Acţiune în constatare. Decizia nr. 279/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-02-2014 în dosarul nr. 12861/301/2012
Dosar nr._ (Număr intern 2435/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 279
Ședința publică de la 04 februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. I.
Judecător M. P.
Judecător P. P.
Grefier E.-R. L.
************
Pe rol fiind judecarea recursurilor formulate de reclamanta . SRL și de intervenienta L. I. BANK SA împotriva deciziei civile nr. 78/15.04.2013, pronunțată de Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect nulitate act juridic, în contradictoriu cu intimata pârâtă . prin administrator judiciar AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta reclamantă prin avocat C. G., care depune împuternicire avocațială și recurenta intervenientă prin avocat M. S., cu împuternicire depusă la fila 25, lipsind intimata pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că recurenta reclamantă a fost citată cu mențiunea achitării taxelor judiciare, conform dispoziției instanței de la termenul anterior.
Apărătorul recurentei . SRL arată că clientul său nu dorește timbrarea cererii și solicita instanței punerea vizei de nefolosire pe chitanța cu care s-a achitat taxa de timbru.
Curtea ia act că recurenta reclamantă . SRL nu timbrează recursul și pune viza de nefolosire pe chitanța cu care s-a achitat taxa de timbru, nedepusă la dosar.
Curtea acordă cuvântul pe eventuale cereri în recursul formulat de intervenienta L. I. Bank SA.
Apărătorul recurentei interveniente precizează că nu are alte cereri de formulat și consideră cauza în stare de judecată. Cu privire la recursul formulat de reclamantă, invocă excepția de netimbrare.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pe ambele recursuri.
Recurenta intervenienta L. I. Bank SA, prin avocat, solicită admiterea recursului său, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii cererii de intervenție, conform motivelor prezentate în cererea de recurs și precizează că a solicitat să se constate, pe cale judecătorească, faptul că . drept de proprietate asupra biletului la ordin. Consideră că interesul în formularea cererii de intervenție era justificat pentru a se asigura că proprietarul de drept al biletului la ordin poate beneficia de acesta și arată că nu solicită cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul formulat de reclamanta R. Do T. SRL, solicită admiterea excepției de netimbrare și anularea acestuia ca netimbrat.
Recurenta reclamantă . SRL, prin avocat, arată că nu dorește să timbreze recursul său și lasă la aprecierea instanței soluția pe celălalt recurs.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea astfel cum a fost inițial înregistrată pe rolul Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, la data de 29.10.2010, reclamanta . SRL a chemat în judecata pe pârâta ., prin administrator judiciar AMT Servicii Insolventa SRL C., solicitând instanței să pronunțe o ordonanță prin care să declare nul biletul la ordin . nr._ în mâinile oricui s-ar afla, dat fiind ca biletul la ordin a fost sustras de către reprezentanții . și in subsidiar să declare nul biletul la ordin pentru lipsa oricăror raporturi fundamentale între societățile din litigiu.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 89 si urmat. din Legea 58/1934, art. 112 C.p.c..
În dovedirea cererii, reclamanta a administrat proba cu înscrisuri.
La data de 01.06.2012, L. I. Bank SA a depus cerere de intervenție în interes propriu și întâmpinare, solicitând admiterea în principiu a cererii, respectiv respingerea solicitării reclamantei.
Instanța, asupra cererii de intervenție în interes propriu depusă de către L. I. Bank SA a constatat că autoarea acesteia nu pretinde drepturi proprii față de părțile inițiale din proces, ci tinde cel mult la respingerea cererii introductive (putând eventual accepta ideea unei cereri de intervenție accesorie) sens în care, față de precizarea expresa a în legătura cu natura juridica a cererii, a respins cererea ca inadmisibilă.
Prin sentința civilă nr. 9905/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București a fost respinsă cererea formulata de reclamanta . SRL în contradictoriu cu pârâtul ., prin administrator judiciar AMT Servicii Insolventa SRL C. si intervenientul L. I. Bank SA ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamanta, cât și pârâta.
Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă, prin decizia civilă nr. 78 din 15.04.2013, a respins ca nefondate apelurile declarate de apelanta-reclamantă S.C. R. Do T. S.R.L. și apelanta L. I. Bank S.A, împotriva sentinței civile nr. 9905 din 01.06.2012 pronunțate de Judecătoria Sector 3 București.
