Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 953/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 953/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 26168/3/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Decizia civilă nr.953
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTELILIANA C.
JUDECĂTORMIHAELA I. B.-P.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta S.C. A. BUSSINES S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3971 din 04.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata R. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin avocat G. I. care depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2014 și intimata personal și asistată de avocat B. L. Brice care depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează faptul că prin Serviciul Registratură, la data de 29.10.2014, apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, în 2 exemplare, însoțită de set de înscrisuri.
Intimata, prin avocat, învederează faptul că a luat cunoștință de răspunsul la întâmpinare, întrucât acesta i-a fost comunicat prin poștă.
Curtea acordă cuvântul asupra probelor.
Apelanta, prin avocat, arată că nu solicită probe în afara celor deja existente la dosar.
Intimata, prin avocat, de asemenea, arată că nu solicită probe în afara celor deja existente la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta, prin avocat, apreciază că instanța de fond în mod greșit a aplicat disp. art.996 alin.1 C.pr.civ., întrucât pe calea ordonanței președințiale nu se poate pronunța o hotărâre de suspendare a Hotărârii A.. Mai arată că practica judiciară în materie este constantă, în sensul că aplicarea disp. art.1361 din Legea societăților comerciale nu poate să ducă la o imixtiune în viața societății, atributul suspendării și modificării oricărei hotărâri a acționarilor aparținând asociaților. Totodată, pentru a se solicita o astfel de suspendare a Hotărârii A., pe calea ordonanței președințiale, trebuie să fie îndeplinite cumulativ toate condițiile prev. de art. 996 C.pr.civ. Apreciază că, din întregul material probator depus la dosar, reiese cu certitudine faptul că s-a respectat legalitatea convocării Adunării Generale. De asemenea, solicită a se avea în vedere că în temeiul art. 110 rap. la art. 117 și cu aplicarea art. 132 din Legea societăților, intimata R. D., chiar dacă ar fi fost prezentă și i s-ar fi comunicat documentele și convocatorul A.G.A., aceasta nu putea să își exprime votul având în vedere calitatea sa de administrator al societății. Solicită a se avea în vedere și practica judiciară care a stabilit că toate hotărârile luate de asociați în societățile comerciale trebuie luate pentru și în folosul societății. În ceea ce privește prejudiciul care nu ar fi putut fi recuperat printr-o executare silită sau prin orice alt mijloc de recuperare al acestuia și afirmația părții adverse, în sensul că prejudiciul eventual se referă la o sumă de 150.000 euro, ca urmare a vinderii unui spațiu, solicită să se observe că nu a fost dovedită cu acte contabile această susținere, actele contabile aflându-se la intimată, în calitatea sa de fost administrator al societății, care refuză să predea documentele societății și să le pună la dispoziție celuilalt asociat, uzând de faptul că are o contribuție majoritară la această societate. Totodată, spațiul la care a făcut referire partea adversă nu are valoarea de 150.000 euro, ci este de aproximativ 68.000 lei, astfel cum rezultă din balanța contabilă a societății pe care a depus-o la dosar. În ceea ce privește convocarea legală la adunarea generală a asociaților, solicită a se avea în vedere faptul că aceasta se ține la sediul societății astfel cum rezultă din statutul societății, aflat la dosarul cauzei. În ceea ce privește faptul că unul dintre asociații cu un capital limitat nu ar fi putut să convoace adunarea generală, apreciază că aceasta este o interpretare greșită, având în vedere dispozițiile legale și practica judiciară. Consideră că judecătorul fondului nu a cercetat aparența și legalitatea cererii, ci a făcut o apreciere asupra fondului cauzei, care pe calea ordonanței președințiale nu se putea face. Mai arată că deși a demonstrat prin înscrisurile depuse la dosar că la a doua adunare generală, intimata a fost convocată prin intermediul unui ziar de largă răspândire, respectiv ziarul România Liberă, se face afirmația că ar fi trebuit să cunoască un domiciliu la care să facă citarea și convocarea intimatei, or, această afirmație este absolut nelegală și nesusținută de probe. Consideră că a făcut dovada indubitabilă că intimata a fost citată la domiciliul cunoscut, aceasta fiind de altfel legitimată în fața instanței de judecată și a declarat că are domiciliul la adresa indicată în cartea de identitate. Or, pentru cetățenii români cu domiciliul în România, dovada domiciliului se face cu cartea de identitate, iar orice presupusă adresă, rezidență sau locație unde locuiește persoana respectivă, fără forme legale, ar fi trebuit dovedită cu un contract de închiriere sau alt contract cu putere de dovadă asupra domiciliului stabil sau reședință a intimatei. Solicită a se avea în vedere că aceste dovezi nu au fost efectuate, fiind invocate numai pe cale verbală, iar instanța a luat act fără a verifica dacă într-adevăr au fost îndeplinite aceste condiții. Solicită admiterea apelului, casarea în tot a hotărârii și rejudecând pe fond, respingerea cererii de suspendare. Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală. În ceea ce privește prima critică adusă sentinței apelate, în sensul că nu a făcut dovada formulării acțiunii de fond privind anularea hotărârii, solicită să se observe că odată cu cererea de suspendare a depus și copia cererii de chemare în judecată privind anularea hotărârii A.G.A. care poartă viza tribunalului. Totodată, odată cu întâmpinarea a depus și un certificat de grefă, în original, prin care se atestă că anterior introducerii cererii de suspendare pe calea ordonanței președințiale a fost înregistrată, sub nr._/3/2014 cererea având ca obiect anularea Hotărârii A.G.A. Învederează faptul că, în dovedirea prejudiciului, a depus extras de pe portalul instanțelor de judecată privind soluția pronunțată într-un dosar având ca obiect mențiunea unei Hotărâri A. adoptată în iulie 2014 privind majorarea capitalului social, dosar în care intimata a formulat cerere de intervenție. Acest extras de pe portalul instanțelor de judecată a fost depus la dosar și pentru a dovedi faptul că R. M., în calitate de administrator, a convocat o noua A.G.A. în care a majorat capitalul social cu suma de 1.600 lei, susținând că este necesară o infuzie de capital. Or, această susținere este nereală, întrucât, din cuprinsul actelor contabile depuse de către partea adversă, care a susținut că nu se află în posesia acestora, rezultă că societatea avea încasări lunare și zilnice de peste 1.000 lei. Apreciază că nu era necesară majorarea de capital, iar scopul hotărârii A.G.A. a fost majorarea capitalului social cu o sumă care să permită schimbarea cotelor de participare, respectiv intimata-reclamantă care anterior avea 90% să devină asociat minoritar cu 10%, iar celălalt asociat să devină asociat majoritar cu 90%. În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, învederează faptul că nu numai că a făcut dovada că s-ar produce un prejudiciu, ci a făcut dovada că s-a produs un prejudiciu efectiv având în vedere că au fost diminuate cotele de participare la capitalul social, precum și faptul că prin acea hotărâre A., celălalt asociat a hotărât singur să vândă activele societății, acesta fiind al doilea punct pe ordinea de zi. Consideră că prejudiciul a fost produs prin faptul că, în mod nelegal, i-au fost diminuate intimatei-reclamante cotele de participare la capitalul social și astfel dintr-un asociat majoritar a devenit un asociat minoritar. În ceea ce privește actele depuse de către apelant, odată cu răspunsul la întâmpinare, respectiv o . plângeri penale formulate de către asociatul R. M., fostul soț al intimatei-reclamante, împotriva intimatei, învederează faptul că o persoană este prezumată nevinovată până la pronunțarea unei hotărâri definitive. Solicită a se avea în vedere motivul care a format convingerea instanței de fond privind producerea unui prejudiciu, respectiv faptul că după ce a fost adoptată hotărârea A.G.A., iar d-nul R. M. a devenit administratorul societății, acesta a deschis un nou cont bancar la Raiffeisen Bank și a solicitat chiriașului Helpnet plata chiriei în avans, iar banii reprezentând chiria au intrat în acel cont deschis de către R. M. care are drept unic de semnătură. În ceea ce privește susținerea că intimata-reclamantă în defavoarea societății ar fi efectuat plăți către societatea S.C. Imob Tour Construct S.R.L., societate la care intimata-reclamantă are calitatea de asociat unic și administrator, învederează faptul că acea plată a fost efectuată chiar de către R. M. în perioada în care avea drept de semnătură. Consideră că, în mod corect, instanța de fond a reținut că aparența de drept este în favoarea intimatei reclamante, iar față de acest aspect nu a mai analizat în profunzime motivul privind nelegala convocare pe care a invocat-o, în sensul că intimata a fost convocată la adunarea A.G.A. la o altă adresă decât cea la care domicilia în fapt. Totodată, arată că instanța nu și-a bazat convingerea privind aparența de drept pe această motivație, ci pe faptul că asociatul R. M. la acel moment deținător a 10% din capitalul social, conform prev. art.195 din Legea nr.31/1990 nu avea calitatea și abilitarea legală să convoace A.G.A., neavând