Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1368/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1368/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-06-2014 în dosarul nr. 1688/93/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1368
Ședința publică de la 13 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. Z.
JUDECĂTOR D. V.
JUDECĂTOR D. M.
GREFIER A.-G. S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.514 din 11 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. G..
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata prin avocat D. Hurchi, cu împuternicire avocațială nr._/2014, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar a fost depusă prin Serviciul Registratură din partea intimatei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea constată că întâmpinarea a fost depusă cu respectarea termenului procedural.
Intimata prin avocat arată că alte cereri prealabile nu mai are de formulat și nici probe noi de propus.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și nici probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, pentru considerentele exprimate pe larg în cuprinsul întâmpinării.
Susține că acțiunea a fost depusă după încheierea procedurii insolvenței, iar, potrivit dispozițiilor art.136 din legea insolvenței, societatea debitoare a fost descărcată de sarcini, comitetul creditorilor având posibilitatea de a declanșa acțiunea.
Curtea retine cauza in pronuntare.
CURTEA
Deliberand, retine urmatoarele:
Prin sentința civila nr.514 din 11 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, s-a respins ca inadmisibila cererea formulată de reclamanta DIRECTIA GENERALA REGIONALĂ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI in reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDETENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV de atragere a raspunderii patrimoniale a paratei M. G..
In motivare, s-a retinut ca, prin sentința civilă nr.1795/25.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov, s-a dispus, în temeiul disp. art.131/Legea nr.85/2006, închiderea procedurii insolvenței deschisă împotriva debitorului ..
Potrivit disp. art.136/Legea nr.85/2006 „Prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.”
Având în vedere că acțiunea privind atragerea răspunderii patrimoniale a fost depusă de creditorul D.G.F.P. Ilfov pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 02.10.2013 (data poștei), după ce a fost închisă procedura insolvenței împotriva debitorului ., instanța a apreciat că, față de dispozițiile art.136/Legea nr.85/2006, acesta este inadmisibilă.
Caracterul extinctiv al închiderii procedurii pentru orice alte cereri în legătură cu procedura, inclusiv pentru cererea de atragere a răspunderii patrimoniale este justificat de necesitatea asigurării securității raporturilor juridice.
A considera altfel ar însemna ca o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale să fie depusă oricând după închiderea procedurii insolvenței, în interior termenului de prescripție prevazut de art.139/Legea nr.85/2006, fapt inacceptabil având în vedere că prin art.136/Legea nr.85/2006 legiuitorul a intenționat să stabilească un moment limită pentru depunerea cererilor în legătură cu procedura insolvenței.
Față de cele reținute mai sus, instanța a argumentat că nu se mai impune analizarea pe fond a îndeplinirii condițiile privind atragerea răspunderi patrimoniale a pârâților, întemeiată pe dis part.138 alin.1 lit.c și d/Legea nr.85/2006.
La data de 18.04.2014, Direcția G. Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului Bucuresti in reprezentarea Administrației Judetene a Finanțelor Publice Ilfov a formulat recurs împotriva Sentinței Civile nr. 514 din 11 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, prin care solicita admiterea recursului, casarea sentinței recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivare, se arata ca hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
In fapt, prin sentința civila 141/23.01.2013, pronunțata de Tribunalul Ilfov - Secția Civila in dosarul nr._ 12, s-a dispus deschiderea procedurii de faliment impotriva debitoarei S.C. CONSTRUCȚII STYL S.R.L. având CUI_.
Prin Sentința nr. 1795/25.06.2013, Tribunalul Ilfov a dispus închiderea procedurii de insolventei impotriva debitoarei, reținând ca aceasta nu are bunuri in patrimoniu iar continuarea procedurii nu se justifica.
