Alte cereri. Decizia nr. 564/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 564/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-08-2014 în dosarul nr. 21518/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1850/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 564/2014
Ședința publică de la 20 August 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. I.
Judecător M. P.
Grefier L. V. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta pârâtă R. & R. SA împotriva sentinței civile nr. 3411/27.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. R. SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta pârâtă, prin consilier juridic I. Petho cu delegație la fila nr. 11, și intimata reclamantă, prin avocat D. D. care depune împuternicire avocațială colectivă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că intimata reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul în apel, cu mențiunea că, din oficiu, pune în discuție un motiv de apel de ordine publică, respectiv legala sau nelegala compunere a instanței care a pronunțat sentința nr. 3411 din data de 27.06.2014.
În ceea ce privește motivul de apel invocat din oficiu de către Curte, apelanta pârâtă, prin consilier juridic, arată că nu dorește să-și exprime punctul de vedere oral, aceasta urmând să depună concluzii scrise.
În ceea ce privește apelul declarat, apelanta pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat și menținerea ca executorie a sentinței civile. Aceasta arată că unul dintre motivele pentru care apreciază că hotărârea judecătorească dată de instanță este netemeinică și nelegală este că sentința civilă a fost pronunțată în considerarea situației de fapt și de drept care îndeplinește condițiile privind urgența, vremelnicia și aparența de drept astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 996 din Noul Cod de procedură civilă. În al doilea rând, caracterul executoriu al sentinței civile este de esența măsurii dispuse prin ordonanța președințială, suspendarea chiar și provizorie, a executării acesteia determinând în mod iminent și ireversibil prejudicierea. În al treilea rând, considerentele pe care se întemeiază soluția de suspendare a executării sunt neîntemeiate, reprezentând fie aspecte ce pot fi stabilite exclusiv în cadrul judecării pe fond a cauzei, fie aspecte lipsite de suport faptic.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia sentinței atacate, apelanta pârâtă, prin consilier juridic arată că sentința reține, motivat, aparența de drept în favoarea acesteia susținută de următoarele aspecte: declararea de către aceasta a postului Digi 24 ca post liber de retransmisie, fără condiționări tehnice sau financiare; includerea de către Consiliul Național al Audiovizualului a postului Digi 24 în lista posturilor libere la retransmisie, publicată de CNA în data de 04.02.2014, postul Digi 24 situându-se pe locul 13; obligația legală a societății U. România, în calitate de distribuitor de servicii de programe, de a-și modifica oferta de programe în sensul respectării regimului „must Carry”; sancționarea societății U. România de către CNA cu somație publică de intrare de îndată în legalitate în sensul conformării cu obligația prevăzută de art. 82 din Legea audiovizualului.
Față de necesitatea menținerii caracterului executoriu, apelanta pârâtă, prin consilier juridic, arată că, având în vedere obiectul obligației stabilite prin ordonanța președințială, natura executorie este de esența acestei măsuri, absența posibilității de a pune în executare de îndată cele dispuse prin ordonanța președințială determinând continuarea situației complet defavorabilă acesteia și prejudicierea sa gravă, iminentă și ireversibilă.
Cât despre considerentele pe care se întemeiază soluția de suspendare a executării, apelanta pârâtă, prin consilier juridic, notează: conformitatea art. 82 din Legea audiovizualului cu textul art. 31 din Directiva 2002/22/CE, efortul tehnic pe care ar trebui să-l depună U. România pentru a retransmite postul Digi 24 și falsa problemă a afectării interesului U. prin retransmiterea Digi 24.
În ceea ce privește motivul de apel invocat din oficiu de către Curte, intimata reclamantă, prin apărător, arată că instanța care a pronunțat sentința nr. 3411 din data de 27.06.2014. a fost compusă legal.
Cu privire la apelul declarat de către R. & R. SA, intimata reclamantă, prin apărător, solicită respingerea acestuia ca nefondat și păstrarea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Aceasta arată că în mod corect Tribunalul a constatat îndeplinirea condiției văditei aparențe de nelegalitate a hotărârii Judecătoriei Sectorului 1. Astfel, se poate concluziona că art. 82 din Legea audiovizualului contravine art. 31 din Directiva 2002/22/CE, reprezentând o ingerință în dreptul operatorilor de cablu de a întocmi grilele de programe în funcție de propriile interese comerciale și strategii economice. De asemenea, Consiliul Concurenței a recomandat revizuirea principiului must-carry arătând că includerea în lista must-carry a oricărui post de televiziune care se declară liber la retransmisie, utilizând exclusiv criteriul audienței, nu poate să răspundă intereselor de ordin general.