calitatea de administrator și nici peste 25% din capitalul social ca să solicite administratorului convocarea unei adunări generale. Mai arată că administratorul societății a fost numit prin actul constitutiv, iar prin hotărârea A.G.A se aduce o modificare actului constitutiv, modificare care încalcă regula unanimității, având în vedere că nu există votul tuturor asociaților, precum și faptul că nu există o derogare în actul constitutiv al societății cu privire la regula unanimității. Astfel, întrucât nu există o prevedere în acest sens se aplică disp. art. 192 alin.2 din Legea nr. 31/1990, care prevăd că pentru modificări aduse actului constitutiv este necesar în mod absolut votul tuturor asociaților. Astfel, apreciază că în mod corect instanța de fond, doar pipăind fondul, a considerat pe aceste două aspecte care pot fi observate cu foarte mare ușurință, că există aparență de drept în favoarea reclamantei. Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Apelanta, prin avocat, în replică, învederează că, în tratatul D. Comercial Român al d-nului I.L. G. - D. Comercial Român, în vol.II - pag. 339 se arată că, limita minimă a cvorumului pentru prima convocare a adunării ordinare este de ordine publică, precum și faptul că este posibilă ținerea valabilă a adunării generale ordinare la a doua convocare chiar în prezența unui singur acționar, indiferent de ponderea acestuia din capitalul social al societății. În ceea ce privește prejudiciul eventual, solicită să se observe faptul că acesta nu a fost dovedit, respectiv că prin adunarea generală ar fi fost vândut imobilul societății. Mai mult decât atât, la acest termen de judecată când se mai puteau administra probe, intimata nu a solicitat acest lucru, iar din actele de la dosar nu rezultă cu certitudine nici dacă se va întâmpla în viitor acest prejudiciu. Astfel, consideră că în mod greșit instanța a admis suspendarea hotărârii A.G.A. numai pe o presupusă vânzare a unui bun, în condițiile în care intimata R. D. nu și-a îndeplinit atribuțiile de administrator al societății, aceasta neconvocând nicio adunare generală și nedistribuind dividendele.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă sub nr._ reclamanta R. D., în contradictoriu cu pârâta A. B. SERVICE S.R.L a solicitat ca, pe cale de ordonanță președințială, să se dispună suspendarea executării hotărârii Adunării Generale a Asociaților nr. 8/19.05.2014 până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/3/2014 având ca obiect anularea hotărârii A., cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 3971 din 04.09.2014 Tribunalul București Secția a VI-a Civilă a admis cererea și a dispus suspendarea executării hotărârii A., până la soluționarea definitivă a dosarului nr._/3/2014, reținând, în esență, următoarele:
Prin Hotărârea A. nr.8/19.05.2014, adoptată cu votul asociatului R. M., ce deținea 10 % din părțile sociale ale societății pârâte, restul de 90 % din părțile sociale fiind deținute de reclamanta, s-a dispus înlocuirea administratorului societății - reclamanta R. D. cu R. M., care a fost numit cu puteri depline și pe o perioadă nelimitată.
Prin adresa nr.4/16.04.2014 R. M. a convocat adunarea generală a asociaților la data de 30.04.2014 ora 15, convocarea fiind expediată societății pârâte, iar prin adresa nr.6/05.05.2014 adunarea generală a asociaților a fost convocată pentru data de 19.05.2014 ora 15, convocarea fiind expediată reclamantei la adresa din București, ., sector 1.
Reclamanta a solicitat constatarea nulității absolute a hotărârii A. nr.8/19.05.2014 prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VI-a Civilă sub nr._/3/2014, aflată în curs de soluționare, astfel că este îndeplinită condiția vremelniciei.
Este îndeplinită și condiția urgenței, după adoptarea hotărârii fiind adoptate măsuri ce au afectat patrimoniul societății și structura capitalului social. Astfel, asociatul R. M. a deschis un nou cont al societății și a solicitat chiriașului H. NET FARMA SA plata în avans a chiriei datorate în acest cont nou, pentru care doar acesta avea drept de semnătură. La data de 13.06.2014 acesta a convocat adunarea generală a asociaților pentru data de 30.06.2014 ora 16 cu următoarea ordine de zi: majorarea capitalului social, cumpărarea, vânzarea și închirierea imobilelor și a terenurilor de către persoana împuternicită, iar prin hotărârea adunării generale a asociaților nr.18/14.07.2014, la care a participat doar R. M., s-a decis majorarea capitalului social cu aport în numerar de 1600 lei adus de asociatul R. M., în urma majorării capitalului social structura capitalului social fiind R. M. - 89,44 % din capitalul social, R. D. - 10,56% din capitalul social, acesta fiind desemnat ca persoana împuternicită pentru cumpărarea, vânzarea și închirierea imobilelor și a terenurilor.