In data de 30.09.2013, Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București, in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, în calitate de creditor, a formulat cerere de atragere a răspunderii personale patrimoniale in temeiul art. 138 lit. c si d) din Legea nr. 85/2006, solicitând ca pasivul societății debitoare astfel cum a fost stabilit în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, să fie suportat de către administratorul societății debitoare, M. G., cu domiciliul in Clinceni, ., județul Ilfov,
Prin sentința civila nr. 514/11.02.2014 instanța a respins ca inadmisibila cererea formulata de Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, in reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov.
Considera ca hotărârea instanței de fond este netemeinica si nelegala fiind data cu încălcarea si aplicarea greșita a legii (art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civila), instanța de recurs urmând a examina cauza sub toate aspectele, nefiind limitata la motivele de casare prevăzute la art. 304 Cod Procedura Civila, deoarece privesc hotărâri care potrivit legii nu pot fi atacate cu apel (art. 304 ind. 1 Cod Procedura Civila).
Astfel, in motivarea hotărârii, instanța de fond a considerat ca acțiunea având ca obiect răspunderea patrimoniala a administratorilor societății debitoare trebuie formulata in cadrul procedurii prevăzute de legea insolventei.
Apreciaza ca, in mod greșit, instanța a respins ca inadmisibila cererea formulata de instituție după închiderea procedurii falimentului, intrucat închiderea unei proceduri de lichidare judiciara are efectul descărcării de obligații a debitorului si de îndatoriri a lichidatorului judiciar, cu privire la procedura, si nu cu privire la răspunderea reglementata de art 138 din Legea 85/2006.
Totodată, arăta ca, potrivit dispozițiilor prevăzute de art 139 din Legea nr. 85/2006, acțiunea prevăzuta la art 138 se prescrie in termen de 3 ani. Prescripția incepe sa curgă de la data la care a fost cunoscuta sau trebuia cunoscuta persoana care a cauzat apariția stării de insolventa, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii,
In aceste condiții, se constata ca acțiunea înaintata de instituție a fost formulata înlăuntrul acestui termen.
De asemenea, fata de argumentul reținut in motivarea hotărârii, potrivit căruia acțiunea de atragere a răspunderii personale patrimoniale trebuie exercitată în cadrul procedurii insolventei întrucat altfel ar însemna ca o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale sa fie depusa oricând dupa închiderea procedurii, in interiorul termenului prevăzut de art 139, iar o astfel de concluzie este inacceptabila fata de art 136 din lege care stabilește un moment limita pentru depunerea cererilor in legătura cu procedura insolventei, arăta ca Legea nr. 85/2006 nu condiționează formularea acestei acțiuni inainte de inchiderea procedurii, scopul acesteia putând fi atins si dupa inchiderea procedurii mai ales ca cererile întemeiate pe aceste dispoziții se judeca separat de dosarul de fond conform art 138 alin (5) din aceeași lege.
Având in vedere cele precizate, se sustine ca, in mod greșit, instanța de judecata a respins ca inadmisibila cererea formulata de instituție, intrucat acțiunea isi poate realiza scopul si dupa inchiderea procedurii conform art 142 din legea 85/2006.
In drept, se invoca dispozițiile art. 299 si urm din Codul de procedura civila, art 138 lit d, art 139 si urm. din lgea nr 85/2006.
Recurenta solicită judecarea cauzei în lipsă.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru in conformitate cu art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru (modificata si completata), precum si de plata timbrului judiciar in conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata a depus intampinare, la data de 05.06.2014, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In motivare, se arata ca, în mod corect, instanța de fond a statuat că acțiunea promovată de recurentă este depusă după închiderea procedurii de insolvență, iar prin raportare la art.136 din Legea nr.85/2006 acțiunea apare ca inadmisibilă.
O altă interpretare dată textului de lege indicat ar presupune încălcarea securității raporturilor juridice, sens în care ar însemna că o cerere de atragere a răspunderii patrimoniale ar putea fi depusă oricând după închiderea procedurii insolvenței.
