Pretenţii. Decizia nr. 1273/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1273/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 46770/301/2011
Dosar nr._ (Număr în format vechi 558/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1273
Ședința publică de la 28 Mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Judecător M. H.
Grefier C. M.
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs, formulată de recurenta pârâtă A. R. ASTRA SA împotriva deciziei civile nr.146/28.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ..
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 14.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 21.05.2014 și apoi la 28.05.2014, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Procedura în fața Judecătoriei Sector 3 București
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureși, sub nr._ la data de 27.12.2011, reclamanta R. T. SRL a chemat in judecata pe parata . SA, solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna obligarea acestuia la plata sumei de 135.978,97 lei, reprezentand daunele directe suferite prin producerea riscului asigurat, respectiv valoarea marfii asigurate la momentul producerii daunei; la plata sumei de 651,95 lei reprezentand dobanda legala calculate asupra debitului principal, de la data scadentei obligatiei de plata a acestuia, 01.12.2011 si pana la data introducerii actiunii 28.12.2011; la plata dobanzii legale, calculate asupra debitului principal, de la data introducerii actiunii, 28.12.2011 si pana la data achitarii integrale a acestuia; cu cheltuieli de judecata.
În motivare se arată că, reclamanta . este transportor rutier autorizat si are calitatea de asigurat in cadrul contractului privind asigurarea facultativa nr. PG10_ din 23.03.2010 incheiat cu . SA pentru perioada cuprinsa intre 24.03.2010 si 23.03.2011.
De asemenea, reclamanta a mai aratat ca in calitatea pe care o are, pe perioada de valabilitate a contractului mai sus mentionat, a avizat-o pe parata asupra intervenirii evinimentului asigurat la data de 17.09.2010, respectiv furtul unui numar de 32 baxuri de tigari transportate cu semiremorca_, tractată de capul tractor marca M. cu nr. de inmatriculare_, pentru clientul Philip Moris Trading SRL.
F. de faptul ca ulterior intervenirii evenimentului asigurat, proprietarul marfurilor transportate a stabilit valoarea pagubei la suma de 130.749,01 lei plus TVA, iar reclamanta l-a despagubit pe acesta din fondurile proprii, s-a solicitat paratei sa achite despagubirea in conditiile contractuale convenite, intrucat aceasta se incadreaza in plafonul sumei asigurate.
Reclamanta mentioneaza ca desi pârâta a incasat in mod constant primele de asigurare iar in conformitate cu dispozitiile contractuale avea obligatia sa dispuna achitarea de indata, cu titlu de despagubire a intregii indemnizatii de asigurare (dupa deducerea fransizei de 20% din dauna neta), nici pana in prezent, parata nu a inteles sa se conformeze solicitarii asiguratului sau.
La data de 25.02.2012, parata . SA a formulat intampinare la cererea de chemare in judecata formulata de catre reclamanta, solicitand respingerea acesteia ca netemeinica si nelegala.
Mentioneaza ca, potrivit condițiilor de asigurare si a specificație la polița de asigurare invocate de reclamanta( clauzele contractuale de asigurare ale poliței nr. PG_.03.2010) privind asigurarea de răspundere a transportatorului in calitate de caraus pentru mărfurile transportate in trafic rutier intern, parata acorda despăgubiri numai in cazul producerii riscului asigurat "furt prin efracție ".
Prejudiciile produse ca urmare a furtului simplu reprezintă excludere de la plata despăgubirii.
Astfel potrivit specificației la polița de asigurare PG_.03.2010 se menționează ca sunt riscurile asigurate pagubele suferite de asiguratul caraus in urma furtului prin efracție, iar potrivit condițiilor generale anexa la polita de asigurare PG_.03.2010 capitolul 6 art.6.1. litera k :" Asigurarea nu acoperă consecințele furtului (total sau parțial) de orice tip al mărfii."
