Constatare nulitate act. Decizia nr. 941/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 941/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 17887/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 2266/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.941/2014
Ședința publică de la 03 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: A. S. V.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de apelantele-pârâte V. L. și S.C. A. I. S.R.L., prin administrator special T. G., împotriva Sentinței civile nr.2712 din 26.06.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți L. M. MONTALBAN NAVAS, L. M. MONTALBAN GUILLEN,cu intimații-pârâți T. G., S.C. A. I. S.R.L.,prin administrator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ S. I.P.U.R.L., O. R. COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și intimata-intervenientă S.C. V. P. 03 S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantele-pârâte V. L., prin avocat S. M., fără împuternicire avocațială, S.C. A. I. S.R.L., prin administrator special T. G., reprezentat de avocat B. D., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/2014, intimatul-pârât T. G., personal și intimații-reclamanți L. M. Montalban Navas, L. M. Montalban Guillen, prin avocat G. A., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.2247/03.10.2014 și intimata-intervenientă S.C. V. P. 03 S.R.L., prin avocat G. A., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă în instanță avocat S. M. care învederează faptul că la fila 285 vol. I dosar de fond se regăsește împuternicirea avocațială de reprezentare a apelantei-pârâte V. L., însă nu este împuternicit și pentru susținerea căii de atac, sens în care solicită acordarea unui termen.
Apărătorul intimaților-reclamanți L. M. Montalban Navas, L. M. Montalban Guillen se opune acordării unui termen, având în vedere că apelanta-pârâtă V. L. nu a formulat cerere de amânare a cauzei.
Curtea constată că nu necesită acordarea unui termen pentru a se face dovada împuternicirii avocațiale în fața instanței de apel.
Intimații-reclamanți L. M. Montalban Navas, L. M. Montalban Guillen, prin avocat, invocă excepția lipsei de interes a apelului formulat de pârâta V. L..
Curtea acordă cuvântul asupra excepției lipsei de interes.
Intimații-reclamanți L. M. Montalban Navas, L. M. Montalban Guillen, prin avocat, solicită admiterea excepției, susținând că apelul formulat de pârâta V. L. este lipsit de interes, întrucât instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților V. L., T. G. și a respins acțiunea principală, respectiv cererea de intervenție în interes propriu pentru lipsa calității procesuale pasive. Subliniază că pârâta V. L. a declarat în ședința publică din 05.05.2014 că este de acord cu admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive și nu a criticat sentința apelată pe acest aspect, motivele de apel vizând doar fondul cauzei. Prin urmare, potrivit art.479 Cod de procedură civilă, hotărârea este definitivă pe aspectul calității procesuale pasive.
Apărătorul apelantei-pârâte V. L. solicită respingerea excepției lipsei de interes ca neîntemeiată, susținând că cererea introductivă a fost formulată împotriva asociaților, însă ulterior, a fost precizată împotriva societății.
Apelanta S.C. A. I. S.R.L., prin avocat, solicită respingerea excepției lipsei de interes.
Curtea acordă cuvântul asupra apelurilor formulate.
Apelanta-pârâtă V. L. solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată. Susține că, reclamanții au evocat, prin cererea introductivă, nulitatea relativă a actului dedus judecății, după care și-au întemeiat acțiunea pe nulitate absolută. Or, sentința atacată se referă la o nulitate absolută parțială, ceea ce contravine reglementărilor legale, potrivit cărora există fie nulitate absolută, fie nulitate relativă. Mai mult, toate probele au fost administrate în dovedirea unei presupuse nulități relative, or, soluția vizează o nulitate absolută. Pe fondul cauzei, susține că, inițial, intenția părților a fost aceea de a dona părțile sociale, ca în final, voința lor a fost de a le cesiona. În ceea ce privește apelul formulat de apelanta-pârâtă S.C. A. I. S.R.L. pune concluzii de admitere. Își rezervă dreptul de a cere cheltuieli de judecată pe cale separată și solicită amânarea pronunțării pentru a depune note scrise.
Apelanta-pârâtă S.C. A. I. S.R.L., prin apărător, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, susține că potrivit dispozițiilor art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990, pot introduce acțiune în anulare, asociații care nu au luat parte la adunarea generală în mod justificat sau cei care au luat parte la adunare, dar au votat împotrivă, aspect ce este menționat în procesul-verbal. Or, în prezenta cauză, hotărârea A. nr.8/2007 a fost semnată de către toți asociații, inclusiv de către reclamanți, astfel că aceștia nu mai pot fi îndreptățiți să formuleze acțiune în anulare. Pe fondul cauzei, susține că hotărârile A. nr.6 și nr.7 au fost anulate de către instanța de apel pentru vicii de formă și nu datorită voinței societare care a fost în sensul înstrăinării părților sociale materializată prin hotărârea A. nr.8, înregistrată la Registrul Comerțului și publicată în Monitorul Oficial. Mai arată că, prin Decizia civilă nr.759/11.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, se menționează în mod expres că efectele Deciziei nr.156/03.03.2010 prin care au fost anulate hotărârile nr.6 și nr.7 nu se întind asupra hotărârii A. nr.8, fiind un act juridic distinct. În opina sa, consideră că principiul anulării actului principal care atrage anularea actului subsecvent nu își găsește aplicabilitatea în prezenta cauză, având în vedere că nu este vorba despre acte translative de drepturi, ci despre acte juridice prin care se manifestă voința societară într-o societate comercială. În plus, anularea hotărârilor A. nr.6 și nr.7 au fost menționate ulterior în Registrul Comerțului, moment la care se produseseră deja modificări esențiale în structura acționariatului prin majorarea capitalului social de către T. G., respectiv prin încheierea contractelor de cesiune de creanță care nu au fost niciodată contestate. Din această perspectivă, consideră că motivele de nulitate trebuie analizate distinct pentru fiecare hotărâre A. ale căror anulare s-a solicitat. În ceea ce privește apelul formulat de apelanta-pârâtă V. L. S.R.L. pune concluzii de admitere. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Apărătorul intimaților-reclamanți L. M. Montalban Navas, L. M. Montalban Guillen și a intimatei-interveniente S.C. V. P. 03 S.R.L. solicită respingerea apelurilor ca nefondate. În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, consideră că instanța de fond în mod corect a respins-o pentru aceleași considerente care au vizat excepția lipsei calității procesuale active invocată de V. L., respectiv excepția lipsei de interes. Susține că, deși aceste excepții au fost întemeiate pe dispozițiile art.132 alin.2 din Legea nr.31/1990, instanța de fond, prin încheierea de la 13.01.2014, în mod corect le-a respins, prin raportare la dispozițiile art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990, potrivit cărora se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune fiind imprescriptibil, iar cererea putând fi formulată de orice persoană interesată. Cu privire la apelul formulat de pârâta V. L., solicită înlăturarea motivului de apel care vizează constatarea încetării calității de asociați ai intimaților ca urmare a retragerii din societate, cerere întemeiată pe dispozițiile art.194 din Legea nr.31/1990, aceasta reprezentând o cerere nouă în apel. Așadar, solicită respingerea acestei cereri ca inadmisibilă în raport de dispozițiile art.478 Noul Cod de procedură civilă, potrivit cărora nu se pot schimba în apel calitatea părților sau obiectul dedus judecății. Cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale active, a lipsei de interes și a tardivității acțiunii, consideră că instanța de fond în mod corect le-a respins prin încheierea din 13.01.2014, în temeiul art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990, iar în ceea ce privește interesul, intimații și-au justificat interesul în promovarea acțiunii, respectiv un interes legitim și social. Cu privire la excepția prescripției dreptului material la acțiune invocat de S.C. A. I. S.R.L., instanța de fond în mod corect a reținut că sunt aceleași motive invocate de V. L. odată cu excepția tardivității, pe care a respins-o în raport de dispozițiile art.132 alin.3 din Legea nr.31/1990. Pe fondul cauzei, susține că prima instanță în mod corect a considerat că, urmare anulării hotărârilor A. nr.6 și nr.7, intervenienta și reclamanții nu mai dețineau în patrimoniu nicio parte socială, astfel încât nu mai aveau cum să înstrăineze părți sociale. Totodată, în mod corect a analizat voința părților și a reținut că, prin Decizia civilă nr.156 