Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1070/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1070/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 1764/3/2011/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 122/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1070
Ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Judecător M. H.
Grefier C. M.
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs, formulată de recurentul reclamant AH&CO E. I. SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . G. SRL împotriva sentinței civile nr.7478/24.09.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. N..
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 16.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 23.04.2014 și apoi la 30.04.2014, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instanțe la data de 27.01.2012 reclamantul AH & CO E. I. SPRL a solicitat, ca pasivul debitorului rămas neacoperit să fie suportat de către pârâtul D. N. invocând incidenta art.138 lit. a,d și e din Legea nr.85/2006.
In motivare reclamantul în calitate de lichidator judiciar a menționat că din documentele avute la dispoziție, rezulta ca in perioada 19.08.2008-pana la deschiderea procedurii de insolventa, administratorul statutar al societății cu puteri depline a fost dl D. N. care este si unul dintre asociații acesteia.
Din analiza tuturor documentelor pe care le-a avut la dispoziție rezulta următoarele:
1) In perioada 2008-2010 administratorul debitoarei D. N. a înstrăinat un număr de 6 autoturisme, proprietatea societății, trei dintre acestea, la un preț pe care îl apreciem ca fiind inferior valorii de piața, prețul obținut neacoperind nici măcar valoarea neamortizata a autoturismelor.
Astfel:
a)autoturismul, autoutilitara VW LT 35/WV1ZZZ2DZ1H031867 a fost achiziționată de societatea debitoare la data de 23.07.2008 cu prețul de_ lei si a fost vânduta la data de 23.03.2010 cu prețul de_ lei, astfel cum rezulta din facturile2158/23.07.2008,1040/23.03.2010 iar valoarea neamortizata este de_ lei, astfel cum rezulta din calculul anexat adresei nr.1237/21.11.2011.
b)autoturismul de teren BMW7WBAFA11000LT57220V a fost achiziționat de societatea debitoare la data de 04.09.2008 cu prețul de_ lei si a fost vândut la data de 26.02.2010 cu prețul de_.06 lei. astfel cum rezulta din facturile_/04.09.2008. 1017/26.02.2010 iar valoarea neamortizata este de_,94 lei, astfel cum rezulta din calculul amintit mai sus;
c) autoturismul marca Hyundai Tucson/KMHJN81VP7U714212 a fost achiziționat de societatea debitoare la data de 16.04.2006 cu prețul de_,18 euro (_,46 lei) si a fost vândut la data de 17.02.2010 cu prețul de_ lei (5830,33 euro), astfel cum rezulta din facturile_/16.04.2008,1010/17.02.2010 iar valoarea neamortizata este de_,84 lei, astfel cum rezulta din calculul amintit mai sus, defavorizând societatea in favoarea acestor persoane .
La data vânzării . G. SRL înregistra debite restante către creditorii sai persoane juridice private cat si către bugetul de stat, astfel cum rezulta din bilanțul la data de 31.12.2009 balanța la data de 31.12.2009, 30.06.2010 si din declarațiile de creanța depuse la dosarul cauzei (vezi Banca Transilvania, Administrația finanțelor publice sector 5, Auto Imob Leasing IFN SA,. SA,etc). Prin vânzarea acestor autovehicule la aceste preturi s-a reușit scoaterea acestora de la urmărirea creditorilor, având in vedere ca la data de 22.09.2010 a fost pus sechestru, de către Administrația finanțelor publice sector 5, pe utilajele debitoarei, pentru titluri executorii emise in anii 2009,2010, dar nu s-a mai putut pune si pe autoturisme întrucât ieșiseră din patrimoniu.
Prin aceasta administratorul debitoarei a săvârșit fapta prevăzuta la art.138 lit a) din Legea nr.85/2006
2) A folosit bunurile societăților de leasing si nu le-a restituit după rezilierea contractelor, astfel cum rezulta din actele anexate la declarațiile de creanța ale Auto Imob Leasing IFN SA,. SA ,adresa nr._/08.12.2011.
Debitoarea a contractat mai multe autoturisme, in leasing, astfel cum rezulta din contractele de leasing depuse la dosarul de fond, nu a achitat ratele conform obligațiilor contractuale astfel ca societățile de leasing au transmis debitoarei prin administratorul statutar notificări de reziliere a contractelor solicitând totodată restituirea/reposesia autoturismelor. P. in prezent aceste autoturisme nu au fost predate nici lichidatorului judiciar nici societăților proprietare ale acestora.
