Pretenţii. Decizia nr. 1970/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1970/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 29883/303/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1970
Ședința publică de la 27 noiembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. L. Z.
JUDECĂTOR D. V.
JUDECĂTOR D. M.
GREFIER A.-G. S.
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta S.C. C. R. SOLUTION S.R.L. împotriva deciziei civile nr.91 din 5 martie 2014 pronunțată de Tribunalul București–Secția a VI Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. MY C. L. SOLUTION S.R.L.
Dezbaterile în recurs au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 14 noiembrie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în baza art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv la data de 21 noiembrie 2014 și apoi pentru astăzi 27 noiembrie 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Deliberand, Curtea constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 9442/19.11.2013 pronuntata de Judecatoria Sector 6 in dosarul nr._, s-a admis in parte cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. C. R. Solution SRL, în contradictoriu cu pârâta . SOLUTIONS SRL, obligand-o pe aceasta din urma la plata către reclamantă a sumei de 10.178,4 lei reprezentând diferența calculată conform art. 9.6 lit. b din contractul de închiriere autovehicule nr._/12.04.2011. S-au respins ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata a sumei de 5975 euro, la care se adaugă TVA, reprezentând cheltuieli de întreținere a autoturismului și a sumei de 12.580 de euro la care se adaugă TVA, reprezentând garanție de bună executie. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 710 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, iar reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2460 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
In considerente, s-a retinut ca părțile au încheiat contractul de închiriere de autovehicule nr._/12.04.2011, având ca obiect cedarea de către pârâta, în calitate de proprietar, în beneficiul reclamantei, în calitate de chiriaș, a dreptului de folosință asupra autovehiculului marca Audi A6 Break 3.0 Diesel, . WAUZZZ4F38N098775 pentru o perioadă de 60 luni, reclamanta având obligația corelativa de a achita ratele lunare de chirie in cuantum de 489,73 Euro la termenele de scadenta, pe perioada 14.04._16.
Conform ofertei de închiriere (fila 163), care, potrivit art. 18.6, face parte integrantă din contract, valoarea de plată la predarea autovehiculului către chirias se compunea din rata 1 de chirie de plată înainte de livrare (garanție de bună execuție=_ EURO+chiria pentru prima lună=489,75 euro/euro, fără TVA), din comisionul de verificare solicitare închiriere 1258 euro și costuri de înmatriculare și pregătire de livrare 200 de euro, pe cale de consecință total de plată înainte de predare fiind suma de 14.527,75 euro.
La data de 15.03.2012, s-a produs avarierea autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ marca Audi Allroad Break ca urmare a unui accident produs de un angajat al societății reclamante, datorită neadaptării vitezei la condițiile de drum, ceea ce a dus la avarierea totală a autoturismului care a făcut obiectul contractului de închiriere_/12.04.2011.
D. urmare, societatea de asigurări Uniqa Asigurări a deschis dosarul de daună nr._ în baza poliței de asigurare . nr._, încheiată de societatea pârâtă pentru autovehiculul . WAUZZZ4F38N098775, ce a făcut obiectul contractului de închiriere.
La data de 14.05.2012, societatea pârâtă emite factura fiscală nr. MCL_ către reclamantă pentru plata chiriei pentru luna mai și penalizări întârziere plata pentru facturile_/14.03.2012, 5788/14.04.2012 și_/14.04.2012 (fila 112), la data de 24.05.2012 se emite factura fiscală nr. MCL_ pentru contravoare CASCO ( fila 119) iar la data de 30.05.2012 se emite factura fiscală nr. MCL_ pentru refacturea RCA ( fila 118).
La data de 10.07.2012, Uniqa Asigurări achită către societatea pârâtă despăgubirea în sumă de_,98 de lei, sumă cuvenită pentru autoturismul avariat, aspecte care rezultă din adresa nr. 6649/06.03.2013 (fila 93).
Din adresa comunicată la dosarul cauzei de către Uniqa Asigurări, rezultă că societatea pârâtă a fost notificată în ceea ce privește dauna totală a autoturismului prin intermediul corespondenței electronice la data de 30.05.2012 (fila 307-310). De asemenea, Uniqa Asigurări a comunicat instanței că, după data de 25.04.2012, a stabilit faptul că dauna se încadrează ca daună totală având în vedere că potrivit procedurii de lucru a societății de asigurare la momentul când Porsche Inter Auto România a emis devizul de calcul s-a procedat la verificarea pieselor și a operatiilor înscrise în deviz, iar verificarea unui deviz ce conține mai multe repere și mai multe operatii de manoperă necesită un timp mai îndelungat ( fila 312).
La data de 24.07.2012, prin adresa nr._ (fila 92), societatea pârâtă comunică societății reclamante că, potrivit art. 9.6 din contract, soldul în cazul daunei totale este de 5117,30 de euro, însă pentru că, la data de 28.06.2012, a fost reziliat contractul nr._/12.04.2011 pentru neplata de către chiriaș a unei facturi, la data rezilierii debitul restant fiind de 6.462,22 lei, S.C. My C. Trading SRL este exonerată de obligatia prev. la art. 9.6 din contract.
Instanța a mai reținut că reclamanta nu și-a mai respectat obligațiile de plată a ratelor de chirie, motiv pentru care pârâta a reziliat contractul în baza pactului comisoriu de gradul IV prevăzut la art. 11 din contract.
Pârâta a procedat la notificarea intervenirii rezilierii contractului către reclamantă, potrivit înscrisului aflat la fila 210 din dosar, rezilierea operand de la data de 04.07.2012, având în vedere faptul că pârâta a înțeles să uzeze de pactul comisoriu de gradul IV și a decis să procedeze la rezilierea unilaterală a contractului conform art. 11 din contract ce prevede ca rezilirea va avea efect imediat, prin transmiterea de către proprietar a unei notificări de reziliere către chirias în acest sens, cu exceptia situațiilor în care proprietarul decide unilateral altfel și comunică chiriasului acest lucru în scris. Astfel, proprietarul a decis să rezilize contractul unilateral la data de 04.07.2012, momentul când cererea sa de reziliere a intrat în posesia reclamantei (confirmarea de primire aflată la fila 211 din dosar).
Față de aceste împrejurări, fiind dovedite raporturile civile dintre părți, conform art 969 C.civ, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante.
Potrivit art. 9.6 din contract, în cazul distrugerii totale părțile agreează să procedeze astfel pentru încetarea contractului: a) chiriasul are obligatia îndeplinirii obligațiilor ce decurg din prezentul contract până la data notificării de daună totală remisă de către asigurător proprietarului, chiriasul nu se va putea prevala de lipsa folosinței vehicului închiriat în perioada dintre momentul producerii incidentului și data notificării de daună totală în scopul neîndeplinirii obligațiilor contractuale; b) în baza notificării de daună totală, se va calcula suma: SOLD DT = A-B+C-D-E, unde A= valoarea chiriei aferente primei luni din durata contractului; B= valoarea chiriei lunare începând cu a doua lună din durata contractului; C=valoarea despăgubirilor acordate de asigurător; D= suma asigurată conform poliței casco; E= orice alte sume datorate de chiriaș proprietarului în temeiul contractului. Calculul se va realize în euro și se va transpune în RON la cursul Băncii Naționale a României+1%din momentul încasării despăgubirilor de la asigurător. În cazul în care SOLD DT este mai mare de 0, atunci proprietarul va plăti contravaloarea SOLD DT către chirias în limita cuantumului valorii ( A-B). În cazul în care SOLD DT este mai mic sau egal cu 0, proprietarul este exonerat de obligatia oricărei plăti de către chirias.