Arata ca prin adresa nr._/10.05.2012 I.P.J., M. – Politia Baia M., confirma faptul ca in lucrarea penala nr.4226/P/2011 avand ca obiect plangerea numitului P. Z. privind furtul mai multor baxuri de tigari, fapta fiind comisa in noaptea de 16/17.09.2010, nu exista probe care sa demonstreze existent circumstantei agravante prevazute de art.209 alin.1 lit.i C.pen. Or, dispozițiile art.209 alin.1 lit.i) C.pen., incriminează furtul prin efractie.
In aceste condiții, atâta timp cat nu s-a produs riscul asigurat " furt prin efracție " societatea parata nu datorează despăgubiri, furtul simplu nefiind cuprins in categoria riscurilor asigurate, constituind excludere de la plata despăgubirii.
Cu privire la TVA-ul achitat, arata ca acesta se deduce de catre reclamanta astfel incat în legatura cu suportarea de catre societatea parata a TVA-ului in cuantum de 31.379,76 lei platit de catre reclamanta catre Philip Morris, mentioneaza ca acesta nu se datoreaza si nu este prejudiciu pentru societatea reclamanta.
Parata mentioneaza ca isi intemeiaza afirmatiile pe dispozițiile art. 125 ind.1, art. 126, art. 128, art. 145, art. 156 ind.2 Codul Fiscal.
Totodata, invedereaza instantei faptul ca, chiar daca reclamantei i s-ar cuveni vreo despagubire, aceasta ar putea fi egala cu suma de 135.978,97 lei – (135.978,97 lei X 20% - fransiza) = 108.783,18 lei.
In drept, au fost invocate disp. art.115 – 118 C.pr.civ., art.9 din Lg.136/1995.
Prin sentința civilă nr._/26.10.2012 instanța de fond a admis acțiunea formulata de reclamanta ., in contradictoriu cu parata . SA. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 135.978,97 lei, cu titlu de despăgubiri; plus 651,95 lei cu titlu de dobândă legală, calculată pentru perioada cuprinsă între 01.12._11, plus la plata dobânzii legale calculate în continuare după data de 28.12.2011 și până la plata integrală a debitului principal datorat. A obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 12.497,7 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care: 4.394 lei taxă judiciară de timbru, 6,5 lei - timbru judiciar si 8.097,20 lei onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, având în vedere probele administrate în cauză, că efracția s-a produs prin înlăturarea mecanismului de închidere prin demontarea acestuia, iar ca urmare a acestei intervenții mecanismul a cedat, si implicit a fost posibilă pătrunderea in interiorul remorcii. În literatura de specialitate, s-a opinat in sensul că există efracție, in modalitatea descrisă mai sus, chiar dacă prin acest mod de operare nu s-a produs distrugerea sau degradarea dispozitivului care are menirea de a împiedica pătrunderea.
În concluzie, având in vedere situația de fapt ce rezultă din probele administrate, se apreciază că sustragerea bunurilor din autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ a fost făcută prin efracție.
Pe cale de consecință, instanța va reține că riscul asigurat de către pârâtă s-a produs, caz in care devin incidente dispozițiile legale care o obligă pe aceasta din urmă la plata către asigurat a despăgubirii.
Un al doilea motiv invocat de către pârâtă, în sprijinul apărării că este îndreptățită să refuze plata despăgubirii către reclamantă, este acela că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit contractului de asigurare, respectiv a încălcat disp. art. 11.1.e.2, art. 11.2.b.2 și art.11.4.lit.i. .
La art. 11.1.e.2 se prevede obligația reclamantei de a lua potrivit cu împrejurările si in conformitate cu prevederile legislației specifice pentru păstrarea si paza, pe tot parcursul transportului, a bunurilor aflate in custodia sa.
Instanța constată că in contractul de asigurarea nu este stipulată vreo clauză care să detalieze care ar fi tipurile de mecanisme de închidere agreate de către pârâtă, in calitate de asigurător, și cu care trebui să fie echipatele vehiculele de transport pentru ca in cazul unor sustrageri de bunuri, asiguratul să poată fi despăgubit.