Totodată, intimata reclamantă, prin apărător, arată că în mod corect Tribunalul a constatat că executarea hotărârii Judecătorie Sectorului 1 ar avea prejudicii iremediabile societății. Astfel, neincluderea postului Digi 24 în grilele U. este legală și se circumscrie exercitării drepturilor societății, întregul raționament al apelantei în sensul că refuzul U. ar fi unul nelegal și nejustificat fiind fals.
De asemenea, intimata reclamantă, prin apărător, arată că R. nu a făcut dovada unui prejudiciu iminent și care nu ar putea fi reparat în cazul suspendării hotărârii Judecătoriei Sectorului 1. Astfel, întregul raționament al apelantei pornește de la o premisă greșită, respectiv aceea că poziția în lista must carry îi garantează vizibilitatea și audiența, aspect complet fals din moment de includerea în lista must carry nu garantează niciunui post prezența în grilele unui anumit operator, acest aspect fiind circumscris îndeplinirii condițiilor legale.
INSTANTA,
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă la data de 24.06.2014 sub nr._, reclamanta S.C. U.. ROMÂNIA S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta R.&R. S.A., în baza art.450 alin.5 și art.996 NCPC, emiterea unei ordonanțe președințiale prin care să se dispună suspendarea provizorie a sentinței nr._/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014 până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul apelului.
Prin sentința civilă nr. 3411/2014 Tribunalului București Secția a VI-a Civilă a admis cererea formulată de reclamanta S.C. U. R. S.R.L și a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr._/19.06.2014 pronunțată în dosarul nr._/299/2014 de Judecătoria sectorului 1 București până la soluționarea cererii de suspendare formulate de U. în cadrul apelului declarant împotriva sentinței civile nr._/19.06.2014.
Pentru a pronunța această sentință Tribunalul a constatat că prin sentința civilă nr._/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014 a fost admisă cererea de ordonanta președintiala formulată de reclamanta R. & R. S.A. în contradictoriu cu pârâta U. R. S.R.L, a fost obligată parata sa includa in propria grila de programe si sa retransmita catre abonatii sai postul de televiziune DIGI 24, in retelele de telecomunicatii detinute, cu respectarea disp. art. 82 din Legea 504/2002, în regim must carry, pana la soluționarea definitiva si irevocabila a dosarului înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 sub nr._/299/2014, sentința fiind executorie fara somatie si fara trecerea unui termen.
Împotriva acestei sentințe U. R. S.R.L. a formulat la data de 24.06.2014 apel, în cadrul căruia a solicitat suspendarea sentinței atacate până la soluționarea apelului, în baza art.999 alin.2, 450 și art.718 NCPC.
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, nr._, U. R. S.R.L. a solicitat, pe calea ordonanței președințiale, suspendarea provizorie a sentinței nr._/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2014 până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul apelului, cererea fiind motivată în drept pe dispozițiile art.450 alin.5 și art.996 NCPC.
La cerere reclamanta a anexat dovada consemnării cauțiunii potrivit art.450 alin.4 și art.718 alin.3 NCPC, respectiv recipisa de consemnare nr._/1/23.06.2014.
Potrivit art.450 alin.1 NCPC suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel, iar conform art.450 alin.5 NCPC, ce constituie temeiul juridic al cererii de față, până la soluționarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată provizoriu, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin.4 (cu plata unei cauțiuni).
Tribunalul a apreciat că în cauză se impune admiterea cererii de suspendare provizorie a executării sentinței nr._/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București până la soluționarea cererii de suspendare formulate în cadrul apelului declarat de U. R. S.R.L. pentru următoarele considerente:
Deși într-adevăr în cauza ce face obiectul dosarului nr._/299/2014 al Judecătoriei sectorului 1 București există o puternică aparență de drept în favoarea reclamantei din acel dosar, ce rezultă din art.82 din Legea audiovizualului, din faptul că pe lista întocmită de CNA canalul DIGI 24 se regăsește pe poziția 13 și din faptul că autoritatea în domeniu, CNA, a adresat o somație publică U. cerându-i să introducă în grila sa de programe canalul DIGI 24, în speță se ridică o . întrebări serioase legate de modul în care principiul must carry, prevăzut de art.31 din Directiva pentru serviciul universal a fost transpus în dreptul român, întrebări legate de respectarea unei libertăți economice fundamentale a U., respectiv libertatea de a presta servicii, precum și de modul în care este respectată interdicția prevăzută de art.9 din Legea nr.21/1996, în contextul existenței deciziei nr.54/2013 a Consiliului Concurenței.