Având în vedere că în cauză s-a produs dauna totală a autovehicului închiriat, în cauză își găsesc aplicabilitate disp. art. 9.6 din contract.
Instanța a respins capătul de cerere al reclamantei de a se obliga pârâta la plata sumei de 12.580 de euro la care se adaugă TVA, reprezentând garanție de bună executie conform contractul de închiriere mai sus menționat, ca neîntemeiată, având în vedere că din cuprinsul art.9.6 din contract rezultă că părțile au înțeles ca această sumă să fie calculată pentru stabilirea soldului restant în cazul daunei totale.
Nu se poate reține apărarea pârâtei cum că suma de_ de euro nu reprezenta garanția de bună executie, având în vedere că, din cuprinsul oferte de închiriere, părțile au arătat în mod expres că această sumă are valoarea de garantie de bună execuție.
Suma de 12.580 de euro cu titlu de garantie de bună executie putea fi acordată reclamantei în condițiile în care contractul nu se rezilia din culpa acesteia, iar contractul era dus la bun sfârșit respectându-și obligațiile contractuale, aspect care de altfel nu se regăsește în prezenta cauză.
Pe cale de consecință, părțile au înțeles ca, prin art. 9.6, să confere garanției de bună executie un regim special, respectiv să fie avută în vedere la calcularea soldului restant în caz de daună totală.
În prezenta cauză, s-a făcut dovada existenței daunei totală a autovehiculului închiriat din culpa reclamantei.
Pe de altă parte, având în vedere că reclamanta a înteles ca în cauză să solicite și pretentiile calculate potrivit art.9.6, instanța nu va acorda suma de 12.580 de euro cu titlu de garantie de bună executie, deoarece această sumă va fi avută în vedere de instanță pentru stabilirea sumei prevăzute la acest articol din contract.
Cu privire la suma de 5975 euro, la care se adaugă TVA, reprezentând cheltuieli de întreținere a autoturismului conform art. 5.4 din contractul mai sus menționat, instanța a avut n vedere dispozițile contractuale convenite de către părți în sensul că prin actul adițional al contractului s-a stipulat că proprietarul este de acord să ramburseze o parte din cheltuielile de întreținere suportate de chirias pe parcursul duratei contractului pentru întreținerea și verificarea periodică a vehiculului în situatia în care sunt îndeplinite următoarele condiții: a) chirisul a respectat în totalitate obligatiile sale aferente contractului de închiriere; b) chiriasul a restituit vehiculul închiriat în conformitate cu prevederile contractului; c) la data restituirii vehiculul închiriat este în conditii de funcționare și aspectuale conforme cu recomandările producătorului, vehiculul este apt pentru circulatie/folosire.
Având în vedere că autovehiculul care a făcut obiectul contractului de închiriere_/12.04.2011 a fost declarat daună totală din vina reclamantei, instanța a constatat că nu sunt aplicabile disp. art. 5.4 din contract și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 5975 euro, la care se adaugă TVA, reprezentând cheltuieli de întreținere a autoturismului.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 7998 euro reprezentând diferența calculată conform art. 9.6 lit. b din contractul de închiriere autovehicule nr._/12.04.2011, instanța a constatat că acest capăt este întemeiat în parte.
Pentru calcularea sumei instanța a avut în vedere cursul euro de la BNR de 4,52 lei din momentul încasării despăgubirilor de la asigurător ( 10.07.2012), astfel cum rezultă din întelegerea părților conform art. 9.6.
Soldul restant este de 10.178,4 lei și rezultă din următorul calcul.
Valoarea prevăzută la litera A este egală cu suma de 59.075,17 lei echivalentul a 13.069,73 euro, astfel cum este prevăzut de părți în oferta de închiriere și la art. 3. 1 din contract ca fiind valoarea chiriei aferente primei luni.
Valoarea prevăzută la litera B este egală cu suma de 2.213,57 de lei echivalentul a 489,73 euro astfel cum a fost prevăzut de părți în art. 3. 1 din contract ca fiind valoarea chiriei lunare începând cu cea de-a lună din contract.
Valoarea prevăzută la litera C este egală cu suma de 136.079 de lei astfel cum rezultă din adresa emisă de Uniqa Asigurari de la fila 226 ca fiind despăgubirea acordată pârâtei pentru daună produsă autovehicului.
Valoarea prevăzută la litera D este egală cu suma de 176.270,96 de lei reprezentând suma asigurată, respectiv echivalentul a 38.998 de euro, astfel cum rezultă din polița de asigurare . nr._.
Valoarea prevăzută la litera E este egală cu suma de 6.462,22 de lei reprezentând sumele datorate de chiriaș proprietarului în temeiul contractului și care nu au fost achite, respectiv contravaloarea facturilor fiscale nr. MCL_ din data de 14.05.2012, nr. MCL_ din data de 24.05.2012 și nr. MCL_ din data de 30.05.2012 .
În urma calcului rezultat din A-B+C-D-E, soldul restant este de 10.178,4 lei.
În vederea efectuării calculului de mai sus, instanța a apreciat că, în materie contractuală, sarcina dovedirii executării obligației revine debitoarei, creditoarea fiind ținut să probeze numai existenta obligației.
De asemenea, în speță, erau îndeplinite condițiile pentru atragerea incidenței pactului comisoriu de gradul IV prevăzut la art. 11 din convențiile părților, pârâta având dreptul să reziliere contractul, pentru nerespectarea de către reclamantă a obligațiilor de plată care îi incumbau în baza contractului.
Astfel, pârâta a făcut dovada existenței unui contract, și anume Contractul de închiriere de autovehicule nr._/12.04.2011 și dovada exprimării vointei de reziliere a contractului. Având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut nicio probă în acest sens, astfel cum prevăd art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 1169 Cod civil, precum și dispozițiile art. 8.2 din contract potrivit cărora chiriașul înțelege si acceptă ca plățile să se facă la datele precizate în art. 7.1 și în cuantumurile stabilite de art. 3.1, instanța a statuat că reclamanta, deși a beneficiat de folosința autoturismului, până la data rezilierii contractului nu a achitat chiria aferentă lunii mai și a penalizărilor în cuantum de 3255,09 lei, astfel cum rezultă din factura fiscală nr. MCL_ din data de 14.05.2012, a contravalorii CASCO în sumă de 2391,46 lei conform facturii fiscale nr. MCL_ din data de 24.05.2012 și a refacturării RCA în sumă de 815,67 lei conform facturii fiscale nr. MCL_ din data de 30.05.2012 .
Instanța a respins apărarea reclamantei in sensul că, la data de 23.04.2012, contractul a fost reziliat, respectiv la data la care s-a formulat cerere de despăgubire, având în vedere că pârâta a fost notificată de către Uniqa Asigurări cu privire la dauna totală la data de 30.05.2012, plata despăgubirilor efectuându-se abia la data de 10.07.2013, iar pârâta prin adresa nr._/25.06.2012 de la fila 210 a comunicat reclamantei intentia de reziliere abia la data de 04.07.2013 (data confirmării de primire a rezilierii).
Nu se poate reține în cauză culpa pârâtei cu privire la data la care a fost notificată de către Uniqa Asigurări cu privire la dauna totală, iar potrivit art. 9.6 chiriasul avea obligatia îndeplinirii obligațiilor ce decurgeau din prezentul contract până la data notificării de daună totală remisă de către asigurător proprietarului, neputându-se prevala de lipsa folosinței vehiculului închiriat în perioada dintre momentul producerii incidentului și data notificării de daună totală în scopul neîndeplinirii obligațiilor contractuale.
Pentru aceste motive, s-a admis în parte cererea astfel cum a fost precizată de reclamanta S.C. C. R. Solution SRL, în contradictoriu cu pârâta S.C. My C. Trading SRL Pitești, și a fost obligată pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 10.178,4 lei reprezentând diferența calculată conform art. 9.6 lit. b din contractul de închiriere autovehicule nr._/12.04.2011.
