Obligaţia de a face. Încheierea nr. 19/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 19/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 11056/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3197/2013)
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 19 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE L. C. S.
JUDECĂTOR G. F. I.
JUDECĂTOR C. M. N.
GREFIER I. L. P.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă . E. ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE H. SA prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL, împotriva încheierii din 29.05.2013 și a sentinței civile nr. 5555/05.06.2013, pronunțate de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. H. HIDROSIND.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta pârâtă prin avocat D. M. cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 41 și intimatul reclamant prin avocat C. C. cu împuternicire avocațială la dosar fila 139.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta pârâtă a depus la dosar, în 2 exemplare, prin compartimentul registratură, la data de 11 iunie 2014, situația sintetică cu informații privind plățile salariilor compensatorii pentru salariații disponibilizați în anul 2013 și convenții de plată dintre foștii salariați ( pozițiile 98-260) și intimata privind plata eșalonată a ajutorului de concediere. De asemenea, intimatul reclamant a depus la dosar, prin compartimentul registratură, la data de 13 iunie 2014, înscrisuri doveditoare ale mandatului și calității de membru de sindicat pentru persoanele în numele cărora a formulat acțiunea.
Recurenta pârâtă, prin avocat, depune la dosar înscrisuri, toate fiind comunicate intimatului reclamant.
Intimatul reclamant, prin avocat, depune la dosar înscrisuri, acestea fiind comunicate recurentei pârâte.
Recurenta pârâtă, prin avocat, solicită lăsarea dosarului la a doua strigare pentru a lua cunoștință de înscrisurile comunicate în ședință publică de partea adversă.
Intimatul reclamant, prin avocat, arată că este de acord.
Curtea dispune lăsarea dosarului la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta pârâtă prin avocat D. M. cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 41 și intimatul reclamant prin avocat C. C. cu împuternicire avocațială la dosar fila 139.
Intimatul reclamant, prin avocat, solicită comunicarea înscrisurilor depuse de către recurenta pârâtă prin compartimentul registratură.
Curtea comunică intimatului reclamant înscrisurile solicitate.
Intimatul reclamant, prin avocat, precizează că motivul renunțării la judecată îl constituie încheierea unor convenții cu angajatorul, sens în care solicită să se ia act de manifestarea de voință a renunțătorilor membri de sindicat.
Recurenta pârâtă, prin avocat, solicită acordarea unui termen pentru a demonstra cu înscrisuri emanate de la instanțele de judecată că respectivele departamente sunt sindicate de sine stătătoare, înscrisuri ce susțin punctul de vedere cu privire la existența sindicatului în sindicat, ceea ce contravine dispozițiilor legii dialogului social, acesta fiind unul dintre motivele de recurs.
Intimatul reclamant, prin avocat, apreciază că recurenta pârâtă a avut suficient timp la dispoziție din luna februarie 2014 și până în prezent să facă orice dovadă dorește, susținând că aceasta nu precizează expres ceea ce solicită să depună la dosar. Hotărârile judecătorești de care face vorbire partea adversă și din care reiese că departamentele ar fi dobândit personalitate juridică nu constituie un motiv de recurs. Prin urmare, se opune solicitării de amânare a cauzei, apreciind că este vorba despre o tergiversare a cauzei.
Recurenta pârâtă, prin avocat, învederează că este pentru prima dată când intimatul reclamant depune adeverințele detaliate cu numele persoanelor membri de sindicat, adeverințe în care se menționează expres că ar aparține Sindicatului H. Hidrosind prin departamentul Oradea, Cluj, B. și că la dosar nu existau astfel de situații până la acest moment.
Curtea respinge ca neîntemeiată solicitarea formulată de recurenta pârâtă privind acordarea unui termen pentru depunerea unor înscrisuri suplimentare, observând motivele de recurs invocate și probele deja administrate la dosar, reținând totodată faptul că proba cu înscrisuri a fost încuviințată încă de la termenul anterior, acordându-se acest termen de judecată tocmai în vederea administrării dovezii prin depunerea înscrisurilor apreciate ca fiind concludente de fiecare parte.
Părțile, prin apărători, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs și pune în vedere părților să pună concluzii și în ceea ce privește cererile de renunțare la judecată depuse, respectiv ce fel de efecte vor produce acestea și cum se apreciază că instanța le va da eficiență.