Tribunalul a constatat că apărările U. legate de modul în care Statul Român a înțeles să transpună principiul must carry, prevăzut de art.31 din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului prin art.82 din Legea audiovizualului nu sunt lipsite de substanță, în special cele referitoare la chestiunea dacă obligațiile de difuzare stabilite prin art.82 vizează îndeplinirea unor obiective de interes general și dacă aceste obligații sunt rezonabile, proporționale.
Astfel, se reține că art.31 din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului stabilește că „statele membre pot impune obligații rezonabile de difuzare („must carry”), pentru transmiterea unor anumite canale sau servicii de radio și televiziune... Obligațiile în cauză se impun numai în cazul în care sunt necesare pentru îndeplinirea obiectivelor clar stabilite de interes general și sunt proporționate și transparente.” În considerentul 43 al Directivei se arată că aceste obligații de difuzare trebuie să fie impuse din considerații ce țin de interesul public și numai dacă este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor de interes general definite clar de statele membre, în conformitate cu dreptul comunitar, obligații care ar trebui să fie rezonabile, proporționate, transparente și supuse unor revizuiri periodice.
În hotărârile pronunțate în cauzele C134/10, Comisia c. Regatului Belgiei, C250/06 United Pan – Europe Communications Belgium SA și alții, C336/07 Kabel Deutschland Vertrieb und Service, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că obligațiile must carry prevăzute de legislațiile naționale constituie restricții ale libertății de a presta servicii, iar pentru ca acestea să nu contravină art.49 CE este necesar ca respectivele limitări să urmărească un interes general, să nu fie disproporționate în raport cu acest obiectiv, iar modalitățile de aplicare să fie adoptate cu respectarea unei proceduri transparente, întemeiate pe criterii obiective, nediscriminatorii și dinainte cunoscute.
În acest context tribunalul a constatat că U. a invocat în sprijinul apărărilor sale decizia nr.54/23.12.2013 a Consiliului Concurenței în care s-a arătat că prin must carry se încearcă promovarea unor servicii de programe care să difuzeze emisiuni cu pronunțat caracter educativ, cultural, social, programe care tocmai datorită profilului lor sunt mai puțin atractive comercial, neputând să realizeze, în mod obișnuit, o audiență ridicată, iar includerea în lista must-carry a oricărui post de televiziune care se declară liber la retransmisie, utilizând exclusiv criteriul audienței, nu poate să răspundă intereselor de ordin general, respectiv educativ, cultural, social (considerentele 122, 123).
Față de cele arătate mai sus, tribunalul a apreciat că în cadrul litigiului dintre părți se poate ridica problema referitoare la corectitudinea modului în care a fost transpus art. 31 din Directiva 2002/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului prin art.82 din Legea nr.504/2002, pertinența acestei apărări urmând însă a fi analizată și apreciată de către instanța de apel din perspectiva principiului interpretării legislației interne în conformitate cu dreptul comunitar (consacrat în hotărârea pronunțată de C.J.U.E. în cazul C14/83 Von Colson and Kamann v. Land Nordrhein-Westfalen) precum și a principiului supremației dreptului comunitar, stabilit în hotărârea C. împotriva Enel pronunțată în cauza 6/64.
Tribunalul a constatat că în cauză există o . contestații serioase asupra fondului, care merită să fie analizate de instanța de apel în condiții de contradictorialitate, fără presiunea reprezentată de executarea sentinței atacate.
De asemenea, tribunalul a apreciat că executarea obligației de a face stabilită prin sentința nr._/19.06.2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București poate avea, în ceea ce o privește pe reclamanta din această cauză, consecințe despre care este dificil de stabilit dacă ar putea să fie reparate în situația desființării sentinței, executarea ordonanței președințiale implicând pentru U. un efort tehnic și de gestionare a raporturilor cu proprii clienți considerabil, în vederea introducerii în grilele programe a unui canal ce promovează serviciile oferite de concurentul său pe piața serviciilor de retransmitere a programelor audiovizuale și cu riscul de a-și pierde astfel proprii clienți, nefiind foarte clar dacă astfel este realizat scopul urmărit prin consacrarea principiului must carry, și nici dacă o asemenea măsură este rezonabilă și proporțională în raport de scopul urmărit.
