Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1147/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1147/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 18770/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2466/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1147/2014
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-SPERANȚA C.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței Civile nr. 6959/09.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât B. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 Noul Cod de procedură civilă motiv pentru care reține cauza spre soluționare
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 6959/9.09.2014 Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta D.G.R.F.P. BUCUREȘTI – în reprezentarea AFP Sector 4, privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului B. D..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta-creditoarea nu a făcut proba principalei condiții de existență a acestei fapte, și anume că pârâtul, cunoscând dificultățile financiare ale societății și creșterea pasivului acesteia, ar fi dispus cu rea-credință și în interes personal continuarea activității comerciale a debitoarei.
Reclamanta nu a precizat și dovedit care au fost acele acte și operațiuni dispuse de pârât în cursul activității societății, din care să rezulte interesul vădit al acestuia de a-și procura foloase sub acoperirea societăți.
De asemenea, reclamanta nu a probat împrejurarea că presupusele fapte săvârșite de pârât ar fi cauzat în mod nemijlocit starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr._, din 10.10.2014.
Recurenta a susținut că instanța de fond a procedat la soluționarea cererii cu interpretarea greșită a legii, respingând în mod greșit cererea ca rămasă fără obiect.
A susținut apelanta că dispozițiile art. 138 lit. c reprezintă o sancțiune aplicată administratorului care a încălcat dispoziții imperative ale legii, interesul acestuia fiind prezumat, datorită faptului că mandatul său este unul comercial, prezumat a fi oneros.
De asemenea, responsabilitatea pentru încălcarea obligațiilor legale la bugetul de stat revine administratorului debitoarei, față de prevederile art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, culpa acestuia fiind atât delictuală, cât și contractuală, primând calitatea de mandatar a reprezentantului societății.
Cât privește legătura de cauzalitate, singurul rezultat, previzibil, al acestei atitudini de dezinteres față de prevederile legale ce guvernează și reglementează desfășurarea activității unei societăți comerciale este falimentul acelei societăți comerciale, raportul de cauzalitate existând între faptele culpabile ale administratorului ce constau în neîndeplinirea obligațiilor legale și prejudiciul creat creditorilor prin ..
În drept, art. 466 și următoarele Noul Cod de Procedură Civilă.
Intimatul pârât B. D. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca neîntemeiat.
Nu au fost solicitate probe în apel.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 479 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, constată nefondat apelul pentru considerentele ce succed:
Situația premisă a antrenării răspunderii patrimoniale, respectiv aceea ca pârâtul să fi cauzat, prin fapta proprie, starea de insolvență a societății debitoare . SRL nu este incidentă, atâta vreme cât din raportul prevăzut de art. 59 alin. 1 din Legea nr.85/2006 rezultă că ajungerea debitoarei în această stare „este consecința factorilor economici externi societății și nu poate fi imputată niciunei persoane din conducere”.
Pentru antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului, așa cum corect a reținut prima instanță, este necesară întrunirea condițiilor privind răspunderea civilă delictuală, în sensul de a fi probată existența legăturii de cauzalitate între faptele pretins săvârșite de către pârât și prejudiciul pretins (art. 998-999 Cod civil).
În această privință Curtea reține că prin Raportul prevăzut de art. 59 din Legea nr.85/2006, depus la 14.02.2014 (F. 61-79, dosar T.B. nr._ 13), administratorul judiciar a menționat expres că „societatea debitoare a pus la dispoziția administratorului judiciar documentele prevăzute de art. 28 alin. 1 din lege”, precum și că „societatea are o evidență contabilă analitică pentru identificarea clienților, a întocmit și depus la Administrația Financiară situațiile contabile semestriale și anuale, cât și declarațiile fiscale (…) Societatea are departament financiar-contabil și personal calificat angajat pentru activitatea contabilă și contabilitatea este ținută cu ajutorul tehnicii de calcul, fiind utilizat un program de contabilitate.
Evidența contabilă corespunde cu cea sintetică, existând posibilitatea verificării acesteia”.