Recurenta pârâtă, prin avocat, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, urmând a se avea în vedere de către instanță întreg materialul probator administrat în cauză, instanța să aibă în vedere faptul că nu a putut formula apărări și să discute în condiții de contradictorialitate cu partea adversă decât cu privire la 8 dintre cei 86 de salariați față de împrejurarea că i-a fost comunicată cererea de chemare în judecată numai cu privire la aceștia și că nu s-a administrat nicio probă cu privire la ceilalți salariați, dat fiind că cererea completatoare nu i-a fost comunicată niciodată.
Învederează instanței că în cursul anului 2013 la H. au fost concediați 608 angajați și că recurenta nu avea cum să cunoască care anume sunt salariații concediați în numele cărora S. a formulat cererea de chemare în judecată. Mai arată că acesta este și unul dintre motivele pentru care a solicitat casarea cu trimitere spre rejudecare, pentru a i se da posibilitatea să formuleze apărări și să depună înscrisuri cu privire la toți salariații în numele cărora S. a formulat cererea de chemare în judecată.
Cu referire la calitatea procesuală activă a reclamantului, susține că a demonstrat cu înscrisuri că niciunul dintre cei 8 salariați nu a fost membru al Sindicatului H. Hidrosind. Legat de dispozițiile articolului 28 alineat 2 din legea dialogului social a demonstrat cu înscrisuri că sindicatul nu avea calitatea de reprezentant pentru cei 8 salariați în condițiile în care aceștia nu erau membri ai acestui sindicat.
Referitor la cererile de renunțare la judecată, recurenta pârâtă, prin avocat, solicită să se ia act de acestea. Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată, însă precizează că nu are mandat în acest sens.
Intimatul reclamant, prin avocat, solicită admiterea recursului în ceea ce privește persoanele care au formulat cereri de renunțare la judecată pentru că, luând act de cererile de renunțare, acțiunea în sine urmează să fie respinsă. În ce privește pe toți ceilalți salariați, arată că există o singură cerere de chemare în judecată la care au fost anexate 2 tabele, unul cu 86 de persoane care se găsește în volumul 6 al dosarului și un tabel cu 8 persoane care se găsește în volumul 5 dosar și că modul în care aceste tabele au fost cusute la dosar, respectiv separate în 2 volume, nu aduce nicio culpă intimatului reclamant. Susține că tabelele și înscrisurile pentru fiecare individ în parte au fost comunicate recurentei pârâte. La dosar există o cerere expresă din partea consilierului juridic care a ridicat al doilea exemplar al acestor înscrisuri ( fila 29 vol. I).
În ceea ce privește solicitarea recurentei, în sensul casării sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare, intimatul reclamant, prin avocat, solicită respingerea acestei cereri întrucât, odată cu modificările aduse în anul 2010, articolul 312 alineatele 4,5 și 6 din codul de procedură civilă indică foarte clar când un dosar urmează să fie trimis spre rejudecare, și anume când instanța de fond a soluționat cauza pe excepții. În cauza de față s-a soluționat cauza pe fond. Ca atare, dacă instanța ar constata, în subsidiar, încălcarea dreptului la apărare, Curtea de Apel ar admite recursul și ar rejudeca întreaga cauză. Pentru a sublinia faptul că recurentei pârâte nu i s-a încălcat dreptul la apărare, deși avea cunoștință de hotărâre și de oamenii din acel dosar, solicită a se observa înscrisurile depuse chiar la acest termen de către H., respectiv situația plăților din care rezultă pentru fiecare individ în parte din ce dosar făcea parte.
În ce privește calitatea de reprezentant a reclamantului, susține că există la dosar adeverințele emise de sindicat atât la fondul cauzei, cât și în recurs, împuternicirile depuse la fond și însușirile acțiunii, în original, actuale, ale persoanelor în numele cărora s-a formulat acțiunea, astfel că sunt îndeplinite condițiile articolului 28 din legea dialogului social. Pe fondul cauzei, arată că există o recunoaștere expresă a prevederilor contractului colectiv de muncă, însă numai pentru unele persoane care au acceptat o plată eșalonată. Depune la dosar practică judiciară. Solicită cheltuieli de judecată conform înscrisului depus la dosar.
