Pretenţii. Decizia nr. 542/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 542/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 11058/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 799/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 542/2014
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE E. R.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER C. G. MIGLEȘ
********************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă . împotriva sentinței civile nr.243/23.01.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar și intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 67.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că apelanta reclamantă nu a achitat taxa de timbru dispusă pentru apel iar la data de 2 iunie 2014, prin compartimentul registratură, apelanta reclamantă a depus cerere de renunțare la judecata apelului.
Apelanta reclamantă, prin apărător, arată că nu înțelege să achite taxa judiciară de timbru și solicită anularea apelului ca netimbrat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării apelului.
Apelanta reclamantă, prin apărător, solicită anularea apelului ca netimbrat.
Intimata pârâtă, prin apărător, solicită anularea apelului ca netimbrat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.243/23.01.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ a fost respinsă cererea formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta ., ca neîntemeiată și a fost obligată reclamanta la 22.022,40 lei către pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă sub nr._ reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 334.676 Euro și la plata daunelor-interese constând în dobânda legală aplicată asupra sumelor neachitate, de la data scadenței până la data plății efective.
În susținerea cererii reclamanta arată că suma solicitată prin capătul 1 din acțiune a fost determinată prin cumularea ratelor lunare datorate de pârâtă corespunzător perioadei ianuarie 2012-decembrie 2012.
Arată că prin contractul de credit nr.281/23.02.2007 încheiat cu Banca Transilvania, . și-a asumat calitatea de codebitor alături de . Rentals SRL. Conform înțelegerii intervenite între reclamantă și pârâtă, anterior încheierii contractului de credit, o cotă de 26,2% din valoarea totală a creditului se afla în sarcina A. S.. Arată și că a convenit asupra unei modalități de plată care să permită plata unitară pentru fiecare dintre rate.
Plata ratelor către Bancă se efectuează în mod integral de către reclamantă, pârâta având însă obligația de a transfera anterior în contul reclamantei sumele corespunzătoare cotei din obligația de plată ce îi revine. Această modalitate de îndeplinire a obligației a fost utilizată încă de la momentul încheierii contractului de credit până la începutul anului 2012. Începând cu luna ianuarie 2012, în mod nejustificat și în dauna drepturilor reclamantei, pârâta a înțeles să nu mai achite partea de rată datorată.
Față de această situație, pentru a evita posibile consecințe ce pot rezulta din neachitarea la scadență a sumelor datorate conform contractului de credit, reclamanta a fost nevoită să achite câte o bancă, din fonduri proprii și sumele datorate de pârâtă.
Arată reclamanta că valoarea achitată de către reclamantă pentru acoperirea sumelor ce se aflau în sarcina pârâtei se ridică la un cuantum de 334.676 Euro.
Susține reclamanta că pârâta avea o obligație solidară născută în baza contractului de a plăti la timp ratele lunare conform scadențarului de plată. Conform înțelegerii dintre părți, pârâta are obligația ca, anterior scadenței fiecărei rate să transfere reclamantei valoarea ce reprezintă rata și dobânda aferentă acesteia pentru ca ulterior reclamanta să achite către bancă întreaga sumă scadentă. Înțelegerea a fost confirmată prin îndeplinirea acesteia de către ambele părți în tot cursul celor 5 ani de la data încheierii contractului de credit și până la data la care pârâta a decis în mod nelegal să înceteze efectuarea plății sumelor datorate.
În condițiile în care o cotă de 26,2% din valoarea creditului se află în sarcina pârâtei, achitarea de către reclamantă și a acestei părți naște obligația pârâtei de a restitui reclamantei valoarea astfel achitată, raportat la dispozițiile art. 1052 Cod civil. Încălcarea obligației de plată atrage răspunderea contractuală și obligarea părții în culpă la suportarea prejudiciului cauzat. Arată reclamanta că, în materie contractuală, în sarcina debitorului operează o prezumție de culpă, acesta fiind obligat la plata de despăgubiri cât timp nu justifică existența unei cauze străine pentru neexecutare sau executare cu întârziere.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 969 Cod civil, art. 970, 1039, 1073, 1082, 1084, 1093, 1106 și 1052 Cod civil, anexat acesteia fiind depuse la dosar în copie, următoarele înscrisuri: contractul de credit nr. 281/23.02.2007, act adițional nr.4 la contractul de credit, corespondența electronică, calculator rate, extras conturi.