Administratorul judiciar a concluzionat, față de cele reținute că nu s-au sesizat aspecte care să facă aplicabil în speță art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006.
De asemenea, administratorul judiciar a constatat, cât privește incidența art. 138 alin. 1 lit. c din lege că nu a identificat operațiuni în care acest text delege să aibă incidență.
Mai mult, din calculul și analiza principalilor indicatori economico-financiari, administratorul judiciar a constatat că societatea debitoare nu avea capacitatea să-și asigure autonomie și independență financiară, dar a făcut eforturi de redresare, acestea fiind regăsite în variațiile mari de indicatori de activitate și a indicatorilor de gestiune, observându-se diferența pe trend ascendent în anii 2011-2012 față de anul 2010.
În acest context, așa cum corect a apreciat instanța de fond, apelanta reclamantă era obligată să probeze în mod cert, concret, săvârșirea de către intimatul pârât B. D. a faptelor prevăzute de art. 138 lit. c și d din Legea insolvenței, și nu să se limiteze la simple afirmații pur teoretice asupra răspunderii administratorului statutar al societății debitoare.
De asemenea, afirmațiile apelantei cu privire la presupusele fapte săvârșite de către intimatul pârât sunt contrazise, după cum am menționat, de constatările administratorului judiciar efectuate prin Raportul întocmit în conformitate cu art. 59 din lege.
Astfel, apelanta reclamantă susține în mod total neîntemeiat că societatea debitoare nu a depus la dosarul cauzei actele prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței, încălcând astfel dispozițiile exprese ale art. 35 din lege, nedepunerea documentelor financiar contabile punând lichidatorul judiciar în imposibilitatea de a verifica modalitatea de înregistrare a evidențelor contabile, legalitatea acestora, înstrăinarea bunurilor, cauzele concrete care au dus la încetarea de plăți și constituie o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea și a legăturii de cauzalitate dintre această faptă și ajungerea societății în încetare de plăți (F. 3-4 dos. T.B., nr._ ).
A susținut apelanta că din verificările efectuate rezultă că reprezentanții legali ai debitoarei nu și-au îndeplinit cu regularitate obligațiile declarative în sensul că societatea nu a înregistrat situațiile financiare la organul fiscal în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură fiscală, ale Legii nr. 31/1990 și ale Legii contabilității”.
Este evident că toate aceste afirmații ale apelantei reclamante contravin flagrant realității, astfel cum aceasta rezultă din înscrisurile dosarului de insolvență și este consemnată prin rapoartele întocmite de către administratorul/lichidatorului judiciar al debitoarei, rapoarte ce au fost aduse la cunoștința creditorilor, potrivit dovezilor aflate la dosar.
Nici prin motivele de apel creditoarea nu probează în vreun fel afirmațiile făcute în fondul cauzei, după cum nu aduce nici o critică concretă de nelegalitate hotărârii pronunțată de instanța de fond, cererea de apel fiind o reiterare parțială a cererii formulate în fața instanței de fond, așa zisele motive de apel fiind de fapt simple afirmații generice, lipsite de substanță și nesusținute de probatoriul administrat în dosarul de insolvență sau în cel de atragere a răspunderii patrimoniale.
Din aceste afirmații rezultă, astfel cum, corect apreciază intimatul pârât, că cererea de apel este străină de cauză, atâta timp cât apelanta critică hotărârea atacată deoarece „în mod greșit instanța a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată (…)” (F.4-5, dosar C.A.B.).
Curtea constată că hotărârea tribunalului este legală și temeinică, neexistând motive care să conducă la reformarea acesteia, apelul fiind nefondat.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, art. 480 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în sector 2, București, . împotriva Sentinței Civile nr. 6959/09.09.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât B. D., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4 .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, 24.11.2014.
Președinte, M.-SPERANȚA C. | Judecător, G. G. | |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. M.S.C.
Tehnored.A.A.
4 ex./2.12.2014
.>
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: C. C.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1148/2014. Curtea de... | Procedura insolvenţei – societăţi de asigurare. Decizia nr.... → |
|---|
