărâre din 14-01-2016, Curtea de Apel BRAŞOV

Ședința publică din 14 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. P. G.

Judecător L. F.

Grefier I. I.

Pe rol se află judecarea apelului declarat de pârâtul S. M., împotriva sentinței civile nr. 1442/sind din 30.09.2015 pronunțată de Tribunalul B..

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 13 ianuarie 2016, când instanța, având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunțare. Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 14 ianuarie 2016.

CURTEA

Prin acțiunea formulată reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a solicitat obligarea pârâtului S. M., în calitate de administrator al debitoarei ., să suporte din averea personală pasivul acestei societăți, în cuantum de 96.929 lei în baza art. 138 lit. a și d din Legea nr. 85/2006

Prin sentința civilă nr. 1442/30 septembrie 2015 Tribunalul B. a admis acțiunea formulată de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. în contradictoriu cu pârâtul S. M..

A obligat pârâtul, în calitate de administrator al debitoarei ., să suporte din averea personală pasivul acestei societăți, în cuantum de 96.929 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

Prin Sentința civilă nr. 1816/sind/04.09.2013 a fost deschisă procedura insolvenței față de debitoarea ., iar prin Sentința civilă nr. 774/sind/12.03.2014 a fost deschisă procedura falimentului.

Potrivit Raportului asupra fondurilor obținute din vânzarea bunurilor mobile ale debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar, în procedura falimentului a fost valorificată autoutilitara Citroen Jumper, astfel că nu se poate reține săvârșirea de către pârât a faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, invocată de reclamantă.

Astfel cum rezultă din concluziile raportului final întocmit de lichidatorul judiciar, administratorul societății debitoare a predat actele contabile ale societății, fără însă a se face referire la activele care figurează în ultimul bilanț depus de debitoare la organele fiscale, potrivit căruia, la data de 31.12.2013 în patrimoniul societății figurau active imobilizate de 5347 lei, active circulante în valoare de 361.051 lei, din care casă și conturi la bănci – 203 lei și creanțe de 360.812 lei.

Lichidatorul judiciar nu a făcut nicio mențiune cu privire la documentele contabile justificative ale înscrierilor cu privire la creanțele de recuperat, la datele de identificare ale debitorilor societății, nu a precizat dacă este posibilă formularea unor acțiuni în justiție în vederea recuperării acestor creanțe, al căror cuantum, de 360.812 lei este mult superior pasivului debitoarei, de 96.929 lei. Nici pârâtul nu a făcut vreo referire concretă la acest aspect, afirmând doar că a fost prejudiciat de către un partener de afaceri împotriva căruia a formulat plângere penală, fără a face nicio dovadă a celor susținute.

În contextul nedovedirii existenței înscrisurilor justificative ale acestor creanțe și al neefectuării niciunui demers pentru recuperarea creanțelor, se reține că administratorul social se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din L. nr. 85/2006, acest text de lege incriminând ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente și neținerea contabilității în conformitate cu legea.

Neținerea evidenței contabile potrivit legii atrage răspunderea administratorului social, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor, dacă a efectuat transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și modul în care administratorul a folosit veniturile obținute.

Pârâtul nu a dovedit prin niciun mijloc de probă că nu se face vinovat de ajungerea societății în încetare de plăți sau că nu ar avea nici o culpă în acest sens, limitându-se la a susține că nu se face vinovat de săvârșirea niciunei fapte prevăzute de art. 138 din lege.

Textul art. 138 din Legea nr. 85/2006 impune condiția ca fapta administratorului să fi contribuit la ajungerea societății în încetare de plăți, prejudiciind astfel societatea și, indirect, creditorii, sau să fi constituit numai o condiție favorabilă pentru apariția insolvenței.

Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, aplicându-se principiile prevăzute de dispozițiile art. 998 Cod civil.

Fapta ilicită este expres determinată de dispozițiile art. 138 din L. nr. 85/2006, iar din conținutul acesteia rezultă că ea constă dintr-o acțiune sau inacțiune referitoare la imposibilitatea constatării situației reale a societății; prejudiciul creat societății constă în aducerea acesteia în imposibilitate de a efectua plățile, cu consecința declanșării procedurii insolvenței; raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă – prezumție cu caracter absolut - atât timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar vinovăția administratorului există sub forma intenției, deoarece acesta contribuie la ajungerea societății în insolvență.

De vreme ce starea de insolvență a societății a fost constatată printr-o sentință definitivă și irevocabilă, iar în speță s-a solicitat constatarea săvârșirii de către pârât a faptelor prevăzute de art. 138, este sarcina acestuia de a demonstra că a fost bun administrator și a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtului S. M. prin care a solicitat schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului se arată următoarele:

Pârâtul nu a ținut o contabilitate fictivă, dimpotrivă contabilitea a fost corect ținută fapt dovedit prin înscrisurile depuse la lichidator și la tribunal

Nu s-au întreprins acțiuni de natură a prejudicia societatea și pârâtul nu a avut vreun comportament care să fi contribuit la ajungerea debitoarei în stare de insolvență, nu a folosit bunurile societății

Argumentele instanței sunt netemeinice pentru că pe de o parte administratorul judiciar a arăta că nu înțelege să introducă acțiune în temeiul art. 138, iar pe de altă parte apărarea pârâtului e întemeiată pe documente

Pârâtul în calitate de asociat al debitoarei a ajuns în grav deficit financiar pentru că a contractat lucrări de construcții cu inculpatul Paise M. care l-a excrocat, dispărând cu suma de peste 2._ lei (rol) după care au apărut probleme grave în sensul că nu s-au mai putut plăti contribuțiile sociale pentru angajați, obligațiile fiscale, ceea ce a dus la insolvență

Dimpotrivă, pârâtul e cel prejudiciat și luptă de trei ani să dovedească că o persoană necinstită în afaceri l-a adus într-o astfel de situație.