Potrivit art 276 C.proc.civ și a principiului disponibilității și având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost admisă în proporție de 0,08%, instanța a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 710 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru și timbru judiciar, astfel cum rezultă din chitanța nr. 154/23.04.2013 și nr. 153/21.04.2013 lei reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 4400 de lei, a taxei judiciare în cuantum de 4464 de lei, timbru judiciar în sumă de 5 lei,
De asemenea, potrivit art 276 C.proc.civ, a obligat pe reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2460 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform facturii fiscale nr. SCA0496 și a extrasului de cont.
Impotriva acestei sentinte, reclamanta a declarat apel, la data de 14.01.2014 (data poștei), prin care a solicitat admiterea acestuia, schimbarea in tot a hotararii in sensul admiterii cererii de chemare in judecata.
Prin decizia civila nr.91/05.03.2013 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a VI a civila in dosarul nr_, s-a admis apelul, s-a schimbat in parte sentinta in sensul inlaturarii obligației de plata a cheltuielilor de judecată către pârâtă stabilită în sarcina reclamantei, mentinand in rest solutia.
In motivare, s-a aratat ca instanța de fond a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 2460 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform dispozițiilor art. 276 Cod procedură civilă. Tribunalul a constatat că judecatoria a acordat greșit aceste cheltuieli de judecată, având în vedere că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, pârâta fiind cea care a căzut în pretenții și nu reclamanta, astfel că aceasta nu datorează cheltuieli de judecată pârâtei. Cu privire la cheltuielile de judecată stabilite de către instanță în sarcina pârâtei, Tribunalul a retinut că instanța a stabilit corect cuantumul acestora, raportat la pretențiile admise, contravaloarea acestora, activitatea prestată de avocat și complexitatea cauzei.
Celelalte motive de apel au fost apreciate ca nefondate.
In ce priveste susținerea apelantei in sensul că instanța nu a argumentat în niciun mod asertiunile referitoare la faptul că plata chiriei era făcută în avans cu titlu de garanție de bună execuție, tocmai pentru ca în cazul în care nu se achită o rată la timp, în fapt aceasta să fie acoperită de către garanție, s-a invederat ca, din conținutul contractului de închiriere încheiat de către părți, rezultă că acestea au stabilit, de comun acord, cuantumul primei chirii aferentă primei luni a duratei contractului, ca fiind de 13.069,73 Euro. Nici din cuprinsul contractului și nici din probatoriul administrat în cauză nu rezultă că părțile au stipulat ca în cuprinsul primei chirii să fie inserată o garanție de bună execuție, care să fie achitată cu titlu de chirie. Așadar, suma pretinsă de către apelanta reclamantă a fost facturată, plătită și încasată cu titlu de chirie, nu de garanție de bună execuție, cuantumul acestei rate fiind stabilită de părți în cuprinsul contractului, de comun acord. In consecință, corect a reținut instanța de fond că aceasta nu poate fi restituită apelantei. Nu se poate reține că chiria a fost stabilită într-un cuantum fix, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, părțile au stabilit în cuprinsul contractului cuantumul primei rate de chirie, fără vreo altă distincție sau precizare, din care să rezulte că în cuprinsul acesteia este inclusă și garanția de bună execuție.
Tribunalul a considerat că cererea de plată a despăgubirii din data de 23.04.2012 nu reprezintă o notificare de daună totală, din moment ce la data de 27.04.2012 existau discuții cu privire la faptul dacă dauna era parțială sau totală.
Cât privește modalitatea de utilizare de către intimată a sumei ce reprezintă contravaloarea primei rate de chirie, nu reiese din probatoriul administrat că aceasta ar fi fost utilizată cu titlu de garanție sau cu titlu de avans. Trebuie menționat că apelanta reclamantă este cea care a renunțat la administrarea probei cu expertiză, probă pe care nu a solicitat-o nici în apel, astfel că nu pot fi reținute susținerile acesteia legate de opoziția pe care ar fi făcut-o pârâta cu privire la încuviințarea acestei probe.
Tribunalul a mai reținut că, în conformitate cu clauza de la art. 5.9 din contract, intimata nu poate fi considerată răspunzătoare pentru imposibilitatea folosirii autovehiculului de către apelantă. Astfel, conform acestei clauze, perioada în care vehiculul închiriat nu este folosit în timpul reparațiilor sau din alte motive neimputabile proprietarului, nu constituie o limitare a dreptului de folosință imputabilă proprietarului și nu va da dreptul chiriașului să nu își execute obligațiile contractuale, chiriașul fiind obligat să efectueze în această perioadă plata ratelor de chiriei datorate proprietarului în temeiul contractului.
Data la care intimata a fost notificată cu privire la dauna totală este 30.05.2012, la această dată apelanta fiind în culpă contractuală pentru neplata chiriei aferente lunii mai și a penalităților aferente facturii din 14.03.2012 și 14.04.2012; precum și cu privire la costul asigurării Casco și RCA (obligații pe care trebuia să le respecte și să le aducă la îndeplinire conform clauzelor contractuale).
Nu a fost reținut nici argumentul apelantei legat de faptul că instanța ar fi acordat mai puțin decât apreciase chiar pârâta, instanța de fond pronunțându-se în baza materialului probator administrat în cauză. Instanța nu a schimbat natura juridică a clauzelor contractului, ci a dat o interpretare corectă a acestora, conform voinței comune a părților, inclusiv în ceea ce privește obligațiile asumate de părți (și cu privire la obligația de plată a chiriei). În condițiile în care contractul este în vigoare, acesta produce efecte depline, instanța stabilind corect contextul de fapt și de drept în care a intervenit rezilierea contractului.
Se reiterează că, din interpretarea contractului încheiat de părți și din probatoriul administrat, nu rezultă că în suma încasată cu titlu de chirie pentru prima lună ar fi fost inclusă și o garanție de bună execuție, regimul juridic și contabil al acesteia fiind diferit.
În consecință, având în vedere cele reținute, Tribunalul a admis apelul cu privire la aspectul legat de cheltuielile de judecată, menținand celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Nu a acordat cheltuieli de judecată solicitate în apel de către intimată, având în vedere că apelul a fost admis.
La data de 26.04.2014, apelanta-reclamanta a declarat recurs impotriva deciziei civile nr. 91/05.03.2014 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a VI a civila in dosarul nr_, prin care a solicitat admiterea caii de atac, casarea deciziei atacate si, in principal, retrimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar, modificarea in tot a sentinței fondului in sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulata si precizata, cu cheltuieli de judecata.
În sustinere, s-a mentionat ca instanța a pronunțat o hotarare cu aplicarea
gresita a legii, respectiv a principiilor referitoare la interpretarea contractului menționate de catre codul civil (art.304 pct. 9 c. p. civ.).
Instanța de apel a ignorat prevederile art.981 din codul civil.
De asemenea, instanța de apel a ignorat argumentele instanței de fond, reținând o cu totul alta situație de fapt decât cea expusa de catre instanța de fond.
Astfel, instanța de apel contrazice chiar argumentele instanței de fond care retine in mod corect situația de fapt, menționând in considerentele sentinței fondului.
Se mai invedereaza ca respectivul contract a avut la baza Oferta de inchiriere, act despre care instanța de apel susține ca nu exista.
In oferta de inchiriere, la capitolul valoare de plata la predarea autovehiculului catre chiriaș se menționează rata 1 de chirie de plata inainte de livrare ( Garanție de buna execuție +chiria pentru prima luna /euro, fara TVA): chirie luna 1 - 489,75 E, garanție de buna execuție -12 580,00 E.
