Opoziţie. Decizia nr. 278/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 278/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 20167/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 442/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.278/2014
Ședința publică de la 28 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: M. C. S.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva Sentinței civile nr.6770 din 25.11.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. G. A. CONSULTING S.R.L. și N. B. M..
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimații S.C. G. A. Consulting S.R.L. și N. B. M., prin avocat O. D., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/21.09.2013, lipsind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimaților solicită proba cu înscrisurile pe care le depune la dosar.
Deliberând, Curtea încuviințează intimaților proba cu înscrisuri.
Apărătorul intimaților arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în asupra recursului.
Apărătorul intimaților solicită respingerea apelului, respectiv menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică pentru considerentele pe care instanța de fond le-a avut în vedere. Susține, în esență, că au fost împiedicați să facă plățile, întrucât la acel moment nu au încasat sumele din partea instituțiilor bugetare. În opina sa, consideră că partea adversă în mod abuziv a formulat opoziție, în condițiile în care avea la dispoziție măsuri reglementate de Codul fiscal, respectiv emiterea unor titluri executorii pentru creanțele fiscale pe care societatea le datorează. De altfel, susține că prin cesiunea de creanță Administrația Finanțelor Publice Sector 3 nu a suferit vreun prejudiciu.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată :
Prin sentința civilă nr. 6770/25.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată opoziția formulată împotriva Deciziei asociatului unic din 18.02.2013, de reclamanta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în contradictoriu cu pârâții . SRL și N. B. M., prin care s-a solicitat obligarea asociaților și administratorului la plata sumei de 862.423 lei, reprezentând obligațiile restante la bugetul de stat ale societății pârâte.
În motivarea sentinței, s-a reținut căprin decizia asociatului unic al pârâtei din data de 18.02.2013 s-a hotărât cesiunea tuturor părților sociale.
Reclamanta a atacat decizia asociatului unic, pe calea prezentei opoziții, invocând o datorie a societății către bugetul de stat consolidat. Pe parcursul procesului, datoria a fost recunoscută de pârâtă și achitată parțial.
Conform art. 202 alin.23 din Legea nr. 31/1990 R, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează să își cedeze părțile sociale.
Prin această dispoziție, OUG nr. 54/2010 extinde, din considerente de protecție fiscală a bugetului de stat, răspunderea societății către asociații săi.
În sistemul Legii nr. 31/1990R, pentru datoriile societății răspunde societatea și numai în condiții excepționale răspund și asociații (art. 235, art. 2371 din LS ).
Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 31/1990R, obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar conform alin. 3 al art. 3 din același act normativ, asociații în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurența capitalului social subscris.
Prin urmare, art. 202 alin. 23 din Legea nr. 31/1990 R este de strictă interpretare, iar condițiile formulării unei opoziții pe acest temei sunt următoarele: existența unei hotărâri a asociaților privind transmiterea părților sociale; invocarea unui prejudiciu în patrimoniul creditorului social sau al oricărei alte persoane; legătura de cauzalitate între hotărârea asociaților și prejudiciul invocat.
În opinia instanței de fond, simpla calitate de creditor al societății nu este suficientă pentru formularea unei opoziții la transmiterea părților sociale, ci trebuie dovedit prejudiciul creat și faptul că hotărârea asociaților este cauza prejudiciului.
Prin urmare, față de incidența prevederilor legale sus menționate și caracterul excepțional al răspunderii asociaților pentru obligațiile societății, în aplicarea art. 202 alin. 23 din legea nr. 31/1990 R, instanța a apreciat că se impunea ca reclamanta să dovedească prejudiciul cauzat prin cesiunea părților sociale.
Reclamanta nu a produs nicio dovadă că a declanșat procedurile de executare împotriva societății și nu și-a putut îndestula creanța.
Apoi, din probele administrate nu rezultă că prin activitatea sa de asociat unic și administrator, pârâtul B. N. a determinat o confuziune între patrimoniul său și cel al societății, iar prin cesiune se comite o fraudă fiscală, astfel încât acesta să fie obligat la plata datoriilor pârâtei.
