Cereri în baza OUG 116/2009. Decizia nr. 422/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 17839/3/2013
Dosar nr._ (Număr în format vechi 745/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 422/2014
Ședința publică de la 02 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. G.
JUDECĂTOR I. P.
GREFIER C. L.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta petentă F. P. SA împotriva Sentinței civile nr. 6173/18.10.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata intervenientă S. I..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta petentă, prin avocat I. M. V. care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind intimata intervenientă.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,
La interpelarea instanței apelanta petentă, prin avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantei petente în susținerea cererii de apel.
Apelanta petentă, prin avocat solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat prin cererea de apel, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii cererii de menționare și depunere acte.
Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la ORCTB sub nr._/8.05.2013 petenta F. P. a solicitat menționarea în registrul comerțului a Hotărârii A.G.O.A. nr.8/25.04.2013.
La aceeași dată s-a formulat cerere de intervenție de către intervenienta I. S. prin care s-a solicitat respingerea cererii de menționare acte și, respectiv, publicarea în Monitorul Oficial a hotărârii adoptate de Adunarea Generală a Fondului P. SA,
În conformitate cu dispozițiile art. 7 1 din OUG nr. 116/2009 dosarul a fost înaintat Tribunalului București spre competentă soluționare.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă sub nr._ .
La termenul din 18.10.2013 intervenienta, prin avocat a depus la dosar o cerere de renunțare la judecarea cererii de intervenție.
La același termen, petenta F. P. SA, prin avocat,a solicitat să se admită cererea de depunere și menționare acte în registrul comerțului, să se ia act de renunțarea la judecată a intervenientei și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă prin sentința civilă nr. 6173 din 18.10.2013 a respins ca neîntemeiată cererea de depunere și menționare acte, formulată de petenta . și a luat act de renunțarea la judecata cererii de intervenție formulată de intervenienta I. S..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, prin Hotărârea nr. 8/25.04.2013 a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor Fondului P. SA au fost aprobate un număr de 54 de alte hotărâri AGOA în perioada 6.09.2010 – 24.04.2013.
Deși Hotărârea nr.8/25.04.2013 cuprinde datele prevăzute de art. 20 alin.6 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 2594/c/2008 și îndeplinește condițiile formale de adoptare, în exercitarea controlului de legalitate, tribunalul a constatat că aceasta încalcă dispoziții de drept substanțial cuprinse în Legea societăților nr. 31/1990.
Atribuțiile obligatorii ale adunării generale ordinare sunt cuprinse în art.111 din Legea nr. 31/1990 iar cele ale adunării generale extraordinare în art.113.
Sintagma „alte probleme înscrise pe ordinea de zi” folosită în cuprinsul art. 111 alin.(2) din lege se referă la problemele curente ale societății.
Din economia dispozițiilor Legii societăților rezultă că „obiectul” unei hotărâri ordinare sau extraordinare a adunării generale nu îl poate constitui „aprobarea” altor hotărâri adoptate anterior de aceeași adunare. Printr-o nouă hotărâre se poate, însă, reveni asupra unor decizii anterioare ale adunării generale.
În același timp, în măsura în care cele 54 de hotărâri anterioare au fost adoptate în condiții de legalitate și nu au fost anulate, iar în privința lor au fost efectuate formalitățile de publicitate (în registrul comerțului și în Monitorul Oficial) acestea urmează să-și producă pe deplin efectele, nefiind necesară și nici legală vreo „confirmare” printr-o altă hotărâre.
Pentru motivele arătate, tribunalul a respins cererea de depunere și menționare acte și a luat act de renunțarea intervenientei la judecarea cererii de intervenție.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel . (F. sau F. P.), solicitând admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de depunere și menționare acte; și obligarea intimatei-interveniente la plata cheltuielilor de judecată aferente.
În motivarea apelului, apelanta s-a arătat că în data de 25 aprilie 2013, F. P. a adoptat hotărârea AGOA nr. 8 al cărei obiect îl reprezintă aprobarea tuturor deciziilor AGOA și a tuturor actelor legale încheiate, adoptate și emise în numele Fondului de către Franklin Templeton Investment Management Limited United Kingdom, Sucursala București, cât și a oricăror măsuri de administrare și management adoptate și/sau implementate de acesta în perioada 6 septembrie 2010-24 aprilie 2013. Această hotărâre a fost adoptată cu o majoritate de 99.98% din voturile valabil exprimate.
Deci, după cum se poate observa, Hotărârea AGOA nr. 8/25.04.2013 a avut un obiect complex, aprobând atât o . decizii AGOA anterioare, dar și alte acte încheiate. adoptate și emise de către Franklin Templeton. precum și măsuri de administrare și management.