În motivarea hotărârii tribunalul a reținut că, față de conținutul cererii de apel formulate în cauza de față de apelanta L. I. Bank S.A., tribunalul va respinge ca neîntemeiat argumentul acestei părți conform căruia instanța de fond s-a pronunțat cu privire la inadmisibilitatea cererii sale, motivând în mod eronat că nu ar pretinde drepturi proprii față de părțile inițiale din proces.
Astfel, s-a reținut că la data de 01.06.2012, L. I. Bank SA a depus cerere de intervenție în interes propriu și întâmpinare, solicitând admiterea în principiu a cererii, respectiv respingerea solicitării reclamantei.
Pe cale de consecință, făcând aplicarea principiului disponibilității părților, în mod corect prima instanță a respins cererea ca inadmisibilă, una din condițiile prevăzute pentru admisibilitatea în principiu a unei astfel de cereri fiind să se invoce un drept propriu față de părțile deja aflate în proces, or prin cererea sa, L. I. Bank SA a invocat de fapt diverse apărări, prin care tindea la respingerea acțiunii.
De altfel, singurul temei de drept invocat de L. I. Bank SA a fost art. 49 alin. 1 și 2 C.proc.civ., fără a indica vreun temei de drept substanțial care să justifice „pretențiile proprii” ale acestei societăți.
Mai mult decât atât, toate celelalte argumente invocate de apelanta L. I. Bank SA nu reprezintă, în esență, altceva decât motive în sensul respingerii cererii formulate de reclamantă, ca titulară a unor acțiuni șicanatorii.
Cu privire la apelul declarat de reclamanta S.C. R. Do T. S.R.L., Tribunalul a reținut că în cauză, criticile formulate de apelanta-reclamantă sunt neîntemeiate, prima instanță procedând la o corectă stabilire a situației de fapt, respectiv coroborare a probele administrate în primul ciclu procesual.
Referitor la apărarea reclamantei conform căreia obiectul dedus judecății era unul foarte simplu, dar a fost obligată de instanță să-și precizeze acțiunea, Tribunalul constată că încă din cuprinsul dosarului nr._/3/2010 (fila 38), instanța inițial învestită a solicitat reclamantei să precizeze în scris obiectul acțiunii și să arate care este motivul de nulitate a biletului la ordin, iar susținerile reprezentantului convențional al reclamantei au fost consemnate ca atare în cuprinsul încheierii de ședință din 30.11.2011.
Ulterior, reclamanta a înțeles să formuleze și în scris cererea precizatoare (filele 43-44 dosar nr._/3/2010), partea beneficiind de o asistență calificată.
Prin urmare, instanța de control judiciar nu poate face abstracție de această cerere precizatoare și să se raporteze doar la acțiunea introductivă, astfel cum a fost inițial formulată, și cum se solicită de apelantă.
Analizând însă apărările apelantei prin care se solicită în fapt reanalizarea argumentelor expuse în susținerea poziției sale procesuale, tribunalul a constatat la rândul său că potrivit dispozițiilor art. 89 alin 1 din Legea 58/1934 „în caz de pierdere, sustragere sau distrugere a unei cambii, posesorul poate înștiința despre aceasta pe tras și poate solicita anularea titlului printr-o cerere adresată președintelui judecătoriei locului în care cambia este plătibilă”, dispoziție aplicabila si biletului la ordin conform art. 106 din lege.
Pe cale de consecință, instanța de fond a apreciat în mod temeinic și legal că nu poate dispune anularea titlului decât în cazurile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege și că pe calea acestei proceduri speciale nu se pot primi apărări de fond împotriva biletului la ordin care privesc exclusiv opoziția la executare reglementată de art. 62 din Legea 58/1934.
Apelanta susține și că în mod greșit i-a fost respinsă ca neconcludentă proba cu acte solicitată în fața primei instanțe în dovedirea calității de debitor a societății și pe cale de consecință în probarea faptului sustragerii BO de către reprezentanții S.C. Z. F. S.R.L., însă instanța de fond are posibilitatea cenzurării cererilor de probatorii formulate de părți prin raportare la prevederile art. 167 C.proc.civ., ținând cont de împrejurările invocate, respectiv obiectul dedus judecății.