Este absurd sa se creada ca cineva ar putea sa plătească chirie aferenta unei luni in cuantum de 13 069,73 euro astfel cum susține parata.
Se considera ca instanța de apel a aplicat greșit prevederile art.983 cod civil, ignorând obligația de a interpreta clauza in favoarea celui care se obliga. Recurenta, in calitate de debitoare, s-a obligat in baza ofertei de inchiriere, pe care a acceptat-o, acesta fiind actul determinant al incheierii contractului.
Potrivit art.982 C.civ., diferitele clauzele ale contractului nu se interpretează separat, ci unele prin altele, coordonat, dandu-se fiecăreia dintre ele înțelesul ce rezulta din actul intreg.
Astfel, instanța, daca ar fi analizat si aplicat in mod corect prevederile Codului civil referitoare la interpretarea contractului, avea de aplicat următoarele principii: sa constate ca recurenta este debitoare si ca atare clauzele trebuie interpretate in favoarea sa, sa constate ca din interpretarea clauzelor contractuale, inclusiv cele din anexa - Oferta de Închiriere, parte integranta din contract, contravaloarea primei rate de chirie este formata din garantie de buna execuție a contractului si rata de 489,75 euro, sa constate ca aplicarea mențiunilor din Oferta de Închiriere este in concordanta cu prevederile din Contractul de Închiriere (clauzele contractuale neinterpretandu-se in mod separat, ci unele prin altele).
La articolul 3 din contract, se preia doar denumirea de valoare chirie aferenta primei luni a duratei contractului in care se specifica valoarea de 13 069,73 EURO, valoare insa care este in deplina concordanta cu mențiunea din Oferta de inchiriere in care se stipulează in mod expres ca prima plata va fi formata din: 489,75 EURO(rata)+ 12 580 EURO( garantie de buna executie). Se precizează, de asemenea, ca valoarea chiriei lunare începând cu luna a doua a duratei contractului va fi de 498,75 euro.
Este evident ca prevederile contractuale referitoare Ia valoarea chiriei se refera Ia mențiunile din Oferta, parte integranta din contract, sumele corespunzând intru totul.
Se invoca ignorat probele. | pronunțarea unei hotarari netemeince, intrucat instanta de apel a ignorat |
De asemenea, se mai sustine ca instanța a interpretat in mod gresit actul dedus judecatii (art.304 pct. 6), întrucât a considerat ca oferta de închiriere nu exista si nu face parte din contract.
In condițiile in care instanța ar fi făcut aplicarea prevederilor contractuale in integralitatea sa, respectiv ca Oferta de Închiriere constând in Anexa 1 la Contract ce este parte integranta din acesta, si ar fi reținut existenta unei garanții de buna execuție, interpretarea contractului nu ar fi putut fi alta decât cea explicata atat in fata instanței de fond, cat si a celei de apel.
Garanția de buna execuție a fost reținuta odată cu prima chirie de luna pentru acoperirea eventualelor intarzieri la plata, amenzi primite de către conducătorul autovehiculului inchiriat si alte asemenea. Garanția (gajul) este un mijloc legal sau convențional de asigurare a executării obligațiilor, un contract in temeiul căruia debitorul sau o terța persoana remite creditorului sau unui tert un bun mobil, corporal sau incoproral, in vederea garantării executării unei obligații.
Având in vedere faptul ca valoarea autovehiculului a fost inlocuita cu suma asigurata, ca ratele datorate au fost restituite integral, apreciaza ca reținerea garanției de buna execuție s-a făcut in mod abuziv si nejustificat, la data incetarii contractului toate sumele scadente fiind achitate.
In condițiile in care, in contabilitatea societății parate (fila 281), aceasta suma a fost Încasata cu titlu de avans, având in vedere ca valoarea chiriei totale era fixa in cuantum de 489,75 EURO, rezulta ca pentru 25 luni chiria este plătită in avans.
Din aceasta perspectiva, nu se poate susține de către parata si argumenta de către instanța de fond ca respectivul contract ar fi putut fi reziliat pentru neplata.
In condițiile in care s-ar aprecia ca acest contract a incetat la data de 30.05.2012, data notificării daunei totale de către UNIQA societății parate(data pe care o contesta ca nefiindu-i opozabila), ar rezulta ca, din avansul incasat, s-ar scădea echivalentul ratei lunii mai, rezultând: 12 580 euro (total garanție) - 489,75 euro(rata luna mai) = 12 530, 25 euro suma achitat in avans si care trebuie restituita.
Din punctul sau de vedere, contractul a incetat in data de 23.04.2012, data la care s-a formulat cererea de despăgubire si indicarea contului in care sa fie plătită dauna.
Instanța preia din argumentele intimatei, aratand ca recurenta a fost cea care a renunțat la administrarea probei cu expertiza. Instanța ignora insa motivul invocat pentru care a renunțat, raportat la imprejurarea ca din actele contabile depuse la dosarul cauzei (ulterior solicitării expertizei contabile la care intimata s-a opus cu vehementa arătând ca nu exista motiv intemeiat) rezulta cu certitudine ca prima plata efectuata in baza contractului de inchieriere a fost încasata cu titlu de avans.
Se mai sustine ca, in mod gresit, instanta a aplicat legea cu privire la opozabilitatea contractului fata de terți, raportandu-se la contractul de asigurare casco încheiat intre intimata si Uniqa - art.304 pct. 9 C.P.Civ.
Polița CASCO are ca perioada de valabilitate 19.04._16. Accidentul a avut loc la data de 15.03.2012, iar reclamanta plătise toate ratele scadente, aflandu-se intre rata 4 (19.01.2012) si rata 5 scadenta la data de 19.04.2012. Astfel, la data accidentului, autovehiculul era acoperit de polița, nemafiind necesara achitarea ratei 5.
La data de 30.05.2012, se incheie Procesul verbal de constatare a avariilor.
La data de 19.04.2012, se intocmeste devizul de reparații (fila 245) in cuantum de_ lei, apreciindu-se ca valoarea reparațiilor este mai mare decât cea a prețului de achiziție, sens in care, intre data de 19.04.2012 si 23.04.2012, se transmite faxul (fila 232) de la UNIQA la MY C. TRADING SRL prin care se comunica faptul ca autovehiculul este DAUNA TOTALA, valoarea despăgubirilor fiind de_ EURO.
La data de 23.04.2012, se formulează cererea de despăgubiri, atașata fiind si Împuternicirea data de către societatea parata șoferului implicat in accident din partea societății reclamante, prin care se indica contul societății parate in vederea Încasării despagubirilor. Este evident ca acesta este momentul cand s-a știut ca mașina este declarata dauna totala, altfel ar fi lipsit de sens sa se întocmească cerere de despăgubiri si sa se indice contul in care trebuie făcuta plata (exista posibilitatea reparării mașinii daca nu ar fi fost dauna totala si atunci nu era necesara o astfel de cerere de despăgubiri).
Se mai invedereaza ca instanța de fond cat si cea de apel au înlăturat un principiu fundamental al dreptului civil, respectiv inopozabilitatea actelor fata de un tert- art.304 pct.9 c.p.civ
Recurenta a fost sancționată cu rezilierea contractului pentru faptul ca nu a plătit ratele unei mașini aflate in posesia paratei si care era evident ca este dauna totala din momentul Întocmirii devizului din care reieșea valoarea reparațiilor ca fîind mai mare decât cea a valorii integrale a mașinii. Rezilierea s-a efectuat ca urmare a faptului ca notificarea de dauna totala a fost transmisa de către societatea de asigurări către parata la data de 30.05.2012, desi se stia de starea autovehiculului inca din data de 23.04.2012.