din 03.03.2010, hotărârea A. nr.8 nu a produs niciun efect juridic din punct de vedere al voinței părților, pentru că nu a îndeplinit condițiile legale de validitate și de înregistrare. Practic, prin această decizie s-a tranșat cu putere de lucru judecat hotărârea A. nr.8 în ceea ce privește efectele acesteia, precum și faptul că această hotărâre s-a întemeiat pe două acte anulate (hotărârile A. nr.6 și nr.7), chiar dacă ulterior această hotărâre a fost înregistrată în Registrul Comerțului, contrar celor reținute de către Curtea de Apel București. În ceea ce privește Decizia civilă nr.759/2013, susține că S.C. A. I. S.R.L. a prezentat situația trunchiat, că hotărârea A. nr.8 este lovită de nulitate absolută pentru că se întemeiază pe două acte declarate nule, iar conform principiului anulării actului principal, consideră că instanța de fond în mod corect a dispus anularea acestei hotărâri. În ceea ce privește hotărârea A. nr.10, arată că instanța a anulat-o prin aplicarea aceluiași principiu, dar și datorită faptului că reclamanții și intervenienta nu au fost convocați la adunarea generală, deși prin Decizia nr.156/2010 au fost repuși în situația anterioară, ea producându-și efectele, chiar dacă la Registrul Comerțului încă nu operase revizuirea mențiunilor. Ba mai mult, la data adoptării hotărârii A. nr 10, pe rolul Tribunalului București era înregistrată acțiunea promovată de reclamanți pentru radierea mențiunilor din Registrul Comerțului efectuate în baza celor două hotărâri A. anulate. Cu privire la hotărârile A. nr.14 și nr.15, susține că acestea sunt nule, că hotărârea nr.14 se întemeiază pe hotărârile A. nr.8, nr.9, nr.10, nr.12 și s-a dispus o nouă structură a societății, în condițiile în care, la data adoptării lor, respectiv în luna august 2012 și luna septembrie 2012, erau deja înregistrați reclamanții la Registrul Comerțului din luna iunie, în baza deciziei nr.156/2010 a Curții de Apel București și a hotărârii Tribunalului București prin care s-au radiat mențiunile. Cu toate că figurau ca asociați majoritari și administratori, Registrul Comerțului a înregistrat hotărârile A. nr.14 și nr.15, prin care s-a schimbat radical structura acționariatului, nemaifigurând ca asociați în societate. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimatul T. G. pune concluzii de admitere a apelurilor.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată :
Prin sentința civilă nr. 2712/26.05.2013 a Tribunalului București – Secția a VI-a Civilă s-au dispus următoarele:
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei V. L., invocată de instanță din oficiu, și, în consecință,a fost respinsă cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanții L. M. Montalban Navas și L. M. Montalban Guillen, în contradictoriu cu pârâta V. L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. De asemenea, a fostrespinsă cererea de intervenție, așa cum a fost precizată, formulată de intervenienta principală V. P. 03 SL în contradictoriu cu pârâta V. L., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului T. G., invocată de instanță din oficiu, și, pe cale de consecință, a fost respinsă cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanții L. M. Montalban Navas și L. M. Montalban Guillen, în contradictoriu cu pârâtul T. G., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenție, așa cum a fost precizată, formulată de intervenienta principală V. P. 03 SL, în contradictoriu cu pârâtului T. G., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost admisă, în parte, cererea de chemare în judecată, așa cum a fost precizată, formulată de reclamanții L. M. Montalban Navas și L. M. Montalban Guillen, în contradictoriu cu pârâții A. Internațional S.R.L., prin administrator judiciar Casa de Insolvență S. IPURL și prin administratorul special T. G., și O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul București.
A fost admisă, în parte, cererea intervenție principală, așa cum a fost precizată, formulată de intervenienta principală V. P. 03 SL.
S-a constatat nulitatea absolută parțială a Hotărârii A. nr. 8 din 21.06.2007 a pârâtei A. I. S.R.L., în ceea ce îi privește pe reclamanți și pe intervenienta principală.
De asemenea, s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârilor A. nr. 10/ 12.12.2011, 12/ 19.12.2011, 14/ 28.02.2012 și 15/ 12.09.2012 ale pârâtei A. I. S.R.L.
Pe cale de consecință, s-a dispus și radierea din registrul comerțului a mențiunilor nr._/ 28.11.2011, nr._/ 13.12.2011, nr._/ 20.12.2011 și nr._/ 10.09.2012.
În motivarea sentinței, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei V. L., s-a reținut că, potrivit art. 36 C.proc.civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății; existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Astfel, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată (pârâtul) și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Pe de altă parte, potrivit art. 132 din Legea nr. 31/1990, hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii chiar pentru acționarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra; hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței; când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată; membrii consiliului de administrație, respectiv ai consiliului de supraveghere, nu pot ataca hotărârea adunării generale privitoare la revocarea lor din funcție; cererea se va soluționa în contradictoriu cu societatea, reprezentată prin consiliul de administrație, respectiv prin directorat; dacă hotărârea este atacată de toți membrii consiliului de administrație, societatea va fi reprezentată în justiție de către persoana desemnată de președintele instanței dintre acționarii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost însărcinată, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va numi un reprezentant; dacă hotărârea este atacată de toți membrii directoratului, societatea va fi reprezentată în justiție de către consiliul de supraveghere; dacă au fost introduse mai multe acțiuni în anulare, ele pot fi conexate; cererea se va judeca în camera de consiliu. Hotărârea judecătorească pronunțată este supusă numai apelului; hotărârea definitivă de anulare va fi menționată în registrul comerțului și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a. De la data publicării ea este opozabilă tuturor acționarilor.
Așa cum rezultă din acest text legal, cererile prin care se solicită constatarea nulității absolute a unei hotărâri a adunării generale a acționarilor se judecă în contradictoriu numai cu societatea a cărei adunare generală a adoptat hotărârea.
În cauza dedusă judecății, tribunalul constată că pârâta V. L. nu este societatea de care face vorbire art. 132 alin. 5 din Legea nr. 31/ 1990.
Astfel, hotărârile menționate mai sus au fost adoptate de Adunarea Generală a Asociaților A. Internațional S.R.L., iar nu de pârâta V. L..
Ca atare, tribunalul a apreciat că în cadrul acțiunii deduse judecății, reclamanții și intervenienta nu se pot judeca, pentru anularea hotărârilor adunării generale ale asociaților, cu pârâta V. L., ci numai cu A. Internațional S.R.L.
Tribunalul a mai apreciat că nu are nicio relevanță juridică în ceea ce privește o acțiune întemeiată pe prevederile art. 132 din Legea nr. 31/1990 faptul că pârâta este asociat și administrator al A. Internațional S.R.L.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei V. L., invocată de instanță din oficiu.
Aceleași considerente au întemeiat și soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului T. G., invocată de instanță din oficiu.
În ceea ce privește fondul cererii principale și al cererii de intervenție principale, așa cum acestea au fost precizate, tribunalul a reținut următoarele:
La data de 21 iunie 2007 a fost adoptată Hotărârea Adunării Generale a Asociaților A. I. S.R.L. nr. 8 (filele 16 – 19 în vol. I).
Potrivit acesteia, reclamantul L. M. Montalban Navas a cesionat pârâtei V. L. un număr de 6 părți sociale ale A. I. S.R.L. pentru prețul de 100 de lei fiecare, primind suma de 600 de lei (2% din capitalul social). De asemenea, s-a menționat că reclamantul recunoaște și confirmă că a primit de la V. L. contravaloarea celor 93 de părți sociale ale A. I. S.R.L. (9.300 de lei) care se cesionează prin intermediul Adunării Generale a Asociaților nr. 6/ 06.06.2007, pentru prețul de 100 de lei pentru fiecare (31% din capitalul social).
De asemenea, prin aceeași hotărâre, reclamantul L. M. Montalban Guillen a cesionat pârâtei V. L. un număr de 6 părți sociale ale A. I. S.R.L. pentru prețul de 100 de lei fiecare, primind suma de 600 de lei (2% din capitalul social). De asemenea, s-a menționat că reclamantul recunoaște și confirmă că a primit de la V. L. contravaloarea celor 93 de părți sociale ale A. I. S.R.L. (9.300 de lei) care se cesionează prin intermediul Adunării Generale a Asociaților nr. 6/ 06.06.2007, pentru prețul de 100 de lei pentru fiecare (31% din capitalul social).
