Radiere. Decizia nr. 279/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 279/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-04-2014 în dosarul nr. 28640/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 586/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.279/2014
Ședința publică de la 28 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: M. C. S.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul I. G., împotriva Sentinței civile nr.6849 din 02.12.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. M.G.D. B. CONSTRUCT S.R.L. și O. NAȚIONAL AL R. COMERȚULUI, prin O. R. COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței de apel faptul că citația emisă intimatei S.C. M.G.D. B. Construct S.R.L. a fost restituită la dosar, cu mențiunea că destinatarul nu mai locuiește la adresa indicată.
Curtea constată procedura de citare legal îndeplinită cu S.C. M.G.D. B. Construct S.R.L. și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea reține cererea de apel spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată :
Prin sentința civilă nr. 6849/02.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul I. G. având ca obiect radierea din registrul comerțului a mențiunii privind sediul social al persoanei juridice S.C. M. B. CONSTRUCT S.R.L..
În motivarea sentinței, s-a reținut că pârâta S.C. M. B. Construct S.R.L. și-a stabilit sediul la adresa din București, ., nr. 4, ., etaj 3, . în baza unui contract de comodat încheiat cu reclamantul din prezenta cauză. Durata sediului, așa cum rezultă din informațiile emise de O. R. Comerțului, este nelimitată.
Față de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, tribunalul a reținut că orice persoană fizică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări sau printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare dacă printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă au fost desființate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită.
Sediul social reprezintă un atribut de identificare a persoanei juridice și o caracteristică a personalității juridice a acesteia. Radierea mențiunii privind sediul unei societăți comerciale din registrul comerțului afectează însăși funcționarea societății.
Importanța mențiunilor din registrul comerțului a fundamentat voința legiuitorului, la edictarea art. 25 din legea nr. 26/1990 R, în sensul de a permite radierea mențiunilor numai în situația în care există o hotărâre judecătorească prin care să fi fost desființat actul ce a stat la baza înscrierii de mențiuni în Registrul Comerțului.
Conform deciziei nr. X/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie potrivit art. 3307 cod de procedură civilă, pentru a putea fi exercitată acțiunea în radiere reglementată pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990 R (text legal de care reclamantul înțelege să se prevaleze), este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să existe o hotărâre anterioară irevocabilă, prin care să fi fost desființate sau modificate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită; să nu se fi dispus prin acea hotărâre efectuarea de mențiuni în registrul comerțului privind desființarea sau modificarea actului care a stat la baza înregistrării; persoana interesată să facă dovada că i s-a cauzat un prejudiciu prin înregistrarea a cărei radiere solicită.
Procedura instituită de art. 25 din Legea nr. 26/1990 are caracter necontencios, iar instanța învestită cu o astfel de acțiune verifică în mod formal dacă sunt îndeplinite cele 3 condiții arătate, neputându-se dispune și cu privire la existența și valabilitatea titlului sau a raporturilor juridice dintre părți.
În speță nu există o astfel de hotărâre judecătorească prin care să fi fost desființate sau modificate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 25 din Legea nr.26/1990 republicată și modificată prin Legea nr. 348/2001 privind registrul comerțului.
În soluționarea cauzei, decizia nr. X/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu îi obligă pe petenți să formuleze o acțiune pe procedura contencioasă. Prin amintita decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a interpretat dispozițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990R, arătând că persoanele interesate se pot prevala de procedură de radiere mențiuni numai dacă există o hotărâre judecătorească anterioară irevocabilă, prin care să fi fost desființate sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, să nu se fi dispus prin acea hotărâre efectuarea de mențiuni în registrul comerțului privind desființarea ori modificarea actului care a stat la baza înregistrării, iar persoana interesată să facă dovada că i s-a cauzat un prejudiciu prin înregistrarea a cărei radiere o solicită.
Prin urmare, nu trebuie declanșat un litigiu sub pretextul interpretării date de Înalta Curte de Casație și Justiție dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 26/1990, ci trebuie urmată procedura de radiere numai în condițiile arătate de Înalta Curte.
În cauză, actul juridic care a justificat înscrierea mențiunii a cărei radiere se solicită nu a fost modificat și nici desființat. De asemenea, eventualul caracter fictiv al sediului poate atrage alte sancțiuni, nu radierea sediului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul I. G., prin care a solicitat anularea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea cererii astfel cum a fost formulată și completată; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, apelantul a arătat că, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că actul juridic care a justificat înscrierea mențiunii a cărei radiere se solicită nu a fost modificat și nici desființat, fapt pentru care s-a ajuns la pronunțarea unei soluții total nelegală.
Așa cum am arătat prin cererea completatoare, contractul de comodat este fictiv și, ca atare, acest act este lovit de nulitate absolută, neproducând efecte nici în trecut, nici în prezent și nici în viitor.
Faptul că a fost citat pentru ora 9:30, iar ședința de judecată din data de 02.12.2013 s-a terminat în nici 10 minute, avocatul neputând să facă apărările necesare, respectiv dovada cu înscrisuri.