Susținerea ca abia la data de 30.05.2012 au fost notificați pe mail despre declararea daunei totale, este lipsita de opozabilitate in ceea ce o privește, relațiile contractuale intre cele doua societăți nu îi se pot imputa. Este probabil sa existe o coniventa intre societăți, astfel incat societatea de leasing sa Încaseze cat mai multe chirii, iar societatea de despăgubiri sa platesca cat mai târziu despagubirile.
Instanța a ignorat si nu s-a pronunțat in niciun mod cu privire Ia susținerile sale referitoare la opozabilitatea contractului de CASCO Încheiat intre societatea parata si cea de asigurări.
Din contractul casco, depus la ultimul termen de judecata, rezulta in mod clar ca despagubirea va fi achitata in decurs de 15 zile lucratoare de la data cand au fost depuse la Asisurator toate documentele solicitate de acesta pentru stabilirea obligației de plata (art.9.18). Din punct de vedere al temeiniciei solicitării despăgubirii si al mărimii acesteia, curgerea termenului prevăzut la alineatul precedent este întrerupta daca despăgubirea nu poate fi stabilita sau plătită din vina asiguratului, ceea ce înseamnă ca, cel puțin la data de 3 mai 2012 (la data de 23.04.2012 se întocmise dosarul de dauna la care se adaugă cele 15 zile), societatea de asigurări ar fi fost obligata sa comunice stadiul dosarului si masurile luate in cadrul acestuia.
Se invoca faptul ca nu i se poate opune obligația de depunere a actelor ce revenea societății parate, in calitate de asigurat.
In condițiile in care cele doua parti contractante din contractul de casco nu isi respecta termenele stipulate, nu îi poate fi imputat faptul ca trebuia sa achite o chirie pentru o mașina declarata dauna totala si mai mult decât atat sa plăteasca RCA si CASCO.
Instanțele nu au luat in calcul ca facturile neachitate (dar a căror valoare ar fi putut fi acoperita din garanție sau avans) sunt emise dupa 14.05.2012, ultima datând chiar din data de 30.05.2012 (ziua in care ar fi aflat ca mașina este dauna totala).
Desi din corespondenta purtata intre parti, se stia in mod exact care este stadiul mașinii, indiferent ca se stabilise la nivel scriptic-oficial ca este sau nu dauna totala, totusi se emit 3 facturi: - chirie luna mai - factura MCL_ din 14.05.2012 (fila 194); factura aferenta Polița CASCO - MCL_ din 24.05.2012 (fila 203); factura aferenta Polița RCA MCL_ din 30.05.2012 (fila 202)- data la care se susține ca au aflat de dauna totala.
Valoarea totala a facturilor restante astfel cum se menționează de către societatea parata este de 6462,22 lei (aproximativ 1 500 euro).
Se reitereaza ca acesta valoare totala ar fi putut fi reținuta din garanție sau din avans. Mai mult decât atat, la termenul de judecata din octombrie 2013, a depus la dosarul cauzei dovada achitării dosarului de daune (2 510 lei), precum si cererea prin care se solicita compensarea unei rate de leasing cu aceasta plata (mail din data de 07.05.2012).
La dosar se afla notificarea de reziliere din data de 23.06.2012, inscris din al cărui conținut reiese ca daca nu achita facturile emise in luna mai, la data de 28.06.2012, se reziliaza contractul. Insa, se invoca faptul ca contractul încetase de drept inca de la data accidentului, întrucât nu mai avea obiect. In plus, la data notificării, se stia ca mașina este declarata epava, astfel incat mențiunea din finalul notificării in sensul predării autovehiculului pentru neplata, este hilara. Reaua credinta a intimatei este dovedita prin aceea ca, desi termenul de reziliere era 28.06.2012 pentru neplata, notificarea a fost primita abia in data de 04.07.2012.
Instanța de apel a apreciat in mod eronat ca instanța de fond nu a acordat mai puțin decât apreciase chiar societatea parata ca ar fi avut dreptul in conditiile in care nu ar fi reziliat contactul, aplicand gresit principiul disponibilitatii -art.304 pct.9 Cod Pr Civ.
Prin Adresa_/24.07.2012 (fila 126), parata i-a comunicat ca, daca nu s-ar fi reziliat contractul pentru neplata, ar fi avut dreptul la o despăgubire in cuantum de 5117,30 EURO.
Instanța de apel a reținut intreaga argumentație a instantei de fond schimbând natura juridica a prevederilor contractuale (art.304 pct. 6 cod Pr Civ), transformand cu de la sine putere suma de_ euro având titlu de garanție de buna execuție (destinație stabilita in mod clar in cadrul ofertei) in daune penalizatoare in caz de reziliere a contractului din culpa chiriasului. O astfel de clauza nu este prevăzuta in contract si instanța nu poate sa treacă peste conținute contractului.
Se mai invoca existenta motivelor contradictorii intre ceea ce a reținut instanța de fond in considerente si ceea ce a rctinut instanța de apel in motivarea deciziei atacate.- motiv prevăzut de art.304 PCT 7 C.P.CiV
Instanța de fond a ignorat prevederile art. 1818 Cod civil. Pe cale de consecința, contractul incetand de drept, recurenta nu mai datora nicio chirie, avand dreptul la restituirea garanției de buna execuție dupa momentul încasării despăgubirilor de la asigurător.
Desi instanta de apel a retinut ca reclamanta a beneficiat de folosinta autoturismului pana la data rezilierii, nu este foarte clar cum s-ar fi exercitat acest drept cu privire la un autoturism aflat in service si declarat dauna totala.
In cazul de fata, societatea parata a încasat banii de la asigurare si in plus beneficiază de suportul instanței de fond care susține ca are dreptul sa retina cu titlu de daune interese suma de 12 580 euro achitata cu titlu de garanție de buna execuție.
Se mai sustine ca instanta de apel nu s-a pronunțat in ceea ce priveste motivul de apel referitor la gresita aplcare a formulei de calcul menționate in contract - motiv de casare prevazut de art.312. alin.3 (instanța a cărei hotărâre este recurata a soluționat procesul fara a intra in cercetarea fondului)
Prin motivele de apel, a arătat ca instanța de fond in mod greșit a aplicat formula de calcul.
Prima instanta a facut o confuzie, chiria aferenta primei luni fiind egala cu chiria pe fiecare luna, respectiv 498, 75 euro.
Se prezinta un mod de calcul apreciat drept corect de catre recurenta.
Se mai critica faptul ca instanța de apel nu s-a pronuntat in ceea ce priveste motivul referitor la capătul 2 de cerere, instanța de fond pronunțând o hotărâre netemeinica intrucat bunul închiriat a fost înlocuit prin contravaloarea despăgubirilor acordatc de către societate - mottv de casare prevazut de art. 312 alin 3 Cod Pr Civ 2.
Referitor capătul 2 de cerere, apreciaza ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinica, intrucat bunul inchiriat a fost înlocuit prin contravaloarea despăgubirilor acordate de către societate, dispozițiile contractuale devenind pe deplin aplicabile.
Potrivit Actului adițional din 12.04.2011, partile au convenit completarea art.5.4., in sensul ca proprietarul este de acord sa ramburseze o parte din cheltuielile suportate de către Chiriaș pe parcursul duratei Contractului pentru întreținerea si verificarea periodica a Vehiculului închiriat. Suma rambursata de către Proprietar Chiriașului este in cuantum de 5975.50 euro +TVA.
Instanța de apel, desi a admis in parte apelul. nu s-a pronunțat si nu a admis cheltuielile de judecata din apel.
In drept, se invoca art.304 si urm C.p.civ.