Totodată, s-a constatat că deși reclamanta invocă o creanță împotriva pârâtei izvorâtă din contribuții sociale datorate bugetului de stat, nu se întrevede un posibil prejudiciu de natura a afecta executarea creanței.
Reclamanta urmărește, pe calea prezentei opoziții, nu plata unui prejudiciu ci chiar plata debitului înregistrat de pârâta societate comercială, în condițiile în care se află în posesia unui titlu executoriu, iar art. 202 alin. 23 din LS reglementează plata prejudiciului cauzat prin cesiunea părților sociale.
Față de considerentele expuse, constatând că reclamanta nu face dovada afectării intereselor derivate din calitatea de creditor al pârâtei, ca urmare a deciziei asociatului unic de cesiune a părților sociale deținute, tribunalul a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, solicitând modificarea sentinței prin admiterea opoziției.
În motivarea apelului, în prealabil, apelanta a arătat că, potrivit O.P.A.N.A.F. nr. 1104/2013, începând cu data de 01.08.2013, Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice urmează să fie reprezentată de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice, Biroul Juridic C. 3.
În ce privește sentința atacată, apelanta a susținut că aceasta este netemeinică și nelegală.
Astfel, societatea mai figurează cu debite la bugetul general consolidat in cuantum de 862.423 lei, conform adresei Administrației Sector 3 a Finanțelor Publice. Fișa sintetică pe plătitor cuprinde declarațiile fiscale depuse de către societate ce reprezintă titluri de creanță conform art. 110 alin. C din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, coroborat cu art. 107. pct.1 lit. b din H.G. nr. 1050/2004 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 92/2003.
Instituția apelantă a suferit un prejudiciu constând în obligații fiscale restante datorate de debitoare bugetului general consolidat. Aceasta deține asupra societății o creanță certă, lichidă și exigibilă, iar de existența acestor debite societatea are cunoștință, deoarece acestea sunt rezultatul propriilor declarații pe care debitoarea le raportează lunar, în condițiile legii.
Potrivit dispozițiilor art. 202 alin. 23 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaților privitoare la transmiterea părților sociale pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, precum și, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenționează sa își cedeze părțile sociale.
Astfel cum rezultă și din nota de fundamentare a O.U.G. nr. 54/2010 privind unele masuri pentru combaterea evaziunii fiscale, «prin introducerea în legea societăților comerciale a dispozițiilor legale menționate anterior se are în vedere în principal limitarea abuzului întâlnit în legătura cu exercitarea, de către asociați, a dreptului de dispoziție asupra bunurilor mobile necorporale ce sunt reprezentate de părțile sociale deținute, în sensul în care, prevalându-se de dreptul de înstrăinare, aceste persoane nu urmăresc altceva decât zădărnicirea oricăror acțiuni, prezente ori viitoare, întreprinse de organul fiscal în vederea realizării recuperării creanțelor deținute față de societatea comercială debitoare, inclusiv asupra propriului patrimoniu în eventualitatea unei angajări a răspunderii solidare».
Scopul O.U.G. nr. 50/2010 îl reprezintă diminuarea efectelor fenomenului de evaziune fiscală, iar combaterea faptelor de această natura este concepută prin acțiuni atât preventive, cât și de sancționare, prin care se urmărește protecția realizării conforme a întregului buget consolidat al statului, avându-se primordial în vedere destinația acestor sume și faptul că beneficiarul lor este întreaga societate, fiind vorba de un interes public.
În condițiile în care societatea nu și-a achitat debitele restante, instituția apelantă, în calitate de creditor bugetar, a suferit un prejudiciu constatând în obligațiile datorate bugetului general consolidat al statului, astfel încât, în mod nelegal, asociații acesteia au decis cesionarea către un terț a părților sociale.
Conform dispozițiilor legii societăților comerciale, părțile sociale conferă calitatea de asociat cu toate drepturile și obligațiile aferente, astfel încât transmiterea lor implică și transmiterea calității de asociat, ceea ce presupune că cedentul dintr-un astfel de contract de cesiune să-și respecte obligațiile atât față de societate, cât și față de terți, în caz contrar putând fi aduse atingeri caracterului intuitu personae al societății cu răspundere limitată.