În dosarul nr._/2013 al ORCB (ce are ca obiect depunerea spre menționare a Hotărârii AGOA nr. 8/25.04.2013) s-a formulat cerere de intervenție de către intervenienta I. S. prin care s-a solicitat respingerea cererii de depunere și menționare acte și respectiv, publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii AGOA nr. 8/25.04.2013.
În primă instanță însă, la termenul din 18.10.2013, intervenienta I. S. a renunțat la judecată.
Cu toate acestea, instanța de fond a motivat că deși Hotărârea AGOA nr. 8/25.04.2013 respectă atât condițiile formale de adoptare, cât și prevederile aplicabile din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 2594/c/2008 (Normele metodologice), aceasta încalcă dispoziții de drept substanțial cuprinse în Legea societăților nr. 31/1990 (Legea societăților).
Mai exact, instanța de fond a reținut că obiectul unei hotărâri ordinare sau extraordinare nu îl poate constitui „aprobarea" altor hotărâri adoptate anterior de aceeași adunare, sintagma „alte probleme înscrise pe ordinea de zi" din art. 111 alin. (2) din Legea societăților nereferindu-se și la acest aspect.
Un al doilea argument al instanței de fond, în baza căruia s-a respins cererea de depunere și menționare a Hotărârii AGOA nr. 8/25.04.2013 a fost acela că, din moment ce toate cele 54 de decizii anterioare au fost adoptate în condiții de legalitate și nu au fost anulate, în privința lor fiind efectuate formalitățile de publicitate, acestea urmează să-și producă pe deplin efectele, nefiind necesară o confirmare printr-o altă hotărâre.
Față de aceste împrejurări, apelanta consideră sentința netemeinică întrucât a respectat în totalitate atât prevederile legii societăților cât și pe cele din legislația aplicabilă Registrului Comerțului.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate urmează a admite apelul pentru următoarele considerente:
Obiectul dosarului nr._/2013 al ORCB este depunerea și menționarea hotărârii AGOA nr. 8/25.04.2013 în Registrul Comerțului și nu înregistrarea acesteia, apelanta având în vedere că, față de o parte dintre deciziile adoptate prin Hotărârea AGOA nr. 8/25.04.2013, erau deja îndeplinite formalitățile de publicitate.
Rațiunea pentru care a acționat în acest mod are susținere legală în art. 184 din Normele metodologice care în alin. (2) prevede că: „Persoanele interesate să depună spre menționare în registrul comerțului înscrisuri în privința cărora legea nu prevede obligativitatea efectuării publicității lor vor completa în acest sens cererea-tip și vor anexa înscrisurile respective, precum și dovada achitării taxelor corespunzătoare".
Rezultă așadar că nu există nicio limitare a categoriei de acte și fapte care pot fi depuse spre menționare în Registrul Comerțului.
Mai mult, obiecțiunile ridicate de către instanța de fond privesc motive care ar fi putut face obiectul unei acțiuni în anulare a hotărârii A. și nicidecum a unui dosar de depunere și menționare acte în cazul căruia sunt analizate doar existența actului, nu și conținutul acestuia.
.De altfel, însăși instanța de fond a recunoscut că cerințele prevăzute în legislația aplicabilă înregistrărilor la Registrul Comerțului au fost îndeplinite de către F. P., justificând astfel menționarea în Registrul Comerțului a Hotărârii AGOA nr. 8/25.04.2013.
În cauză instanța de fond a reținut în mod eronat sintagma „alte probleme” înscrise pe ordinea de zi folosită în cuprinsul art. 111 din Legea societăților.
Astfel, articolul 111 din Legea societăților se referă la regulile privind întrunirea adunărilor generale ordinare și competența decizională a acestora. Alineatul (2) al art. 111 enumeră o . atribuții ale AGOA, atribuții care nu sunt limitative, astfel cum reiese din alin. (2) al acestui articol, AGOA având competența de a discuta, pe lângă acele probleme care intră în competența obligatorie a AGOA menționate la literele a)-f), și orice alte probleme înscrise pe ordinea de zi.
În legătură cu enumerarea nelimitativă din cuprinsul alin. (2) al art. 111 instanța de fond restrânge aceste competențe, învederând că „obiectul unei hotărâri ordinare sau extraordinare nu îl poate constitui „aprobarea" altor hotărâri adoptate anterior de aceeași adunare".
Cu toate acestea, chiar instanța de fond a precizat în motivare că „sintagma „alte probleme înscrise pe ordinea de zi" folosită în cuprinsul alt. 111 alin. (2) din lege se referă la problemele curente ale societății", acoperind astfel orice situație care ar putea apărea în cotidianul unei societăți.
Instanța de fond nu a observat însă că obiectul Hotărârii AGOA nr. 8/25.04.2013 este complex, vizând, printre altele, și: (a) toate actele legale încheiate, adoptate și emise în numele Fondului de către Franklin Templeton în perioada 6 septembrie 2010-24 aprilie 2013; (b) orice măsuri de administrare și management adoptate și/sau implementate de către Franklin Templeton în perioada 6 septembrie 2010-24 aprilie 2013.