Prin întâmpinarea depusă la dosar în termen legal pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
Arată că în conformitate cu contractul de credit nr.281/2007 reclamanta are calitatea de debitor, în timp ce pârâta are calitatea de codebitor/garant. Obligațiile asumate de pârâtă conform contractului de credit sunt exclusiv în raport cu Banca Transilvania și nu a generat niciodată o obligație directă de plată între pârâtă și reclamantă.
Plățile și daunele interese se referă la obligații contractuale pe care pârâta nu și le-a asumat. Obiectul contractului este menționat expres în cuprinsul acestuia, fiind reprezentat de finanțarea achiziționării de către On Time S. a 60% dintre părțile sociale ale C. F. SRL. Obiectul contractului este precizat și în adresa nr. 865 emisă la 25.04.2013 de către Banca Transilvania.
Pârâta a consimțit la asumarea formală a calității de codebitor garant-avalist în virtutea bunelor relații existente la data semnării contractului de către C. F.. Arată că nu și-a asumat niciodată obligația de plată a ratelor de credit aferente contractului. Nu există nici un contract sau convenție legală agreată între societățile C. F. și A. S., exceptând un contract de prestări servicii și un contract de comodat, reziliat la 31 august 2011. Singurele plăți efectuate de pârâtă sunt cele în executarea contractului de prestări servicii, iar facturile emise de către reclamantă în baza acestui contract au fost achitate integral.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat instanței să intervină în raportul juridic contractual. In cauză nu poate fi incidentă atragerea răspunderii contractuale, atâta timp cât reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii civile contractuale. Instanța trebuie să aibă în vedere nu denumirea formală dată diverselor societăți enumerate în contractul de credit, ci substanța, sensul lor real, susținut de rațiunea economică. Reclamanta nu a depus la dosar înscrisuri din care să rezulte existența unei pretinse înțelegeri intervenită anterior încheierii contractului de credit și nu a dovedit nici afirmația privind existența unei convenții asupra unei modalități de plată care să permită plata unitară pentru fiecare dintre rate. Procentul de 26.2% din valoarea creditului nu are o fundamentare legală sau contractuală, iar scadențarul atașat cererii nu este un scadențar legal, acesta nefiind semnat sau ștampilat de pârâtă.
La întâmpinare pârâta a anexat în copie: adresă emanată de la Banca Transilvania, contractul de comodat, contractul de închiriere, act adițional la contractul de închiriere, notificare, act adițional privind încetarea contractului de comodat, act adițional privind încetarea contractului de închiriere, contractul cadru de prestări servicii, corespondență părți, grafic de rambursare.
La data de 27.05.2013 reclamanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.
Tribunalul a încuviințat părților administrarea probelor cu înscrisuri, martori și interogatoriu, la dosar aflându-se declarațiile martorilor audiați în cauză, interogatoriile și răspunsurile la acestea, iar în cadrul probei cu înscrisuri au mai fost depuse în copie: extrase de conturi, corespondență electronică, ordine de plată, dispoziție de transfer, acte adiționale la contractul de credit, contractul de garanție reală mobiliară.
Analizând materialul probator administrat în cauză, tribunalul a reținut că cererea cu care a fost investit este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
La data de 23.02.2007 între Banca Transilvania și . Rentals SRL în calitate de împrumutat și garant, . în calitate de codebitor și garant; . în calitate de garant și P. V. în calitate de garant s-a încheiat contractul de credit nr. 281.
Obiectul contractului l-a constituit achiziția de părți sociale.
Din adresa Băncii Transilvania nr. 865/25.04.2013 rezultă că obiectul creditului îl reprezintă finanțarea achiziționării de către On Time S. Rentals SRL a 60% din părțile sociale ale C. F. SRL, obiectul contractului fiind evidențiat și în actul adițional nr.4/281/10.10.2007 la contractul de credit (în preambul).
Așadar, în contractul de credit menționat . Rentals SRL (actuala reclamantă) are calitatea de împrumutat și garant; iar . are calitatea de codebitor și garant.
În finalul contractului, la clauza de la art.12 se precizează că prevederile contractului și accesoriile acestuia se completează cu prevederile condițiilor generale de creditare, al căror conținut clientul declară că și l-a însușit și îl acceptă, titulatura de „client” fiind reluată în aceeași clauză de încă două ori.