Recurenta pârâtă, prin avocat, în replică, cu privire la încheierea convențiilor, arată că s-a convenit plata eșalonată la solicitarea și cu acordul sindicatului și că această plată a fost convenită după ieșirea din insolvență. Mai susține că, deși au înțeles să solicite integral plata, aceștia au încheiat convenții, chiar dacă dispozițiile articolului 4.110 din contractul colectiv de muncă nu stabilesc o modalitate concretă de plată.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, conform art. 260 Cod procedură civilă, urmează a amâna pronunțarea, astfel că
DISPUNE
Amână pronunțarea în cauză la 26 iunie 2014.
Pronunțată în ședința publică de la 19 Iunie 2014.
Președinte, L. C. S. | Judecător, G. F. I. | Judecător, C. M. N. |
Grefier, I. L. P. |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3197/2013)
Decizia civilă nr. 1429
Ședința publică de la 26 Iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE L. C. S.
JUDECĂTOR G. F. I.
JUDECĂTOR C. M. N.
GREFIER I. L. P.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta pârâtă . E. ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE H. SA prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL, împotriva încheierii din 29.05.2013 și a sentinței civile nr. 5555/05.06.2013, pronunțate de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. H. HIDROSIND.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, dată când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 26.06.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursului, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului București, Secția a VII-a civilă, reclamantul S. H. HIDROSIND a solicitat obligarea debitoarei . E. ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE H. SA, prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL, la plata către fiecare fost salariat al debitoarei, a drepturilor salariale compensatorii prevăzute de art. 4110 din contractul colectiv de muncă și a dobânzilor aferente drepturilor salariale compensatorii, calculate de la data încetării contractelor de individuale de muncă până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că debitoarea a intrat în procedura insolvenței în dosar nr._/3/2012 și a fost desemnat administrator judiciar Euro Insol Sprl.
Invocând necesitatea scăderii costurilor societății, administratorul judiciar a luat decizia redimensionării organigramei, prin disponibilizări colective.
Cu toate că în contractul colectiv de muncă se prevede că la desfacerea contractului individual de muncă unitatea este obligată să plătească salarii compensatorii, administratorul judiciar refuză să dea curs acestei obligații.
Cererea a fost motivată în drept în baza art. 41 din Constituție, art. 148 din Codul de Dialog Social, art. 229, art. 166 alin. 4 și art. 253 Codul Muncii.
Prin încheierea din 29.05.2013, Tribunalul a amânat pronunțarea la data de 05.06.2013.
Prin sentința civilă nr. 5555 din 05.06.2013, pronunțată de către Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă, în dosarul nr._, s-au respins excepția lipsei calității de reprezentant al SINDICATULUI H. HIDROSIND și excepția lipsei calității procesuale active a Sindicatului, respectiv excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocate de administratorul judiciar EURO INSOL SPRL, s-a admis acțiunea formulată de S. H. HIDROSIND, a fost obligată debitoarea să plătească drepturile salariale cuvenite salariaților disponibilizați conform tabelului cu acești salariați anexat cererii, iar sumele se vor actualiza cu indicele inflației până la data plății efective, a fost obligată debitoarea să plătească dobânzile aferente drepturilor salariale cuvenite calculate de la data încetării contractelor individuale de muncă și până la dată plății efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a arătat că a respins excepția lipsei calității de reprezentant și lipsa calității procesuale active a Sindicatului întrucât în cauză există un proces-verbal cu semnăturile angajaților, membri de sindicat, care abilitează sindicatul să-i reprezinte și prin urmare prevederile art. 28 alin. 2 cu privire la mandatul special de reprezentare sunt acoperite, iar în baza art. 28 alin. 3 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social, S. poate să reprezinte interesele membrilor săi în raport cu terțele persoane și implicit în justiție.
Pe fondul cauzei, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamant întrucât art. 4110 din Contractul Colectiv de Muncă impune ca la desfacerea contractului individual de muncă, din motive ce nu țin de persoana salariatului, unitatea să plătească salariatului un ajutor de concediere, în raport cu vechimea în cadrul unității.
De asemenea, în baza Notei comune încheiată între administrație și sindicat, s-a decis, în aplicarea Contractului Colectiv de Muncă, asimilarea vechimii în H., cu întreaga vechime acumulată în sistemul energetic, de către fiecare salariat.