De altfel, prima instanță a reținut și că reclamanta nu a înțeles să formuleze o plângere penală către organele de cercetare penală și că biletul la ordin se află deja în posesia L. I. Bank S.A., prin urmare nu se poate reține incidența în cauza de față a vreuneia din ipotezele speciale reglementate de art. 89 alin 1 din Legea 58/1934.
Împotriva acestei decizii civile au formulat recurs reclamanta . SRL și intervenienta L. I. Bank SA.
Prin recursul său, reclamanta L. I. Bank SA a solicitat ca prin decizia ce se va pronunța sa se dispună admiterea recursului, iar in temeiul art. 312 alin. 2 c.proc.civ., modificarea în parte a hotărârii apelate si, menținând cauza spre judecare, să se dispună în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu, astfel cum a fost formulată, în raport de încadrarea juridică a cererii inițiale - art. 89 - 93 din Legea 58/1934, cu menținerea dispozițiilor în rest ale sentinței atacate, respectiv menținerea hotărârii de respingere a cererii formulate de R. Do T. SRL, solicitând onoratei instanțe prin decizia ce o va pronunța sa se constate că intimata reclamanta nu are niciun drept asupra biletului la ordin, neavând calitate de posesor al titlului a cărui anulare a solicitat-o si pe cale de consecință să se înceteze exercitarea nelegitimă a oricăror acțiuni de tulburare a dreptului L. Bank de proprietate asupra titlului si a dreptului de creanța înscris în titlu.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța a interpretat greșit actul dedus judecații si a schimbat înțelesul vădit neîndoielnic al acestuia (art. 304 alin. 1 pct. 8 c.proc.civ.), hotărârea fiind dată cu nerespectarea dispozițiilor legale (art. 304 alin. 1 pct. 9 c.proc.civ.).
Instanța de apel a reluat aspecte reținute de instanța de fond si s-a pronunțat cu privire la inadmisibilitatea cererii intervenientei, motivând în mod eronat că aceasta nu ar pretinde drepturi proprii față de părțile inițiale din proces.
In realitate insa, hotărârea instanței a fost dată cu nesocotirea petitului principal al cererii de intervenție, respectiv acțiunea negatorie a L. Bank, în condițiile în care, astfel cum a fost motivat în fapt și în drept, aceasta este singura care deține un drept de proprietate asupra titlurilor de credit în discuție.
Așadar, pe de o parte instanța nu a avut în vedere că acțiunea recurentei este o veritabilă cerere prin care se solicită concursul instanței de judecată de a stabili că reclamantul nu are un drept real asupra titlurilor de credit în discuție și ca atare a solicitat instanței, pe cale de consecință, să dispună încetarea exercitării nelegitime a oricărei acțiuni care ar tinde la vătămarea însuși dreptului de proprietate al L. Bank asupra titlului pe care este înscrisă creanța.
Astfel, cererea de intervenție este o veritabilă acțiune în constatare negatorie ce vizează constatarea inexistentei unui drept pretins de către reclamantul R. Do T. S.R.L.
Mai mult decât atât, în temeiul rolului activ, instanța putea să califice acțiunea promovată si nu să treacă în mod vădit peste petitul L. Bank, motivând în mod eronat că nu există.
Practic, prin cererea formulată recurenta a solicitat constatarea inexistentei unui drept al reclamanților asupra titlului de valoare reprezentat de biletul la ordin . nr._, emis în data de 27.01.2009 de către . în favoarea ., în valoare de 112.500 lei cu scadența la 24.04.2009 și girat de către . în favoarea L. Bank SA - actualmente L. I. Bank SA, în data de 27.01.2009.
S-a mai susținut că cererea de intervenție este o acțiune în constatare negatorie și că reclamanta R. Do T. nu are niciun drept asupra biletului la ordin, nu are calitate de posesor al titlului a cărui anulare o solicită și pe cale de consecință trebuie să înceteze exercitarea nelegitimă a oricăror acțiuni șicanatorii.
L. I. Bank este proprietar al titlului si titular al dreptului de creanța pe care îl încorporează titlul reprezentat de biletul la ordin . nr._.
L. I. Bank SA este singurul titular al dreptului dedus judecății în prezenta cauză, fiind singura parte care ar avea calitatea sa formuleze o cerere în fața instanței de anulare a titlului pe motiv al pierderii, sustragerii sau distrugerii titlului de valoare reprezentat de biletul la ordin . nr_, fiind de altfel si singura parte interesată ca obligația cambială să producă efecte juridice.