Titulatura de „client” este reluată și în cuprinsul condițiilor generale de creditare și este însușită de către reclamantă prin semnătura reprezentantului reclamantei în calitate de client, societatea pârâtă având calitatea de codebitor și garant.
Tribunalul a constatat că, din analizarea și interpretarea clauzelor contractului de credit nu rezultă că societatea pârâtă s-ar fi obligat la plata unei cote din ratele stipulate în contract, obligația asumată de aceasta fiind subsidiară obligației împrumutatului (care în speță este reclamanta), dând posibilitatea băncii să se îndrepte împotriva sa în ipoteza în care reclamanta nu-și achită ratele de credit.
Din conținutul înscrisurilor menționate și din titulatura dată de Bancă părților litigante rezultă că reclamanta singură are calitatea de împrumutat, respectiv de client al băncii, iar utilizarea denumirii de codebitor garant pentru pârâtă are ca scop și finalitate eliminarea posibilității invocării beneficiului de discuțiune de către pârâtă în ipoteza în care reclamanta nu achită ratele datorate băncii (fiind în concordanță cu Condițiile generale de creditare). Așadar, așa cum arată și pârâta în apărările formulate modalitatea de executare și calitățile pe care le au părțile în contractul de credit privesc exclusiv raporturile dintre părți și Bancă, nicidecum raporturile juridice născute între părțile litigante. Calitățile pe care le au părțile în raportul cu Banca rezultă inclusiv și direct din adresa Băncii din 25.04.2013, reclamanta fiind client și împrumutat, iar pârâta de codebitor, astfel încât în cazul neexecutării de către client a obligațiilor contractuale Banca să poată pretinde plata ratelor de la oricare dintre acestea.
Împrumutatul trebuie să achite însă ratele aferente până la scadență, iar codebitorul garant poate fi urmărit doar ulterior scadenței, în ipoteza în care împrumutatul nu plătește aceste rate.
Ca atare, există o distincție clară între calitățile și obligațiile celor două părți (și între calitățile acestora), pârâta neasumându-și nicio obligație de debitor principal alături de reclamantă. De altfel, chiar destinația împrumutatului conferă certitudine alături de celelalte elemente cu privire la obligațiile asumate de părți.
Tribunalul a mai apreciat că nu trebuie omis nici că, începând cu actul adițional nr.4 la contractul de credit, pârâta semnează ca garant, iar reclamanta ca împrumutat.
Tribunalul a constatat, de asemenea că nu a fost probată existența unei convenții între părțile litigante, diferită de contractul de credit, care să confirme că pârâta s-a obligat să achite o cotă de 26,2% din rata creditului. O astfel de convenție nu există nici în forma scrisă și nici verbală. Astfel, pârâta nu a efectuat nicio plată directă către Bancă, neefectuând vreo plată către societatea reclamantă, care să fie înregistrată în contabilitatea acesteia cu titlu de cotă parte din rata aferentă contractului de credit. Nu a fost probată efectuarea vreunei plăți cu această titulatură, emiterea vreunei facturi cu această denumire sau existența vreunui document contabil în acest sens.
Extrasele de cont prezentate de reclamantă instanței nu dovedesc că pârâta ar fi plătit cotă din ratele creditului, având în vedere că sumele indicate în aceste extrase de cont „sunt cuprinse în rubrica debit” și nu în rubrica „credit”. Din specificațiile acestor extrase nu rezultă că s-a transferat vreo sumă de bani în baza contractului de credit, nefiind făcută vreo referire la acesta.
Nici din corespondența electronică depusă la dosar nu rezultă acest lucru, aceasta nefăcând referire la contractul de credit.
Dimpotrivă, din conținutul acestora rezultă că s-au făcut plăți pentru diverse proiecte, fără vreo legătură cu contractul de credit.
Pârâta nu a efectuat vreo plată corespunzătoare contractului de credit, din nicio probă administrată în cauză nerezultând acest lucru.
Nici înscrisul denumit „calculator rate A. S.” nu face dovada asumării de către pârâtă a vreunei obligații de plată a unei cote din ratele de credit, acest înscris nefiind însușit în vreo modalitate de către pârâtă, nu face referire la contractul de credit.
