Contestaţie. Decizia nr. 172/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 172/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 1169/98/2013/a3
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 3505/2013)
DECIZIA CIVILĂ NR.172/2014
Ședința publică de la 17 martie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: M. C. S.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-creditoare S.C. V. I.. ROMÂNIA IFN S.A., împotriva Sentinței civile nr.2555 F din 11.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare .., prin administrator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ G. V. și intimatele-creditoare S.C. G. I. & TRADE S.R.L., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., P. FETEȘTI, B. E. JUDECĂTORESC C. D..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Având în vedere actele și lucrările dosarului, precum și faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea reține apelul spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată:
P. sentința civilă nr. 2555F pronunțată de Tribunalului Ialomița – Secția Civilă la data de 11.10.2013, în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea V. I. ROMÂNIA IFN SA prin care a solicitat anularea hotărârii adunării creditorilor debitoarei ., luată prin procesul-verbal din 17.09.2013.
În motivarea sentinței, instanța a apreciat că susținerea contestatoarei că votarea planului de reorganizare s-a realizat înainte ca tabelul preliminar de creanțe să rămână definitiv, dat fiind faptul că împotriva acestuia formulase contestație, nu poate fi primită deoarece tabelul preliminar a fost publicat în Buletinul procedurilor de insolvență în data de 25.07.2013 sub nr._, iar ultima zi în care mai putea fi formulată contestație era data de 31 iulie 2013. Or, în speță, contestația a fost formulată la data de 01.08.2013, data expediției poștale, peste termenul de 5 zile prevăzut de art. 73 alin. 1 și 2 din Legea 85/2006, acesta fiind și motivul pentru care prin sentința civilă nr. 2554/F din 11.10.2013 pronunțată în dosar nr._ 13/a2, contestația a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă.
Din înscrisurile aflate în dosarul de insolvență, rezultă că definitivarea tabelului de creanțe a avut loc la data de 02.08.2013, dată la care a fost afișat la sediul instanței, fiind publicat în BPI nr._ la data de 14.08.2013.
La data de 02.09.2013 a fost depus la instanță planul de reorganizare întocmit de administratorul judiciar al debitoarei, iar pentru data de 17.09.2013 a fost convocată adunarea creditorilor în vederea discutării planului de reorganizare, plan ce a fost publicat în BPI la data de 16.09.2013.
Adunarea creditorilor din data de 17.09.2013 a aprobat planul de reorganizare și programul de plăți propuse de administratorul judiciar, singurul creditor care a votat împotriva planului fiind contestatorul, care deține o pondere de 25,19 % din totalul creanțelor.
Potrivit art. 14 alin (7) din Legea nr. 85/2006 „Hotărârea adunării creditorilor poate fi desființată de judecătorul-sindic pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat împotriva luării hotărârii respective și au făcut să se consemneze aceasta în procesul-verbal al adunării, precum și la cererea creditorilor îndreptățiți să participe la procedura insolvenței, care au lipsit motivat de la ședința adunării creditorilor.”
Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese că temeiurile pentru care judecătorul sindic poate desființa o hotărâre a adunării creditorilor sunt doar cele legate de încălcarea procedurii obligatorii de convocare a adunării creditorilor, de întrunire a cvorumului, reglementată de art. 13, 14 și 15 din lege, respectiv a celei speciale cuprinse în art. 101, atunci când se votează un plan de reorganizare, deci motive de nelegalitate, și nu de temeinicie.
Din cuprinsul cererii de desființarea hotărârii adunării creditorilor nu rezultă invocarea unor motive de nelegalitate a hotărârii adunării creditorilor din 17.09.2013, ci aspectele arătate de creditoare vizează în esență critici aduse planului de reorganizare, aspecte ce pot fi însă invocate în fața judecătorului sindic cu ocazia confirmării planului de reorganizare în condițiile art. 101 din Legea nr.85/2006.
Neconstatându-se motive de nelegalitate a hotărârii adunării creditorilor din data de 17.09.2013, cererea de desființare a acesteia trebuie respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea V. I.. ROMÂNIA IFN S.A., prin care a solicitat schimbarea în tot a hotărârii apelate cu consecința admiterii contestației formulate împotriva hotărârii luate prin procesul-verbal încheiat la data de 17.09.2013 cu ocazia Adunării Creditorilor ..
În motivarea apelului, apelanta a susținut că hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea dispozițiilor legii insolventei nr. 85/2006.
