Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 32/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 32/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 67648/3/2011/a1
Dosar nr._ (Număr intern 2474/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 32
Ședința publică de la 07 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. I.
Judecător M. P.
Judecător P. P.
Grefier E.-R. L.
***********
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de creditoarea DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva Sentinței civile nr. 3960/15.04.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimații pârâți D. I. A. și N. L..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații pârâți prin avocat M. Capmarecu delegație la fila 8 dosar fond, lipsind recurenta.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că intimații au transmis prin fax concluzii scrise.
Apărătorul intimaților depune la dosar exemplarul în original al concluziilor scrise transmise prin fax și, la interpelarea instanței, precizează că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în recurs.
Intimații pârâți, prin avocat, solicită respingerea recursului conform concluziilor scrise depuse la dosar și subliniază că nu sunt îndeplinite condițiile privind atragerea răspunderii patrimoniale.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
La data de 11 decembrie 2012 creditorul bugetar Direcția G. a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 3, a înregistrat sub nr._, cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor D. I. A. și N. L. întemeiată pe art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
Prin sentința civilă nr. 3960 din 15.04.2013, Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea creditorului bugetar Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București în contradictoriu cu pârâții N. L. și D. I..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Creditoarea bugetară și-a întemeiat cererea împotriva pârâților pe dispozițiile art. 138 lit. c și d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. c) din lege. Calitatea pârâților de asociați și/sau administratori ai debitorului nu poate duce la concluzia că aceștia au săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lor, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâților nu se poate atrage dacă aceștia nu au formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâților de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, lichidatorul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 3 solicitând ca prin hotararea ce se va pronunța sa se dispună admiterea cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a pârâților D. I. A. si N. L. si obligarea acestora la suportarea pasivului societatii debitoare.
În motivare, s-a arătat că nedepunerea de către debitoare a actelor contabile, conform dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006, instituie o prezumție relativa a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre aceasta fapta si ajungerea societatii in incetare de plați. In acest sens s-a precizat si faptul ca din verificările efectuate rezulta ca reprezentanții legali ai debitoarei nu si-au indeplinit cu regularitate obligațiile declarative in sensul ca societatea nu a înregistrat situatiile financiare la organul fiscal in conformitate cu dispozițiile Codului de procedura fiscala, ale Legii nr. 31/1990 si ale legii contabilitatii.
Răspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului înregistrat de societatea debitoare este o răspundere civila delictuala speciala care intervine in situația in care faptele administratorilor au cauzat starea de insolventa
In cauza, sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c) in sensul ca reprezentanții societatii debitoare aveau obligația legala sa solicite ei insisi aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 si sa nu dispună continuarea unei activitati care ducea in mod vădit la încetarea de plăți.
Rezulta ca administratorii unei societati comerciale sunt obligați sa solicite ei insisi aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 nu numai in situatia apariției stării de incetare de plați, ci chiar in situatia in care aceasta stare este iminenta. In acest sens, pentru a evita acumularea unor noi obligații restante, legiuitorul a stabilit chiar un termen limita pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolventa.
In aceasta situatie, formularea unei cereri întemeiata pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu este o opțiune, ci o obligație pe care administratorii nu o pot incalca, iar dispozițiile art. 138 lit. c) apar ca o sancțiune aplicata administratorilor pentru incalcarea dispozițiilor art. 27 din aceeași lege.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 si 304 indice 1 Cod procedura civila, coroborate cu cele ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, si ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările si completările ulterioare.
În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate de către recurentă și față de actele și lucrările dosarului, Curtea, în unanimitate, apreciază că recursul nu este fondat și în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. îl va respinge.
Se are în vedere că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății au contribuit la ajungerea societății debitoare in stare de insolvență.
Această formă de răspundere nu izvorăște din contractul de mandat, nefiindu-i aplicabile regulile de la răspunderea contractuală, ci este o răspundere civilă delictuală, astfel că trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale acesteia, și anume: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate si culpa.
De asemenea, din conținutul alin. 1 al art. 138, reiese că trebuie îndeplinită și cerința ca faptele prevăzute de acest text de lege să fi contribuit la ajungerea debitorului in stare de insolvență.
Mai apreciază Curtea că pentru a se admite cererea de atragere a răspunderii a membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății este necesar ca persoana care formulează o asemenea cerere să dovedească săvârșirea de către aceștia a vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a-g, sarcina probei revenindu-i reclamantului, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles sa instituie o prezumție legala de vinovăție si de răspundere in sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi.
Având în vedere cele de mai sus și materialul probator administrat în cauză, Curtea apreciază că nu există elemente din care să reiasă săvârșirea de către intimați a faptelor care le sunt imputate prin cererea de atragere a răspunderii, criticile formulate de către recurentă nefiind fondate.
Cât privește fapta de la art. 138 lit. c, reține Curtea că în cauză nu există elemente care să conducă la concluzia că prin continuarea activității intimatul pârât ar fi urmărit satisfacerea unui interes personal și care ar fi fost acesta, aceasta fiind o condiție sine qua non pentru a se putea reține existența faptei imputate, criticile formulate prin motivele de recurs având doar caracter de generalități, fără a se indica elemente concrete de natură să conducă instanța la această concluzie.
De asemenea, din actele și lucrările dosarului reiese că nu este îndeplinită nici condiția existenței raportului de cauzalitate între neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85 și starea de insolvență a debitoarei, nefiind întrunite așadar elementele cumulative ale răspunderii civile delictuale.
Referitor la fapta prevăzută de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, se observă că aceasta cuprinde trei cazuri: s-a ținut o contabilitate fictivă, s-a făcut să dispară unele documente contabile sau nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, însă toate aceste cazuri au un numitor comun, respectiv prin această conduită a fost cauzată starea de insolvență a societății debitoare.
Curtea apreciază, în primul rând, că nedepunerea de către debitoare a actelor contabile, conform dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006, nu poate, ea singură, să conducă la concluzia că am fi în prezența cazului privind neținerea contabilității în conformitate cu legea, câtă vreme cauzele nedepunerii acestor documente pot fi multiple și nu se poate reține incidența prezumției simple la care se face referire în motivele de recurs.
Pe de altă parte, nu este întrunită nici cerința ca insolvența să fi fost cauzată de situația invocată de către recurenta – reclamantă, respectiv neținerea contabilității în conformitate cu legea, câtă vreme legătura de cauzalitate trebuie să fie dovedită în concret, prin arătarea și dovedirea mecanismului prin care motivul la care se face referire a condus la starea de insolvență, nefiind suficientă doar formularea unor aprecieri de ordin general.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3 împotriva sentinței civile nr. 3960/15.04.2013, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimații pârâți D. I. A. și N. L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07 ianuarie 2014.
Președinte, C. G. I. | Judecător, M. P. | Judecător, P. P. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. C.G.I.
Tehnoredactat: C.G.I
2 ex./06.02.2014
Tribunalul București – Secția a VII a Civilă
Jud. sindic: P. N.
| ← Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr.... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