La art. 11.1.e.2 se prevede obligația reclamantei, in cazul producerii evenimentului asigurat să înștiințeze imediat asigurătorul, în scris, despre orice daună sau reclamație ce ar intra sub incidența acoperirii acordate prin P., in înștiințare urmând a se preciza data, locul, cauzele si împrejurările producerii evenimentului asigurat.
Așa cum rezultă din avizarea de daună, fila 22, depusă la dosar de către reclamantă, și necontestată de către pârâtă, rezultă că prima a încunoștințat pârâta despre evenimentul din data de 16/17.09.2010, încă din data de 17.09.2010, fiind astfel, îndeplinită obligația de a înștiința imediat asigurătorul.
La art. 11.4.lit.i. se prevede obligația reclamantei de a depune la dispoziția asigurătorului toate actele si dovezile necesare pentru verificarea existenței și valorii mărfurilor transportate, precum și pentru constatarea, evaluarea și stabilirea despăgubirilor, inclusiv fotocopii ale diagramelor tahograf.
Instanța constată că la dosarul de daună, fila 105 si 109, se regăsesc diagramele tahograf al martorilor U. I. si U. G. pentru intervalul 16/17.09.2010.
In ce privește documentele care atestă felul mărfurilor transportate si a valorii acesteia, se reține că reclamanta a făcut dovada tuturor documentelor necesare în vederea evaluării si stabilirii despăgubirii, acestea regăsindu-se si in dosarul de daună depus in copie de către pârâtă.
Față de cele reținute mai sus, instanța a constatat că pârâta nu a făcut dovada că reclamanta ar fi încălcat dispozițiile contractuale, și prin urmare susținerile acesteia în sensul că este in drept să refuze plata despăgubirii sunt neîntemeiate.
In ce privește valoarea despăgubirii la plata căreia poate fi obligată pârâta se rețin următoarele:
Ca urmare a lipsurilor din marfa ce a făcut obiectul transportului, pe baza celor constate prin procesul verbal de recepție, Philip Morris Trading SRL, proprietarul țigaretelor, a emis factura nr._ in valoare de 162.128,77 lei, si care conține contravaloarea bunurilor sustrase, inclusiv TVA.
Această factură a fost achitată de către reclamantă în calitate de transportator, in acest sens fiind depuse la dosar extrasele de cont de la fila 24 si 25.
Instanța urmează a reține că la art. 1.1.13 din condițiile generale a fost definită noțiunea de despăgubire, ca fiind valoarea prejudiciului asigurat si a cheltuielilor suplimentare, cu diverse diminuări. In cauză valoarea despăgubirii a fost diminuată de către reclamantă cu franșiza prevăzută în poliță 20% din daună. De asemenea, prin prejudiciu asigurat se înțelege, potrivit contractului, dauna totală sau parțială produsă la bunuri.
In ce privește valoarea bunurilor transportate la dosar au fost depuse facturile fiscale nr._/17.09.2010;_/17.09.2010 și_/17.09.2010, f.70-75; avize de însoțire a mărfii și scrisoare de transport, f.103.
Așa cum rezultă din facturile fiscale mai sus enumerate, în valoarea bunurile transportate valoarea era inclus si procentul de 24% al TVA, împreună cu acesta rezultând prețul bunurilor.
Deși, pârâta invocă reglementări de drept fiscal, totuși, prin raportare la dispozițiile contractului de asigurare, se constată că întinderea despăgubirii trebuie să se raporteze la valoarea prejudiciului suportat de către reclamantă, diminuat doar de costul franșizei. Prin urmare, din moment ce in valoarea bunurilor sustrase era înglobată si TVA, iar reclamanta a restituit către proprietarul bunurilor valoarea acestora ce a inclus TVA, se apreciază că nu există nici un motiv pentru care pârâta să refuze plata unei despăgubiri care să țină cont și de această componentă.
Instanța constată că valoarea despăgubirii solicitate de către reclamantă (135.978,97 lei) a avut in vedere valoarea netă a bunurilor sustrase: 130.749,01 lei, din care a fost dedusă valoarea franșizei de 20% (26.149,802 lei), rezultând suma de 104.599,208 lei, la care a fost adăugată valoarea TVA.