Astfel, prima instanța se erijează în apărător al debitoarei și trece peste foarte ușor peste primul motiv de contestație invocat în dosarul nr._, arătând că acesta nu poate fi luat în considerare pentru că a respins contestația la tabelul preliminar, ce a făcut obiectul dosarului nr._ 13/a2, ca tardivă și coincidența face că acest lucru s-a realizat la același termen de pronunțare, 11.10.2013.
Deși nu o arată în mod explicit cum ar trebui în mod corect și legal, probabil instanța se prevalează de efectul pozitiv al autorității provizorii de lucru judecat ce derivă din hotărârea dată asupra contestației la tabelul preliminar. Atitudinea instanței este însă superficială.
La momentul la care a avut loc adunarea creditorilor și a fost adoptată hotărârea care a făcut obiectul procesului-verbal contestat, respectiv la data de 17.09.2013, tabelul de creanțe nu putea fi definitivat, sau acceptat ca definitivat, având în vedere faptul că tabelul preliminar a fost contestat de către recurentă.
Așadar, simpla existență a contestației pe rolul instanței de judecata împiedică orice încercare de calificare a tabelului de creanțe ca fiind „definitiv".
Nu are nicio relevanță soluția dată de instanță asupra contestației la tabelul preliminar ulterior datei la care a fost votat planul de reorganizare, cum în mod greșit consideră instanța, ci numai dacă soluția de respingere era anterioară datei la care a fost votat planul de reorganizare, respectiv 17.09.2013, ceea ce nu este cazul în speță.
Or, instanța a soluționat ambele contestații, atât cea împotriva tabelului preliminar, cât și cea împotriva hotărârii adunării creditorilor din data de 17.09.2013, la data de 11.10.2013, așa încât la data de 17.09.2013 tabelul preliminar era contestat, tabelul definitiv nu putea produce efecte iar hotărârea luată este nevalidă și efectele acesteia nu pot fi confirmate ulterior prin soluția data de instanța.
Ca atare, prima instanță trebuia să raporteze verificarea îndeplinirii condițiilor de legalitate a hotărârii adunării creditorilor la situația existentă la data de 17.09.2013 și nu prin raportare la situația nou creată la data de 11.10.2013, când instanța s-a pronunțat asupra celor două contestații.
La data de 17.09.2013, când a fost votată hotărârea Adunării creditorilor asupra planului de reorganizare, tabelul de creanțe nu era definitivat și nu erau îndeplinite dispozițiile art. 3 pct. 17 raportat la dispozițiile art. 94 lit. b) din Legea nr. 85/2006.
În ceea ce privește argumentul instanței că judecătorul sindic poate desființa o hotărâre a adunării creditorilor numai dacă temeiurile sunt legate de încălcarea procedurii obligatorii de convocare a adunării creditorilor, de întrunire a cvorumului, reglementată de art. 13, 14 și 15 din lege, respectiv a celei speciale cuprinse în art. 101, recurenta a și încălcarea dispozițiilor art. 101 din Legea nr. 85/2006.
Mai mult, argumentul instanței că hotărârea adunării creditorilor luată la data de 17.09.2013 nu poate fi verificată și sancționată din perspectiva criticilor aduse planului de reorganizare întrucât acestea pot fi invocate în fața judecătorului sindic cu ocazia confirmării planului de reorganizare nu este unul valid.
Votul creditorilor asupra planului de reorganizare a fost dat inclusiv în considerarea temeiniciei acestuia așa încât hotărârea luată conține o componentă ce ține de fundamentarea și legalitatea a însuși planului de reorganizare.
Recurenta nu este de acord cu inadmisibilitatea, pe calea contestației la hotărârea creditorilor, a criticilor privind legalitatea planului de reorganizare invocate pe motiv că acestea pot fi invocate în fața judecătorului sindic cu ocazia confirmării planului de reorganizare, întrucât calea propusă de instanță nu este o "contestație", un mijloc procedural efectiv care să asigure eficiența dezideratului recurentei de sancționare a nelegalității planului de reorganizare.
Daca am accepta existenta exclusivă a căii propuse de către instanță pentru critici aduse planului de reorganizare, ar însemna să acceptam că mijlocul procedural efectiv prin care pot fi invocate aceste critici la planul de reorganizare este numai apelul (ca ultimă cale de atac) la hotărârea de confirmare a planului, ceea ce este nelegal pentru că ar fi încălcat dublul grad de jurisdicție, în cazul de față, lipsind jurisdicția primei instanțe. Care ar fi, dacă nu o contestație, mijlocul procedural, actul de procedura prin care ar trebui să fie învestită prima instanța cu verificarea legalității planului de reorganizare ? P. ce act de procedura se aduc la cunoștința instanței motivele de nelegalitate ce privesc planul de reorganizare ?
