Obligatia de a face. Decizia nr. 218/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 218/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 532/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 395/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 218
Ședința publică de la 19 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. VINȚANU
Judecător A. M. S. U.
Grefier C. M.
****************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanții reclamanți V. V.-A. și V. E.-I. împotriva sentinței civile nr._/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă O. B. ROMANIA SA.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 05.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 12.03.2014 și apoi la 19.03.2014, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de la data de 25.04.2011 sub nr._/299/2011 reclamanții V. V. A. și V. E. I. au chemat în judecată pr pârâta O. B. ROMANIA SA, solicitând să se dispună: constatarea ca abuziva a clauzei incluse in Contractul de credit nr. C_ /07.03.2008, la art. 6 pct. 6.2. si obligarea paratei la înlăturarea acesteia; constatarea faptului ca, in temeiul clauzei abuzive mai sus indicate, parata a impus spre plata o dobânda ilegal calculata, începând cu data semnării contractului, pana in prezent; obligarea pârâtei la a restitui suma de bani pe care, deși nu o datoreaza, a achitat-o cu titlu de dobânda, din iunie 2008 pana in prezent, ca urmare a calculului abuziv si ilegal impus de banca; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente acestei sume; obligarea pârâtei la precizarea si actualizarea contractului de credit conform legislației in vigoare, prin semnarea unui act adițional cuprinzând modalitatea legala de modificare a dobânzii: atât in sens crescător, cat si descrescător, exclusiv in funcție de variația indicelui de referința LIBOR, înscris in contract, independent de voința băncii; periodicitatea indicelui LIBOR. pe care parata o are in vedere pentru calculul dobânzii (1 luna/3 luni/6 luni/1 an), precum și obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
În drept, au fost invocate disp. Legii 190/1999, Legea nr. 193/2000, O.G. nr. 21/1992. art. 111 C.p.c, art. 969 si art. 1513 alin.(2) C.civ.
La termenul din data de 25.11.2011, pârâta O. B. Romania SA a depus intampinare, prin care a invocat exceptia netimbrarii actiunii si exceptia lipsei de obiect, iar pe fondul cauzei a solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiata.
In drept: art.146 Cod Proc. Civila, Legea nr.288/2010, Legea nr. 193/2000, OUG nr.174/2008, OUG nr.50/2010.
La acelasi termen, reclamantii au depus o cerere precizatoare si completatoare, prin care au precizat capetele 3 si 4 din cererea principala si au solicitat obligarea paratei la respectarea si aplicarea unei formule corecte de calcul a dobanzii.
Prin sentinta civila nr._/25.11.2011, a fost declinata competenta de solutionare a cererii in favoarea Tribunalului Bucuresti unde a fost înregistrat pe rolul Sectiei a VI-a Civila la data de 09.01.2012.
La termenul din data de 06.11.2012, tribunalul a respins exceptia netimbrarii actiunii ca neintemeiata, a apreciat exceptia lipsei de obiect ca fiind o aparare de fond si a incuviintat partilor proba cu inscrisuri, respingand probele cu interogatoriu si expertiza contabila, ca nefiind utile solutionarii cauzei.
Prin sentința civilă nr._ din 20.11.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă în dosarul nr._ cererea reclamanților a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că la momentul încheierii contractului de credit existau în oferta băncii mai multe tipuri de contracte de credit, cu dobânda fixă în monedă națională sau în euro, sau cu dobânda variabilă stabilită fie în funcție de dobânda de referință a bancii, fie în funcție de indicele de referință; astfel, reclamanții au avut posibilitatea de a negocia conținutul clauzei privind dobânda, putand opta între mai multe tipuri de credite, respectiv: cu dobânda fixă în monedă națională sau în euro, cu dobânda variabilă calculată în funcție de indicele EURIBOR /LIBOR/ ROBOR; cu dobânda variabilă calculată în funcție de dobânda de referință variabilă afișată la sediile bancii.