Prin urmare, ținând seama și de prevederile art. 41 alin. 5 din Constituția României care stipulează că „dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al contractelor colective sunt garantate”, Tribunalul a obligat fostul angajator la a achita drepturile salariale cuvenite persoanelor concediate, așa cum rezultă din Contractul Colectiv de Muncă, la care se adaugă și daunele-interese așa cum au fost menționate de sindicat.
Împotriva încheierii și a sentinței civile sus menționate, la 18.07.2013, a formulat recurs pârâta . E. ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE H. SA.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, Secția a V - a Civilă, la 11.10.2013.
În motivarea recursului, recurenta a arătat, în esență, că deși acțiunea a fost înregistrată la data de 18.03.2013, până la primul termen de judecată din 17.04.2013 nu i-a fost comunicată de către instanță de fond cererea de chemare în judecată, fiind nevoită a face personal demersuri în vederea obținerii unei copii de pe aceasta pentru a putea face apărarea (în acest sens împuternicirea consilierului juridic al . efectuarea de copii xerox a cererii de chemare în judecată).
Ulterior, în perioada 17.04._13, adică între termenele de judecată, dosarul a fost inaccesibil, aflându-se la judecător în toată această perioadă pentru pronunțare și motivare cu privire la excepția de necompetență funcțională a secției a VII- a Civile, invocate de către intimată.
De asemenea menționează faptul că în dimineața zilei de 29 mai 2013, în ziua termenului de judecată, cu ocazia studierii dosarului la bară a constatat faptul că într-unul dintre cele 4 volume ale dosarului, care cuprindeau cărți de muncă conform susținerilor doamnei grefier și pe coperta cărora este scris cărți de muncă, era o cerere completatoare a cererii de chemare în judecată, prin care se suplimenta numărul reclamanților cu încă 78 de foști salariați, pe lângă cei 8 din cererea principală, cu care fusese învestită inițial instanța. Cu toate demersurile și insistențele făcute în acest sens, această cerere completatoare nu i-a fost comunicată de către instanța de judecată, nici anterior și nici la termenul de judecată din data de 29.05.2013 când s-au pus concluzii pe fond, nu a fost pusă în discuția părților, fiind astfel în imposibilitate de a face apărări față de cei 78 de foști salariați prevăzuți în cererea completatoare, necunoscând numele acestora, calitatea acestora și statutul lor față de sindicatul care a formulat cererea în numele acestora.
Argumentul pentru care instanța a respins cererea sa de comunicare a cererii completatoare a fost faptul că salariații sunt cei concediați în cadrul procedurii concedierii colective și ar trebui ca "cei de la H. să știe pe cine au concediat".
A invocat recurenta încălcarea principiului egalității părților în fața justiției, încălcarea principiului dreptului la un proces echitabil, a principiului contradictorialității și dreptului la apărare.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului S. H. Hidrosind, a susținut recurenta că niciunul dintre cei 8 foști salariați, în numele cărora a fost formulată cererea de chemare în judecată, de către S. H. Hidrosind, în calitate de reclamant, nu este membru de sindicat al acestuia.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului S. H. Hidrosind, a susținut recurenta că, calitatea de reprezentant a unei organizații sindicale se dovedește prin prezentarea unui mandat special acordat de către membrii acelui sindicat astfel cum impune art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, a dialogului social. Or, din cuprinsul mandatului prezentat în cauză nu reiese clar pentru care operațiune juridică a fost dat (respectiv pentru solicitarea de plăți compensatorii ca urmare a concedierii colective), referirile din mandat fiind făcute cu privire la acte generale de reprezentare.
Pe fondul cauzei, a solicitat recurenta respingerea acțiunii ca fiind netemeinică și nelegala, în baza prevederilor pct. 9 al art. 304 și ale art. 3041.
Cererea de acordare a plăților compensatorii formulată de S. Hidrosind în numele celor 8 foști salariați a cinci dintre sucursalele intimatei apare ca neîntemeiată ținând cont de situația specială în care s-a aflat intimata – insolvență - și de faptul că încetarea raporturilor de muncă cu reclamanții s-a dispus în temeiul art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006 a procedurii insolvenței.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9, art. 304 indice 1, art. 105 alin. 2, art. 113-116 Cod pr. civ.; art. 86 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, Legea nr. 62/2011, art. 6 pct. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 21 din Constituția României.