Tocmai din acest motiv, întrucât nu sunt etape procedurale distincte, atât contestația la hotărârea adunării creditorilor prin care a fost adoptat planul de reorganizare cât și confirmarea planului de reorganizare trebuiau dezbătute și soluționate împreună, într-o viziune unitară, și nu separat.
Critica hotărârii adunării creditorilor prin care a fost adoptat planul de reorganizare a debitorului, hotărâre care nu reprezintă altceva decât mijlocul prin care creditorii girează sau infirmă, pe motive de legalitate și temeinicie, planul de reorganizare, pe de o parte, și critica de nelegalitate a însuși planului de reorganizare, pe de altă parte, nu trebuie privite ca situații juridice distincte întrucât atât planul cât și hotărârea de aprobare a sa fac parte din aceeași situație juridică.
În drept, a fost invocat art. 12 din Legea 85/2006.
Administratorul judiciar al debitoarei ., Cabinet Individual de Insolvență G. V., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a apelului.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că toate criticile invocate de apelantă privesc planul de reorganizare și vor fi supuse controlului judiciar la momentul soluționării cererii de admitere a planului. Desființarea hotărârii adunării creditorilor se poate face doar pentru critici de legalitate a acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 – 208 NCPC.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele :
Raportat la obiectul cauzei, soluționarea cererii de anulare a hotărârii adunării creditorilor având ca obiect adoptarea planului de reorganizare a debitoarei aflate în insolvență, trebuie distins între motivele de nelegalitate a planului de reorganizarea și cele de nelegalitate a hotărârii, ca manifestare a voinței adunării creditorilor.
Astfel, legalitatea hotărârii adunării creditorilor este dată de respectarea dispozițiilor art. 13 – 15 din lege, în timp ce legalitatea planului de reorganizare trebuie privită în raport de dispozițiile art. 101.
În raport de legătura dintre cele două acte, nelegalitatea planului de reorganizare nu implică nulitatea hotărârii prin care acesta este adoptat, adoptarea planului de creditori fiind însă o condiție obligatorie pentru confirmarea acestuia. Aspectele ce privesc legalitatea planului pot fi avute abia la momentul punerii în discuție a confirmării acestuia de către judecătorul sindic.
Analizând conținutul motivelor invocate de contestatoare, Curtea constată, în acord cu judecătorul sindic, că acestea nu privesc nelegalitatea hotărârii adoptate de creditori, ci pe cea a planului de reorganizare adoptat.
Nici primul motiv invocat, respectiv nedefinitivarea tabelului de creanțe, nu implică nulitatea acestei hotărâri, căci nu este afectată procedura de convocare a creditorilor, cvorumul necesar sau voturile exprimate de creditori.
Din acest motiv, considerentele expuse de instanța de fond față de acest aspect invocat de contestatoare, sunt de prisos, astfel că nici criticile din apel formulate în această privință nu pot fi primite.
În ce privește susținerea apelantei referitoare la încălcarea dublului grad de jurisdicție prin constatarea inadmisibilității criticilor aduse de aceasta pe calea contestației la hotărârea creditorilor, trebuie avut în vedere caracterul special, derogatoriu, al procedurii insolvenței. Cursul acestei proceduri presupune urmarea anumitor etape determinate de lege, față de care legiuitorul a prevăzut căi speciale de atac și condițiile de exercitare a acestora. P. urmare, o astfel de critică privește modul de reglementare a procedurii, astfel că nu poate fi primită.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele de apel nu sunt întemeiate, în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 NCPC, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-creditoare S.C. V. I.. ROMÂNIA IFN S.A., cu sediul ales la S.C.A. F. & Asociații, din București, . nr. 8, ., sector 3, împotriva Sentinței civile nr. 2555 F din 11.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare .., prin administrator judiciar CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ G. V., cu sediul în Slobozia, Ș. cel M., ., județul Ialomița și intimatele-creditoare S.C. G. I. & TRADE S.R.L., cu sediul ales în S. G., .. 4 B, ., BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A., cu sediul în București, .. 5, P. FETEȘTI, cu sediul în Fetești, ., județul Ialomița, B. E. JUDECĂTORESC C. D., cu sediul în Fetești, ., județul Ialomița, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR M. C. S.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./16.04.2014
Nr.ex.: 8
Fond: Tribunalul Ialomița
Președinte: M. V.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