Procedura în fața instanței de apel (Tribunalul București Secția a VI-a Civilă)
Prin decizia nr.146/28.06.2013, Tribunalul București Secția a VI-a Civilă a respins apelul declarat de apelanta-pârâtă . SA, împotriva sentinței civile nr._ din data de 26.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a apreciat că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ținând seama de întregul material probator, efectuând o corectă coroborare și apreciere a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente. De asemenea, motivarea soluției în fapt și în drept a fost realizată în mod corespunzător, astfel încât instanța de apel își însușește în totalitate argumentele expuse în considerentele hotărârii atacate, urmând a completa motivarea soluției de admitere cererii de chemare în judecată, prin raportare la motivele de apel invocate de către apelanta pârâtă.
Procedura în recurs (Curtea de Apel București - Secția a V- a Civilă)
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recurenta pârâtă A. R. ASTRA SA apreciind soluția instanței de apel ca nelegală pentru următoarele considerente:
1.Pct. 7 al art. 304 C.proc.civ. " hotararea nu cuprinde motivele care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii".
Textul de lege mai sus indicat consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs, respectiv nemotivarea hotărârii recurate. Potrivit art. 261 pct.5 din C.proc.civ, hotararea trebuie sa cuprindă motivele de fapt si de drept care au format convingerea instanței, precum si cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
După cum se observă decizia instantei de apel este nemotivată, având în vedere faptul ca instanța de apel efectiv a copiat considerentele hotărârii instanței de fond, și nu a răspuns tuturor argumentelor aduse de către recurentă. Instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond, fără a a-și forma propria convingere asupra cauzei.
2.Pct. 8 al art. 304 C.proc.civ- " Instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia""
Prin acest motiv se invocă încălcarea principiului inscris in art. 969 alin. 1 C.civ (aplicabil in speța), potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante. Potrivit specificației la polița de asigurare_/23.03.2010 riscurile asigurate constau în pagubele suferite de asigurat cărăuș, din pierderea totală sau parțială a mărfurilor de la bordul mijlocului de transport, furtul prin efracție, ca urmare a derulării oricărui tip de transport de mărfuri pe șosele, cu vehicule autorizate legal, cu titlu oneros, dovedit prin contract.
Totodată in cap 6 art. 6.1 litera K din condițiile generale anexa la polița de asigurare se prevede ca prejudiciile produse ca urmare a unui furt simplu reprezintă excludere de la plata despăgubirilor.
Astfel deși in cap 6 art. 6.1 litera K din condițiile generale anexa la polița de asigurare se prevede ca prejudiciile produse ca urmare a unui furt simplu reprezintă excludere de la plata despăgubirilor, riscul asigurat fiind doar furtul prin efracție, instanțele fac abstracție de prevederile contractului încheiat între părți și, peste actele oficiale ale organelor de cercetare, considera ca din declarația unui martor audiat în cauza poate reieși efracția sistemului de închidere si in consecință nașterea riscului asigurat.
3.In ceea ce privește ultimul motiv de recurs, pct.9 al art.304 C.proc.civ poate fi invocat atunci când instanța dă o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt; în cazul în speță art. 126 raportat art. 128 alin (8), din C.fiscal
Recurenta a fost obligată inclusiv la plata TVA în cuantum de 3.1379,76 lei facturat de către intimata reclamanta către Philip Morris, suma pe care o consideră că nu poate intra in valoarea presupusului prejudiciu suferit de către asigurat având în vedere ca pentru bunurile sustrase, neconstituind o livrare de bunuri taxabila, este prevăzută scutirea de TVA.
Art. 128 alin. 1 pct.8 din C. fiscal prevede ca nu constituie operațiune de livrare de bunuri… (lit. a) „ bunurile pierdute ori furate" ... si astfel nu se datorează TVA conform art. 126 C. Fiscal.