Așadar, instanța va trebui sa aibă în vedere, raportat la cererea recurentei, ca reclamanta R. Do T. SRL nu are niciun drept asupra biletului la ordin a cărui anulare o solicita, si pe cale de consecința trebuie să înceteze exercitarea nelegitimă a oricăror acțiuni șicanatorii.
De asemenea, trebuie analizat si aspectul potrivit căruia, în temeiul dispozițiilor art. 17 din Regulamentul BNR nr. 1/2001, emitentul a declarat pierdut biletul la ordin în data de 23.04.2009 (cu o zi înainte de data scadenței), printr-o simplă declarație pe proprie răspundere, fiind singura formalitate necesară ca instrumentul să fie refuzat la plată, indiferent dacă există sau nu disponibil în conturi, moment la care insa nu mai avea calitatea de posesor al titlului.
Prevederile pct. 122 din Norma BNR nr. 6/1994 arată: „în cazul în care o persoană pierde, prin orice întâmplare posesiunea titlului, posesorul legitim al acestuia, adică acel posesor care va justifica dreptul său printr-o . de giruri, nu este obligat să predea cambia celui ca a pierdut-o, cu excepția situațiilor în care a dobândit-o cu rea credință sau a săvârșit o greșeală gravă în dobândirea ei”.
Prin dispozițiile pct. 110 din Norma BNR nr. 6/1994 se arată că girul transmite proprietatea titlului, cu particularitatea că giranții devin obligați solidari pentru plata la scadentă.
A susținut recurenta că titlul de valoare reprezintă in sine un bun mobil corporal și că posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către o persoana care îl stăpânește si care se comporta ca un proprietar al acelui bun.
In ceea ce privește insa pretenția reclamantei R. Do T. SRL, s-a menționat că aceasta nu numai ca nu are calitate de posesor al titlului reclamat, dar nici nu a mai avut aceasta calitate începând cu data de 27.01.2009 - data la care a operat transferul dreptului de proprietate asupra titlului si nașterea dreptului de creanța pentru suma înscrisa in titlu, in favoarea L. Bank.
Acțiunea L. Bank în constatare negatorie este perfect admisibila câtă vreme reclamantul nu are niciun drept real asupra bunului iar bunul este in proprietatea recurentei interveniente.
În concluzie, L. I. Bank SA este singurul titular al dreptului dedus judecății în prezenta cauză, fiind singura parte interesată ca obligația cambială să producă efecte juridice Astfel, reclamanta în mod intenționat a înțeles să cheme în judecată numai beneficiarul inițial al biletului la ordin. Procedând astfel, reclamanta a urmărit să se judece cu un alt obligat cambial, deci cu o parte lipsită de interes în această cauză, iar pe de altă parte a urmărit să ocolească restricțiile impuse de art. 19 din Legea nr. 58/1934, respectiv: „Persoanele împotriva cărora s-a pornit acțiune cambială nu pot opune posesorului excepțiunile întemeiate pe raporturile lor personale, cu trăgătorul sau cu posesorii anteriori, afară numai dacă posesorul dobândind cambia a lucrat cu știință în paguba debitorului”.
La rândul său, reclamanta S.C. R. Do T. S.R.L., a arătat în motivarea recursului că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 7 și 9 C.proc.civ.
La data de 23.12.2013 L. I. Bank S.A., prin reprezentantul sau legal C. Mahika - Voiconi, a formulat întâmpinare față de cererea de recurs formulata de . SRL, prin care solicită respingerea recursului declarat de către recurenta reclamantă si în consecință menținerea deciziei recurate doar sub aspectul dispozițiilor pronunțate de instanța de apel asupra criticilor de nelegalitate formulate de recurentă iar în ceea ce privește restul deciziei recurate, solicită schimbarea în parte a deciziei atacate în sensul celor arătate prin motivele de recurs formulate de L. I. Bank S.A față de decizia civilă nr. 78/15.04.2013 pronunțată de Tribunalul București în prezentul dosar.
La termenul de astăzi recurenta S.C. R. Do T. S.R.L. a arătat că nu înțelege să își timbreze recursul.
Deliberând asupra excepției de netimbrare, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată și o va admite, pentru considerentele ce urmează:
Art. 9 din OG nr.32/1995 și art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 instituie obligativitatea plății timbrului judiciar și a taxelor judiciare de timbru anterior înregistrării cererii.