Față de aceste considerente, în baza art.450 alin.5 NCPC, tribunalul a admis cererea formulată de reclamanta U. R. S.R.L în contradictoriu cu pârâta R. & R. S.A R. & R. S.A., și a dispus suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr._/19.06.2014 pronunțate în dosarul nr._/299/2014 de Judecătoria sectorului 1 București până la soluționarea cererii de suspendare formulate de U. în cadrul apelului declarant împotriva sentinței civile nr._/19.06.2014.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta R. & R. SA solicitând modificarea în tot a hotărârii apelate și menținerea ca executorie a Sentinței civile nr._/19.06.2014, pronunțată de Judecătoria sector 1 București.
În motivarea apelului a arătat că, hotărârea judecătorească apelată este netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Sentința civilă nr._/19.06.2014 a fost pronunțată în considerarea situației de fapt și de drept - dedusă judecății - care îndeplinește condițiile privind urgenta, vremelnicia și aparenta de drept astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 996 NCPC; Caracterul executoriu al sentinței civile nr._/19.06.2014 este de esența măsurii dispuse prin ordonanța președințială, suspendarea, chiar și provizorie, a executării acesteia determinând în mod iminent și ireversibil prejudicierea sa; considerentele pe care se întemeiază soluția de suspendare a executării sunt neîntemeiate, reprezentând fie aspecte ce pot fi stabilite exclusiv în cadrul judecării pe fond a cauzei (conformitatea art. 82 din Legea audiovizualului cu textul art. 31 din Directiva 2002/22/CE) fie aspecte lipsite de suport faptic (precum efortul tehnic pe care trebuie să-l depună U. România pentru a retransmite postul Digi24 și afectarea intereselor U. pe considerente concurențiale).
În esență a arătat, în ceea ce privește situația de fapt, căp adresa R.&R. înregistrată la CNA cu nr.377/13.01.2014 (Anexa 2 la cererea de ordonanță președințială). în conformitate cu prevederile art. 82 din Legea nr. 504/2002 si art. 1 1 din decizia CNA nr. 72, Subscrisa, în calitate de radiodifuzor (deținător al licenței audiovizuale pentru postul DIG124) a declarat și informat CNA că postul DIGI24 este liber la retransmisie, fără condiționări tehnice sau financiare.
Pe data de 04.02.2014, CNA a publicat pe site-ul său oficial Lista stațiilor TVpentru 2014, în vederea aplicării principiului "must carry" (Anexa 3 la cererea de ordonanță președințială). Conform acestei liste, in cadrul Serviciilor de programe libere la retransmisie și fără condiționări tehnice sau financiare, ale radiodifuzorilor privați - în ordinea indicelui anual de audiență, pentru anul 2014. la poziția « 13 » se regasește postul DIGI24.
Deși în conformitate cu prevederile art. 13 alin. 4 din decizia CNA nr. 72/2012. în termen de 30 de zile de la data publicării noii liste must carry. distribuitorii de servicii de retransmitere a posturilor TV, deci inclusiv U. România, aveau obligația să-și actualizeze grilele de program în conformitate cu noua listă must carry. U. România nu s-a conformat acestei obligații.
Prin emiterea deciziei CNA nr. 327/29.04.2014 (Anexa 6 la cererea de ordonanță președințială) pârâta a fost sancționată cu somație publică pentru neîndeplinirea obligațiilor care îi revin în privința retransmiterii posturilor must carry, inclusiv în privința canalului DIGI24.
Susținând buna credință în formularea cererii apelanta a susținut legalitatea și temeinicia Sentinței civile nr._/19.06.2014 arătând că a fost reținută aparența de drept care este în favoarea sa, urgența în principal, prin prisma afectării gradului de audientă al postului Digi24 neretransmiterea acestuia în rețeaua U. România putând determina scăderea semnificativă a audienței și situarea postului Digi24; pe o poziție inferioară în lista must carry aferentă anului 2015. criteriul de situare a canalelor de televiziune în lista CNA fiind indicele de audiență din anul anterior. Sentința reține, motivat îndeplinirea condițiilor privind neprejudecarea fondului și vremelnicia măsurii, precizându-se că prin ordonanța președințială se verifică aparența dreptului afirmat iar realizarea definitivă a acestuia urmând a se produce prin soluționarea cererii de fond introdusă de societatea R.&R.. De asemenea, sentința arată că executarea măsurii solicitate de către R.&R. nu este de natură a împiedica restabilirea situației de fapt.