Prin aceeași hotărâre, intervenienta V. P. 03 S.L. a cesionat pârâtei V. L. un număr de 6 părți sociale ale A. I. S.R.L. pentru prețul de 100 de lei fiecare, primind suma de 600 de lei (2% din capitalul social). De asemenea, s-a menționat că se recunoaște și confirmă că a primit de la V. L. contravaloarea celor 57 de părți sociale ale A. I. S.R.L. (5.700 de lei) care se cesionează prin intermediul Adunării Generale a Asociaților nr. 6/ 06.06.2007, pentru prețul de 100 de lei pentru fiecare (19% din capitalul social).
La data de 12 decembrie 2011 a fost adoptată Hotărârea Adunării Generale a Asociaților A. I. S.R.L. nr. 10 (fila 20 în vol. I).
Potrivit acesteia, s-a majorat capitalul social al societății de la 30.000 de lei la 32.000 de lei, prin aport în numerar al pârâtului T. G..
La data de 19 decembrie 2011 a fost adoptată Hotărârea Adunării Generale a Asociaților A. I. S.R.L. nr. 12 (fila 27 în vol. I).
Potrivit acesteia, asociata S. V. se retrage din societate, prin cesionarea unui număr de 6 părți sociale, în valoare nominală de 100 de lei fiecare, către pârâtul T. G..
De asemenea, pârâta V. L. a cesionat un număr de 6 părți sociale, în valoare nominală de 100 de lei fiecare, către pârâtul T. G..
La data de 28 august 2012 a fost adoptată Hotărârea Adunării Generale a Asociaților A. I. S.R.L. nr. 14 (filele 32 – 35 în vol. I).
Potrivit acesteia, s-a constatat că la O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul București sunt evidențiate și înregistrate hotărârile A.G.A. nr. 8, 9, 10, 12. S-a mai constatat structura asociaților, capitalul social și sediul societății.
La data de 12 septembrie 2012 a fost adoptată Hotărârea Adunării Generale a Asociaților A. I. S.R.L. nr. 15 (fila 36 în vol. I).
Potrivit acestei hotărâri, s-a dispus reconfirmarea mandatului administratorului societății, V. L..
Pe de altă parte, prin Decizia comercială nr. 156/03.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Comercială, irevocabilă prin respingerea recursului, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de L. M. Montalban Guillen, L. M. Montalban Navas și V. P. 03 S.L., constatându-se nulitatea absolută a Hotărârii A. nr. 6/ 06.06.2007 și a Hotărârii A. nr. 7/ 21.06.2007.
Curtea de Apel a reținut că prin hotărârea A. nr. 6 din 6 iunie 2007 și Hotărârea A. nr. 7 din 21 iunie 2007 s-a convenit cesionarea cu titlu gratuit a părților sociale deținute de către asociații reclamantei către asociatei pârâte. De asemenea, prin hotărârea A. nr. 7/ 21.06.2007 s-a împuternicit d-na V. L. în calitate de administrator să negocieze și să semneze toate actele necesare în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare a imobilului situat în București, sectorul 1, . Ș., nr. 76 – 82.
Aceste două hotărâri au fost menționate și înregistrate la O.R.C.T.B. – conform certificatelor de mențiuni depuse la dosarul cauzei.
S-a mai reținut că, anterior acestor 2 hotărâri (a căror anulare se cere) a mai fost adoptată o hotărâre A. autentificată sub nr. 508 din 04.06.2007 prin care s-a aprobat vânzarea imobilului menționat mai sus și prin care erau împuterniciți L. M. Montalban Navas și L. M. Montalban Guillen să reprezinte societatea în fața instituțiilor publice și private.
Ulterior celor 2 hotărâri a căror anulare se cere s-a adoptat hotărârea nr. 8 din 21.06.2007, prin care s-a precizat la pentru cesionarea părților sociale efectuate prin hotărârea A. nr. 6 și 7 s-a primit contravaloarea părților sociale menționat. Hotărârea A. nr. 8 din 21.06.2007 nu a fost înregistrată la O.R.C.T.B.
Curtea de Apel a mai reținut că se solicită a se constata nulitatea absolută a hotărârii A. nr. 6 și nr. 7 pentru lipsa formei autentice, pentru lipsă cauză, pentru lipsa preț cesiune și pentru fraudă constând în falsificarea semnăturilor. Se solicită de asemenea anularea actelor subsecvente, notarea litigiului privind imobilul în C.F. – capăt de cerere asupra căruia s-a revenit (litigiul a fost înscris ulterior).
Dintre motivele de nulitate absolută invocate – este întemeiat acela referitor la lipsa formei autentice a celor două hotărâri A. față de dispozițiile articolului 813 C.civ. (Codul civil din anul 1864) fiind vorba de o cesiune cu titlu gratuit – această natură juridică a unei donații, astfel încât încheierea în formă autentică era o condiție de validitate.
Celelalte motive de nulitate invocate nu au fost dovedite în cauză – în acest sens fiind și rezultatul cercetărilor efectuate în cadrul dosarului penal prin care nu s-a putut stabili că semnăturile au fost falsificate.
Cerința formei autentice – ca și condiție cerută ad validitatem a fost stabilită în mod irevocabil prin decizia nr. 1195/ 11.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Comercială prin care s-au respins cererea de înregistrare a mențiunilor cuprinse în hotărârea nr. 7 din 21.06.2007.
În aceste condiții și hotărârea nr. 6 trebuia să îmbrace forma autentică fiind aplicabile aceleași dispoziții legale.
Mai mult, în cuprinsul hotărârii nr. 7 din 21.06.2007 este menționată și împuternicirea doamnei Vasiluța de a semna actele în formă autentică pentru vânzarea unui imobil însă în această situație – întrucât actele de vânzare-cumpărare ale unui imobil trebuie să îmbrace forma autentică și împuternicirea dată în acest sens trebuia să îmbrace forma autentică potrivit principiului accesorium sequitur principale.
Cum niciunul din acte nu a îmbrăcat forma autentică, condiția cerută de lege pentru validitatea actelor în temeiul articolului 813 Cod civil, chiar judecătorul delegat, în virtutea atribuțiilor ce-i reveneau, trebuia să constate că nu sunt îndeplinite condițiile de nelegalitate pentru înscrierea celor două hotărâri în registrul comerțului.
Așa cum am arătat mai sus, Hotărârea A. nr. 7/ 21.06.2007 nici nu poate produce efecte dată fiind decizia Curții de Apel București.
Susținerile intimatelor-pârâte și ale instanței de fond referitoare la faptul că nu se impunea forma autentică pentru cesiunea de părți sociale efectuată cu titlu gratuit pentru că nu se încadrează în dispozițiile exprese ale Legii nr. 31/ 1990 rep. care prevede cazurile în care se cere forma autentică și pentru că a fost adoptată ulterior hotărârii A. nr. 8/ 21.06.2007 nu sunt întemeiate.
Astfel, cu privire la prima susținere, dispozițiile Legii nr. 31/ 1990 republicată se completează cu dispozițiile legale în materia actelor juridice prevăzute de Codul civil și cum articolul 813 cod civil prevede forma autentică a actelor cu titlu gratuit ca și condiția cerută ad validitatem urmează ca instanța de apel să constate că în lipsa formei autentice cele două hotărâri sunt lovite de nulitate absolută.
În ceea ce privește hotărârea nr. 8/ 21.06.2007 aceasta nu a fost menționată în registrul comerțului, astfel încât nu produce efecte juridice, mai mult nefiind înregistrată nu se poate spune că exprimă voința reală a părților în condițiile în care a fost adoptată în aceeași zi cu hotărârea nr. 7 (21.06.2007) – care a fost depusă la O.R.C.T.B. în vederea înregistrării (fiind menționată la O.R.C.T.B).
Nefiind menționate la O. R. Comerțului, hotărârea nr. 8 din 21.06.2007 nu poate fi opusă terților față de dispozițiile articolului 5 din Legea nr. 26/ 1990 rep.