3) In perioada 09.12._11 administratorul debitoarei, D. N. a dispus plata dividendelor pe anii 2005,2006,2007,2008,2009 către asociați, astfel cum rezulta din registrele de casa întocmite pentru perioada menționata, pentru perioade pentru care dreptul era prescris(2005-2007), in condițiile in care societatea avea datorii către bugetul de stat si către alti creditori pe de o parte, iar pe de alta parte majorând pasivul cu impozitul asupra dividendelor, neachitat si acesta. La data de 30.11.2010 conform evidentelor puse la dispoziție de către debitoare in casieria societății ar fi trebuit sa existe suma de 609.034,34 lei.
In mod inexplicabil administratorul debitoarei are acești bani in casierie, nu achita timp de 4-5 ani dividende si cu 90-40 de zile înainte de deschiderea procedurii, achita aceste dividende si nu achita obligațiile către creditori.
Dupa efectuarea acestor „plati" in casieria societății la 21.01.2011 mai figura suma de_,11 lei iar la 28.02.2011 suma de 18.318,67 lei.
Prin aceasta activitate administratorul debitoarei a săvârșit fapta prevăzuta la art .138 lit a) din legea nr.85/2006.
4) Nu a luat masuri ca sumele achitate de debitorii societății sa fie înregistrate in contabilitate, astfel ca activul debitoarei, înscris in evidentele contabile, nu reflecta realitatea, ceea ce constituie fapta prevăzuta la art.138 lit d) din legea nr.85/2006. Astfel, a solicitat administratorului debitoarei lista debitorilor societății împreuna cu actele doveditoare pentru a încerca recuperarea sumelor datorate de aceștia.
5) O proasta gestionare a bunurilor societății,o parte din acestea fiind înlocuite cu altele de o valoare mai mica, astfel ca Ia inventarierea efectuata dupa deschiderea procedurii de faliment, au fost găsite lipsuri si plusuri atât in ceea ce privesc utilaje, inclusiv cele puse sub sechestru, cat si in ceea ce privesc materiile prime, materialele, produsele finite, astfel cum rezulta din listele de inventar.
Lichidatorul judiciar susține că a solicitat explicații administratorului statutar, arătând ca in lipsa oricăror explicații se va proceda la imputarea minusurilor si înscrierea in contabilitate a plusurilor, astfel cum prevăd normele contabile.
Administratorul statutar nu a dat nici un fel de explicații la solicitările scrise si verbale, astfel încât consideră ca au fost săvârșite faptele prevăzute la art.138 lit.e) din legea nr.85/2006.
Prin sentința civilă nr.7478/24.09.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată împotriva pârâtului D. N..
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Simpla indicare a faptei astfel cum este prevăzuta de art.138 al.1 lit. a din lege nu este suficientă, trebuind să se arate și să se probeze care sunt bunurile/creditele ce au fost folosite și cum au fost folosite acestea în fapt, pentru a putea determina astfel scopul utilizării lor.
D. constatarea faptului ca debitorul avea înregistrate in contabilitate anumite active imobilizate/ stocuri/disponibilități bănești/creanțe nu duce in mod automat la concluzia că acestea au fost însușite de administrator, in lipsa probării efective a acestui aspect. Este necesar sa se probeze in concret care active imobilizate/stocuri/disponibilități bănești/creanțe au fost folosite, cum au fost folosite acestea in fapt si cine a folosit in aceste bunuri, pentru a putea determina astfel scopul utilizării lor.
Din Raportul întocmit potrivit prevederilor art. 59 din legea 85/2006 privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență (f.111 și urm. dosar) rezultă că începând cu anul 2009 pe fondul crizei economice instalate, nivelul comenzilor a scăzut iar în anul 2010 nivelul acestora s-a redus la 10% față de 2008. Societatea nu a mai asigurat fondurile necesare finanțării activității, a înregistrat un dezechilibru major între cheltuieli și venituri astfel că începând cu 01.06.2010 societatea a încetat activitatea, a redus și concediat personalul însă nu și-a declarat falimentul.
În perioada 2008-2010 au fost vândute mai multe autoturisme la valoarea contabilă și au fost cedate contractele de leasing. Pe de altă parte debitorul are calitatea de utilizator în două contracte de leasing privind două autoturisme pentru care nu au fost achitate ratele de leasing și care nu au fost predate nici proprietarului nici administratorul judiciar. Din declarațiile verbale ale administratorul statutar a rezultat că pentru acestea există dosare de cercetare penală .
Din balanța întocmită la 28.02.2011 se constată că au fost achitate dividende aferente anilor 2005, 2008 și 2009 în sumă de_,12 lei iar în casieria societății figura suma de_,67 lei.
Prin reglementările din art.138 din Legea nr.85/2006 legiuitorul nu a interes sa instituie o prezumție legala de vinovatei si de răspundere, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar după administrarea de dovezi care sa conducă la concluzia ca, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societarii in stare de insolenta.
Este necesar sa se probeze in concret care creanțe nu au fost recuperate si cine a beneficiat de aceste sume de bani.