În consecință, Tribunalul a constatat că din nicio probă administrată în cauză nu rezultă existența unei convenții între părți referitoare la plata unei cote de 26,2% din ratele aferente creditului. Nicio plată efectuată de pârâtă către reclamantă nu vizează în mod direct sau indirect vreo rată asumată prin contractul de credit în discuție, acestea vizând alte proiecte și fiind efectuate doar în baza unor facturi fiscale ce nu fac referire la contractul de credit.
Tribunalul reamintește că, așa cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, contractul de credit a fost încheiat în interesul și, în favoarea societății reclamante, exclusiv că pârâta nu a beneficiar în vreun fel de contractul de credit. Conform contractului de credit plata ratelor de credit revine reclamantei în calitate de împrumutat, pârâta având calitatea de garant obligat în solidar cu împrumutatul, în caz de neplată la scadență a ratelor.
În consecință, având în vedere cele reținute, precum și dispozițiile art. 969 și urm. Cod civil, art. 1055 Cod civil, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea cu care a fost investit.
Conform dispozițiilor art. 452-453 Cod procedură civilă, a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată datorate pârâtei cu titlu de onorariu avocațial, dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta reclamantă ., cauza fiind înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București - Secția a V- a Civilă, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
La data de 2 iunie 2014, apelanta reclamantă . a depus la dosar o cerere de renunțare la judecata apelului declarat împotriva sentinței civile nr.243/23.01.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
Pe de altă parte, apelul nu a fost timbrat legal, în raport cu împrejurarea că, deși instanța de apel a admis cererea apelantei de reducere a taxei de timbru și de eșalonare a plății taxei de timbru astfel reduse, stabilind prin încheierea din 29.04.2014 ( filele 39-40), ca plata ratelor să se facă începând cu data de 30.05.2014, câte 1074 lei, apelanta nu a achitat prima rată din taxa de timbru, astfel cum a fost eșalonată.
De aceea, reținând că problema taxei judiciare de timbru privește legala sesizare a instanței de apel, astfel că aceasta primează în raport cu renunțarea la judeca apelului, în ședința publică de la 26 iunie 2014 Curtea a pus în discuție excepția netimbrării apelului, constatând că apelanta reclamantă nu a achitat taxa de timbru dispusă prin rezoluție și ulterior prin încheierea de reducere și eșalonare a taxei de timbru, comunicată apelantei, calculată potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997 modificată și completată și art. 21 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 .
Astfel, Curtea a pus în vedere apelantei să achite taxa de timbru în cuantum de 5370 lei, în 5 rate lunare, a câte 1074 lei, sub sancțiunea anulării apelului ca netimbrat, așa cum rezultă din dovada de comunicare a încheierii de reducere și eșalonare a taxei de timbru, însă apelanta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, ba mai mult, a declarat expres prin adresa din 02.06.2014, că nu înțelege să achite taxa de timbru, astfel cum a fost eșalonată de către instanță ( fila 81).
În aceste condiții, având în vedere că taxele judiciare sunt prioritare, că potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997acestea se plătesc anticipat, că în cauza de față, apelanta a fost înștiințată despre necesitatea achitării taxei de timbru datorate pentru judecata apelului, Curtea apreciază că excepția netimbrări invocată din oficiu la termenul de judecată din 26 iunie 2014, în condițiile date, este întemeiată.
Reținând și prevederile art. 9 din OG nr. 32/1995 și art. 20 alin. 1, 3 și 11 din Legea nr. 146/1997, potrivit cărora în cazul în care partea nu achită taxele judiciare de timbru, în cuantumul stabilit cererea acesteia se anulează (fie ca netimbrată fie ca insuficient timbrată) deoarece chestiunea timbrării reprezintă un aspect ce privește legala sesizare a instanței, constatând că cererea nu a fost timbrată, că apelanta nu s-a conformat obligației legale de timbrare comunicată expres, Curtea va anula apelul, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează apelul formulat de apelanta reclamantă . cu sediul ales la SCA Z. R. & Partners, în București ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.243/23.01.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă . cu sediul în București, .. 27, Demisol, ., și cu sediul ales la SCA N. N. D. Kingston Petrsen, Bucharest Business Park, în București, Șoseaua București-Ploiești nr.1A, ., sector 1, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. R. G. G.
GREFIER
C. G. MIGLEȘ
Red.Jud. E.R.
Tehnored.I.N.
4 ex./28.07.2014; ..08.2014
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător – fond: A. C.
| ← Radiere. Decizia nr. 16/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Radiere. Decizia nr. 218/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
