Opoziţie. Decizia nr. 206/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 206/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 24369/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 14/2014)
DECIZIE Nr. 206/2014
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE P. P.
Judecător E.-S. R.
Grefier L. V. V.
Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta - reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI (FOSTĂ DGFP) împotriva Sentinței civile nr. 6491/07.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata – pârâtă ..
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, motiv pentru care reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București în data de 05.07.2013, reclamanta DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, a formulat opoziție împotriva hotărârii de dizolvare a societății pârâte ..
In motivarea opoziției se arată că societatea pârâtă figurează în evidențele fiscale cu obligații restante la bugetul consolidat al statului. În condițiile în care societatea nu și-a achitat debitele datorate și nici nu a menționat în hotărârea de dizolvare modalitatea de plată a acestora, în mod nelegal s-a înscris mențiunea privind dizolvarea societății în cauză.
În drept sunt invocate dispozițiile Legii nr.31/1990.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri pentru reclamantă.
Prin sentința civilă 6491/07.11.2013 Tribunalul București, Secția a VI-a, a respins opoziția formulată ca lipsită de interes cât privește cererea având ca obiect obligarea intimatei la plata sumei de 47.038 lei și ca neîntemeiată cât privește cererea de anulare a hotărârii A. de diyolvare.
În motivare a arătat că:
„Tribunalul retine ca prin cererea de chemare in judecata opozanta a solicitat sa se constate nelegalitatea Hotararii A. de dizolvare a societatii intimate si sa se dispuna anularea acestei Hotarari.
Potrivit art.132 din legea nr.31/1990, aplicabil societatilor cu raspundere limitata in baza art.196 din aceeasi lege, hotararile adunarii generale contrare legii sau actului constitutiv pot fi atacate in justitie, in termen de 15 zile de la data publicarii in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a IV-a, de oricare dintre actionarii care nu au luat parte la adunarea generala sau care au votat contra si au cerut sa se insereze aceasta in procesul-verbal al sedintei. Cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul la actiune este imprescriptibil, iar cererea poate fi formulata si de orice persoana interesata.Cererea se va solutiona in contradictoriu cu societatea, reprezentata prin consiliul de administratie, respectiv prin directorat.
Asadar, potrivit legii, hotararile A. pot fi atacate pentru nelegalitate sau neconformitate cu actul constitutiv. Hotararile pot fi atacate in justitie de catre asociati, in conditiile legii, dar si de catre orice persoana interesata, atunci cand se invoca motive de nulitate absoluta.
Opozanta nu a indicat norma legala de ordine publica cu incalcarea careia ar fi fost adoptata hotararea atacata, astfel incat, pentru restabilirea legalitatii, sa fie necesara anularea hotararii A.. Opozanta a afirmat doar ca societatea intimata are debite fata de bugetul general consolidat al statului, ceea ce ii confera calitatea de creditor. Prin urmare, cererea care face obiectul cauzei de fata a fost formulata de opozanta nu in calitate de persoana interesata, asa cum este inteleasa aceasta notiune de art.132 din legea nr.31/1990, ci in calitate de creditor.
Pentru aceste motive, constatand ca nu se sustine incalcarea unei norme legale de ordine publica, Tribunalul va respinge cererea de anulare a hotararii A. ca neintemeiata.
Pentru ipoteza in care creditorii unei societati se considera vatamati, legea deschide calea formularii opozitiei reglementata de art.61: creditorii sociali si orice alte persoane prejudiciate prin hotararile asociatilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opozitie prin care sa solicite instantei judecatoresti sa oblige, dupa caz, societatea sau asociatii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.
In cauza de fata, pe langa solicitarea de anulare a hotararii A. prin care s-a decis dizolvarea, opozanta a cerut si obligarea intimatei la plata sumei datorate bugetului general consolidat al statului.
Opozanta a afirmat insa in cuprinsul cererii ca a intreprins masuri de exceutare silita, dar acestea nu au dus la recuperarea integrala a debitelor. Opozanta a aratat ca detine titlu executoriu pentru sumele solicitate, potrivit dispozitilor Codului de proc.fiscala declaratiile privind obligatiile de plata prin care societatea isi evidentiaza sumele pe care le datoreaza, intocmite de contribuabil pe propria raspundere si inregistrate la organul fiscal constituind titlu de creanta care devine titlu executoriu la momentul expirarii termenului de plata.
Prin opozitie, dupa cum s-a aratat, creditorii sociali pot cere instantei obligarea societatii la repararea prejudiciului cauzat. Opozanta a cerut asadar obligarea societatii la plata sumei datorate catre bugetul general consolidat in conditiile in care, potrivit propriilor sustineri, pentru aceasta suma detine deja un titlu executoriu pe care a incercat sa il puna in executare. Solicitarea de emitere a unui nou titlu executoriu apare, in acest context, ca fiind lipsita de interes. Ceea ce a dus (din nou, potrivit propriilor sustineri ale opozantei) la imposibilitatea realizarii creantei nu a fost lipsa unui titlu executoriu, ci lipsa unor bunuri in patrimoniul societatii debitoare asupra carora sa se realizeze executarea.
