Contestaţie. Decizia nr. 1402/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1402/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 1233/96/2012/a9
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._ 12/a 9
DECIZIA CIVILĂ NR.1402
Ședința publică de la 20 iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR A. L. Z. JUDECĂTOR D. V.
GREFIER A.-G. S.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta S.C. V. I. S.A. prin administrator special POULIMENOS ANTONIOS împotriva sentinței civile nr.48 din 10 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. M., DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA, B.C.R. L. IFN S.A. și administratorul judiciar C. INSOLV I.P.U.R.L. al S.C. V. I.. S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta prin administrator special reprezentată de avocat D. Mandicescu, cu împuternicire avocațială nr._ din 5 mai 2014, lipsa fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin Serviciul Registratură recurenta a depus la dosar procesul verbal al Adunării Creditorilor din data de 4 februarie 2013.
Curtea apreciază că la acest termen de judecată procedura de citare este legal îndeplinită, în raport de cadrul procesual de la instanța de fond.
La interpelarea instanței, apărătorul recurentei face cunoscut instanței că numitul G. M. este președintele Comitetului Creditorilor depunând la dosar un set de înscrisuri ce nu reprezintă acte noi precum și note de ședință.
Curtea încuviințează recurentei proba cu înscrisuri ca fiind utilă și concludentă soluționării cauzei.
Recurenta prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Recurenta prin avocat solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Arată că din niciunul din rapoartele întocmite nu a reieșit faptul că noul administrator judiciar ar fi constatat neregularități în actele contabile ale societății sau în cuprinsul rapoartelor întocmite de fostul administrator judiciar.
La data de 5 decembrie 2013 creditorul majoritar a solicitat administratorului judiciar convocarea Adunării Creditorilor pentru stabilirea creanțelor pe care debitoarea le avea de încasat din anul 2003 până la declanșarea procedurii insolvenței, achizițiile de materiale de la firmele pe care asociații și administratorii societății debitoare le aveau în străinătate precum și cu privire la stabilirea stocurilor în perioada 2003 și până la declanșarea procedurii insolvenței.
Totodată, mai arată că la data de 6 ianuarie 2014 s-a dat curs de către administratorul judiciar solicitării creditorului majoritar, iar la adunarea creditorilor a fost prezent doar creditorul majoritar cel a făcut propunerea, subscrisa nefiind prezentă. Față de cele înscrise în ordinea de zi s-a mai decis și numirea în calitate de expert contabil POLICONT S.R.L. pentru efectuarea unei lucrări.
Administratorul judiciar a pus în vedere subscrisei încheierea unui contract pentru efectuarea expertizei cu societatea POLICONT și achitarea unui onorariu.
Din punctul său de vedere apreciază că această decizie luată de administratorul judiciar este nelegală, societatea fiind în insolvență și neavând disponibilități bănești.
Invocă dispozițiile art.20 din Legea nr.85/2006, cu modificările ulterioare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr. 48 pronunțată în ședința Camerei de Consiliu de la 10 februarie 2014 de TRIBUNALUL TELEORMAN-SECȚIA CIVILĂ, s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul-debitor S.C. V. I. S.A., împotriva procesului – verbal al Adunării Creditorilor din data de 06.01.2014, în contradictoriu cu intimatul C. IPURL Târgu M., lichidator judiciar al debitoarei ..
În motivare s-a reținut că administratorul judiciar a depus raportul lunar privind modul de desfășurare a activității în cadrul procedurii, la data de 13.01.2014, raport, în cadrul căruia a analizat solicitarea creditorului majoritar G. M., privind numirea unui expert contabil pentru refacerea integrală a contabilității debitoarei .
La data de_, a avut loc ședința Adunării creditorilor ., fiind depus la dosarul cauzei, în conformitate cu prevederile art.14 alin.6 din legea nr.85/2006, procesul verbal al Adunării creditorilor.
Adunarea creditorilor, cu votul creditorilor deținând 75,23 % din total de creanțe, a hotărât numirea unui expert contabil pentru refacerea integrală a contabilității debitoarei.
Tribunalul apreciază că această măsură luată de administratorul judiciar, de a permite efectuarea unei alte expertize contabile este o măsură temeinică și legală.