La data de 13.10.2014, intimata S.C. MY C. L. SOLUTIONS S.R.L. (fosta S.C. MY C. TRADING S.R.L.) a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la suportarea cheltuielilor de judecata, reprezentând onorariu de avocat.
In motivare, se arata ca Decizia Civila nr. 91/05.03.2014 pronunțata de Tribunalul București Secția a Vl-a Civila in dosarul nr._ este legala si temeinica, cuprinsul hotărârii din apei fiind corespunzător regulilor de procedura care reglementează aceasta faza procesuala, limitata legal ia ceea ce prima instanța a judecat si la cat din ce s-a judecat a fost criticat prin apel.
Recurenta susține o alta situație de fapt, desi, din înscrisurile depuse de aceasta la dosarul cauzei, reiese contrariul.
In ceea ce privește primul motiv de recurs, se face trimitere la incheierea de ședința din data de 18.06.2013, din care rezulta ca recurenta si-a întemeiat acțiunea introductiva de instanța pe răspunderea contractuala. Cu toate acestea, in argumentarea primului motiv de recurs, se invoca dispoziții ale Codului Civil, pe care recurenta considera ca instanța de apel Ie-a incalcat, doar pentru faptul ca in urma interpretării instanța de control judiciar a ajuns la o judecata care nu a coincis cu susținerile recurentei.
Desi primul motiv de recurs vizează "greșita aplicare a legii ", recurenta nu a indicat care era norma juridica care nu se aplica in cauza si cu toate acestea s-a aplicat sau ce text legal a fost Interpretat eronat.
Pe cale de consecința, faptul ca recurenta are alte convingeri ce tin de temeinicia hotărârii, nu poate sa conducă la modificarea deciziei.
In ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, nici acesta nu poate fi primit de vreme ce din insasi formularea sa vizează temeinicia, si nu legalitatea hotărârii recurate.
Cu toate acestea, menționeaza ca instanța de apel nu a "ignorat" nicio proba ce a fost administrata in dosar, mai mult decât atat, aceasta si-a motivat soluția in baza probelor de la dosar, astfel cum se retine la fila nr. 9 a Deciziei, ultim paragraf .
Instanța de apel a cercetat cauza sub toate aspectele, verificând temeinicia si legalitatea hotărârii de fond sub toate aspectele semnalate prin motivele de apel, iar împrejurarea ca, in urma analizării probelor a ajuns la o judecata ce nu corespunde intereselor recurentei, nu constituie motiv de recurs astfel cum legiuitorul a prevăzut la art. 304 pct. 9 C.p.c.
Referitor ia cel de-al treilea motiv de recurs, nu se poate considera ca instanța a interpretat in mod greșit actul dedus judecații, doar pentru ca recurenta susține ca instanta de apel a considerat ca oferta de închiriere nu exista si nu face parte din contract. Recurenta atribuie instanței de apei niște supoziții ale sale.
Este evident ca instanța de apel a analizat actul, dupa intenția . nu in sensul literal al termenilor, aceasta netrecand peste voința pârtilor, motivandu-si in acest sens convingerea.
Precizeaza ca s-ar fi putut discuta despre o interpretare greșita a actului dedus judecații doar in situația in care, de exemplu contractul este calificat ca un contract de întreținere in loc de un contract de renta viagera, astfel cum literatura de specialitate a statuat.
In ceea ce privește cel de-al patrulea motiv de recurs, arăta ca nu face si nici nu a făcut obiectul prezentei cauze contractul de asigurare.
Documentul la care intimata MyCar a făcut trimitere este "notificarea de dauna totala", comunicata la 30.05.2012, document avut in vedere de parti in contract, la art. 9.6, pe care recurenta insasi si-a întemeiat o parte din pretenții si care prevede ca "In cazul distrugerii totale sau al furtului, părțile agreează sa procedeze astfel pentru încetarea Contractului: a) Chiriașul are obligația indeolinirii obligațiilor ce decura din prezentul Contract nana la data notificării de dauna totala remisa de către asigurător Proprietarului".
Recurenta susține ca societatea de asigurări nu si-a îndeplinit obligația de a achita despăgubirea in termen de 15 zile, desi din actele depuse la dosar reiese contrariul.
Desi aceste discuții exced obiectului cauzei, se invedereaza ca, din lecturarea întâmpinarii formulate la apelul recurentei, se observa ca recurenta înțelege sa critice decizia recurata cu arătarea acelorași motivații cu care a criticat si sentința.
In ceea ce privește cel de-al șaselea si cel de-al șaptelea motiv de recurs, se sustine ca dispozițiile prevăzute de art. 312 alin. 3 C.p.c. se raportează la toate acele împrejurări in care instanța a cărei hotărâre a fost atacata a soluționat procesul pe baza unor excepții peremptorii.
Presupunând ca instanța de apel ar fi omis sa se pronunțe asupra vreunui motiv de apel, recurenta are doar calea cererii de completare dispozitiv, deoarece o astfel de cerere nu poate constitui motiv de recurs.
Oricum, nu se poate considera ca instanța de apel nu s-a pronunțat pe vreunul dintre motivele de apel doar pentru faptul ca recurenta nu a obținut suma solicitata de aceasta. Astfel cum se retine in decizia recurata, instanța de control judiciar a considerat fondat apelul cu privire la cheltuielile de judecata, iar toate celelalte motive le-a respins ca nefondate, motivând soluția sa.
Rolul judecătorului nu este acela de a combate susțineri, ci de a reda motivele care au condus la judecata sa.
Referitor la cel de-al optulea motiv de recurs, se invedereaza ca nici acesta nu este intemeiat si, in consecința, nu poate fi primit de instanța de recurs, deoarece recurenta nu a arătat care sunt motivele contradictorii cuprinse in decizia recurata, adică in ce consta contrarietatea flagranta dintre dispozitiv si considerente.
In ceea ce privește critica adusa instanței de apel ca nu a acordat cheltuieli de judecata, desi a admis in parte apelul, acesta nu se circumscrie motivelor prevăzute la niciunul din punctele prevăzute de art. 304. Acest fapt este cunoscut si de recurenta, de vreme ce a formulat si cerere de completare dispozitiv, care, in mod intemeiat, a fost respinsa.
In dovedire, se solicita proba cu proba cu înscrisuri.
In drept, se invoca dispozițiile art. 115 C.p.c.
Curtea a incuviintat pentru recurenta proba cu inscrisuri.
Analizand recursul formulat de recurenta, Curtea va avea in vedere motivele invocate prin prisma art 304 Cod Pr Civ 1865.
I Primul motiv de recurs vizeaza interpretarea gresita a Codului Civil, si anume a art 981, art 982 si art 983, precum si a actului dedus judecatii (art 304 pct 9 Cod Pr Civ).
Astfel, se sustine ca prima instanta a statuat ca suma de_ euro are natura de garantie de buna executie, insa nu a acordat-o, avand in vedere faptul ca aceasta face parte din formula de calcul al soldului restant, potrivit art 9.6 din contractul nr_/12.04.2011, in conditiile intervenirii daunei totale.
De asemenea, prima instanta a mai invederat ca acest cuantum ar fi putut fi restituit doar in ipoteza in care contractul era dus la bun sfarsit (deci inceta prin ajungerea la termen), iar reclamanta isi indeplinea toate obligatiile de plata.
Desi reclamanta a criticat in apel acest rationament, tribunalul a apreciat ca aceasta solutie este corecta, insa a schimbat motivarea in sensul ca, din contract si din probele administrate, nu rezulta ca in cadrul primei chirii sa se includa si o garantie de buna executie, astfel incat suma pretinsa de reclamanta a fost facturata, platita si incasata cu titlu de chirie, iar nu de garantie de buna executie. Totodata, instanta de apel a retinut ca nu se poate considera ca aceasta chirie a fost stabilita in cuantum fix, intrucat părtile au prevazut in contract valoarea primei rate de chirie fara alta distinctie si precizare din care sa reiasa ca, in cuprinsul acesteia, e inclusa si garantia de buna executie.