Asociatul R. M. a acționat constant pentru diminuarea semnificativă a drepturilor reclamantei, înlăturarea acesteia din procesul de decizie cu privire la funcționarea societății și înstrăinarea bunurilor.
Condiția aparenței dreptului în favoarea reclamantei este dovedită, Adunarea generală fiind convocată de un asociat căruia nici legea - dispozițiile art. 195 și art.192 alin.2 din Legea nr.31/1990, nici actul constitutiv nu îi confereau dreptul de a efectua convocarea.
Hotărârea A. are ca obiect modificarea actului constitutiv al societății, astfel că era necesar votul tuturor asociaților, iar împrejurarea că mențiunile din hotărâre au fost înregistrate la registrul comerțului nu prezintă relevanță în analiza aparenței de drept, față de limitele verificărilor efectuate de persoana desemnată conform OUG 116/2009 cu ocazia soluționării cererii de înregistrare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel, pârâta, solicitând admiterea apelului, anularea in tot a sentinței apelate si pe fond respingerea cererii de ordonanța președințiala, ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, întemeiat pe dispozițiile art.466, 470, 476, 479, 480 C.pr.civ., s-au susținut, în esență, următoarele:
Reclamanta nu a dovedit înregistrarea pe rolul instanței a acțiunii în anulare.
Aprecierea instanței de fond este netemeinica în ceea ce privește urgența invocata de reclamanta, iar înscrisurile depuse de reclamanta nu dovedesc aparenta dreptului în favoarea acesteia. Starea de incertitudine privind administrarea si îndeplinirea activităților curente ale societății nu pot decât sa duca la perturbarea grava a raporturilor comerciale cu terții si a activității curente a pârâtei.
Instanța a admis nelegal reclamantei administrarea probei cu un înscris in ședința publica de la 19.09.2014 și i-a acordat o forța probanta mai mare decât celor 91 file, copii ale documentelor si rezoluțiilor ONRC de constatare a legalității depuse de către pârâta care demonstrau legalitatea adoptării hotărârii.
Instanța de fond nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.133 din Legea societăților, referitoare la obligare reclamantului la plata unei cauțiuni.
Demersurile reclamantei contravin dispozițiilor art.1361 din Legea nr.31/1990.
Prejudiciul invocat este unul eventual, nefiind produsă nicio dovadă că schimbarea conducerii este de natură a păgubi patrimoniul societății. Nu s-a dovedit paguba pe care reclamanta o înregistrează la data depunerii cererii, activitatea societății nefiind perturbată. Reclamanta poate să-și mențină participația la activitatea societății și nu s-au produs dovezi sub aspectul abuzului acționarului minoritar.
Deși sunt îndeplinite condițiile vremelniciei și neprejudecării fondului, nu este îndeplinită condiția urgenței, iar aparența de drept este în favoarea pârâtei.
Instanțele judecătorești nu au competența de a soluționa cereri având ca obiect numirea, suspendarea din funcție și revocarea administratorilor, acesta fiind atribuit exclusiv al adunării generale a asociaților.
Intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Asupra apelului:
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate prin cererea de apel, a probatoriului administrat în cauză și a dispozițiilor art. 476 din Noul cod de procedură civilă (NCPC), Curtea apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
În privința susținerii apelantei în sensul ca nu s-a făcut dovada cu certificat de grefa a existentei pe rolul Tribunalului București a unei acțiuni care sa aibă ca obiect anularea hotărârii A., Curtea reține că la filele 9-13 din dosarul de fond se află copia cererii de chemare in judecata prin care reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a hotărârii A. nr. 8/19.05.2014, aceasta purtând viza înregistrării la Tribunalul București Secția a VI-a Civila sub nr._/3/2014. La data soluționării prezentului apel, dosarul nr._/3/2014 se află în curs de soluționare cu termen de judecată la data de 12.11.2014, astfel cum rezultă din programul informatic ECRIS al Tribunalului București
Dispozițiile art. 194 lit. d și e NCPC nu prevăd obligația de a se depune în dovedire certificat de grefă, ci, prin coroborare cu prevederile art. 150, acestea prevăd obligația certificării pentru conformitate cu originalul a copiilor de pe înscrisuri depuse ca dovezi.