Este evident că legiuitorul a înțeles să stabilească un moment limită pentru depunerea cererilor de atragere a răspunderii și doar în cadrul procedurii, acordând chiar posibilitatea comitetului creditorilor de a solicita judecătorului sindic autorizarea introducerii unei atari acțiuni, în condițiile în care administratorul judiciar sau lichidatorul nu a indicat persoana culpabilă în conformitate cu dispozițiile alin.3 ale art.138 din legea insolvenței; ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Concomitent, în mod corect, instanța de fond a făcut o aplicare și interpretare judicioasă a legii atunci când a statuat că o cerere de atragere a răspunderii se poate depune doar în cadrul procedurii, întrucât art.136 din legea insolvenței prevede expres ca, prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire ia procedură, debitor și averea iui, creditori. Titulari de garanții, acționari sau asociați".
În drept, se invoca art.308 alin.2 rap la art. 115-118 C.proc.civ.
Se solicita judecata în lipsă.
Curtea nu a administrat probe noi, nefiind depuse.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art 304¹ Cod Pr Civ (1865), Curtea apreciază nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
In esenta, instanta de fond a apreciat ca inadmisibila cererea de atragere a raspunderii patrimoniale, dat fiind faptul ca actiunea a fost formulata dupa inchiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei ..
Art 136 din Legea nr 85/2006 prevede ca, prin închiderea procedurii, judecătorul-sindic, administratorul/lichidatorul și toate persoanele care i-au asistat sunt descărcați de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați. De asemenea, art. 137 alin 1 statueza ca, prin închiderea procedurii de faliment, debitorul persoană fizică va fi descărcat de obligațiile pe care le avea înainte de . sub rezerva de a nu fi găsit vinovat de bancrută frauduloasă sau de plăți ori transferuri frauduloase. Conform art 140 din acelasi act normativ, sumele depuse potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, plății creanțelor potrivit programului de plăți, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului.
Din interpretarea coroborata a acestor texte, rezulta ca actiunea in atragerea raspunderii personale a membrilor organelor de conducere a societatii falite poate fi introdusa pana la finalizarea procedurii, intrucat, dupa inchiderea acesteia, nu mai exista cadrul procedural pentru solutionarea respectivei cereri. Atat timp cat sumele acordate intra in patrimoniul debitoarei, urmand ca toti creditorii sa se indestuleze, distribuirea trebuie facuta de administrator/lichidator, insa atributiile acestuia au incetat dupa pronuntarea sentintei de inchidere a procedurii.
Sustinerea recurentei in sensul ca actiunea a fost introdusa cu respectarea termenului de prescriptie prevazut de art 139 din Legea nr 85/2006 nu are relevanta sub aspectul analizat, intrucat, in speta, nu s-a pus problema incalcarii termenului de prescriptie. Aceste text este o norma speciala in raport cu cea care reglementeaza prescriptia dreptului material la actiunea in raspundere delictuala de drept comun, legiuitorul intelegand sa disciplineze institutia raspunderii patrimoniale a membrilor din conducerea societatii in privinta termenului de introducere a actiunii, in situatia in care procedura insolventei se intinde pe o durata foarte mare de timp.
De asemenea, nici asertiunea in sensul ca legea nr 85/2006 nu conditioneaza formularea actiunii inainte de inchiderea procedurii, scopul acesteia putand fi atins si dupa inchiderea procedurii, avand in vedere mai ales faptul că cererea se judeca separat, nu reprezinta un argument in favoarea tezei recurentei, intrucat solutionarea separata este o chestiune de buna administrare a justitiei.
Chiar daca nu exista o dispozitie expresa care sa stipuleze obligatia de introducere a actiunii in cursul derularii procedurii, din interpretarea coroborata a articolelor mai sus enuntate rezulta acest aspect.
In aceste conditii, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV împotriva sentinței civile nr.514 din 11 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata M. G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 13.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. L. Z. D. V. D. M.
Grefier,
A.-G. S.
Red.Jud.AMLZ/15.07.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul Ilfov – Secția Civilă
Președinte – Judecător-sindic: R. N.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1323/2014. Curtea de... → |
|---|
