Pretenţii. Decizia nr. 349/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 349/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-02-2014 în dosarul nr. 35516/3/2012
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2418/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 349/2014
Ședința publică de la 13 Februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE L. C. S.
JUDECĂTOR G. F. I.
JUDECĂTOR C. M. N.
GREFIER C. G. MIGLEȘ
********************
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta reclamantă . IASI, împotriva sentinței civile nr. 2998/12.04.2013, pronunțate de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele chemate în garanție . și ., cu intimații pârâți C. JUDEȚEAN IAȘI PRIN PREȘEDINTELE CONSILILULUI JUDEȚEAN IAȘI, C. L. IAȘI PRIN PIMARUL MUNICIPIULUI IASI, JUDEȚUL IAȘI PRIN REPREZENTANT LEGAL PREȘEDINTELE CONSILILULUI JUDEȚEAN IAȘI, M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRATIEI PUBLICE și M. IAȘI PRIN REPREZENTANT LEGAL PRIMARUL MUNICIPIULUI IASI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 23 ianuarie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru 30 ianuarie 2014, 06 februarie 2014 și 13 februarie 2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Civilă, la 10.09.2012, sub nr._, reclamanta . IASI, în contradictoriu cu pârâții M. D. REGIONALE ȘI TURISMULUI, M. IAȘI prin reprezentant legal Primarul Municipiului Iași, C. L. IAȘI prin Primarul Municipiului Iași, JUDEȚUL IAȘI prin reprezentant legal Președintele Consiliului Județean Iași, C. JUDEȚEAN IAȘI prin Președintele Consiliului Județean Iași a solicitat să se dispună:
1. Obligarea Consiliului L. Iași și a Municipiului Iași în solidar cu C. Județean Iași și Județul Iași, la plata către reclamantă a sumei totale de 233.940.63 Euro sau echivalent în lei al acestei sume la data plății efective, sumă compusă din:
1.1. 54.361,51 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății sale efective, reprezentând partea nerestituită din reținerile de 5% din valoarea certificatelor interimare de plată;
1.2.6.757,15 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății sale efective, cu titlu de dobândă legată aferentă sumei de 54.361,51 Euro de mai sus, calculată de la data scadenței (29.11.2011) și până la data introducerii acțiunii - 06.09.2012;
1.3. dobândă legală de 10% pe an aferentă sumei de 54.361,51 Euro de la data de 07.09.2012 si până la achitarea sa efectivă;
1.4. 83.382,44 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății sale efective, reprezentând valoarea neachitată a execuției de tiranti verticali;
1.5. 10.266,32 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății sale efective, cu titlu de dobândă legală aferentă sumei de 83.382,44 Euro de mai sus, calculată de la data de 04.04.2011 și până la data introducerii acțiunii - 06.09.2012;
1.6. dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de 83.382,44 Euro de la data de 07.09.2012 și până la achitarea sa efectivă;
1.7. 3.532,76 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății sale efective, reprezentând contravaloarea cantităților suplimentare de mortar injectate in tirantii verticali;
1.8. 434,97 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății sale efective, cu titlu de dobândă legală aferentă sumei de 3.532,76 Euro de mai sus, calculată de la data de 04.04.2011 și până la data introducerii acțiunii - 06.09.2012;
1.9. dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de 3.532,76 Euro de la data de 07.09.2012 și până la achitarea sa efectivă;
1.10.8.390,63 Euro sau echivalent în lei la cursul BNR din data plății efective, reprezentând contravaloarea lucrărilor de reabilitare trotuare si alei pietonale aferente parcării auto;
1.11.1.033,08 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății sale efective, cu titlu de dobândă legală aferentă sumei de 8.390,63 Euro de mai sus, calculată de la data de 04.04.2011 și până la data introducerii acțiunii - 06.09.2012;
1.12. dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de 8.390,63 Euro de la data de 07.09.2012 și până la achitarea sa efectivă;
1.13.54.509,69 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății sale efective, reprezentând costuri cu Asistență tehnică pe șantier;
1.14.6.711,41 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății sale efective, cu titlu de dobândă legală aferentă sumei de 54.509,69 Euro de mai sus, calculată de la data de 04.04.2011 și până la data introducerii acțiunii - 06.09.2012;
1.15. dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de 54.509,69 Euro de la data de 07.09.2012 și până la achitarea sa efectivă;
1.16. 4.560,67 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plătii sale efective, reprezentând costul menținerii scrisorii de garanție de bună execuție în limitele extinse (valoric și temporal) generate de modificările contractului pentru perioada decembrie 2010 - decembrie 2011;
1.17. dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de 4.560,67 Euro de la data de 06.09.2012 și până la achitarea sa efectivă;
În subsidiar, reclamanta a solicitat obligarea Ministerului D. Regionale și Turismului la plata sumelor mai sus menționate.