De asemenea, potrivit Legii nr. 26/ 1990 rep. era obligatoriu să se solicite înregistrarea mențiunilor prevăzute în Hotărârea nr. 8/21.06.2007 (conform articolului 1, articolului 21, articolului 22 din Legea nr. 26/1990 rep.) nefiind efectuate asemenea înregistrări înseamnă că voința reală a părților a fost cea menționată în hotărârea nr. 7/ 21.06.2007 și care a fost menționată în registrul comerțului.
Dacă partea ar fi dorit să revină asupra celor prevăzute în hotărârea nr. 7/ 21.06.2007 ar fi trebuit să prevadă expres acest aspect în hotărârea nr. 8/ 21.06.2007 și să ceară înscrierea mențiunilor și din această hotărâre.
Ca urmare hotărârea nr. 8/ 21.06.2007 nu produce nici un efect juridic privind voința părților, nefiind îndeplinite condițiile legale de înregistrare și validitate.
Potrivit art. 132 alin. 2 și 3 din Legea nr. 31/ 1990, hotărârile adunării generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate în justiție, în termen de 15 zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, de oricare dintre acționarii care nu au luat parte la adunarea generală sau care au votat contra și au cerut să se insereze aceasta în procesul-verbal al ședinței; când se invocă motive de nulitate absolută, dreptul la acțiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulată și de orice persoană interesată.
De asemenea, potrivit art. 196 din același act normativ, dispozițiile prevăzute pentru societățile pe acțiuni, în ce privește dreptul de a ataca hotărârile adunării generale, se aplică și societăților cu răspundere limitată, termenul de 15 zile prevăzut la art. 132 alin. 2 urmând să curgă de la data la care asociatul a luat cunoștință de hotărârea adunării generale pe care o atacă.
Pe de altă parte, prin cauza (scopul) actului juridic civil se înțelege obiectivul urmărit la încheierea acestuia.
În al doilea rând, în structura cauzei actului juridic intră două elemente: scopul imediat și scopul mediat. În timp de scopul imediat este stabilit pe principalele categorii de acte juridice civile (scopul imediat al unui contract de vânzare-cumpărare constă în reprezentarea sau prefigurarea mentală, de către fiecare parte, a contraprestației, o parte obligându-se știind că și cealaltă parte, la rândul, se obligă), scopul mediat constă în motivul determinant al încheierii actului juridic și se referă fie la însușirile unei prestații, fie la calitățile unei persoane.
De asemenea, pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie să îndeplinească următoarele condiții, cumulativ: să existe, să fie reală, să fie licită și morală.
Cerința existenței cauzei este prevăzută în mod expres de art. 966 C. civ. din anul 1864 (aplicabil speței, în ceea ce privește hotărârea nr. 8/ 21.06.2007, potrivit art. 5 din Legea nr. 71/ 2011), care dispune că “obligația fără cauză (…) nu poate avea niciun efect”.
Cerința liceității cauzei este prevăzută de art. 966 C.civ. din anul 1864 [“obligația (…) nelicită nu poate avea niciun efect”], iar conținutul ei este precizat de art. 968 C.civ. din anul 1864, potrivit căruia cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice”.
Condiții asemănătoare sunt prevăzute și în Codul civil din anul 2009 (art. 1.236).
Pe de altă parte, autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală [conform art. 1201 C.civ. din anul 1864 și art. 166 C.proc.civ. din anul 1865 (coduri aplicabile cu privire la efectele autorității de lucru judecată în ceea ce privește Decizia comercială nr. 156/ 03.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Comercială)] și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părți (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. 2 C.civ. din anul 1864).
Dacă în manifestarea sa de excepție procesuală (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C. civ. din anul 1864 (obiect, părți, cauză), nu tot astfel se întâmplă atunci când acest efect important al hotărârii se manifestă pozitiv, demonstrând modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase în raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit.
Altfel spus, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin. 2 C. civ. din anul 1864, în relația dintre părți, această prezumție are caracter absolut, înseamnă că nu se poate introduce o nouă acțiune în cadrul căreia să pretindă stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătorește anterior.
Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O., deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
În speța dedusă judecății, tribunalul a constatat că la momentul adoptării hotărârii adunării generale a asociaților nr. 8/ 21.06.2007, reclamanții și intervenienta principal își înstrăinaseră toate părțile sociale pe care le dețineau la pârâta A. Internațional S.R.L. prin hotărârea adunării generale a asociaților nr. 6/06.06.2007 și prin hotărârea adunării generale a asociaților nr. 7/21.06.2007.
De asemenea, cesionarea părților sociale prin hotărârea adunării generale a asociaților nr. 6/ 06.06.2007 și prin hotărârea adunării generale a asociaților nr. 7/ 21.06.2007, așa cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat prin Decizia comercială nr. 156/ 03.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Comercială, s-a realizat cu titlu gratuit, fiind – ca atare – o donație.
Cu toate acestea, se susține că reclamanții și intervenienta principală au vândut (cesionat cu titlu oneros) în data de 21.06.2007 câte 6 părți sociale (în total 18 părți sociale), în aceeași dată la care, prin hotărârea adunării generale a asociaților nr. 7/21.06.2007, au cesionat cu titlu gratuit tot câte 6 părți sociale (în total 18 părți sociale), singurele pe care le mai aveau în proprietate după cesiunea efectuată prin hotărârea adunării generale a asociaților nr. 6/06.06.2007.
Voința reală reclamanților și a intervenientei principale cu privire la părțile sociale pe care aceștia le dețineau în anul 2007 la pârâta A. Internațional S.R.L. a fost de a le cesiona cu titlu gratuit, așa cum s-a stabilit, în mod irevocabil, prin Decizia comercială nr. 156/ 03.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Comercială, fiind – ca atare – o donație.
În consecință, cum după cesionarea ultimelor părți sociale prin hotărârea nr. 7/ 21.06.2007, reclamanții și intervenienta principală nu mai aveau în patrimoniu (proprietate) nicio parte socială la pârâta A. Internațional S.R.L., aceștia nu mai aveau ce înstrăina, nici cu titlu gratuit, nici cu titlu oneros, prin hotărârea adunării generale a asociaților nr. 8/ 21.06.2007, întrucât nimeni nu poate să transfere mai multe drepturi decât are sau ceva ce nu are (nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet).
Mai mult, nu se poate reține că voința reclamanților și intervenientei principale a fost, în aceeași zi, de a cesiona mai întâi cu titlu gratuit un număr de părți sociale și apoi de a le cesiona cu titlu oneros, întrucât voința reală a fost stabilită prin Decizia comercială nr. 156/ 03.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Comercială.
Pe de altă parte, cu privire la părțile sociale cesionate cu titlu gratuit prin hotărârea adunării generale a asociaților nr. 6/06.06.2007, tribunalul apreciază că mențiunile referitoare la recunoașterile și confirmările reclamanților și intervenientei principale relative la faptul că ar fi primit de la V. L. anumite sume de bani pe aceste părți sociale nu corespund voinței reale a cesionarilor, întrucât nu se poate reține că intenția acestora a fost mai întâi de a cesiona cu titlu gratuit un număr de părți sociale și apoi de a le cesiona cu titlu oneros, întrucât voința reală a fost stabilită prin Decizia comercială nr. 156/ 03.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Comercială.
Nu se poate reține susținerea pârâtei A. Internațional S.R.L., potrivit căreia, în realitate, părțile au înțeles neîndeplinirea condițiilor de validitate pentru hotărârile A. nr. 6 si 7 rezultând din lipsa formei ad validitatem în cazul liberalităților și și-au reexprimat prin Hotărârea A. nr. 8/21.06.2007 voința manifestată inițial, de a transmite părțile sociale pe care reclamanții și intervenienta principală le dețineau din capitalul social al societății, întrucât este improbabil ca în aceeași zi (pentru hotărârile 7 și 8) voința asociaților să fie – inițial – de a cesiona cu titlu gratuit părți sociale și – ulterior – de a le cesiona cu titlu oneros. Mai mult, dacă aceasta ar fi fost intenția părților, nu s-ar fi depus la O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul București numai hotărârile adunării generale a asociaților nr. 6 și 7, fără a se depune și hotărârea adunării generale a asociaților nr. 8.
Față de aceste considerente, tribunalul urmează a face aplicarea principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), respectiv a hotărârilor adunării generale a asociaților nr. 6/ 06.06.2007 și nr. 7/ 21.06.2007.