Printr-o astfel de hotărâre, apelanta se află în imposibilitatea urmăririi recuperării debitelor fapt ce contravine O.U.G. nr. 54/2010. Se creează astfel și legătura de cauzalitate între fapta asociaților cedenți (comiterea unor fapte ce țin de un comportament fiscal incorect) și prejudiciul creat bugetului general consolidat al statului.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 61, 62 și 231 din Legea nr. 31/1990, Codul de procedură fiscală, art. 466 și următoarele din Noul Cod de procedură civilă.
Intimatul N. B.-M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că prin Decizia Asociatului Unic G. A. Consulting S.R.L. din data de 18.02.2013, a decis cesionarea în favoarea d-nei V. E. a unui număr de 20 de părți sociale în valoare nominală de 10 lei și total de 200 lei, care reprezintă 100% din cota de participare la profiturile/pierderile societății.
Analizând cererea depusă în calitate de asociat și administrator unic al societății și constatând că sunt îndeplinite cerințele legale, în conformitate cu prevederile O.U.G. 116/2009, cu dispozițiile Legii nr. 26/1990 și ale Legii nr. 31/1990, Oficiul Registrului Comerțului din București a dispus înregistrarea în Registrul Comerțului a mențiunii privind dispozițiile acestei decizii.
Pentru efectuarea acestei cesiuni, intimatul a respectat în totalitate prevederile dispozițiilor art. 202 din Legea 31/1990, care prevăd că: “(1) Părțile sociale pot fi transmise între asociați. (2) Transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social”.
Prin urmare, în mod greșit apelanta a înțeles să formuleze opoziția prin care a solicitat să se constate că prin această decizie a suferit un prejudiciu constând în obligațiile fiscale restante datorate de societatea G. A. Consulting S.R.L. la bugetul general consolidat al statului și obligarea asociatului și administratorului unic al societății la repararea prejudiciului astfel cauzat, având în vedere faptul că apelanta nu a făcut dovada prejudiciului suferit prin aceasta cesiune.
Principiul ce guvernează orice cesiune este cel al libertății de circulație a bunurilor, libertate limitată doar de către ordinea publică și normele juridice imperative. Cesiunea de părți sociale este liberă și neîngrădită cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege, iar unul dintre aceste cazuri este cel prevăzut de art. 202 alin. 23 din Legea nr.31/1990.
Dispozițiile articolului sus menționat sunt de stricta interpretare, ceea ce înseamnă că, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, prin formularea unei cereri de chemare în judecată nu se poate obliga societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat de o hotărâre a asociaților unei societăți prin care s-a decis cesiunea părților sociale în afara situației în care se dovedește și crearea unui prejudiciu de către titularul opoziției și faptul că hotărârea asociaților este cauza prejudiciului.
Apelanta a susținut că prejudiciul produs prin adoptarea hotărârii privind cesiunea părților sociale ale constă în prejudicierea bugetului de stat cu suma de 862.423 lei, sumă care rezultă din fișa de evidență pe plătitor.
Contrar celor susținute de apelantă, aceasta nu a probat producerea unui prejudiciu ca urmare a cesionării părților sociale aparținând Asociatului Unic al societății. Mai mult, din probele administrate, intimatul nu a determinat o confuzie între patrimoniul său și cel al societății, astfel încât prin cesiune s-ar putea comite o fraudă fiscală ce ar îndreptați instanța de judecata să pronunțe o hotărâre prin care acesta să fie obligat la plata datoriilor către apelantă.
Prin urmare, conform deciziei atacate, se modifică doar structura asociaților și participarea asociaților la formarea capitalului social, societatea sau activele sale nefiind afectate.
În aceste condiții, prin cesiune nu se intervine în nici un fel asupra pasivului și activului societății, apelanta fiind în măsură să-și recupereze pretinsa creanță, dacă dovedește existența acesteia în condițiile legii.
Prin promovarea opoziției, apelanta reclamantă nu urmărește repararea unui prejudiciu, ci chiar plata debitului pretins a fi înregistrat de către societate, șantajând la propriu în acest fel atât societatea cât și pe apelant în calitate de asociat și administrator unic al G. A. Consulting S.R.L..