Intimatul S. H. Hidrosind a formulat întâmpinare în recurs, solicitând respingerea acestuia și menținerea hotărârii instanței de fond.
În ceea ce privește solicitarea recurentei, în sensul casarii sentintei și trimiterii cauzei spre rejudecare, pentru incalcarea art. 105 din C., a principului egalitatii părtilor în fata justitiei, a dreptului la aparare și a dreptului la un proces echitabil, în cazul în care s-ar constata aceste drepturi incalcate, a solicitat sa se dispună respingerea cererii de casare cu trimitere spre rejudecare, avand în vedere prevederile exprese ale art. 312 al. 4, 5 și 6 indice 1 din C..
Așadar, chiar daca se constata o incalcare a drepturilor procedurale ale debitoarei în faza fondului, prin susținerea recursului, partea în cauza are posibilitatea de a se apara corespunzător în fata instantei superioare, iar prin admiterea recursului și reținerea spre rejudecare se asigura inlaturarea oricărei vătămări ce ar fi existat în fond.
Casarea cu trimitere spre rejudecare este posibila doar în cazurile prevăzute expres de art. 312 al. 5 coroborat cu art. 312 al. 6 indice 1 din C..
A mai învederat că nu a făcut niciodata o cerere completatoare la cererea inițiala, în cadrul acestui dosar. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, ca urmare a cererii sale de obligare a debitoarei la plata drepturilor compensatorii pentru membrii sai de sindicat, fiind depuse 2 tabele. Astfel, a fost depus un tabel cu 8 persoane și un tabel cu 78 de persoane (diferența intre cele 2 tabele, fiind ca cei 8 reclamanți nu au solicitat în paralel instantei de litigii de munca și nulitatea deciziei de concediere, iar ceilalți 78 solicitaseră în paralel și desființarea deciziei de concediere).
A susținut că toți reclamanții din prezentul dosar sunt membri ai SINDICATULUI H. HIDROSIND. În aceasta calitate, fiecare dintre ei a mandatat expres S. pentru a le susține interesele în urma concedierii colective din februarie 2013 de la nivelul H.. La dosar au fost depuse aceste împuterniciri, odata cu cererea de chemare în judecata.
În ceea ce privește excepția lipsei calitatii de reprezentant, a solicitat sa fie respinsă, ca neîntemeiata, întrucât, în conformitate cu art. 28 din Codul de dialog social, organizația sindicala are dreptul de a acționa în numele membrilor sai, inclusiv de a formula acțiuni în justitie, în baza imputernicirii scrise.
Pe fond, a arătat că, deși în contractul colectiv se prevede imperativ obligația angajatorului de a achita salariaților disponibilizați, din motive ce nu țin de persoana lor, salarii compensatorii, administratorul judiciar refuza sa dea curs acestei obligații.
Întâmpinarea a fost motivată în drept în baza art. 41 din Constituție, art. 148 din Codul de Dialog Social, art. 229, art. 166 alin. 4 și art. 253 din Codul Muncii.
Curtea a încuviințat pentru ambele părți dovada cu înscrisuri, acestea fiind atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului asupra recursului, raportat la prevederile art. 304 indice 1 C. proc. civ. și prin prisma motivelor invocate, apreciază Curtea că acesta este fondat și îl va admite în consecință, conform art. 312 alin. 1 C., pentru următoarele considerente:
În cauză, reclamantul S. H. Hidrosind a formulat acțiunea în numele membrilor săi, foști salariați ai societății H., identificați prin tabel anexat cererii de chemare în judecată. În consecință, pentru soluționarea legală a acțiunii, este determinant a se stabili pentru care dintre foștii salariați disponibilizați a acționat în justiție sindicatul menționat.
Cu privire la acest aspect, se constată că la dosar există două cereri de chemare în judecată similare, exercitate de reclamantul S. H. Hidrosind în contradictoriu cu . E. Electrice în Hidrocentrale H. SA, prin administrator judiciar Euro Insol SPRL.