Asa cum in mod corect a aratat opozanta, dizolvarea are ca efect deschiderea procedurii lichidarii. Opozanta a sustinut insa in mod eronat ca, daca societatea ajunge in aceasta etapa prevazuta de legea nr.31/1990, opozanta nu mai are posibilitatea reala de a recupera debitele. Potrivit art. 255 din legea nr.31/1990, in afara de puterile conferite de asociati, cu aceeasi majoritate ceruta pentru numirea lor, lichidatorii vor putea: e) sa lichideze si sa incaseze creantele societatii. Lichidatorii nu pot plati asociatilor nici o suma in contul partilor ce li s-ar cuveni din lichidare, inaintea achitarii creditorilor societatii. Impotriva deciziilor lichidatorilor creditorii societatii pot face opozitie in conditiile art. 62 (art.256 din lege).
Asadar, legea confera creditorilor posibilitatea de a isi apara drepturile si in faza de lichidare, care are drept obiectiv lichidarea si repartizarea patrimoniului social (art.252 alin.1 din lege).
Pentru aceste motive, Tribunalul va respinge ca lipsita de interes cererea de obligare a intimatei la plata sumei de 47.038 lei”.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI (FOSTĂ DGFP)susținând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
A arătat apelanta că, în esență, că în urma verificării efectuate, s-a constatat că pârâta figurează în evidențele recurentei Administrația Finanțelor Publice Sector 1 cu obligații fiscale restante, reprezentând debite neachitate la bugetul general consolidat al statului în cuantum total de 47.038 lei, calculate la data introducerii opoziției.
A apreciat apelanta că a făcut dovada creanței prin fișa sintetică pe plătitor.
A susținut că societatea este în culpă prin neplata obligațiilor bugetare instituția recurentă suferind un prejudiciu constând în obligațiile datorate bugetului consolidat al statului, astfel încât, în mod nelegal, s-a hotărât dizolvarea. S-a mai arătat că, dacă societatea ajunge în faza lichidării, recurenta nu mai are posibilitatea reală de a-și recupera debitele.
Concluzionând a solicitat modificarea sentinței recurate în sensul admiterii poziției și obligarea societății la plata sumelor datorate.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile C.proc.civ., și legea 31/1990.
S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă conform art. 223 alin. 2 C.proc.civ.
Intimata, legal citată, nu au depus întâmpinare.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea A. nr. 1/10.05.2013 s-a hotărât dizolvarea și lichidarea societății pârâte
Împotriva acestei hotărâri de dizolvare reclamanta a formulat opoziție, considerându-se prejudiciată prin faptul că societatea pârâtă figurează în evidențele fiscale cu debite în cuantum de 47.038 lei, în cuprinsul deciziei de dizolvare nefiind prevăzută modalitatea de achitare a acestor datorii.
Conform art.61 din Legea nr.31/1990, invocate drept temei juridic al cererii de chemare în judecată, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaților privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești, să oblige, după caz, societatea sau asociații la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art. 57 fiind aplicabile.
Criticile apelantei sunt nefondate, întrucât, admițând calitatea sa de creditor social în limita sumei indicate, simpla împrejurare că petenta ar avea această calitate, nu semnifică faptul că hotărârea de dizolvare i-ar fi creat prejudiciu în limita invocată (pentru a se putea vorbi fie de anulare, fie de reparare prejudiciu). Astfel nu rezultă în ce mod prin hotărârea de dizolvare i s-ar fi creat acest prejudiciu (deci legătura de cauzalitate dintre dizolvare și prejudiciu, din moment ce sumele erau datorate dinainte, iar simpla hotărâre de dizolvare nu înseamnă și o înstrăinare a eventualului activ executabil al societății). De asemenea, în speță suma (dacă există bunuri, active executabile) ar fi putut fi recuperată prin procedurile legale ulterioare dizolvării (lichidarea la cererea unui creditor social, cum se afirmă recurenta), însă aceasta nu dovedește astfel de demersuri sau faptul că, dacă ar fi fost declanșate, ele nu ar fi avut succes.
În acest sens instanța subliniază că nu orice hotărâre modificatoare a actului constitutiv a unei societăți ce are debite este susceptibilă de a conduce la temeinicia unei opoziții, ci doar acele hotărâri prin care se creează sau agravează un prejudiciu (se creează o imposibilitate de recuperare a debitului sau se îngreunează grav recuperarea lui, în comparație cu situația anterioară actului atacat).
Pentru acestea considerente, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor articolului 480 alin. 1 C.proc.civ., urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de către reclamanta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de opozanta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI (FOSTĂ DGFP) împotriva Sentinței civile nr. 6491/07.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimata – pârâtă ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.03.2014
Președinte, P. P. | Judecător, E.-S. R. | |
Grefier, L. V. V. |
Red. Jud. PP
Tehnoredactat: PP
4 ex./23.05.2014
.>
Tribunalul București - Secția a VI-a Civilă
Jud. fond: H. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 349/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Radiere. Decizia nr. 4/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