În privința hotărârii adunării generale a asociaților nr. 10/ 12.12.2011, reclamanții și intervenienta principală au invocat – în esență – neconvocarea lor la adoptarea acesteia.
Dispozițiile legale privind convocarea sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, fiind dispoziții legale care ocrotesc un interes public.
Astfel, motivele de nulitate se refera la nelegala convocare pentru adunarea generală din data de 12.12.2012.
Potrivit art. 195 alin. 3 din Legea nr. 31/ 1990, convocarea adunării se va face în forma prevăzută în actul constitutiv, iar în lipsa unei dispoziții speciale, prin scrisoare recomandată, cu cel puțin 10 zile înainte de ziua fixată pentru ținerea acesteia, arătându-se ordinea de zi.
Nulitatea convocării duce la nulitatea adoptării hotărârii, deoarece o adunare neconvocată în conformitate cu legea și actul constitutiv nu poate avea puterea unei adunări legal învestite pentru a delibera și a adopta hotărâri care să producă efecte juridice și să aibă forța obligatorie, pe care o are hotărârea unei adunări legal constituite și convocate.
Cum Decizia comercială nr. 156/ 03.03.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a V-a Comercială a rămas irevocabilă la data de 30.09.2010, așa cum rezultă din mențiunea de pe decizie (fila 43 în vol. I), de la respectiva dată reclamanții și intervenienta principală au redevenit asociați ai pârâtei A. Internațional S.R.L.
În consecință, reclamanții și intervenienta principală trebuiau să fie convocați pentru adunarea generală din data de 12.12.2011.
Ca atare, având în vedere aceste aspecte, faptul că hotărârea adunării generale a asociaților nr. 8/ 21.06.2007 urmează a fi desființată în ceea ce îi privește pe reclamanți și pe intervenienta principală și principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), hotărârea adunării generale a asociaților nr. 10/ 12.12.2011 fiind adoptată în mod nelegal.
Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că nu este incident motivul de nulitate al cauzei ilicite, reclamanții și intervenienta principală neprobând cele invocate în privința cauzei.
În privința hotărârii adunării generale a asociaților nr. 12/ 19.12.2011, reclamanții și intervenienta principală au invocat – în esență – principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis) și cauza ilicită.
Reclamanții și intervenienta principal au arătat că această hotărâre s-a întemeiat pe hotărâri A. declarate nule.
Prin principiul arătat mai sus se înțelege acea regulă de drept potrivit căreia anularea (desființarea) actului juridic initial (primar) atrage și anularea actului juridic subsecvent (următor), din cauza legăturii lor juridice.
Având în vedere faptul că hotărârea adunării generale a asociaților nr. 8/ 21.06.2007 urmează a fi desființată în ceea ce îi privește pe reclamanți și pe intervenienta principală și principiul enunțat mai sus, tribunalul apreciază că hotărârea adunării generale a asociaților nr. 12/ 19.12.2011 a fost adoptată în mod nelegal.
Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că nu este incident motivul de nulitate al cauzei ilicite, reclamanții și intervenienta principală neprobând cele invocate în privința cauzei.
Relativ la hotărârile adunării generale a asociaților nr. 14/28.02.2012 și nr. 15/12.09.2012, tribunalul a reținut că prin hotărârea adunării generale a asociaților nr. 14/ 28.02.2012 s-a constatat capitalul social, includerea în societate a lui T. G., structura asociaților. Acesta aspect au fost constatate în temeiul hotărârilor adunării generale a asociaților nr. 8, 9, 10, 12 și a anumitor mențiuni din registrul comerțului.
De asemenea, prin hotărârea adunării generale a asociaților nr. 15/12.09.2012 s-a reconfirmat mandatul administratorului societății V. L.. De asemenea, s-a hotărât ca mandatul administratorului societății să aibă durată nedeterminată și puteri depline.
Tribunalul, având în vedere faptul că hotărârile adunării generale a asociaților nr. 8/ 21.06.2007, nr. 10/ 12.12.2011 și nr. 12/ 19.12.2011 urmează a fi desființate și principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial (resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis), a apreciat că și hotărârile adunării generale a asociaților nr. 14/ 28.02.2012 și nr. 15/ 12.09.2012 au fost adoptate în mod nelegal.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâtele S.C. A. I. SRL și V. L..
Prin apelul formulat, apelanta-pârâtă S.C. A. I. SRL a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamanți și a cererii de intervenție principale, obligarea reclamanților și a intervenientei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat următoarele:
În fapt, prin hotărârile A. nr. 6/06.06.2007 și nr. 7/21.06.2007 ale S.C. A. I. SRL, asociații acestei societăți au decis cesionarea, cu titlu gratuit a unui număr de 279 de parti sociale către asociata Vasiluta L., numirea acesteia din urma in funcția de administrator si împuterniciră acesteia pentru incheierea in forma autentica a contractului de vanzare-cumparare pentru imobilul din București, . S. nr. 76-82.
Împotriva acestor hotărâri A. nr. 6 si 7, reclamanții din prezenta cauza au promovat o acțiune in anulare, prin decizia 156/03.03.2010 pronunțata de Curtea de Apel București instanța dispunând anularea acestor hotărâri motivat de faptul ca cesiunea cu titlu gratuit reprezintă o donație si ar fi trebuit sa imbrace forma autentica iar privitor la împuternicirea numitei Vasiluta, L. de a încheia in forma autentica contractul de vanzare-cumparare si mandatul trebuia sa imbrace tot forma autentica.
Ulterior hotărârilor menționate mai sus, au mai fost adoptate o . hotărâri A. care au schimbat radical structura actionariatului.
Prin Hotărârea A. nr. 8/21.06.2007, adoptata cu participarea tuturor asociaților S.C. A. I. SRL, părțile au decis:
- asociatul V. P. 03 SL a cesionat către Vasiluta L. un număr de 6 parti sociale, pentru prețul de 600 de lei (cate 100 pentru fiecare parte sociala) si a confirmat ca a primit de la acesta din urma suma de 5700 de lei pentru cele 57 de parti sociale cesionate conform voinței exprimate in Hotărârea A. nr. 6/06.06.2007;
- asociatul L. M. MONTALBAN NAVAS a cesionat către Vasiluta L. un număr de 6 parti sociale, pentru prețul de 600 de lei (cate 100 pentru fiecare parte sociala) si a confirmat ca a primit de la acesta din urma suma de 9300 de lei pentru cele 93 de parti sociale cesionate conform voinței exprimate in Hotărârea A. nr. 6/06.06.2007;
- asociatul L. M. MONTALBAN GUILLEN a cesionat către Vasiluta L. un număr de 6 parti sociale, pentru prețul de 600 de lei (cate 100 pentru fiecare parte sociala) si a confirmat ca a primit de la acesta din urma suma de 9300 de lei pentru cele 93 de parti sociale cesionate conform voinței exprimate in Hotărârea A. nr. 6/06.06.2007.
Ulterior, au fost adoptate hotărârea A. nr 9/07.02.2008 prin care se aproba ca dl. Iglesias Garcia Honorino isi cesionează părțile sociale către numita S. V.. In temeiul hotărârii A. a fost incheiat contractul de cesiune de parti sociale certificat sub numarul 09 bis / 07.02.2008.
Prin hotărârea A. nr. 10 s-a majorat capitalul social al societății prin aportul unui asociat nou, respectiv dl. T. G. care a participat la majorarea de capital social cu suma de 2.000 lei.
Prin hotărârea A. nr. 12/19.12.2011 se aproba cesiune către asociatul T. G. a unui număr de 6 parti sociale de către asociatul S. V. (toate părțile sociale deținute) precum si cesiunea unui număr de 6 parti sociale de către Vasiluta L. către asociatul T. G.. In urma acestei ultime hotărâri structura capitalului social a devenit următoarea: Vasiluta L. deținea un număr de 288 parti sociale in valoare nominala de 100 lei fiecare reprezentând 90% din capitalul social, T. G. deținea un număr de 32 parti sociale in valoare nominala de 100 lei fiecare reprezentând 10% din capitalul social.
In temeiul acestei Hotărâri A. au fost incheiate contractele de cesiune de parti sociale legalizate sub numărul_/19.12.2011 si_/19.12.2011 de BNP D. P..