În condițiile, în care reclamanții și-au exercitat opțiunea pentru un anumit tip de credit, tribunalul a apreciat ca acestia și-au asumat și existența unui dezechilibru între drepturile și obligațiile contractuale și cerința existenței relei credințe a pârâtei nu subzistă.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 284 alin. (1) Cod procedură civilă, reclamanții V. V.-A. si V. E.-I., înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, prin care au solicitat modificarea in tot a hotărârii atacate si admiterea cererii astfel cum a fost formulata si precizata (după administrarea probatoriului necesar si util cauzei).
Criticile aduse hotărârii atacate vizează refuzul instanței de a administra probele necesare, raportat la specificul cauzei, omisiunea instanței de a se pronunța asupra excepției lipsei de obiect ridicata de parata si imposibilitatea de a stabili situația de fapt din prezenta cauza.
Apelanții arată că prevederile de la art. 6 pct. 6.2 din contract sunt abuzive și ilegale.
Astfel, se prevede că „dobânda este variabila in conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificata in mod unilateral de către Banca, luând in considerare valoarea dobânzii de referința pentru fiecare valuta (EURIBOR pentru Euro, LIBOR pentru USD și CHF si RUBOR pentru Ron.), fară a exista consimtamantul clientului."
Conform acestei clauze, dobânda variază in funcție de doua elemente: politica băncii; valoarea dobânzii de referința pentru fiecare valuta; in cazul dat, dobanda/indicele de referința aplicabil este LIBOR, creditul fiind contractat in franci elvețieni (CHF). Din perspectiva acestor dispoziții legale imperative, prevederea contractuala ce conferă paratei dreptul de a modifica dobanda in funcție de voința ei autodefinită ca "politica băncii" este abuzivă, generând un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile părților, prin transferul întregului risc contractual asupra reclamanților.
Acestea încalcă, totodată și dispozițiile Legii 190/1999 si ale O.G. nr. 21/1992, modificata prin O.U.G. nr. 174/2008, care impun imperativ ca variația dobânzii: "trebuie să fie independentă de voința creditorului ipotecar, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract (art. 14 alin. 1 lit. a, din Legea 190/1999); să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract (art. 9 ind 3 lit. g) din OG 21/1992, astfel cum a fost modificata prin O.U.G. 174/2008).
Așadar, in temeiul legii parata era si este obligata sa modifice dobânda, exclusiv in funcție de variația indicelui menționat in contract: LIBOR, fiindu-i interzis sa procedeze la modificarea dobânzii in mod discreționar, in funcție de voința sa, autodefinită ca "politica băncii”.
Apelanții mai arată că prevederea contractuala conform careia dobanda variaza in funcție de indicele de referința LIBOR, desi este legala si imperativ impusa de lege, a fost pe deplin ignorata de către parata .
Pe tot parcursul derulării creditului, parata a calculat dobanda exclusiv in funcție de politica sa, incalcandu-si total obligația legala de a diminua dobânda, proporțional cu scaderea valorii indicelui de referința consemnat in contract: LIBOR.
Se mai susține că formula corecta si legala de calcul al dobânzii variabile este marja băncii de 2,685% (fixa, in cuantumul avut la momentul creditarii) + indicele de referința LIBOR (actualizat trimestrial).
In contractul de credit, parata nu a precizat componenta dobânzii variabile, dar in informațiile scrise, furnizate prin Adresa nr._/26.06.2009 - pag. 1 paragraf 5, precum si prin adresa e-mail din data de 08.04.2010 (fila 82 din dosar - paragraf 1). Banca insasi arata ca dobanda este suma celor doua elemente: marja băncii + valoarea indicelui de referința (LIBOR).
Tot prin aceeași adresa pârâta subliniază ca: "...marja băncii cuprinde costurile suplimentare ale băncii cat si marja de profit".
Așadar, parata confirma inca din 2009 componenta dobânzii variabile: marja băncii + LIBOR, unde: marja băncii se compune din cheltuielile si profitul băncii fapt recunoscut de parata prin adresa din 2009, mai sus arătată.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 282 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata O. B. Romania SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
S-a invocat excepția netimbrării apelului (excepție care a fost respinsă, ca neîntemeiată, în ședința publică din 17.04.2013,față de prevederile art. 15 lit. j din Legea nr. 146/1997, care instituie scutirea de la plata taxei de timbru pentru acest gen de acțiuni).