De altfel, la cererea de chemare în judecată care formează obiectul dosarului nr._/3/2014 a formulat întâmpinare parata, prin asociat R. M., astfel cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 28-29 dosar apel, astfel că nu se poate susține, cu temei, faptul că nu s-a făcut dovada înregistrării acțiunii de fond pe rolul instanței.
Cererea reclamantei de completare a probatoriului a fost încuviințată de către instanța de fond, în mod legal, în temeiul dispozițiilor art.254 alin.2 pct. 3 NCPC, iar pârâta nu a contestat autenticitatea înscrisului, astfel cum rezultă din practicaua sentinței atacate.
Referitor la condițiile de admisibilitate, se reține că, prin cererea de apel, apelanta a susținut că sunt îndeplinite condițiile vremelniciei și neprejudecării fondului (filele 5 și 7 dosar apel), dar că nu este îndeplinită condiția urgenței, precum și că aparența de drept ar fi în favoarea pârâtei.
Curtea apreciază că, în mod corect, prima instanță a reținut în justificarea urgenței, aspectele concrete de fapt menționate în cuprinsul hotărârii atacate, respectiv încheierea de acte păgubitoare pentru reclamantă si pentru societate și diminuarea drepturilor reclamantei în societate ca urmare a masurilor adoptate de către asociatul R. M..
Totodată, aspectele referitoare la aparenta de drept au fost reținute, in mod corect, de către prima instanță ca fiind in favoarea reclamantei, fata de faptul ca asociatul R. M. nu avea abilitarea prevăzuta de art.195 din Legea 31/1990 sa convoace adunarea general și datorită faptului că prin hotărârea atacata se aduce o modificare actului constitutiv, fiind necesar votul tuturor asociaților conform art. 192 alin. 2 din Legea 31/1990, în condițiile în care actul constitutiv nu prevede nici o derogare de la regula unanimității.
Dispozițiile art.133 alin.2 din Legea societăților nr. 31/1990 republicată lasă la aprecierea instanței posibilitatea obligării reclamantului la consemnarea unei cauțiuni, iar fata de aparenta de drept reținută ca fiind in favoarea reclamantei, instanța de fond, a apreciat în mod corect ca nu se impune stabilirea unei cauțiuni.
Instanța poate analiza legalitatea hotărârilor A., astfel cum prevăd dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990, dar nu poate aprecia asupra oportunității acestora. Soluția ce urmează a se pronunța asupra fondului cauzei privind anularea hotărârii nu reprezintă o imixtiune in activitatea societății, ci un control de legalitate, atribut exclusiv al instanței.
În cauză, prin cererea de ordonanță președințială, reclamanta a criticat nelegala adoptare a hotărârii A. din data de 18.05.2014, solicitând suspendarea executării hotărârii atacate în temeiul prevederilor art. 133 coroborat cu art. 196 din Legea nr. 31/1990. În cadrul procedurii speciale a ordonanței președințiale instanța poate și este obligată să realizeze un examen sumar al litigiului pentru a verifica de partea cui se află aparența dreptului.
Celelalte apărări referitoare la dreptul instanțelor de a revoca sau suspenda administratorul, invocate prin cererea de apel, nu sunt relevante în cadrul acestei proceduri, în condițiile în care instanța apreciază numai asupra aparenței dreptului și nu a fondului cauzei, iar prin Hotărârea A. nr.8/19.05.2014 s-a dispus înlocuirea administratorului societății și nu revocarea sau suspendarea acestuia.
De asemenea, nu s-au făcut dovezi referitoare la încălcarea de către reclamantă a dispozițiilor art. 1361 din Legea nr. 31/1990.
Nu în ultimul rând, în mod corect, prima instanță a reținut că probatoriile depuse de către pârâtă nu prezintă relevanță, întrucât persoana desemnată la registrul comerțului nu realizează un control de legalitate a numirii administratorului.
Concluzionând, Curtea apreciază că, în mod corect, prima instanță a reținut că sunt îndeplinite dispozițiile art. 996 NCPC, pronunțând o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 999 coroborat cu art. 480 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de formulat de apelanta S.C. A. BUSSINES S.R.L., înregistrată la registrul comerțului sub nr. J_, având CUI_/29.01.2013, cu sediul în București, .-8, parter, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 3971 din 04.09.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata R. D., cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocat B. L. A., în București, ., ., sector 2.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 04.11.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. CrîngașuMihaela I. B.-P.
GREFIER,
F. D.
Red./tehnored.Jud.L.C.
Fond: Tribunalul București – Secția aVI-a Civilă
Președinte: Judecător M. C.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 30-06-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 349/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