Cererea formulată de către creditorul G. M. de a fi desemnat un expert contabil pentru refacerea integrală a contabilității debitoarei este în perfectă concordanță cu scopul urmărit de legea procedurii insolvenței, respectiv acela al recuperării creanțelor de către creditorii înscriși în tabelul de creanță.
Aceasta și urmare faptului că societatea de contabilitate care s-a ocupat de ținerea contabilității, angajată de fostul administrator judiciar, respectiv RVA INSOLVENCY SPECIALIST SPRL, a preluat datele din contabilitatea debitoarei pe baza unei balanțe sintetice, un sold total al clienților, furnizorilor, neputând identifica situația analitică a fiecărui client și furnizor, astfel că, actele solicitate de creditorul majoritar G. M. nu au putut fi puse la dispoziția acestuia, întrucât nu s-a obținut o evidență analitică a celor solicitate, ci doar o evidență globală; în acest context, creditorul G. M. a solicitat refacerea expertizei contabile, societatea POLICONT SRL fiind numită expert contabil urmare hotărârii Adunării creditorilor din_ .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea debitoare S.C. V. I. S.A prin administrator special, solicitând anularea acestei sentințe civile ca nelegală și netemeinică, iar pe fondul cauzei, revocarea măsurilor dispuse de administratorul judiciar, pentru următoarele motive,
Instanța de fond s-a aflat în eroare cu privire la natura juridică și la temeiul legal al contestației, apreciind că aceasta ar viza hotărârea adunării creditorilor, întemeiată pe art. 14 alin. (7) din lege. În realitate, nu s-a formulat o asemenea contestație (neavând calitatea procesuală) ci o contestație împotriva măsurii dispuse de administratorul judiciar, întemeiată pe art 21 alin, (2) din lege.
Pe fondul cauzei, din documentele depuse la dosar rezultă că administratorul judiciar a convocat adunarea creditorilor la data de 06.01.2014, la solicitarea creditorului G. M., având ca ordine de zi:
"Desemnarea unui expert contabil - persoană fizică sau juridică - pentru;
a.refacerea integrală a contabilității debitoarei
b.stabilirea tuturor creanțelor pe care debitoarea le avea de încasat din anul 2003 până în prezent și nu le-a încasat din varii motive cu precizarea următoarelor elemente: data nașterii creanței și izvorul acesteia; debitorul creanței; data scadenței creanței; data prescrierii creanței; indicarea persoanelor care administrau de drept sau de fapt societatea la cele 2 momente - al scadenței și al prescrierii;
c. achizițiile de materiale de la firmele pe care asociații și administratorii debitoarei le au în străinătate, precum și vânzările de mărfuri către respectivele societăți, cu analizarea și stabilirea eventualelor diferențe dintre prețul practicat în cadrul acestor operațiuni și prețul de piață de la momentul realizării fiecărei operațiuni în parte;
d. stabilirea stocurilor faptice și scriptice în perioada 2003 - până la declanșarea procedurii insolvenței"
Administratorul judiciar a procedat conform solicitării acestuia, iar la data de 06.01.2014 a avut loc adunarea creditorilor, cu ordinea de zi menționată mai sus, adunare la care s-a prezentat numai creditorul inițiator al propunerii, care desigur că a exprimat un vot favorabil asupra tuturor punctelor înscrise pe ordinea de zi. În plus față de cele înscrise pe ordinea de zi, cu aceeași ocazie, creditorul G. M. a decis numirea în calitate de expert contabil pentru efectuarea lucrării a societății POLICON S.R.L., cod fiscal_.
Ulterior hotărârii adunării creditorilor menționată mai sus, administratorul judiciar i-a pus în vedere recurentei prin adresa nr. 1233/96/041/06.01.2014, să încheie contract pentru efectuarea expertizei menționate cu societatea POLICON S.R.L., și să achite onorariul solicitat de această societateAceste dispoziții ale administratorului judiciar sunt nelegale, și se impune anularea lor.
Valoarea totală a creanțelor înscrise în tabelul definitiv este de 838.169 lei, iar plățile trimestriale față de creditori, conform planului de reorganizare aprobat de adunarea creditorilor în acest dosar, sunt între 20.000 și 85.000 lei pe trimestru, dimensionate în funcție de previziunile privitoare la cifra de afaceri. Prin urmare, onorariul solicitat de societatea de expertiza contabilă ar putea depăși valoarea unui an de plăți în cadrul planului de reorganizare.