În motivarea întâmpinării se reiau toate susținerile invocate și la judecată cauzei în fond, referitoare la lipsa culpei pârâtei și la inexistența vreunei clauze abuzive în contract.
Intimata nu mai susține însă excepția lipsei de obiect a cererii.
În drept s-au invocat art.289 Cod proc. civila, Legea nr.146/1997, Legea nr. 193/2000, OUG nr.174/2008, OUG nr.50/2010
În faza procesuală a apelului s-au administrat probele cu înscrisuri și expertiză financiar-bancară (solicitată de către apelanți) ale cărei obiective au fost: stabilirea sumelor achitate efectiv de apelantii-reclamanti, cu titlu de dobanda, de la data contractării creditului pana in prezent (intocmirea unui grafic lunar); efectuarea unui calcul al dobânzii (întocmirea unui grafic lunar) de la data contractării creditului pana in prezent, ținând cont de variația trimestriala a indicelui LIBOR (indicata de intimata-parata), conform formulei legale: „dobânda variabila = marja băncii fixa de 2,685% + valoarea indicelui de referința LIBOR (actualizat trimestrial - LIBOR CHF 3M)"; să se stabilească, pentru perioada decembrie 2008 - pana la data efectuării expertizei, daca dobanda perceputa de banca are caracter excedentar fata de cea rezultata conform calculului de la obiectivul nr. 2, si care este excedentul efectiv încasat de banca.
Concluziile raportului de expertiză, întocmit de către expertul C. D. L. se află la filele 9-21, vol. II, dosar apel.
Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, susținerile părților și temeiul de drept invoca, Curtea apreciază că apelul este fondat.
Hotărârea atacată este nemotivată, în fapt și în drept, instanța neanalizând niciuna din susținerile părților referitoare la caracterul abuziv al clauzei inserate la art. 6 pct.6.2 din contractul încheiat. În virtutea caracterului devolutiv al apelului, părțile au posibilitatea de a supune judecății în apel litigiul, în ansamblul său, cu toate problemele de fapt și de drept care s-au invocat și în fața primei instanțe.
Astfel, Curtea reține că între părți s-a încheiat în data de 7.03.2008 contractul de credit ipotecar pentru persoane fizice nr. C_, pentru suma de 179.344 CHF, pe o perioadă de 360 de luni (30 de ani). La art. 6.1 din contrat s-a prevăzut o dobândă variabilă de 5,5% pe an, însă la două luni după încheierea contractului, reclamanților li s-a perceput o dobândă de 6,49% pe an.
Dobânda contractuală a fost stabilită la art. 6.2. din contract, potrivit căruia „dobânda este variabilă în conformitate cu politica Băncii. Dobânda poate fi modificată în mod unilateral de către bancă, luând în considerare valoarea dobânzii de referință pe fiecare valută (…)”.
Curtea constată că această clauză este abuzivă.
Astfel, Legea nr. 193/2000 prevede, la art. 1, că orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate, fiind interzis comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. Art. 4 din aceeași Lege stabilește că o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Prin art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000, s-a stabilit că sunt clauze abuzive cele care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Aceste prevederi nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare își rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator, ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivație întemeiată, în condițiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celelalte părți contractante, care au libertatea de a rezilia imediat contractul.
În cauză, însă, condiția prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 193/2000 privind lipsa unei negocieri directe între consumator și comerciant este îndeplinită prin însăși existența clauzelor în conținutul contractului preformulat (orice probă contrară revenind pârâtei, potrivit art. 4 alin. (3), nu consumatorului).
Art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 impune și o altă condiție esențială pentru existența unei clauze abuzive – anume ca aceasta să creeze, contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului. Buna-credință presupune, că niciuna dintre părți nu urmărește să obțină, ca urmare a încheierii contractului, mai mult decât valoarea contraprestației la care s-a obligat cealaltă parte, respectând astfel un echilibru al prestațiilor reciproce.
În contract, Banca nu a definit ce înțelege prin „politica bancii” care sa justifice majorarea ratei de dobândă. Această sintagmă din convenția părților nu se încadrează în exigențele literei a) din Anexă, dat fiind că modificarea dobânzii nu a fost raportată la un indicator precis, individualizat.
Așadar, există un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului.