Nicăieri în lume nu s-a auzit ca o ședință de judecată în care să se facă o reală justiție să țină doar 10-15 minute, lucru ce perturbează grav actul de justiție.
Apelantul a fost lipsit astfel de apărare în ședința de judecată, instanța de fond putând să suspende ședința și să revină pentru a vedea dacă s-au mai prezentat alte părți sau avocați.
Acest aspect poate fi asimilat cu o încălcare a dreptului său la apărare, drept consacrat prin legea fundamentală a țării, dar și de C.E.D.O.
Apelantul a notificat pârâta-intimată prin care a informat-o că înțelege să denunțe unilateral contractul și în instanța de fond dorea să invoce excepția nulității absolute, care dacă nu a putut să o invoce atunci înțelege să o invoce în această cale de atac.
Instanța de fond ar fi trebuit să analizeze această apărare a sa, prin care, după disjungerea cauzei ce avea ca obiect "constatarea nulității contractului de comodat", trebuia să suspende cauza ce avea ca obiect "radierea", până la pronunțarea unei hotărâri definitive în cauza ce avea ca obiect "excepția nulității absolute a contractului de comodat încheiat între acesta și pârâta-intimată".
În realitate, contractul de comodat nu are cum să-și producă efecte atâta timp cât bunul nu a fost predat comodatarului, fiind un contract real, faptul că nu am predat bunul pârâtei-intimate și nici aceasta nu l-a pretins, duce la situația ca acest contract să fie lovit de nulitate absolută, raportat și la obligația de restituire a bunului în caz de stingere a efectelor contractului de comodat, dacă ar fi fost valabil încheiat.
În cazul în care nu s-ar îmbrățișa opinia nulității absolute pe situația susmenționată, apelantul a solicitat să aibă în vedere faptul că am încheiat cu primul administrator contractul de comodat în virtutea faptului că îl cunoștea și a vrut să-l ajute, ceea ce duce Ia situația că acest contract de comodat a fost încheiat în considerarea persoanei administratorului pârâte-intimate și nu a pârâtei-intimate, ceea ce duce la constatarea existenței caracterului intuitu persoane al acestui contract.
Însă, așa cum rezultă din actele de la Registrul Comerțului, firma a fost înstrăinată cu sediul și implicit cu contractul de comodat unei alte persoane pe care n-o cunoaște, respectiv Servitencu A., cetățean moldovean.
Consider că se impune anularea acestei hotărâri și trimiterea cauzei către o instanță de același grad cu cea care a pronunțat hotărârea, tocmai pentru a mi se putea da posibilitatea de a-mi face apărările pe care le-am menționat mai sus și care ar fi dus poate la o altă soluție, deoarece așa cum am mai arătat, în cazul în care instanța de fond ar fi primit apărările mele pe excepția nulității contractului și/sau pe constatarea stingerii contractului de comodat încheiat cu caracter personal, prin renunțarea sa de către primul administrator, trebuia să se dea o hotărâre în acest sens, ca apoi după ce devenea definitivă, se putea relua cauza ce avea ca obiect "radierea", astfel că ar fi fost întrunite condițiile existentei unei hotărâri judecătorești prin care se constata desființarea contractului ca efect al nulității absolute sau ca efect al înstrăinării societății către o altă persoană.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și art. 480 NCPC, art. 1560 și urm. C.civ. 1864.
Intimata O. Național al R. Comerțului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat admiterea apelului și pe cale de consecință, admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată.
În motivarea întâmpinării, intimata a mai arătat că, potrivit actelor aflate la dosarul societății arhivat la O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul București, judecătorul delegat, a admis cererea nr._/21.10.2009 și a dispus, printre altele, schimbarea sediului social al societății M.G.D. B. CONSTRUCT S.R.L., în Municipiul București, Sectorul 3, ., Nr. 4, ., Etaj 3, . contractului de comodat din data 06.07.2009, având durata de valabilitate permanentă.
Potrivit Deciziei nr. 10 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, la data de 20 martie 2006 „cererea de radiere a unei înmatriculări sau mențiuni din registrul comerțului este admisibilă numai în condițiile în care persoana fizică ori juridică, ce se considera prejudiciată ca efect al unei înmatriculări sau ca urmare a efectuării unei mențiuni în registrul comerțului, face dovada existentei anterioare a unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care au fost modificate, în tot sau în parte, ori au fost anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, daca prin acea hotărâre nu s-a dispus menționarea ei în registrul comerțului.", decizie obligatorie potrivit art. 517 alin 2 Noul Cod de Procedura Civilă.