Curtea apreciaza ca instanta de apel este in eroare, incalcand dispozitiile art 982 cod civil 1864, potrivit carora clauzele unui contract se interpreteaza unele prin altele. De asemenea, in conditiile in care actul juridic dedus judecatii contine clauze clare, neindoielnice, concluziile instantei de apel in sens contrar reprezinta o interpretare gresita a actului respectiv.
Or, conform art 18.6 din contractul de inchiriere nr_/12.04.2011, oferta de inchiriere e parte integranta din conventie.
Potrivit ofertei (f 24, dosar Tribunalul Botosani), la rubrica valoare de plata la predarea autovehiculului catre chirias, se prevede ca rata I este alcatuita din chiria pe prima luna (489,75 euro fara TVA) si garantia de buna executie (_ euro), in total_,75 euro.
Art 3.1 din contract statueaza ca valoarea chiriei aferente primei luni a duratei contractuale este de_,73 euro.
Astfel, din coroborarea ofertei de inchiriere cu dispozitiile art 3.1 din contract rezulta cu claritate ca in valoarea chiriei aferente primei luni intra atat prima chirie, cat si garantie de buna executie.
Chiar daca parata . SRL ar fi trecut suma de_ euro in propria sa contabilitate la pozitia avans aceasta nu are nicio relevanta atat timp cat modul in care intelege partea sa isi tina evidenta contabila nu este opozabil reclamantei-recurente.
Asadar, instanta de apel, fara a tine cont de necesitatea interpretarii art 3.1 din contractul de inchiriere prin coroborarea cu clauzele din oferta (parte integranta din conventia de locatiune), a ajuns la o concluzie eronata in sensul ca nu se prevede nicaieri in intelegerea părtilor de garantia de buna executie.
Avand in vedere aceasta concluzie, instanta de apel nu a mai analizat daca rationamentul primei instante referitor la respingerea capatului avand ca obiect plata sumei de_ euro cu titlu de garantie de buna executie este sustinut prin prisma clauzelor contractuale.
Reclamanta-recurenta a sustinut ca e indreptatita la restituirea valorii de_ euro reprezentand garantia de buna executie, iar pe capatul privind soldul restant solicitat (7998 euro) a calculat cuantumul chiriei aferent primei luni la suma de 489,75 euro.
Astfel, exista o diferenta de rationament si opinie intre solutia primei instante si cea sustinuta de reclamanta pe care tribunalul nu a clarificat-o.
II O alta critica se refera la nelamurirea modului in care s-a pus capat contractului.
Curtea apreciaza aceasta aparare ca fondata.
Instanta de apel (ca, de altfel, si prima instanta) au considerat ca respectivul contract de inchiriere a fost desfiintat ca urmare a notificarii de reziliere transmisa de parata-intimata la 04.07.2012 reclamantei-recurente, insa, totodata, s-a statuat ca reclamanta este indrituita la plata unei anumite sume in baza art 9.6 din conventie.
Or, rezilierea intervine pentru neindeplinirea culpabila a unei obligatii de catre chirias, caz in care devin aplicabile prevederile art 11 din contract potrivit carora proprietarul (parata-intimata) are dreptul la restituirea autovehiculului, la plata ratelor scadente si a penalitatilor, precum si la daune –interese ce constau in costurile reposesiei, in suma de 7862,50 euro fara TVA si in orice alte costuri aferente, inclusiv despagubiri pentru neindeplinirea obligatiilor locatarului fata de terti.
Art 9.6 se activeaza in momentul in care intervine o dauna totala, respectiv in cazul avarierii integrale a masinii, situatie in care chiriasul are dreptul la o anumita suma calculata conform lit b.
Astfel, in ipoteza reglementata de art 9.6 nu are loc o reziliere a contractului, ci o incetare a acestuia, la data primirii de catre proprietar a notificarii de dauna totala din partea asiguratorului, in virtutea dispozitiilor contractuale. Art 9.6 este o aplicare a art 969 alin 2 teza I Cod Civil 1864 (sub imperiul caruia s-a incheiat contractul de inchiriere).
Aceste doua modalitati de a se pune capat contractului sunt incompatibile.
In cazul rezilierii se activeaza raspunderea chiriasului pentru despagubiri, iar in situatia incetarii pentru dauna totala (distrugere totala sau furt), locatarul are dreptul la plata unei sume (sold total).
In aceste conditii, nu se poate retine ca a intervenit si rezilierea contractului, si activarea dreptului la sold.
In cadrul apelului, reclamanta a invocat faptul ca nu mai putea interveni rezilierea contractului la 04.07.2012, din moment ce acest act juridic a incetat pentru dauna totala.
Or, acest argument nu a fost cercetat de instanta de apel, in conditiile in care este fundamental de stabilit modul in care s-a pus capat locatiunii.
In situatia in care se ajunge la concluzia ca locatiunea incetase pentru dauna totala la momentul primirii notificarii facute de asigurator catre proprietar (astfel cum rezulta din art 9.6 prima teza), respectiv la 30.05.2012 (iar nu la 23.04.2012, cum sustine recurenta, clauza 9.6 fiind clara in sensul ca incetarea contractului e corelata cu data notificarii proprietarului cu privire la dauna totala de catre asigurator, data care e 30.05.2012, si nu 23.04.2012, neavand relevanta faptul ca parata-intimata ar fi putut sa isi dea seama de existenta daunei totale din anumite documente intocmite pentru asigurator-devize, proces verbal de constatare), este evident ca acest contract nu mai putea fi reziliat, intrucat notificarea de reziliere emisa de proprietar la 25.06.2012 viza un contract incetat.
Ca urmare a incetarii actului de locatiune pentru dauna totala, reclamanta are dreptul al soldul calculat conform art 9.6 litera b.
De asemenea, reclamanta-apelanta a sustinut ca nu putea interveni rezilierea in conditiile in care achitase garantia de buna executie, astfel incat orice sume restante puteau fi acoperite din aceasta valoare, argument la care instanta de apel nu a dat un raspuns.
In schimb, daca se concluzioneaza ca actul a fost desfiintat prin reziliere (deci incetarea pentru dauna totala nu a operat), atunci reclamanta, in calitate de chirias, nu poate beneficia de valoarea calculata conform art 9.6 din contract, insa, avand in vedere ca parata-intimata nu a formulat cale de atac, nu i se poate agrava relamantei situatia in propriul apel.
D. fiind faptul ca tribunalul nu a examinat toate aceste argumente pertinente invocat de catre apelanta, decizia pronuntata apare ca nemotivata.
III În ceea ce priveste critica in sensul ca instanta de apel nu s-a pronuntat asupra motivului de apel referitor la gresita aplicare a formulei de calcul mantionata la art 9.6 din contract, Curtea retine ca, . a sustinut in cererea de apel (f 16-17, dosar TB) aceste aparari, pe care tribunalul nu le-a analizat.
In cazul in care se ajunge la concluzia ca locatiunea a incetat ca urmare a daunei totale, reclamanta are dreptul sa solicite soldul total stabilit dupa formula de calcul data de art 9.6 lit b din contract.
Punctul in divergenta intre instantele de fond si sustinerile reclamantei se refera la cuantumul sumelor ce alcatuiesc componentele formulei de calcul SDT=A-B+C-D-E in care A inseamna valoarea chiriei aferente primei luni din durata Contractului, B este valoarea chiriei lunare începând cu a cea de doua lună din durata Contractului, C reprezinta valoare despagubire asigurător, D este suma asigurată (conform poliței de asigurare CASCO), iar E include orice alte sume datorate de către Chiriaș Proprietarului în temeiul prezentului contract.