Modificarea unilaterală a unui act juridic, în absența intervenirii unor schimbări semnificative față de instituția inițială, este lovită de nulitate, ca urmare a încălcării principiului prevăzut de art. 969 alin. (2) Cod civil, care impune necesitatea existenței acordului de voință al părților pentru modificarea unui contract.
Curtea mai reține că OUG nr.174/19.11.2008 a modificat și completat mai multe acte normative privind protecția consumatorilor, printre care și OG nr.21/1992. S-a introdus art.93 care, la litera f) prevede că „în cazul contractelor încheiate cu consumatorii, furnizorii de servicii financiare sunt obligați să menționeze în contract tipul de dobândă, variația și/sau fixă, iar la litera g) stabilește că în contractul de credit cu dobândă variabilă se va aplica următoarea regulă: variația ratei dobânzii trebuie să fie independentă de voința furnizorului de servicii financiare, raportată la fluctuațiile unor indici de referință verificabili, menționați în contract, sau la modificările legislative care impun acest lucru; dobânda poate varia în funcție de dobânda de referință a furnizorului de servicii financiare, cu condiția ca aceasta să fie unică pentru toate produsele financiare destinate persoanelor fizice ale operatorului economic respectiv și să nu fie majorată peste un anumit nivel, stabilit prin contract;formula după care se calculează variația dobânzii trebuie indicată în mod expres în contract, cu precizarea periodicității și/sau a condițiilor în care survine modificarea ratei dobânzii, atât în sensul majorării, cât și cel al reducerii acesteia;
Totodată, litera h) din art.93 prevede că sunt interzise clauzele contractuale care dau dreptul furnizorului de servicii financiare să modifice unilateral clauzele contractului, fără încheierea unui act adițional.
După cum se arată în concluziile raportului de expertiză financiară întocmit în cauză, „ sumele achitate cu titlu de dobândă de la data contractării creditului la 31.12.2013 sunt în cuantum de 64.275,15 CHF, așa cum rezultă din Anexa 1, iar dacă s-ar fi ținut seama de indicele LIBOR, valoarea dobânzii era în cuantum de 33.322,53 CHF”. Expertul arată că pentru perioada decembrie 2008 31.12.2013 excedentul efectiv încasat de bacă este în cuantum de 30.081,76 CHF", așa cum reiese din Anexa 3; situația plăților este relevată în anexa la raportul de expertiză.
În concluzie, constatând că a fost declarată abuzivă clauza prevăzută la art. 6 pct. 6.2. din contract banca va trebui să recalculeze nivelul dobânzii percepute, prin luarea în considerare a indicelui LIBOR (ținând seama și de fluctuațiile acestuia, pe durata derulării contractului) și, în consecință, să încheie un act adițional, care să prevadă această modalitate de calcul.
Curtea va omologa raportul de expertiză efectuat în cauză și va dispune, în consecință, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 30.081,76 CHF, reprezentând dobânda încasată în plus, precum și plata dobânzii calculată la această sumă, începând cu data de 25.04.2011 (data sesizării instanței) și până la data plății efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți V. V.-A. și V. E.-I., ambii cu domiciliu ales în București, la Cabinet de Avocatură P. & P. din .. 22B, sector 4, împotriva sentinței civile nr._/20.11.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă O. B. ROMANIA SA, cu sediul în București, Calea Buzesti, nr. 66-68 sector 1.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:Admite în parte acțiunea. Constată caracterul abuziv al clauzei prev. de art.6 pct.6.2 din contractul de credit nr.C 2202/ 1300/135/07.03.2008.Obligă pârâta să le restituie reclamanților suma de 30.081,76 CHF (în echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, reprezentând dobândă percepută în plus. Obligă pârâta la plata dobânzii calculată la suma de 30.081,76 CHF,începând cu data de 25.04.2011 (data sesizării instanței) până la data plății efective a debitului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 19.03.2014.
Președinte, G. VINȚANU | Judecător, A. M. S. U. | |
Grefier, C. M. |
Red.Jud.G.V.
Tehnored.A.A.
ex.5
Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă
Judecător fond: P. P. S.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 11-03-2014, Curtea... | Obligatia de a face. Decizia nr. 1747/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