Ca atare, judecătorul-sindic constată că nu s-a probat fapta ilicita, formularea unor afirmații generice sau presupuneri nefiind de natura să suplinească dovedirea în concret a faptei ilicite.
Referitor la fapta prevăzuta de art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, judecătorul sindic retine că derularea unei activitatea economice este un aspect normal din timpul funcționarii unei societatea comerciale, in cadrul căreia diversele raporturi contractuale sunt reglementate de contracte comerciale.
Nu a fost indicată in concret nicio acțiune sau fapta care ar conduce la concluzia că pârâtul a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plați. Faptul că nu s-a formulat cerere de deschidere a procedurii la data la care a apărut starea de insolvență, aceasta împrejurare nu poate echivala cu incidența ipotezei reglementată de art.138 lit.c si nu poate conduce, prin ea însăși, la angajarea răspunderii patrimoniale.
În ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, nu s-a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Referitor la fapta prevăzuta de art.138 lit.e din Legea nr.85/2006, aceasta cuprinde două ipoteze: s-a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice sau s-a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Din balanța întocmită la 28.02.2011 se constată că au fost achitate dividende aferente anilor 2005, 2008 și 2009 în sumă de_,12 lei iar în casieria societății figurează suma de_,67 lei.
S-a solicitat administratorului statutar să depună în bancă suma de_,67 lei însă acesta nu s-a conformat, suma fiind considerată lipsă. Astfel lichidatorul judiciar a concluzionat că se poate presupune că aceste sume nu au existat în fapt în casierie și că de-a lungul anilor au fost efectuate cheltuieli pentru care nu au existat documente justificative motiv pentru care disponibilul din casierie nu a fost diminuat, iar plata dividendelor s-a efectuat doar scriptic.
Lichidatorul judiciar a arătat că debitorul figurează cu două autoturisme în leasing ce nu au fost găsite la debitoare, dar tot el a afirmat că există dosar penale cu privire la acestea cu nr. 2258/P/2011.
D. constatarea faptului că debitorul avea înregistrate in contabilitate anumite active imobilizate/stocuri/disponibilități bănești/creanțe nu duce in mod automat la concluzia ca acestea au fost deturnate sau ascunse de administrator, in lipsa probării efective a acestui aspect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, lichidatorul judiciar AH&CO E. I. SPRL apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Instanta nu a apreciat corect faptele si probele deduse judecații pronunțând o hotarare nelegala si netemeinica întrucât fostul administrator statutar al debitoarei, d-l D. N., se face vinovat pentru starea de insolventa a debitoarei întrucât a savarsit faptele prevăzute la art. 138 literele a),d) si e) din legea nr.85 /2006 rep. astfel cum rezulta din documentele de la dosarul cauzei .
Astfel:
1)In perioada 2008-2010 administratorul debitoarei D. N. a înstrăinat un număr de 6 autoturisme, proprietatea societații, trei dintre acestea, la un pret pe care îl apreciază ca fiind inferior valorii de piața, astfel cum rezulta din documentele depuse la dosarul cauzei, prețul obținut neacoperind nici măcar valoarea neamortizata a autoturismelor, delavorizand societatea in favoarea acestor persoane, in felul acesta defavorizând si creditorii care nu si-au mai putut incasa creanțele din vanzarea acestora. Prin aceasta administratorul debitoarei a savarsit fapta prevăzută la art. 138 Iit a) din Legea nr.85/2006.
2)In perioada 09.12.2010-21.0 1.2011 administratorul debitoarei D. N. a dispus plata dividentelor pe anii 2005,2006,2007,2008,2009 către asociați, astlel cum rezulta din registrele de casa intocmite pentru perioada mentionata, pentru perioade pentru care dreptul era prescris (2005-2007), in condițiile in care societatea avea datorii către bugetul de stat si catre alti creditori pe de o parte, iar pe de alta parte majorand pasivul cu impozitul asupra dividentelor, neachitat si acesta. La data de 30.11.2010 conform evidentelor puse la dispoziție de către debitoare in casieria societatii ar fi trebuit sa existe suma de 609.034,34 lei, suma pe care administratorul statutar a"distribuit-o" pe dividente.
Prin aceasta activitate administratorul debitoarei a savarsit fapta prevăzută la art .138 lit a) din legea nr.85 2006.
3)O proasta gestionare a bunurilor societății, o parte din acestea fiind inlocuite cu altele de o valoare mai mică, astfel ca la inventarierea efectuata dupa deschiderea procedurii de faliment, au fost găsite lipsuri si plusuri atat in ceea ce privesc utilaje, inclusiv cele puse sub sechestru, cat si in ceea ce privesc materiile prime, materialele, produsele finite, astfel cum rezulta din listele de inventar.