Cu privire la competența AGOA, doctrina a exprimat în repetate rânduri opinii care contrazic viziunea restrictivă a instanței de fond prezentată anterior, după cum urmează: „Față de modul în care este redactat textul alin. (2), rezultă că AGOA poate să aibă pe ordinea de zi orice alte probleme privind viața societății, altele decât cele pe care legea le dă, în mod expres, în competența AGEA. Așadar, în economia LCS, sfera problemelor de competența AGOA este una cvasinedeterminată. cu excepția celor enumerate expres de prevederile literelor a)-f) ale acestui alineat.
În concluzie, ori de câte ori o anumită problemă nu este dată de lege, în mod expres, în competența AGOA/AGEA, ea va fi, de competența acestei adunări.
Așa fiind, AGOA are plenitudine de competență, cu limitările și derogările dispozițiilor speciale ale LSC, dar și ale altor acte normative incidente în această materie ".
În același sens, al competenței de drept comun pe care o are AGOA, doctrina a mai statuat că: Astfel, trebuie spus, în primul rând, că enumerarea cuprinsă în art. 111 alin. (2) are caracter enunțiativ și de ordine publică.
(..) De asemenea, adunarea ordinară poate să decidă asupra unor chestiuni neprevăzute nici de lege, nici de actul constitutiv, dar pentru care se consideră, datorită importanței pe care o prezintă, că ar fi necesară o hotărâre a sa ".
Astfel, atât timp cât:
(i)AGOA poate adopta orice hotărâre care este de competența sa,
(ii)nici Legea societăților și niciun alt act normativ incident nu interzice aprobarea unor decizii anterioare printr-o nouă hotărâre A., atâta vreme cât competența aparține aceleiași adunări. Aprecierea instanței potrivit căreia „obiectul unei hotărâri ordinare sau extraordinare nu îl poate constitui „aprobarea" altor hotărâri adoptate anterior de aceeași adunare" este fără fundament legal, fiind bazată pe o interpretare eronată a textului de lege.
Adunarea generală ordinară are astfel competența de a aproba, reaproba și ratifica oricare din deciziile sale anterioare.
Or, prin hotărârea AGOA nr. 8/25.04.2013 au fost aprobate alte decizii AGOA anterioare cu o majoritate de 99,98% din voturile valabil exprimate, de unde rezultă că aprobarea celor 54 de decizii anterioare reprezintă voința socială.
De altfel, așa cum precizează și doctrina, nerespectarea voinței acționarilor exprimată în adunarea generală înseamnă nelegiuirea a înseși voinței societății: „(...) avem de-a face cu o prezumție care atribuie majorității rolul de depozitar al interesului social și, de aceea, în ordine cronologică, justiția analizează întâi respectarea regulilor ce guvernează majoritatea cerută pentru adoptarea hotărârilor de către adunarea generală, iar apoi stabilește identitatea între interesul rezultat din votul majorității și interesul social".
Referitor la cel de-al doilea argument reținut de către instanța de fond, potrivit căruia „în măsura în care cele 54 de hotărâri anterioare au fost adoptate în condiții de legalitate și nu au fost anulate, iar în privința lor au fost efectuate formalitățile de publicitate (în registrul comerțului și în Monitorul Oficial), acestea urmează să-și producă pe deplin efectele, nefiind necesară vreo „confirmare" printr-o altă hotărâre", Curtea va reține susținerea apelantei referitoare la numeroase cereri de intervenție și acțiuni în anulare cu privire la majoritatea deciziilor aprobate prin hotărârea AGOA nr. 8/25.04.2013.
Pentru aceste motive, Curtea va admite apelul și va schimba hotărârea atacată în sensul admiterii cererii de depunere și menționare acte conform art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă.
Cum instanța de fond, a respins în mod corect capătul de cerere privind respingerea cheltuielilor de judecată față de intervenientă, Curtea va menține această dispoziție a sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta petentă F. P. SA, nr. de înregistrare la ORCTB sub nr. J40/_/2005, CUI_, cu sediul în București, .-80, ., și ales la S.C.A. „P. N. & Asociații”, în București, Calea D., nr. 239, ., împotriva Sentinței civile nr. 6173/18.10.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata intervenientă S. I., cu domiciliul ales în București, ., nr. 11, ..
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că admite cererea de depunere și menționare acte a Hot. AGOA 8/25.04.2013 în Registrul Comerțului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2014.
Președinte, G. G. | Judecător, I. P. | |
Grefier, C. L. |
Red.Jud. G.G.
Tehnored.A.A.
5 ex/18.09.2014
.>
Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă
Judecător fond: G. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1970/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligatia de a face. Decizia nr. 688/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