Ulterior pronunțării deciziei 156 / 03.03.2010 mai sus menționate, hotărârea A. nr. 8/21.06.2007 a fost inregistrata la Registrul Comerțului, in baza încheierii judecătorului delegat nr._ / 09.12.2011.
Printr-o incheiere premergătoare judecații si interlocutorie, instanța a respins excepțiile tardivității formulării acțiunii in anularea hotărârii A. nr. 8/2007 si a inadmisibilitatii acțiunii in anularea Hotărârii A. nr. 8/2007.
In temeiul dispozițiilor art. 248 alin. 5 C.proc.civ.: "încheierea prin care s-a respins excepția, precum și cea prin care, după admiterea excepției, instanța a rămas în continuare învestită pot fi atacate numai odată cu fondul, dacă legea nu dispune altfel".
F. de dispozițiile legale citate mai sus, apelanta a arătat că intelege sa critice, odată cu soluția adoptata de instanta pe fondul cauzei si soluția data de instanta fondului asupra excepțiilor invocate.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, aceasta este o excepție de ordine publica, putând fi invocata pentru prima oara chiar si in fata instanței de recurs, iar potrivit prevederilor art. 18 din Decretul nr.167/1958: "Instanța judecătoreasca si organul arbitrai sunt obligate ca din oficiu, sa cerceteze, daca dreptul la acțiune sau la executare silita este prescris".
Desi reclamanții solicita sa se constate nulitatea absoluta a hotărârilor A. evocate in petitul cererii de chemare in judecata, potrivit motivelor de fapt si de drept pe care isi întemeiază acțiunea, se constata ca reclamanții invoca, de fapt, motive de nulitate relativa.
Diferentierea dintre nulitatea absoluta si nulitatea relativa se face "in funcție de natura interesului (general sau individual) ocrotit prin dispoziția legala încălcata la „încheierea actului juridic civil".
Se observa ca reclamanții invoca drept temei juridic disp. art. 1157 din C.Civ. de la 1864, care reglementează acțiunea in resciziune pentru leziune. Leziunea reprezintă eroare – viciu de consimțământ ce presupune existenta unei disproporții vădite intre contraprestatii, iar acest viciu de consimțământ nu poate fi invocat decât de minorul cu vârsta intre 14 si 18 ani.
Prin urmare, reclamanții – persoane majore nu pot invoca leziunea ca viciu de consimțământ si nici disproporția vădita intre contraprestatii nu exista intrucat pentru cele 99 de parti sociale cesionate de fiecare dintre reclamanți aceștia au primit contravaloare pârtilor sociale in cuantum de 9.900 de lei (adică 100 de lei pentru fiecare parte sociala cesionata).
De asemenea, reclamanții invoca drept temei juridic disp. art. 955 (?!?) si 968 din din C.Civ. de la 1864, care prevăd: "art. 955 - Violenta în contra celui ce s-a obligat este cauza de nulitate, chiar când este exercitată de alta persoana decât aceea în folosul cărei s-a făcut convenția. art. 968 - Cauza este nelicita când este prohibita de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice."
Nicăieri in cuprinsul acțiunii promovate nu regăsim, raportat la motivele exhibate de reclamanți, ca aceștia se plâng de faptul ca le-a fost smuls consimțământul prin violenta, iar raportat la cauza actului juridic - cesionarea părtilor sociale - aceasta condiție de validitate a actului este definita ca reprezentând "scopul actului juridic civil ... obiectivul urmărit la încheierea contractului".
In realitate, reclamanții solicita anularea hotărârilor A. indicate in petitul cererii de chemare in judecata in baza principiului de drept "anularea actului subsecvent ca urmare a anularii actului principal", motivând ca anulandu-se hotărârile A. nr. 6 si 7, celelalte hotărâri A. indicate in petitul cererii de chemare in judecata urmează a fi, de asemenea, anulate, intrucat se întemeiază pe primele doua hotărâri anulate - ceea ce nu este adevărat dup a cum vom arata ulterior.
Așadar, prin acțiunea promovata, reclamanții evoca motive de nulitate relativa.
Acțiunea in nulitate relativa este prescriptibila si poate fi invocata numai de persoana al cărui interes a fost nesocotit la incheierea actului juridic.
Reclamanții sunt semnatari ai Hotărârii A. nr. 8/21.06.2007, astfel ca de la data încheierii acestui act juridic incepea sa curgă termenul de prescripție a dreptului la acțiune.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958, termenul general de prescripție este de 3 ani. Or, reclamanții au promovat prezenta acțiune in luna mai 2013, iar prescripția dreptului la acțiune in ceea ce privește anularea Hotărârii A. nr. 8/21.06.2007 s-a implinit la data de 21.06.2010.
Referitor la excepția lipsei de interes si inadmisibilitatii acțiunii întemeiata pe dispozițiile art. 132 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, conform acestora, numai asociații care nu au luat parte la adunarea generala, sau au votat contra si au cerut sa se insereze acest lucru in procesul verbal al ședinței pot introduce acțiunea in anulare. In consecința, asociații care au votat in favoarea hotărârii a cărei nulitate o cer a se constata nu au calitatea de a introduce o astfel de acțiune, in caz contrar invocandu-si propria turpitudine.
Având in vedere ca ambii reclamanți, cat si intervenienta principala au luat parte la adunarea generala care a adoptat hotărârea A. nr. 8/2007 si au votat in sensul celor consemnate in cuprinsul acesteia, nefiind exprimat niciun vot impotriva, este de natura evidentei ca finele de neprimire prevăzut de art. 132 alin. 2 din Legea nr. 3/1990 isi găsește aplicabilitatea in prezenta cauza.
Legea nu distinge intre motivele care pot fi invocate pe calea unei eventuale acțiuni in anularea hotărârii A., respectiv daca se invoca motive de nulitate absoluta sau motive de nulitate relativa. Textul legal mai sus citat interzice contestarea hotărârii A. pentru orice fel de motive fie ca sunt motive de nulitate absoluta sau motive de nulitate relativa de către oricare dintre asociații care au fost prezenți si au fost de acord cu cele decise.
Soluția legiuitorului este mai mult decât normala, aceasta venind sa protejeze circuitul civil de acțiunile sicanatorii, exact de natura acțiunii care face obiectul prezentei cauze.
Pe fondul cauzei soluția instanței este nelegala si se impune a fi schimbata ca atare.
Astfel, prin acțiunea promovata, reclamanții au solicitat anularea mai multor hotărâri A. ale S.C. AGROSLIVA I. SRL, adoptate ulterior hotărârilor A. nr. 6 si 7 in privința cărora s-a constatat nulitatea absoluta conform deciziei civile nr. 156/03.03.2010 pronunțata de Curtea de Apel București, invocând principiul de drept "anularea actului subsecvent ca urmare a anularii actului principal", intrucat hotărârile ulterioare se intemeiaza pe cele doua hotărâri A. nr. 6 si 7 - nule absolut.
Astfel, prima hotărâre A. adoptata ulterior hotărârilor A. nr. 6 si 7 este Hotărârea A. nr. 8/21.06.2007, prin care s-a schimbat radical structura actionariatului societatii S.C. Agrosliva I. SRL.
Reclamanții arata, fara a face dovada în acest sens, ca in privința Hotărârii A. nr. 8/21.06.2007 s-a constatat, cu putere de lucru judecat (?!?), potrivit deciziei civile nr. 156/03.03.2010 pronunțata de Curtea de Apel București, ca aceasta este nula absolut.
In realitate, constatarea nulității Hotărârii nr. 8/21.06.2007 nu a făcut obiectul acțiunii înregistrate sub nr._/3/2008 in care s-a pronunțat decizia civila nr. 156/03.03.2010. Hotărârea instanței menționând in considerente ca aceasta hotărâre A. nu produce efecte juridice intrucat nu au fost efectuate demersurile pentru înregistrarea mențiunilor la Registrul Comerțului (la data pronunțării deciziei).
Insa, ulterior pronunțării deciziei 156/03.03.2010, mai sus menționate, mențiunile dispuse prin hotărârea A.. nr. 8/21.06.2007 au fost înregistrate la Registrul Comerțului, in baza încheierii judecătorului delegat nr._/09.12.2011.