În prezentul dosar, debitoarea a întocmit plan de reorganizare, care a fost aprobat de adunarea creditorilor, și care prevede acoperirea integrală a creanțelor înscrise în tabelul obligațiilor. Chiar în situația în care planul de reorganizare ar eșua și societatea ar intra în faliment, în patrimoniul acesteia există terenuri și construcții în valoare de 913.820 lei, conform ultimei evaluări, întocmite în luna februarie 2013, precum și numeroase utilaje și echipamente de producție, astfel încât valoarea totală a activelor se situează cu mult peste valoarea totală a masei credale.
Prin urmare, în situația în care creditorii apreciază ca necesară și stăruie în efectuarea acestei expertize, administratorul judiciar trebuia să pună în discuția acestora avansarea fondurilor necesare pentru onorariul societății de expertiză contabilă. Aceasta cu atât mai mult cu cât în speță, creditorul G. M., care a propus efectuarea acestei expertize, a propus și expertul care ar urma să o facă și bineînțeles, și-a aprobat singur propunerea, neexistând o selecție de oferte de la mai multe societăți pentru angajarea acestor expertize.
De asemenea, este nelegală măsura de a transporta actele contabile ale societății pentru a fi verifícate în altă locație decât sediul social.
Readucerea în discuție a raportului prevăzut la art.59 alin. 2 din Legea 85/2006 încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr._ 12/a5.
Recursul a fost declarat în termen legal, fiind achitate taxele de timbru prevăzute de lege.
Recurenta a administrat în dovedirea recursului, proba cu înscrisuri.
Intimații, deși legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au depus nicio cerere.
Analizând actele dosarului în limitele recursului formulat, în temeiul art.304 ind.1 din Cpciv, Curtea constată și reține următoarele:
Debitoarea prin administrator special s-a adresat judecătorului sindic cu o contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar desemnat în cadrul procedurii de insolvență, în ce privește angajarea societății POLICON S.R.L. pentru refacerea integrală a contabilității debitoarei, stabilirea creanțelor neîncasate, a achizițiilor de materii prime și a stocurilor.
Judecătorul sindic reține, în acest sens, că nu ar fi fost motivată în drept contestația formulată.
În realitate, contestatorul își precizează cu claritate temeiul de drept aplicabil al art.21 alin.2 din Legea 85/2006.
Sub acest aspect, textul menționat al art.21 alin.2 din lege, stabilește că administratorul special al debitorului persoană juridică poate face contestație împotriva măsurilor luate de administratorul judiciar.
În dispozitivul sentinței recurate, judecătorul-sindic respinge însă contestația formulată de debitor împotriva procesului-verbal al Adunării creditorilor din data de 6.01.2014, constatându-se deci o contrarietate între obiectul contestației și limitele învestirii instanței, considerentele sentinței și dispozitiv, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.7, 8 din C.pr.civ.
Hotărârile adunării creditorilor pot fi desființate pentru motive de nelegalitate doar la cererea creditorului, nicidecum la cererea administratorului special al debitoarei, temeiul legal regăsindu-se în art.14 alin.7 din Legea 85/2006.
Prin urmare, constatând că instanța nu a soluționat contestația cu care a fost sesizată, în temeiul art.21 alin.2 din Legea 85/2006, Curtea va admite recursul în temeiul art.304 pct.7, 8, art.3041 și art.312 din C.pr.civ., va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Teleorman.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta S.C. V. I. S.A. prin administrator special POULIMENOS ANTONIOS împotriva sentinței civile nr.48 din 10 februarie 2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații G. M., DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE HARGHITA, B.C.R. L. IFN S.A. și administratorul judiciar C. INSOLV I.P.U.R.L. al S.C. V. I.. S.A.
Casează sentința recurată.
Trimite cauza la aceeași instanță, respectiv Tribunalul Teleorman, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.06.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
D. M. A. L. Z. D. V.
Grefier,
A.-G. S.
Red.Jud.D.M.
Tehnored.J.E.C.
Nr.ex.: 2/10.07.2014
Fond: Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Președinte: Judecător sindic – S. O.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 156/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