Conform art. 141 din Codul de Procedura fiscala, „executarea silita a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege."
Prin urmare, pe calea opoziției, apelanta nu poate solicita emiterea unui titlu executoriu pentru plata aceleiași creanțe.
Mai mult, apelanta nu a depus nici o dovadă că împotriva G. A. Consulting S.R.L. ar fi declanșată o procedură de executare silită și, urmare a acestei proceduri, apelanta nu și-ar fi putut îndestula creanța.
Apelanta ar fi putut suferit un prejudiciu numai în situația în care intimatul ar fi efectuat, odată cu cesiunea părților sociale, și o altă operațiune concomitentă acestei cesiuni și care s-ar fi concretizat fie prin diminuarea patrimoniului societății, fie prin existența unei dovezi certe că ar avea loc o mărire a stării de insolvabilitate a societății G. A. Consulting S.R.L. fapt nerealizat de către acesta și, implicit, nedovedit de către apelantă.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele, art. 223 alin. 3 din Codul de procedură civilă, prevederile OUG 116/2009, dispozițiile Legii 26/1990 și cele ale Legii 31/1990.
Și intimata-pârâtă G. A. Consulting S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a invocat apărări comune cu cele ale intimatului-pârât.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele :
Prima instanță a reținut în mod corect dispozițiile legale incidente, respectiv art. 61 – 62 și art. 202 alin. 23 din Legea 31/1990, în raport de care a apreciat că reclamanta trebuia să dovedească, pe lângă calitatea de creditor, că hotărârea privind transmiterea părților sociale i-a cauzat un prejudiciu și întinderea acestui prejudiciu.
Dispozițiile art. 61-62 și 202 alin. 23 din Legea nr. 31/1990 au oferit creditorilor sociali o cale procedurală de a se apăra împotriva eventualelor abuzuri ale asociaților care, sub aparența unei modificări a actului constitutiv, nu ar urmări decât prejudicierea acestora prin zădărnicirea acțiunilor de realizare a creanțelor.
Calitatea de creditor conferă doar legitimare procesuală activă și nu înlătură obligația reclamantei de a proba cauzarea unui prejudiciu prin hotărârea față de care a formulat opoziția. Or, prin cererea de chemare în judecată, aceasta s-a mărginit la susținerea calității sale de creditor a societății pârâte.
În speță, cesiunea realizată nu aduce atingere personalității juridice a societății comerciale și nici patrimoniului acesteia, simplele afirmații ale reclamantei cu privire la prejudicierea bugetului de stat nefiind dovedite.
Împrejurarea că societatea intimată înregistrează debite restante la bugetul de stat consolidat nu echivalează automat cu o prejudiciere a oponentei prin hotărârea de cesiune părți sociale. Aceasta ar fi trebuit să demonstreze în concret în ce fel este prejudiciată prin această decizie a asociatului unic împotriva căreia a formulat opoziția și că aceasta a fost adoptată în scopul abuziv al eludării plății creanțelor fiscale.
De fapt, apelanta nu invocă însă existența unui prejudiciu cauzat prin adoptarea deciziei asociatului unic, ci invocă existența unei creanțe restante anterioare deciziei, care nu este consecința exclusivă și directă a acesteia.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, apelul urmează a fi respins ca nefondat, neputând fi reținută nici una din criticile aduse sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, cu sediul în București, ..13, sector 2, împotriva Sentinței civile nr. 6770 din 25.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. G. A. CONSULTING S.R.L., înregistrată la registrul comerțului sub nr. J40/_/2003, cod fiscal_, cu sediul în București, Splaiul Unirii, nr. 313, corp M, . 5, sector 3 și N. B. M., domiciliat în București, Calea Victoriei, nr. 103-105, ., ., și cu domiciliul ales la sediul Cabinetului de Avocat O. S. D. din București, ., ., ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR M. C. S.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./21.05.2014
Nr.ex.: 6
Fond: Tribunalul București
Președinte: M. A.M.
| ← Radiere. Decizia nr. 127/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Suspendare executare silită. Decizia nr. 128/2014. Curtea de... → |
|---|