Cererile menționate sunt depuse una la începutul volumului 1 ( fără viza instanței ), iar cealaltă la începutul volumului 5 ( purtând viza de înregistrare la Tribunalul București, secția a VII-a civilă ), la acestea fiind atașate tabele cu membri de sindicat distincte – primul cuprinzând 78 de persoane, cel de-al doilea cu 8 persoane.
La termenul de judecată din 17.04.2013 ( fila 202, vol. 5, dosar tribunal ), S. H. Hidrosind a arătat că există două cereri de chemare în judecată cu două anexe, cu salariați diferiți, învederând instanței că s-au amestecat; de asemenea, aceeași parte a susținut că s-a produs o încurcătură la registratură, deși cererile au fost trimise în două plicuri diferite, ca două acțiuni distincte.
În ședința publică din 29.05.2013, administratorul judiciar, prin avocat, a învederat că nu i-a fost comunicată a doua cerere, respectiv că i s-a comunicat doar o acțiune, pentru cei 8 salariați, solicitând disjungerea celei de-a doua cereri. Tribunalul nu a lămurit care dintre cereri, cu tabelul aferent, a fost comunicată pârâtei și nici nu s-a pronunțat asupra solicitării de disjungere. Deși pe citativul creat pentru primul termen de judecată apare, sub semnătura consilierului juridic mențiunea „Am primit un exemplar pentru ..04.2013”, nu se poate stabili care dintre exemplare, cu tabelele anexă corespunzătoare, s-a comunicat efectiv pârâtei, aceasta formulând apărări, prin notele de ședință depuse pentru termenul următor, doar pentru 8 reclamanți, cei incluși în tabelul cu membrii de sindicat existent în volumul nr. 5.
În dispozitivul hotărârii pronunțate de prima instanță apare mențiunea că a fost obligată debitoarea să plătească drepturile salariale cuvenite salariaților disponibilizați conform tabelului cu acești salariați anexat cererii, fără însă a lămuri la care tabel se referă, având în vedere că există două tabele diferite anexate cererii, depuse la dosar. Mai mult, în volumul 6 din dosarul primei instanțe ( fila 70 ) mai apare un tabel „cu membrii sindicatului H. Hidrosind care solicită plata salariilor compensatorii conform art. 4110 din CCM al . număr de 86 persoane, dar acest tabel nu poate fi privit ca „anexat cererii”.
Judecătorul este îndatorat a hotărî numai asupra obiectului cererii deduse judecății și doar cu privire la persoanele determinate prin acțiune drept reclamanți și pârâți. D. fiind specificul cauzei, sindicatul exercitând acțiunea în numele membrilor săi, instanța avea obligația să determine limitele judecății sub aspectul cadrului procesual activ, solicitând precizări reclamantului și stabilind în mod cert, neechivoc și expres, în numele căror persoane a acționat sindicatul, acordând și posibilitatea efectivă părții adverse să se apere cu privire la toate acestea.
Lăsând nerezolvat acest aspect, tribunalul a încălcat dreptul la apărare al pârâtei și principiul egalității părților, lăsând totodată nesoluționat, cel puțin parțial, fondul pricinii, atâta vreme cât nu se poate aprecia în raport de care cerere s-a pronunțat și cu privire la care membri de sindicat, cu consecința, conform art. 312 alin. 5 C., a admiterii recursului, casării sentinței recurate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare, prima instanță va lămuri și aspectele privind calitatea procesuală activă și calitatea de reprezentant ale reclamantului, respectiv va avea în vedere cererile de renunțare la judecată depuse, ținând seama de înscrisurile anexate, inclusiv în recurs, având în vedere că asupra tuturor acestora nu se poate aprecia decât după determinarea limitelor învestirii primei instanțe sub aspectul cadrului procesual în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă . E. ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE H. SA prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL, împotriva încheierii din 29.05.2013 și a sentinței civile nr. 5555/05.06.2013, pronunțate de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant S. H. HIDROSIND.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2014.
Președinte, L. C. S. | Judecător, G. F. I. | Judecător, C. M. N. |
Grefier, I. L. P. |
Red. Jud. L.C.S.
Thred. L.C.S./A.A./2 exp./21.07.2014
Tribunalul București, Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: M. M.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 416/2014. Curtea de... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 859/2014. Curtea de... → |
|---|