Nu se poate vorbi de neținerea contabilității

Nu sunt întrunite condițiile răspunderii administratorului

Chiar tribunalul reține că vinovăția trebuie să existe sub forma intenției .

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, arătând că s-a reținut corect neținerea contabilității, nu s-au predat activele înscrise în bilanț, sunt întrunite condițiile răspunderii administratorului

Curtea constată apelul fondat .

Împotriva debitoarei . s-a deschis procedura insolvenței prin sentința civilă nr. 1816/sind/04.09.2013 a Tribunalului B.

Răspunderea reglementată de art. 138 din legea 85/2006 este o răspundere civilă delictuală și nu contractuală și în consecință vinovăția administratorilor pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență nu este prezumată, condițiile răspunderii trebuie dovedite, conform art. 1196 cod civil de către reclamant.

În art. 138 din Legea 854/2006 sunt enumerate limitativ faptele a căror săvârșire atrage antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere și control, astfel că răspunderea nu poate fi antrenată în cazul săvârșirii altor fapte în afara celor prevăzute de text.

Răspunderea delictuală de drept comun izvorăște din orice faptă care a cauzat un prejudiciu art. 998 c.civ, pe când răspunderea administratorului are un dublu temei de fapt, respectiv starea de insolvență a debitoarei asociată cu săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.

Antrenarea răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează .

Potrivit ultimului bilanț contabil din 31.12.2013 în patrimoniul societății figurau active imobilizate de 5347 lei, active circulante în valoare de 361.051 lei, din care casă și conturi la bănci 203 lei și creanțe de 360.812 lei.

În ce privește activele imobilizate, în cursul procedurii de lichidare a fost vândut autoutilitara Citroen Jumper, motiv pentru care corect a reținut judecătorul sindic că nu s-a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 lit a din legea 85/2006

Nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către administratorul special creează prezumția fie că acestea lipsesc fie că nu sunt întocmite în condițiile legii . Proba contrarie a existenței acestor evidențe și a organizării contabilității în conformitate cu legislația specifică incumbă exclusiv pârâtului. Prezumția poate fi răsturnată de administrator prin predarea către administratorul judiciar a actelor contabile, ceea ce în speță s-a realizat

Greșit s-a reținut săvârșirea faptelor prevăzute de art. 165 al 1 lit. d din legea 85/2014, actele contabile fiind predate lichidatorului judiciar, așa cum rezultă și din raportul întocmit de acesta cu privire la cauzele insolvenței publicat în BPI 5458/19.03.2014.

Pârâtul a depus în apel copii de pe facturile care dovedesc relația contractuală cu firmele inculpatului Paise M., plângerea penală formulată la 25.11.2013 împotriva inculpatului Paise M. și încheierea 75/29.04.2015 a judecătoriei B. prin care s-a admis plângerea formulată de pârât pentru punerea în mișcare a acțiunii penale pentru înșelăciune

Lichidatorul judiciar identifică ca și cauze ale insolvenței neîncasarea creanțelor de în anul 2010 de 196.817 lei de la . al cărui administrator este Paise M., creanță pentru care debitoarea a încercat recuperarea, solicitând ulterior . insolvență, fiind deschisă procedura la 19.12.2013. Se rețin cauze externe neimputabile pârâtului pentru ajungerea debitoarei în insolvență

Pârâtul a făcut demersuri pentru recuperarea creanțelor .

Nu se poate reține săvârșirea vreunei fapte prevăzute de art. 165 al 1 din legea 85/2014 în sarcina pârâtului, astfel că nu sunt întrunite condițiile cerute cumulativ pentru angajarea răspunderii acestuia

Pentru aceste considerente, în baza art. 480 al 2 NCPC Curtea va admite apelul declarat de pârâtul și va shimba sentința în sensul respingerii acțiunii .

În conformitate cu jurisprudenta națională, cât și cu jurisprudența CEDO, dispozițiile art. art. 453 NCPC sunt aplicabile în raport de culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, impunându-se însă și cerința ca în analiza culpei să se aibă în vedere prejudiciul real creat părții care a achitat cheltuielile de judecată, precum și faptul că aceste cheltuieli urmează a fi recuperate numai în măsura în care sunt dovedite și constituie cheltuieli necesare care au fost făcute în mod real în limita unui cuantum rezonabil.

În speță avocatul pârâtului a depus răspuns la întâmpinare, cauza a fost soluționată la primul termen de judecată în apel, complexitatea cauzei nu este deosebită, astfel că se impune în baza art. 453 al 2 NCPC reducerea cheltuielilor de judecată privind onorariul avocațial de la 5000 lei la 1500 lei, la care se adaugă 100 lei taxa de timbru în apel, în total intimata urmând a fi obligată la 1600 lei cheltuieli de judecată .

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de pârâtul S. M. împotriva sentinței civile nr. 1442/30 septembrie 2015 pronunțată de Tribunalul B., pe care o schimbă în tot în sensul că:

Respinge acțiunea formulată de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. în contradictoriu cu pârâtul S. M. .

Obligă intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. să plătească apelantului suma de 1600 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel .

Definitivă.

Pronunțată în condițiile art. 396 alin.2 Cod procedură civilă astăzi, 14.01.2016.

Red. L.F./14.01.2016

Dact. I.I./15.01.2016/4 ex.

Jud.fond: M.V.Deteșanu