Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 26/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 26/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2014 în dosarul nr. 42302/3/2010/a1
Dosar nr._ (Număr intern 2490/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 26
Ședința publică de la 07 ianuarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. I.
Judecător M. P.
Judecător P. P.
Grefier E.-R. L.
*************
Pe rol judecarea recursului formulat de creditoarea reclamantă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr. 9594/01.10.2012, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimații pârâți C. P. C. și C. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și împrejurarea că în cauză a fost solicitată judecarea în lipsă.
Curtea, nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, făcând aplicarea art.242 Cod procedură civilă astfel cum a fost solicitată.
CURTEA,
Deliberând, reține următoarele:
La data de 12 aprilie 2012 creditorul Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, ca urmare a modificării Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prin Legea nr. 167/2010, a înregistrat sub nr._, cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor C. P. C. și C. G. întemeiată pe art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în susținerea căreia a solicitat administrarea probei cu înscrisurile de la dosarul de fond_ 10.
Tribunalul București – Secția a VII a Civilă prin sentința civilă nr. 9594 din 1.10.2012 a respins, ca neîntemeiată, cererea creditorului DGFP BUCURESTI IN REPREZENTAREA AFP SECTOR 2 - sector 2, în contradictoriu cu pârâții C. P. C. și C. G..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, creditorul și-a întemeiat cererea împotriva pârâților pe dispozițiile art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.
În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.
Or, în speță, reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. c) din lege. Calitatea pârâților de asociați și administratori ai debitorului nu poate duce la concluzia că aceștia au săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lui, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâților nu se poate atrage dacă aceștia nu au formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.
În concluzie, în speță nu ne aflam în nici una din ipotezele prevăzute de lit. c) a art. 138 din lege. Pentru aceste considerente cererea creditorului Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe creditoarea Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2 a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței comerciale atacată, în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimonială a pârâților mai sus menționați și obligarea acestora la suportarea pasivului debitoarei cu bunurile din averea personală până la achitarea integrală a obligațiilor societății.
În motivarea recursului arată că, așa cum rezultă din actele existente la dosar, obligațiile față de creditorul bugetar sunt considerabile, ceea ce dovedește neglijarea cu vinovăție a achitării la termenele legale a taxelor, impozitelor si contribuțiilor legal datorate.
În aceste condiții, legătura de cauzalitate între faptele pârâților (constând în exercitarea unui management defectuos al societății în sensul că a continuat să mai funcționeze deși pierderile din afaceri erau iminente) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor) este stabilită, și constă in dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și in condiții de legalitate a societății. Însusi faptul ca legiuitorul uzează în cuprinsul art. 138 din Legea nr. 85/2006, republicată, de verbul "a contribui" si nu de "a cauza" denotă intenția acestuia de a da valoare cauzală si acelor fapte care, deși nu au cauzat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.
Se poate concluziona că răspunderea administratorilor societății debitoare este atrasă si datorită culpei cele mai simple a acestora.
Se creeaza astfel si legătură de cauzalitate între fapta ilicită a administratorilor societății debitoare (nerespectarea dispozițiilor referitoare la ținerea evidentei contabile) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor așa cum rezultă din tabelul final al obligațiilor societății debitoare ) și constă in dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală si in condiții de legalitate a societății.
În drept, au fost invocate dispozițiile articolului 304 pct. 9 din Codul de procedura civilă coroborate cu cele ale Legii nr. 85/2006, Legii nr. 82/1991 si Legii nr. 31/1990.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezenta în fața instanței pentru a invoca apărări și nu au formulat întâmpinare.
Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate de către recurentă și față de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul nu este fondat și în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. îl va respinge.
Se are în vedere că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății au contribuit la ajungerea societății debitoare in stare de insolvență.
Această formă de răspundere nu izvorăște din contractul de mandat, nefiindu-i aplicabile regulile de la răspunderea contractuală, ci este o răspundere civilă delictuală, astfel că trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale acesteia, și anume: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate si culpa.
De asemenea, din conținutul alin. 1 al art. 138, reiese că trebuie îndeplinită și cerința ca faptele prevăzute de acest text de lege să fi contribuit la ajungerea debitorului in stare de insolvență.
Mai apreciază Curtea că pentru a se admite cererea de atragere a răspunderii a membrilor organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății este necesar ca persoana care formulează o asemenea cerere să dovedească săvârșirea de către aceștia a vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a-g, sarcina probei revenindu-i reclamantului, câtă vreme legiuitorul nu a înțeles sa instituie o prezumție legala de vinovăție si de răspundere in sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi.
Având în vedere cele de mai sus și materialul probator administrat în cauză, Curtea apreciază că nu există elemente din care să reiasă săvârșirea de către intimați a faptelor care le sunt imputate prin cererea de atragere a răspunderii, criticile formulate de către recurentă nefiind fondate.
Se reține Curtea că în cauză nu există elemente care să conducă la concluzia că prin continuarea activității intimații pârâți ar fi urmărit satisfacerea unui interes personal și care ar fi fost acesta, aceasta fiind o condiție sine qua non pentru a se putea reține existența faptei imputate, criticile formulate prin motivele de recurs având doar caracter de generalități, fără a se indica elemente concrete de natură să conducă instanța la această concluzie.
De asemenea, din actele și lucrările dosarului reiese că nu este îndeplinită nici condiția existenței raportului de cauzalitate între neîndeplinirea obligației prevăzute de art. 27 alin. 1 din Legea nr. 85 și starea de insolvență a debitoarei, nefiind întrunite așadar elementele cumulative ale răspunderii civile delictuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de creditoarea reclamantă DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr. 9594/01.10.2012, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimații pârâți C. P. C. și C. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 ianuarie 2014.
Președinte, C. G. I. | Judecător, M. P. | Judecător, P. P. |
Grefier, E.-R. L. |
Red.Jud. C.G.I.
Tehnored.C.G.I.
2 ex./06.02.2014
Tribunalul București – Secția a VII a Civilă
Judecător sindic: P. N.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 813/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