A mai susținut, având în vedere obiectul obligației stabilite prin ordonanța președințială, că natura executorie este de esența aceste măsuri, absența posibilității de a pune în executare de îndată cele dispuse prin ordonanța președințială determinând continuarea situației complet defavorabilă și prejudicierea sa gravă, iminentă și ireversibilă.
În opinia sa considerentele pe care se întemeiază soluția de suspendare a executării sunt neîntemeiate, reprezentând fie aspecte ce pot 11 stabilite exclusiv în cadrul judecării pe fond a cauzei (conformitatea art. 82 din Legea audiovizualului cu textul art. 31 din Directiva 2002/22/CE), fie aspecte lipsite de suport faptic (efortul tehnic pe care trebuie să-l depună U. România pentru a retransmite postul Digi24 sau problemele de natură concurențială)
Intimata U. R. SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivare a arătat, în esență, că în mod corect Tribunalul a constat îndeplinirea condiției văditei aparențe de nelegalitate a Hotărârii Judecătoriei Sector 1; în mod corect Tribunalul a observat că, inclusiv la o pipăire a fondului cauzei, se poate concluziona că art. 82 din Legea audiovizualului contravine art. 31 din Directiva 2002/22/CE, reprezentând o ingerință în dreptul operatorilor de cablu de a întocmi grilele de programe în funcție de propriile interese comerciale și strategii economice.
În opinia sa în mod corect Tribunalul a constat că executarea hotărârii ar crea prejudicii societății.
A susținut, cu privire la costurile implicate de retransmisia Digi 24, facem precizarea că acestea nu se rezumă la echipamentul tehnic invocat de Intimata - Reclamantă și la lipsa unor taxe de retransmisie, ci implică și costuri interne de ordin tehnic (legată de capacitatea rețelei, reprogramarea frecvențelor, deplasarea angajaților la solicitarea clienților în vederea acordării asistenței tehnice etc.), precum și costuri de marketing și comunicare (notificarea clienților cu privire la modificarea grilelor, preluarea solicitărilor clienților de asistență etc.).
A mai arătat că R. nu a făcut dovada unui prejudiciu iminent și care nu ar putea fi reparat în cazul suspendării hotărârii; întregul raționament al Apelantei pornește de la o premisă greșită, respectiv aceea că poziția în Lista must carry îi garantează vizibilitatea și audiența, aspect complet fals din moment ce includerea în lista must carry nu garantează niciunui post prezența în grilele unui anumit operator, acest aspect fiind circumscris îndeplinirii condițiilor legale (de a se încadra în limita de 25% impusă de art. 82 din Legea audiovizualului).
A făcut referire și la elemente suplimentare ce impun menținerea suspendării provizorii a hotărârii Judecătoriei Sector 1 arătând că hotărârea este nemotivată, întrucât nu analizează nici măcar unul dintre argumentele formulate în apărare de către U., nu menționează motivele respingerii acestora și nu arată motivele care au stat la baza ignorării de unor probe administrate în cauză, esențiale pentru soluționarea acesteia;Situația de fapt reținută de instanță este preluată, în opinia intimatei în totalitate din acțiunea introdusă de R., omițând astfel aspecte esențiale care rezultă atât din probele administrate cât și din susținerile ambelor părți: Sensul Directivei 2002/22/CE privind Serviciul Universal este greșit reținut de Hotărârea JS1; Rezultatele controlului efectuat de inspectorii CNA în perioada iunie – iulie 2014 confirmă respectarea principiului must-carry de către U..
La termenul de judecată din data de 20.08.2014 Curtea a pus în discuția părților, din oficiu, ca motiv de apel de ordine publică, legala/nelegala compunere a completului de judecată.
Analizând apelul formulat prin prisma motivului de ordine publică pus în discuția părților din oficiu, referitor la nelegala compunere a instanței, Curtea reține următoarele:
În drept, cererea formulată de reclamanta S.C. U.. ROMÂNIA S.R.L. în contradictoriu cu pârâta R.&R. S.A., înregistrată pe rolul Tribunalului București a fost întemeiată pe dispozițiile art.450 alin.5 și art.996, 998 alin.2, art. 719 alin.7, 999 NCPC.