Obligarea recurentei la plata sumei de_,76 lei reprezentând TVA aferent bunurilor sustrase este nejustificata atata timp cat aceasta taxa nu este datorată către bugetul de stat, atata timp cât asiguratul nu o păstrează în patrimoniului său, obligația legala fiind de o colecta si de a vărsa la bugetul de stat. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, apreciază următoarele:
Potrivit articolului 304 Cod procedură civilă, modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate.
În ceea ce privește motivul de recurs, prevăzut de articolul 304 pct.7 Cod procedură civilă, constată că instanța de apel și-a însușit considerentele instanței de fond însă a completat argumentele primei instanțe cu considerentele proprii, raportat la motivele de apel invocate, astfel cum rezultă din decizia nr. 146/18.06.2013 .
În consecință, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de articolul 304 pct. 7 Cod procedură civilă, hotărârea cuprinzând motivele pe care se sprijină, respectiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pe care s-au înlăturat cererile părților, astfel cum prevăd dispozițiile articolului 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de articolului 304 pct.8 Cod procedură civilă, se constată că instanța nu a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, respectiv a apreciat că riscul asigurat s-a produs ca urmare a unui furt prin efracție constând în sustragerea mărfurilor, (un număr de 32 baxuri de țigări) din semiremorcă, prin înlăturarea mecanismului de închidere prin demolarea acestuia.
În ceea ce privește al III –lea motiv de recurs, prevăzut de articolul 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea apreciază ca fiind întemeiat acest motiv de recurs pentru următoarele considerente:
Articolul 126 Cod fiscal prevede care sunt operațiunile, livrările de mărfuri pentru care se aplică TVA.
Potrivit articolului 128 cod fiscal sunt excluse, respectiv nu constituie livrare de bunuri ( pct.8) „ bunurile pierdute ori furate”, astfel încât recurenta pârâtă nu poate fi obligată și la plata TVA:
În consecință, din totalul despăgubirii (după deducerea francizei) se va deduce și suma de_,76 lei reprezentând TVA, astfel încât rezultă suma de_ lei, ce urmează a fi achitată cu titlu de despăgubiri, la care se va adăuga dobânda legală aferentă de la data de 01.12.2011 până la plata efectivă a debitului.
Față de dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă, va obliga intimata la plata cheltuielilor de judecată către recurentă, în recurs și apel, față de soluția adoptată.
Pentru aceste considerente, în temeiul articolului 312 Cod procedură civilă și articolului 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul formulat de recurenta pârâtă A. R. ASTRA SA împotriva deciziei civile nr.146/28.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă ., să modifice în tot sentința recurată, în sensul că: Va admite apelul. Va schimba în parte sentința apelată în sensul că: Va obligă pârâta . SA la plata sumei de 104.599,208 lei cu titlu de despăgubiri și la plata dobânzii legale calculată de la 01.12.2011 până la data achitării integrale a debitului. Va menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Va obligă intimata . la plata către recurenta A. R. Astra SA a sumei de 2200 lei cheltuieli de judecată în recurs și la plata sumei de 1867 lei cheltuieli de judecată în apel (reprezentând taxe de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta pârâtă A. R. ASTRA SA împotriva deciziei civile nr.146/28.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă . .
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite apelul.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Obligă pârâta . SA la plata sumei de 104.599,208 lei cu titlu de despăgubiri și la plata dobânzii legale calculată de la 01.12.2011 până la data achitării integrale a debitului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Obligă intimata . la plata către recurenta A. R. Astra SA a sumei de 2200 lei cheltuieli de judecată în recurs și la plata sumei de 1867 lei cheltuieli de judecată în apel (reprezentând taxe de timbru).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. M. S. G. VINȚANU M. H.
U.
GREFIER
C. M.
Red.Jud.A.M.S.U.
Tehnored.I.N.
Ex.2
02.07.2014
……………………..
Tribunalul București Secția a VI-a Civilă
Judecător fond: A. L. P.
| ← Radiere. Decizia nr. 4/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Opoziţie. Decizia nr. 200/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