In ceea ce privește actul juridic reprezentat de Hotărârea A. nr. 8/21.06.2007, "Pot exista insa cazuri in care, desi existenta actului juridic este neindoielnica, efectele sale nu apar cu destula claritate, ...In asemenea cazuri se impune o a doua etapa sau faza a determinării efectelor actului juridic civil, care consta in interpretarea clauzelor actului" - G. B. - D. Civil. Teoria Generala.
Cat privește regulile de interpretare a actului juridic civil, este de reținut ca art. 970 alin. 2 si art. 977 - 985 C.Civ. stabilește anumite reguli referitoare la interpretarea convențiilor.
Raportat la aceste reguli legale de interpretare a actului juridic rezulta ca Hotărârea A. nr. 8/21.06.2007 este un act juridic de sine stătător ce nu se întemeiază pe alte doua hotărâri A. anterioare, nr. 6 si 7, care au fost constatate nule.
Prin hotărârea A. nr. 8 asociații nu fac altceva decât confirma structura actionariatului, confirma administratorul societății si stabilesc condițiile in care au fost înstrăinate părțile sociale.
Voința societara este stabilita fara echivoc prin prezenta tuturor asociaților si prin semnarea hotărârii de către aceștia.
Interpretarea instanței este vădit fara niciun fundament in condițiile in care susține ca intentia pârtilor a fost stabilita prin decizia nr. 156/2010. Arătam faptul ca prin aceasta decizie cele doua hotărâri A. au fost anulate pentru lipsa formei cerute de lege si nicidecum pentru orice alt motiv care sa implice in vreun fel voința asociaților.
Nu putem sa nu ne întrebam care este motivul pentru care reclamanții au semnat si si-au asumat cele consemnate in hotărârea A. nr. 8, in condițiile in care semnaturile de pe aceasta hotărâre le aparțin si nu au invocat nici prin acțiune si nici ulterior, vreun viciu de consimțământ la data adoptării hotărârii A. nr. 8.
In conformitate cu dispozițiile legale aplicabile, actul juridic se interpretează: după intenția . nu numai la ceea ce este expres dar si la toate urmările; clauzele se interpretează unele prin altele, dându-se fiecărei înțelesul ce rezulta din actul întreg; în sensul de a produce efecte juridice, iar nu în acela ce n-ar putea produce niciun efect.
În realitate, părțile au inteles neindeplinirea condițiilor de validitate pentru hotărârile A. nr. 6 si 7 rezultând din lipsa formei ad validitatem in cazul liberalitatilor si si-au reexprimat prin Hotărârea A. nr. 8/21.06.2007 voința manifestata inițial, de a transmite părțile sociale pe care reclamanții le dețineau din capitalul social al S.C. AGROSLIVA I. SRL, de aceasta data cu respectarea condițiilor de validitate pentru nașterea valabila a actului juridic civil cesiunea cu titlu onoros immine forma scrisa ad probationem, contractul de cesiune fiind consensual).
Aceaste aspecte transpar si din faptul ca Hotărârea A. nr. 8/21.06.2007 este adoptata de parti in aceeaîi zi cu Hotărârea A. nr. 7/21.06.2007, motiv pentru care părțile au încheiat un alt act juridic, de aceasta data cu respectarea condițiilor de validitate pentru nașterea valabila a actului juridic civil.
Reclamanții încearcă sa inducă in eroare instanța arătând ca Hotărârea A. nr. 8/21.06.2007 se intemeiaza pe alte doua hotărâri A. nule absolut si se impune a fi anulata prin aplicarea principiului "anularea actului subsecvent ca urmare a anularii actului principal", nulitatea absoluta rezultând si din faptul ca operațiunea de cesiune nu este insotita de un acord de cesionare valabil incheiat.
Or, potrivit principiului pacta sunt servanda stipulat de prevederile art. 969 C.Civ. actul juridic civil este obligatoriu pentru parti.
Principiul reținut de instanța "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis" ca si motiv de anulare a hotărârii A. nr. 8 nu este aplicabil in cauza.
Principiul mai sus enunțat si reținut de către instalata ca si motiv de anulare a hotărârilor A. nu este aplicabil in cauza, având in vedere ca acesta se aplica operațiunilor care implica transmiterea unui drept.
In cazul de fata, prin hotărârile A. anulate de către instanța nu s-a transmis niciun drept. Acestea nu reprezintă nimic altceva decât manifestarea de voința a societății concretizata prin voința asociaților acesteia. încheierea hotărârilor A. nu reprezintă prin ele insele un act de transfer de drepturi.
Așadar nu se poate interpreta ca prin hotărârile A. nr. 6 si 7 s-a dobândit vreun drept care apoi sa fi fost instrainat prin hotărârea A. nr. 8 pentru a deveni aplicabil principiul "resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis".
In oricare dintre situații, hotărârile A. ulterioare hotărârii A. nr. 8, prin care a fost aprobata majorarea capitalului social si prin care a fost aprobata înstrăinarea pârtilor sociale, au fost insotite de acte juridice de transfer (contracte de cesiune) care nu au fost anulate niciodată si nici măcar atacate. In aceste condiții este de natura evidentei ca admiterea capitalului de cerere referitor la radierea din registrul comerțului a mențiunilor efectuate este neîntemeiata, fata de faptul ca aceste mențiuni au fost efectuate in baza actelor juridice de transfer de parti sociale.
Mai invoca reclamanții, ca Hotărârea A. nr. 10/12.12.2011 este nula fiind adoptata cu incalcarea prevederilor reglementate prin Legea nr. 31/1990 relative la convocarea adunării generale a asociaților, in speța, lipsa convocării reclamanților.
Întrucât reclamanții nu mai dețineau calitatea de asociat in S.C. Agrosliva Internatiomal SRL, transmițând părțile lor sociale, in mod valabil, potrivit Hotărârii A. nr. 8/21.06.2007, aceștia nu mai puteau fi convocați, rezulta ca si aceste aspecte, invocate si nedovedite, sunt neintemeiate.
Daca ar fi avut calitatea de asociați ai S.C. Agrosliva I. SRL, nimic nu-i impiedica reclamanții in a manifesta affectio societatis in tot acest răstimp, or, prin transmiterea pârtilor sociale la data de 21.06.2007 reclamanții au pierdut aceasta calitate cat si drepturile conferite din aceasta postura.
In ceea ce privește afirmația ca si Hotărârile A. nr. 1.4/28.02.2012 si 15/12.09.2012 sunt nule, reclamanții fac aceasta afirmație fara a indica expres vreun motiv de nulitate, arătând ca prin aceste acte s-au reconfirmat hotărârile A. nr. 8, 9, 10 si 12, intemeindu-se astfel pe hotărâri declarate nule (?!?).
Si acest aspect este neintemeiat, intrucat, in primul rand, Hotărârea A. nr. 9 nu face obiectul prezentei acțiuni, iar referitor la Hotărârile A. nr. 8, 10 si 12, reclamanții nu arata cine a declarat, sau cum au fost declarate nule aceste acte, in condițiile in care prezenta acțiune este primul demers intreprins de către reclamanți prin care incearca invalidarea Hotărârii A. nr. 8/21.06.2007 prin care au transmis, in mod valabil, calitatea lor de asociat si toate drepturile conferite din aceasta postura.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 si următoarele din Codul de Procedura Civila.
Prin apelul formulat de apelanta V. L., aceasta a solicitat schimbarea, în tot, a sentinței apelate, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în rejudecare, admiterea excepțiilor lipsei calității procesuale active a reclamanților, a lipsei de interes și a tardivității acțiunii, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
Cu privire la acest din urmă apel, intimații-reclamanți au invocat excepția lipsei de interes, cu privire la care instanța urmează a se pronunța cu prioritate.
Analizând cu prioritate excepția lipsei de interes a apelului formulat de apelanta-pârâtă V. L., Curtea are în vedere că prin sentința apelată s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia și, în consecință, față de aceasta s-au respins atât cererea principală, cât și cea de intervenție.
Prin apelul promovat, apelanta tinde la schimbarea soluției primei instanțe cu privire la celelalte excepții invocate în primă instanță, respectiv cu privire la fondul cauzei.
Or, printr-un astfel de demers, apelanta nu poate obține un rezultat mai favorabil decât cel obținut deja prin hotărârea pe care o apelează.
În conformitate cu art. 32 alin. 1 lit. d NCPC, orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul ei justifică un interes. Potrivit art. 33 NCPC, interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.