Reclamanta afirma faptul ca valoarea chiriei aferente primei luni din durata contractuala (componenta A) e de 489,75 euro pe cand instantele de fond au retinut valoare de_,73 euro (compusa din 489,73 euro-prima chirie-si_ euro-garantia de buna executie).
Astfel, instanta de apel trebuie sa stabileasca care din aceste valori se vor lua in calcul (cuantumul unei chirii sau valoarea indicata in art 3.1 din contract). De asemenea, este necesar ca tribunalul sa determine daca la valoarea de la componenta A se adauga si TVA-ul (avand in vedere ca, potrivit ofertei de inchiriere, cuantumul chiriei este fara TVA, iar din actele dosarului nu se poate stabili daca reclamanta a platit TVA si la suma de_ euro), iar in caz afirmativ se va aditiona si acesta.
Totodata, instanta de apel va determina si cuantumul componentei B (daca acesta include si TVA).
In privinta componentei C si D nu exista dubii, valoarea acestora rezultand din dosarul de dauna (_,4 euro, respectiv_ euro- f 232, dosar Judecatoria Sector 6).
Referitor la componenta E (orice alte sume datorate de chirias conform contractului), reclamanta-apelanta a formulat anumite critici in sensul ca nu ar mai datora c/val chiriei, al RCA-ului si al CASCO ca urmare a incetarii contractului pentru dauna totala. Nici aceste sustineri nu au fost examinate de instanta de apel, astfel incat si din aceasta perspectiva nu s-a lamurit pe deplin situatia de fapt si decizia apare ca nemotivata.
Pentru clarificarea acestui aspect, tribunalul urmeaza a tine cont de data incetarii contractului (respectiv cea a notificarii proprietarului de catre asigurator in legatura cu dauna totala) si de prevederile contractuale.
In plus, recurenta a sustinut in cadrul motivelor de apel (pagina 10, fila 12, dosar TB) ca ar fi efectuat o plata de 2510 lei pentru si in numele paratei . SRL, solicitand compensarea acesteia cu o rata de leasing (a se vedea bonul fiscal nr 02/02.05.2012 si mail-ul din 10.07.2012 -f 317/318, dosar TB), sustinere ce nu a fost avuta in vedere de prima instanta. Acest aspect nu a fost verificat de instanta de apel, desi este important, intrucat, daca se retine ca parata datoreaza reclamantei-chirias suma de 2510 lei (intrucat aceasta din urma a facut o plata asiguratorului . in numele si pentru proprietara vehiculului-asigurat in raport cu . aceasta valoare trebuie dedusa (compensata) din cuantumul ce se va stabili ca reprezentand componenta E a formulei de calcul (sumele datorate de chiriasa-reclamanta proprietarei-parate, in baza contractului de locatiune).
IV Cu privire la critica in sensul ca instanta de apel a aplicat gresit legea in legatura cu opozabilitatea contractului incheiat intre intimata si .-i inopozabil, intrucat este tert (pct 4 si 5 din cererea de recurs), Curtea o va inlatura.
Contractul de asigurare nu produce efecte fata de reclamanta-recurenta (adica nu da nastere la drepturi si obligatii in sarcina sa), dar ii este opozabil, avand in vedere clauzele contractului de inchiriere, respectiv art 9.2 ce prevad ca asigurarea CASCO se va incheia intre proprietar si o societate aleasa de acesta, insa plata primelor de asigurare de face de chirias fie direct broker-ului de asigurare, fie ca urmare a refacturarii de catre proprietar.
Astfel, chiar in baza contractului de locatiune asumat de reclamanta-recurenta, acesteia ii este opozabil contractul de asigurare, inclusiv notificarea de facuta de asigurator pentru dauna totala.
Faptul ca societatea de asigurare ar putea exercita abuziv obligatia de notificare (cu mare intarziere) nu inseamna ca respectivul contract si notificare nu ar fi opozabile recurentei. In eventualitatea in care chiriasul sufera o paguba din cauza comunicarii, in mod nejustificat, a notificarii cu intarziere, acesta ar avea dreptul la dezdaunari de la asigurator pe temeiul raspunderii delictuale, insa notificarea produce efectele prevazute de art 9.6 din contractul de locatiune.
V. Sub aspectul sustinerii ca exista motive contradictorii intre decizia instantei de apel si sentinta Judecatoriei (pct 7 si 8 din cererea de recurs), Curtea nu o poate primi, intrucat, conform art 304 pct 7 Cod pr Civ, contradictorialitatea trebuie sa existe intre considerentele/argumentele aceleasi hotarari, instanta de apel putand ajunge la concluzii opuse instantei controlate.
VI. Referitor la critica in sensul ca tribunalul nu s-a pronuntat asupra motivului de apel pe capatul 2, Curtea o apreciaza ca fondata.
Astfel, in cadrul cererii de apel (fila 17, dosar TB), recurenta a sustinut ca respingerea pretentiei privind c/val cheltuielilor de intretinere (5975 euro) este netemeinica, pentru ca bunul inchiriat a fost inlocuit prin valoarea despagubirilor acordate de asigurator, astfel incat devin aplicabile clauzele actului aditional, acestor argumente tribunalul nefurnizand vreo motivare.
Or, in conditiile in care instanta de apel nu a analizat respectivele aparari, decizia nu poate fi controlata sub acest aspect.
VII. In fine, critica recurentei, in sensul incalcarii principiului disponibilitatii, pentru ca instanta de apel a apreciat gresit faptul ca judecatoria nu a acordat mai putin decat recunoscuse parata ca ar fi avut dreptul daca nu se rezilia contractul, va fi inlaturata.
Incalcarea principiului disponibilitatii presupune pronuntarea de catre instanta asupra altei pretentii decat celei supuse judecatii de catre reclamant (de ex. se solicita c/val lipsei de folosinta pentru o perioada si se acorda pentru alt interval; se cere o suma si se acorda o valoare mai mare), iar nu asupra sustinerilor paratului. De altfel, chiar reclamanta a invederat ca modul de calcul facut de parata contine valori eronate ale componentelor formulei, astfel incat instanta trebuia sa faca propriile verificari si calcule.
Pentru aceste considerente, avand in vedere ca nepronuntarea asupra mai multor critici formulate in apel si nelamurirea situatiei juridice pe deplin echivaleaza cu necercetarea fondului, in baza art 312 alin alin 5 Cod pr Civ (1865), Curtea va casa decizia si va trimite cauza spre rejudecare instantei de apel (tribunalul Bucuresti-sectia a VI a).
F. de solutia de mai sus, Curtea nu se va mai pronunta asupra cheltuielilor solicitate de părti, urmand ca instanta de apel sa le aiba in vedere (atat cele facute in primul ciclu procesual, cat si in cel de-al doilea), in functie de solutia ce o va pronunta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta S.C. C. R. SOLUTION S.R.L. împotriva deciziei civile nr.91 din 5 martie 2014 pronunțată de Tribunalul București–Secția a VI Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata S.C. MY C. L. SOLUTION S.R.L.
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe- Tribunalul București - Sectia a VI a Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 27.11.2014
Președinte, Judecător, Judecător,
A. L. Z. D. V. D. M.
Grefier,
A.-G. S.
Red.Jud. AMLZ/27.01.2015
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Sectia a VI a Civilă
Președinte: A. C.
Judecator L. M. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1558/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri în baza OUG 116/2009. Decizia nr. 422/2014. Curtea de... → |
|---|