Potrivit art. 25 alin. (1) din același act normativ mai sus menționat, „Orice persoană fizică sau juridică prejudiciată ca efect al unei înmatriculări ori printr-o mențiune în registrul comerțului are dreptul să ceară radierea înregistrării păgubitoare, în tot sau numai cu privire la anumite elemente ale acesteia, în cazul în care prin hotărâri judecătorești irevocabile au fost desființate în tot sau în parte sau modificate actele care au stat la baza înregistrării cu privire la care se solicită radierea, dacă prin hotărârea judecătorească nu a fost dispusă menționarea în registrul comerțului".
Așa cum reiese și din conținutul cererii de chemare în judecată, O. R. Comerțului de pe lângă Tribunalul București, este chemat în fața acestei instanțe de judecată pentru ca hotărârea ce se va pronunța în cauză să îi fie opozabilă.
În ce privește executarea hotărârii judecătorești ce urmează a fi pronunțată, potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr.26/1990, „Instanțele judecătorești sunt obligate să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii.”, iar conform alin. 2 al aceluiași articol, „în aceste încheieri și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului”.
În drept, au fost invocate și prevederile art. 205 și următoarele din noul cod de procedură civilă, Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele :
În ce privește susținerea apelantului în sensul că s-ar fi încălcat dreptul său la apărare, Curtea constată că acesta a fost legal citat pentru termenul de judecată stabilit, respectiv 02.12.2013, ora 10:30. Critica adusă privește durata prea scurtă a ședinței de judecată.
În această privință, nu s-a invocat și nici nu se poate reține încălcarea unei dispoziții legale privind o durată minimă a ședinței de judecată. Aceasta depinde de numărul de cauze aflate pe lista de ședință, respectiv de persoanele ce se prezintă și trebuie ascultate. Importantă este însă respectarea orei de începere a ședinței de judecată, or, în acest sens, apelantul nu a susținut că instanța de judecată ar fi făcut apelul cauzei la o altă oră decât cea afișată și nici că ar fi fost împiedicat să ajungă în timp util pentru a fi prezent și asistat de apărător în ședința de judecată. Împrejurarea că acesta nu a fost prezent la ora la care a fost citat nu este imputabilă instanței de judecată, ci părții în cauză. Aceasta trebuie să urmărească desfășurarea procesului și să-și exercite drepturile procesuale, cu bună-credință, în temenele stabilite de lege și de judecător.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 194 NCPC, reclamantul avea obligația să își motiveze cererea de chemare în judecată și să indice înscrisurile de care înțelege să se folosească și care trebuie anexate acesteia. Mai mult acesta a formulat și cerere completatoare, conform procedurii de regularizare.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază ca neîntemeiate susținerile apelantului referitoare la încălcarea dreptului său la apărare.
În ce privește fondul cauzei, trebuie avut în vedere că procedura instituită prin art. 25 din Legea nr. 26/1990, invocat de reclamant ca temei al cererii de chemare în judecată, are caracter necontencios, iar instanței judecătorești învestite cu o acțiune în radiere îi revine doar obligația de a verifica, sub aspect formal, dacă sunt întrunite cumulativ cele trei condiții prevăzute în acest text de lege, pe o atare cale neputându-se dispune și cu privire la existența și valabilitatea titlului sau a raporturilor juridice dintre părți.
Așa cum a reținut prima instanță, în cauza de față nu sunt întrunite condițiile art. 25 din Legea 26/1990, astfel cum acest text a fost interpretat prin Decizia nr. X/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie potrivit art. 3307 cod de procedură civilă. Astfel, nu s-a făcut dovada existenței unei hotărâri definitive sau irevocabile anterioare, prin care să fi fost desființat sau modificat actul ce a stat la baza înregistrării sediului social.
În procedura de față nu se poate analiza valabilitatea contractului de comodat ce a stat la baza înregistrării, așa cum a susținut apelantul.
În raport de acest caracter necontencios al procedurii, sunt aplicabile dispozițiile din Noul Cod de procedură civilă de la art. 527 – 537.
În conformitate cu art. 531 NCPC, dacă cererea, prin cuprinsul său sau prin susținerile părților, prezintă caracter contencios, instanța trebuie să o respingă.
Or, invocarea nulității absolute a contractului are caracter evident contencios, presupunând o judecată contradictorie între părțile contractante.
Față de calea aleasă de reclamant, de dispozițiile speciale aplicabile cererilor necontencioase, nu se putea dispune disjungerea cererii privind constatarea nulității, mai ales că instanța nu a fost sesizată cu un capăt de cerere în acest sens, ci se putea pronunța doar soluția de respingere a cererii.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul I. G., cu domiciliul în București, ., nr. 4, ., etaj 3, ., împotriva Sentinței civile nr.6849 din 02.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S.C. M.G.D. B. CONSTRUCT S.R.L., cu domiciliul în București, ., nr. 4, ., etaj 3, . și O. NAȚIONAL AL R. COMERȚULUI, prin O. R. COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în București, ., sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 aprilie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR M. C. S.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./22.05.2014
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București
Președinte: M. A.M.
| ← Obligatia de a face. Decizia nr. 500/2014. Curtea de Apel... | Constatare nulitate act. Decizia nr. 1976/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