În raport de situația expusă, apelanta nu a justificat un interes legitim și personal pentru obținerea schimbării soluției primei instanțe.
În consecință, Curtea va admite excepția invocată și, ca urmare, va respinge apelul formulat de această apelantă ca fiind lipsit de interes.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate de apelanta-pârâtă ., Curtea reține următoarele :
Prin apelul formulat, apelanta a criticat modul în care au fost soluționate excepțiile prescripției / tardivității dreptului la acțiune, a lipsei de interes, respectiv a lipsei calității procesuale active, și a inadmisibilității acțiunii, analizate de prima instanță prin încheierea din 13.01.2014.
În analiza acestor excepții trebuie avut în vedere obiectul acțiunii cu care a fost învestită prima instanță, respectiv de constatare a nulității absolute a unor hotărâri A..
Din această perspectivă, faptul că motivele invocate sunt sau nu de nulitate absolută privește fondul cererii, iar nu calificarea obiectului acesteia. Obiectul cererii este clar determinat în cuprinsul său, neexistând dubii în acest sens, instanța fiind ținută de acesta în baza principiului disponibilității.
Admisibilitatea acțiunii rezultă din conținutul dispoziției de la art. 132 alin. 3 din Legea 31/1990.
Aceeași dispoziție justifică și soluția de respingere a excepției prescripției dreptului material la acțiune, căci o astfel de cerere este imprescriptibilă. Din această perspectivă, calificarea și soluția dată de prima instanță excepției invocate sunt corecte.
Referitor la calitatea procesuală activă într-o acțiune ce are ca obiect constatarea nulității absolute a unei hotărâri A., Curtea are în vedere că, potrivit art. 132 alin. 3 din lege, calitatea procesuală activă este dată de lege oricărei persoane care justifică un interes.
Prin urmare, calitatea procesuală activă nu mai constituie o condiție distinctă pentru exercitarea acțiunii, punându-se în discuție doar interesul reclamanților de a acționa.
Spre deosebire de alineatul 2 al art. 132, alineatul 3 nu condiționează exercitarea acțiunii de conduita reclamanților față de hotărârea adoptată, respectiv dacă și-au exprimat sau nu acordul cu privire la aceasta.
Oricum, interesul public protejat prin sancțiunea nulității absolute se opune unei soluții de felul celei susținute de apelantă. Astfel, acest tip de nulitate nu este condiționată de acordul părților și nici nu poate fi confirmată de acestea.
Față de obiectul cererii, scopul urmărit de reclamanți de a redobândi calitatea de asociați ai societății, Curtea apreciază că aceștia justifică un interes determinat, legitim, personal, născut și actual.
În concluzie, soluțiile date de prima instanță excepțiilor invocate sunt corecte.
În ce privește fondul cauzei, trebuie stabilite efectele deciziei comerciale nr. 156 din 03.03.2010 raportat la hotărârea Adunării Generale a Asociaților A. SRL nr. 8 din 21.06.2007.
Prin această decizie s-a constatat nulitatea absolută a două hotărâri A. având ca obiect cesiunea cu titlu gratuit a părților sociale,, respectiv hotărârile nr. 6 din 06.06.2007 și nr. 7 din 21.06.2007, pentru nerespectarea condiției de formă ad validitatem necesară în cazul actelor cu titlu gratuit.
În cauza de față se atacă hotărârea nr. 8 din 21.06.2007, prin care, pe de o parte, reclamanții și intervenienta cesionează, cu titlu oneros, apelantei-pârâte V. L., câte 6 părți sociale (un total de 18 părți sociale), iar pe de altă parte, aceiași și Honorino Iglesias Garcia recunosc primirea prețului pentru părțile sociale cesionate prin hotărârea nr. 6 din 06.06.2007.
Așadar, hotărârea atacată conține pe lângă exprimarea voinței sociale în sensul aprobării schimbării asociaților societății și două manifestări de voință ale asociaților cu privire la cesiunea unor părți sociale ce totalizează 97 % din capitalul social. Din aceasta, Curtea nu identifică nici o cauză de nulitate a hotărârii A., doar necesitatea ca fiecare manifestare de voință, ca act juridic distinct, să fie tratată diferit.
În ce privește cesiunea celor 18 părți sociale, nici unul din motivele invocate în cererea de chemare în judecată nu vizează în mod direct acest act juridic.
Criticile reclamanților și intervenientei au vizat îndeosebi transmiterea celorlalte părți sociale, respectiv 279, ce au făcut obiectul hotărârii nr. 6 a A..
Având în vedere conținutul hotărârii nr. 8, mențiunile existente în aceasta cu privire la voința exprimată de părți în hotărârea nr. 6 cu privire la cesiunea părților sociale, Curtea apreciază că a fost voința asociaților de a cesiona părțile sociale, cu titlu oneros și în condițiile menționate în hotărâre.
Cauza de nulitate reținută de Curtea de Apel București în ce privește hotărârea nr. 6 nu mai subzistă și în cazul hotărârii nr. 8.
Această din urmă hotărâre are o existență independentă față de prima, neoperând principiul reținut de prima instanță al anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului principal, reținut greșit de prima instanță.
Referirea asociaților la hotărârea nr. 6 nu se face pentru că aceasta a produs efectul dorit, acela de transmitere cu titlu gratuit a părților sociale, ci tocmai pentru că acest efect nu s-a produs. Aceasta a devenit un fapt cert din moment ce o decizie judecătorească s-a pronunțat în sensul constatării nulității absolute a acestei hotărâri. Or, dacă prima hotărâre și-ar fi produs efectele, hotărârea nr. 8 nu și-ar mai fi găsit utilitatea decât în situația în care părțile au dorit modificarea hotărârii nr. 6 sub aspectul contraprestației cesionarului, în sensul ca cesiunea să devină cu titlu oneros.
Prin urmare, nici motivul de nulitate ce privește lipsa cauzei nu poate fi reținut, căci hotărârea nr. 6 nu a produs efecte, transmiterea părților sociale având loc doar în temeiul hotărârii nr. 8.
Pe cale de consecință, la momentul adoptării hotărârilor A. cu numerele 10, 12, 14 și 15, reclamanții și intervenienta nu mai aveau calitatea de asociați, astfel că nu mai era necesară convocarea lor.
Pentru același considerent, nu se poate reține nici fraudarea drepturilor acestora ca asociați, lipsindu-le calitatea necesară.
Totodată, se constată că nici unul din motivele invocate de reclamanți și intervenientă nu pun în discuție caracterul licit al acestor hotărâri, pentru a se reține cauza ilicită a acestora.
În raport de aceste considerente, Curtea apreciază că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, respectiv că atât cererea principală, cât și cererea de intervenție trebuiau respinse ca neîntemeiate.
În consecință, în temeiul art. 480 NCPC, Curtea va admite apelul și va schimba, în parte, sentința apelată, dispunând în sensul celor mai sus arătate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes a apelului formulat de pârâta V. L. .
Respinge apelul formulat de pârâta V. L., cu domiciliul în ., județul Ilfov, împotriva Sentinței civile nr.2712/26.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți L. M. MONTALBAN NAVAS, L. M. MONTALBAN GUILLEN, ambii cu domiciliile alese la C. de Avocatură G. A., în București, . Valaori, nr. 2, ., cu intimații-pârâți T. G., cu domiciliul în orașul Popești Leordeni, ., județul Ilfov, S.C. A. I. S.R.L., prin administrator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ S. I.P.U.R.L., cu sediul în București, ., nr. 9-11, ., ., sectorul 4, O. R. COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sectorul 3 și intimata-intervenientă S.C. V. P. 03 S.R.L., cu sediul ales la C. de Avocatură G. A., în București, . Valaori, nr. 2, ., ca nefondat.
Admite apelul formulat de pârâta S.C. A. I. S.R.L., prin administrator special T. G., cu sediul în București, ., sector 5, împotriva Sentinței civile nr. 2712/26.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
Schimbă, în parte, sentința apelată, în sensul că respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, în contradictoriu cu pârâții S.C. A. I. S.R.L. și O.R.C.-T.B.
Menține, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR A.S. V.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./12.12.2014
Nr.ex.:10
Fond: Tribunalul București
Președinte: M. C.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3320/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Radiere. Decizia nr. 211/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