4)Nu a luat masuri ca sumele achitate de debitorii societatii sa fie inregistrate in contabilitate, astfel ca activul debitoarei, inscris in evidentele contabile, nu reflecta realitatea, ceea ce constitue fapta prevăzută la art. 138 lit d) din legea nr.85/2006. Raportul de cauzalitate consta in nerespectarea si neaplicarea legii precum si ale obligațiilor rezultate din mandatul administratorului, savarsirea de către numitul D. N. a faptelor incriminate de art.85/2006 si prejudiciul creat creditorilor.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate și având în vedere dispozițiile articolului 3041 Cod procedură civilă potrivit cu care instanța va examina cauza sub toate aspectele, urmează să admită recursul declarat pentru următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului nr._ al Tribunalului București Secția a VI-a Civilă (vol. I) se constată că la filele 111 și următoarele se află raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei . G. SRL.
Din cele menționate de lichidatorul judiciar (fila 115 dosar Tribunalul București Secția a VI-a Civilă vol I) rezultă că a analizat registrul de casă al societății și a constatat că in perioada 10.12._10 s-au achitat dividende aferente anilor 2006 si 2007, in suma de_ lei, cate 25.000/zi. Deasemenea din balanța intocmita la 28.02.2011 se consata ca s-au achitat dividente aferente anilor 2005, 2008 si 2009 in suma de_,12 lei, iar in casieria societatii figureaza suma de_.67 lei.Nu au fost prezentate actele primare dip.plata, privind aceste transferuri. S-a solicitat administratorului statutar sa depună in banca suma de_.67 lei, ce figureaza intimata casierie la 28.02.2011 însă pana in prezent nu s-a conformat, suma considerandu-se lipsa. Pe de altă parte, in perioadele analizate, se constata ca societatea avea datorii neachiatate si nu se poate explica de ce sumele aflate in casieria societatii nu au fost folosite pentru plata acestor datorii, sau de ce nu au fost la data respectiva plătite dividendele cu sumele din casierie, iar in anul 2010, respectiv 2011 s-au achitat dividende in condițiile in care societatea era in stare de insolventa si avea datorii fata de alti creditori.
In aceste condiții se poate presupune ca aceste sume nu au existat in fapt in casierie si ca de-a lungul anilor au fost efectuate cheltuieli pentru care nu au existat documente justificative motiv pentru care disponibilul din casierie nu a fost diminuat iar plata divedendelor s-a efectuat doar scriptic in perioada 10.12._11, iar daca aceste sume au existat totuși, atunci in cele 120 zile anterioare deschiderii procedurii au fost achitate dividente asociaților in detrimentul celorlalți creditori.
Din raportul întocmit rezultă că, starea de insolventa s-a datorat scăderii cifrei de afaceri, pana la incetarea activitatii, determinate de deteriorarea climatului economic, nefolosirea sumelor existente in casierie pentru achitarea datoriilor, ceea ce adus la majorarea acestora prin acumularea de dobanzi si penalitati. folosirea acestor sume in alte scopuri, in interesul administratorului, asociaților faptul ca nu au fost recuperate creanțele de la debitori, ceea ce nu a asigurat fluxul de numerar.
La filele 164- 172 vol. I dosar de insolvență se regăsesc registrele de casă ale societății – din care rezultă că până la data de 8.12.2010, societatea avea în casă 610.028,20 lei .
După această perioadă această sumă începe să scadă urmare a plății dividendelor aferente anilor 2006-2007 (filele 169, 170, 171 dosar T.B..).
Instanța de fond nu a analizat deloc aceste aspecte, astfel încât nu s-a lămurit dacă aceste plăți au fost reale, care a fost modalitatea de plată, către cine au fost făcute, dacă acele dispoziții de plată au fost înregistrate în contabilitate.
Se impune, pentru lămurirea acestor aspecte și pentru determinarea cu certitudine a pasivului societății, administrarea de probe suplimentare sau efectuarea unei expertize contabile prin care să se determine aceste aspecte, prin analiza documentelor contabile aflate la dispoziție în dosarul de insolvență.
Concomitent se va analiza și situația autoturismelor, proprietatea societății.
Pentru toate aceste considerente, față de dispozițiile articolului 312 Cod procedură civilă, articolului 8 din Legea nr.85/2006, Curtea urmează să admită recursul formulat de recurentul reclamant AH&CO E. I. SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . G. SRL, să caseze hotărârea recurată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul reclamant AH&CO E. I. SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . G. SRL împotriva sentinței civile nr.7478/24.09.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât D. N..
Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. M. S. G. VINȚANU M. H.
U.
GREFIER
C. M.
Red.Jud.A.M.S.U.
Tehnored.I.N.
Ex.2
28.05.2014
………………
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă,
Judecător - sindic: G. L. D.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 286/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