În examinarea legalei învestiri a instanței, Curtea verifică cu întâietate respectarea dispozițiilor privind timbrajul cererii.
Recurenta a fost citată cu mențiunea achitării taxei de timbru în cuantum de 1930,50 lei (în temeiul Legii nr.146/1997) și timbrului judiciar de 5 lei (în temeiul OG nr.32/1995), astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 29 dosar, însă la termenul acordat în acest sens a arătat că nu înțelege să achite taxa de timbru și timbrul judiciar stabilite.
În consecință, Curtea urmează a face aplicarea dispozițiilor art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și art.9 din OG nr.32/1995, conform cărora neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii și, în consecință, va anula recursul formulat de recurenta S.C. R. Do T. S.R.L. ca netimbrat.
Cât privește recursul formulat de intervenienta L. I. Bank S.A, față motivele invocate de aceasta, date fiind actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul nu este fondat și în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. îl va respinge.
Se are în vedere că în mod corect prin decizia apelată s-a apreciat că soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenție formulate de L. I. Bank S.A în interes propriu este corectă, față de faptul că din petitul acesteia nu reiese că intervenienta ar fi invocat pretenții proprii față de părțile adverse, astfel cum ar fi fost necesar potrivit cu prevederile art. 50 alin. 1 C.proc.civ.
Or, din examinarea cererii, astfel cum a fost precizată, apare că aceasta conține în realitate apărări în sprijinul intimatei pârâte prin care se sprijină poziția acesteia și se tinde la respingerea cererii de chemare în judecată, astfel că în mod corect s-a apreciat că aceasta are natura unei cereri de intervenție accesorie.
Curtea nu va reține susținerile recurentei în sensul că s-a ignorat de către instanțele de fond faptul că cererea de intervenție este o veritabilă acțiune în constatare negatorie, constatând că din petitul cererii, astfel cum a fost precizat în fața Judecătoriei Sector 3 București (fila 20 dosarul acestei instanțe) nu reiese că s-ar fi formulat o asemenea acțiune, nefiind de altfel indicat ca temei de drept nici art. 111 C.proc.civ.
Abia în fața instanței de apel intervenienta a făcut referire, prin cererea de apel, la o asemenea calificare (acțiune negatorie), dar acest lucru nu este permis de dispozițiile art. 294 C.proc.civ., care interzice schimbarea în calea de atac a obiectului și cauzei cererii.
Cât privește criticile din recurs prin care se invocă faptul că prima instanță putea să îi solicite să își motiveze în drept pretențiile sau că, în baza rolului activ, avea posibilitatea de a califica cererea promovată, Curtea constată că acestea au fost formulate omisso medio, neregăsindu-se și în motivele de apel.
Chiar și în aceste condiții, se constată că acestea nu sunt întemeiate, față de faptul că prima instanță a pus în vedere intervenientei la termenul de judecată din data de 22.05.2012 să precizeze cererea de intervenție, iar aceasta, beneficiind de apărare calificată, a precizat-o conform filei 20 dosar Judecătorie, astfel că instanța nu putea încălca principiul disponibilității părților.
Cât privește celelalte critici formulate în recurs, prin care se susține temeinicia cererii reclamantei, Curtea apreciază că este de prisos analizarea lor, față de faptul că toate acestea presupun ipoteza unei cereri de intervenție admise în principiu, iar în cauză cererea de intervenție este apreciată ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare a recursului formulat de recurenta reclamantă . SRL, în contradictoriu cu intimata pârâtă . prin administrator judiciar AMT SERVICII INSOLVENȚĂ SRL împotriva deciziei civile nr. 78/15.04.2013, pronunțată de Secția a VI-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect nulitate act juridic și anulează recursul formulat de aceasta ca netimbrat.
Respinge recursul formulat de recurenta intervenientă L. I. BANK SA împotriva aceleiași decizii civile ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 04 februarie 2014.
Președinte, C. G. I. | Judecător, M. P. | Judecător, P. P. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. C.G.I.
Tehnoredactat: CGI
2 ex./ 20.03.2014.
Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Jud. apel: C. F. P.
D. M.
Judecătoria Sector 3
Jud. Fond: A. T.
| ← Radiere. Decizia nr. 815/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligatia de a face. Decizia nr. 222/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