Potrivit art. 450 N.C.P.C. cu denumirea marginală, Suspendarea executării provizorii „ (1) Suspendarea executării provizorii va putea fi solicitată fie prin cererea de apel, fie distinct în tot cursul judecății în apel.
(2) Cererea se va depune la prima instanță sau, după caz, la instanța de apel. În această din urmă situație, la cerere se va alătura o copie legalizată a dispozitivului hotărârii.
(3) Cererea de suspendare se va judeca de către instanța de apel. Dispozițiile art. 718 alin. (6) sunt aplicabile.
(4) Suspendarea va putea fi încuviințată numai cu plata unei cauțiuni al cărei cuantum va fi stabilit de instanță în condițiile art. 718 alin. (2) și (3).
(5) Până la soluționarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviințată provizoriu, prin ordonanță președințială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinței prevăzute la alin. (4)”.
Față de aceste dispoziții, în lipsa unei precizări exprese din partea legiuitorului în sensul că cererea formulată în temeiul art. 450 alin.5 N.C.P.C. se soluționează în complet format dintr-un singur judecător Curtea apreciază că și această cerere, prin care se solicită suspendarea provizorie a executării sentinței pe cale de ordonanță președințială, trebuie să fie soluționată de un complet de apel.
În plus, cum cererea de suspendare provizorie a executării sentinței este o cerere accesorie cererii de apel și prin urmare soluționată de instanța de apel, conform art. 450 alin.3 N.C.P.C. Curtea apreciază că și cererea de suspendare provizorie pe cale de ordonanță președințială formulată în temeiul alin.5 al aceluiași articol trebuie să aibă același regim, respectiv să fie soluționată de un complet de apel.
Potrivit art. 54 alin.2 prima teză din Legea nr. 304 din 28 iunie 2004 privind organizarea judiciară ” Apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, (…)”.
Cum sentința apelată a fost pronunțată de un complet al Tribunalului București format dintr-un singur judecător Curtea constată nelegala compunere a instanței care a soluționat cauza.
Pentru aceste considerente, Curtea constată apelul întemeiat, în temeiul art. 480 alin.2 îl va admite, va anula sentința apelată și va trimite cauza spre rejudecare în complet de apel aceleiași instanțe, Tribunalului București Secția a VI-a Civilă.
În privința susținerilor intimatei care a apreciat că în compunerea completului în mod corect a intrat un singur judecător raportându-se la dispozițiile C.proc.civ. din 1865 acestea nu vor fi reținute având în vedere că, pe de o parte, dispozițiile C.proc.civ. din 1965 nu sunt aplicabile în cauză având în vedere data formulării cererii de chemare în judecată, 24.06.2014, și dispozițiile art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, care stabilesc că „dispozițiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după .”.
Pe de altă parte, dispozițiile vechii legi de procedură stabileau expres că președintele instanței putea dispune suspendarea executării în cazuri urgente. Aceste mențiuni nu se regăsesc în privința cererii întemeiată pe dispozițiile alin.5 N.C.P.C.
Este adevărat că alin.5 al articolului 450 N.C.P.C face trimitere la procedura ordonanței președințiale dar, astfel cum am reținut, în lipsa unor mențiuni exprese în privința cererii de suspendare provizorie, Curtea constată că un complet de apel, format din doi judecători, soluționează o astfel de cerere.
Cât privește criticile formulate de apelanta prin cererea de apel, Curtea nu le va analiza, întrucât apelul a fost admis ca urmare a analizării motivului de ordine publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
DISPUNE
Admite apelul împotriva sentinței civile nr. 3411/27.06.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, formulat de apelanta pârâtă R. & R. SA cu sediul în București, . Building 2000, Faza I, etaj 2, sector 5, în contradictoriu cu intimata reclamantă U. R. SRL, cu sediul în București, Șoseaua Nordului nr. 62D, sector 1, cu sediul ales la D&BdAVID ;I Baias SCA ]n Bucuresti, .. 301-311, sector 2.
Anulează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare în complet de apel aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică.
Președinte, C. G. I. | Judecător, M. P. | |
Grefier, L. V. V. |
Red.Dact.M.P./22.08.2014
Ex.4
Judecător fond R.-E. T.
Tribunalul Bucuresti Sectia a VI-a Civilă.
| ← Obligatia de a face. Decizia nr. 569/2014. Curtea de Apel... | Hotarare care sa ţină loc de act de vanzare-cumparare. Decizia... → |
|---|