Într-un subsidiar mai îndepărtat, a solicitat obligarea Consiliului Județean Iași si a Județului Iași la plata sumelor indicatele la punctele 1.4, 1.5, 1.6, 1.7, 1.8, 1.9, 1.10, 1.11, 1.12, 1.13,1.14, 1.15 de mai sus;
2. Obligarea Ministerului D. Regionale și Turismului la plata sumei de 20.026.94 Euro sau echivalent în lei al acestei sume la data plății sale efective cu titlu de dobândă legală aferente restituirii cu întârziere a reținerilor aferente valorii acceptate a proiectului;
3. Obligarea Municipiului Iași si Consiliului L. Iași si în subsidiar a Ministerului D. Regionale și Turismului la plata sumei de 1.112,61 Euro cu titlu de dobândă legală aferente restituirii cu întârziere a reținerilor aferente valorii acceptate a proiectului, conform procentului de 5% mai sus justificat (5% x 17.614,87 + 5% x 4.637,29 = 1.112,61 Euro);
4. Obligarea Județului Iași si Consiliului Județean lași si în subsidiar a Ministerului D. Regionale și Turismului la plata sumei de 1.112,61 Euro cu titlu de dobândă legală aferentă restituirii cu întârziere a reținerilor aferente valorii acceptate a proiectului, conform procentului de 5% mai sus justificat;
5. Obligarea Județului Iași și Consiliului Județean Iași la plata următoarelor sume:
5.1. 10.153,83 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății sale efective, reprezentând contravaloarea lucrărilor de demontare si evacuare schela din lemn si curățare pardoseala din piatra din interiorul Bisericii Mănăstirii Golia;
1.18. dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de 10.153,83 Euro de la data de 06.09.2012 si până la achitarea sa efectivă;
5.2. 4.453,09 Euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății sale efective, reprezentând contravaloarea lucrărilor de curățare piese decorative din alamă de la crucile Bisericii Mănăstirii Golia;
1.19. dobândă legală penalizatoare aferentă sumei de 4453,09 Euro de la data de 06.09.2012 si până la achitarea sa efectivă.
6. Obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat că în ceea ce privește competenta materială si teritorială a Tribunalului București de a soluționa prezenta cauză, aceasta derivă din dispozițiile imperative ale art. 286 alineat 1 din O.U.G. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
S-a mai susținut că reclamanta, în calitate de lider al asocierii . - . încheiat, la data de 20.02.2008, Contractul de lucrări nr. RO2006/_.01.01.03.02 privind lucrările aferente proiectului Reabilitare și dezvoltare turistică a ansamblului monument istoric Mănăstirea Golia.
Contractul a fost semnat între reclamantă, în calitate de executant și M. D. Lucrărilor Publice și Locuinței, actualul Minister al D. Regionale și Turismului, și aprobat, în calitate de Beneficiar L. de C. Județean Iași și C. L. Iași, fiind însușit de pârâții din prezenta cauză prin semnare de către reprezentanții autorităților publice locale, respectiv Primarul Municipiului Iași si Președintele Consiliului Județean.
Sumele ce fac obiectul prezentei acțiuni reprezintă contravaloarea lucrărilor efectiv realizate și a costurilor suportate de . ca urmare a prelungirii duratei de execuție a contractului, parte dintre acestea recunoscute la plată, prin emiterea certificatelor de plată de către inginer, parte, solicitate în temeiul prevederilor contractuale, refuzate la plată, în mod netemeinic.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 969 din vechiul Cod Civil, art. 6 din Noul Cod Civil, OG 34/2006, principiul îmbogățirii fără just temei, OG 9/2000, OG 13/2011.
În dovedire, a solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriul pârâților, proba testimonială cu 2 martori, expertiză tehnică în construcții si expertiză contabilă, precum și orice alt mijloc de probă ce ar rezulta din dezbateri.
Pârâții M. D. REGIONALE ȘI TURISMULUI, JUDEȚUL IAȘI - C. JUDEȚEAN IAȘI PRIN PREȘEDINTE C. M. A., M. IAȘI PRIN PRIMAR ȘI C. L. IAȘI au depus întâmpinări, prin care au solicitat respingerea cererii ca fiind nefondată.
Reclamanta . a depus cerere de completare a acțiunii introductive de instanță, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună și următoarele:
1. Obligarea în principal al Ministerului D. Regionale și Turismului și în subsidiar a Consiliului L. Iași si a Municipiului Iași în solidar cu C. Județean Iași si Județul Iași la plata sumei de 428.146,01 lei reprezentând dobândă legală calculată în temeiul prevederilor O.G. 9/2000 și O.G. 13/2011 pentru achitarea cu întârziere a contravalorii facturii_/23.11.2010 emisă în temeiul certificatului interimar de plată nr. 7
2. Obligarea în principal a Consiliului L. Iași si a Municipiului Iași în solidar cu C. Județean Iași si Județul Iași și în subsidiar a Ministerului D. Regionale și Turismului la plata sumei de 14.250,78 euro sau echivalentul în lei al acestei sume la data plății efective cu titlu de dobândă legală aferentă achitării cu întârziere a lucrărilor suplimentare solicitate de noi prin notificarea 627/2011 și recunoscute prin emiterea certificatelor interimare de plată 10 și 11.
Prin sentința civilă nr. 2998/12.04.2013, pronunțată de către Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă în dosarul nr._, s-a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și s-a respins cererea, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta . IASI a învestit instanța cu soluționarea unei acțiuni în pretenții derivând din executarea contractului de achiziție publică RO2006/_.01.01.03.02, încheiat cu autoritatea contractantă M. D. Lucrărilor Publice și Locuinței, actualul Minister al D. Regionale și Turismului la data de 20.02.2008, având ca obiect lucrările de reabilitare și dezvoltare turistică a ansamblului monument istoric Mănăstirea Golia.
Pârâtul M. D. Regionale și Turismului și ulterior pârâtul Județul Iași - C. Județean Iași prin președinte C. M. A., precum și chemata în garanție E. România S.R.L. au invocat prin întâmpinare excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești, prevalându-se de convenția arbitrală stipulată în clauza 20 din condițiile generale încheiate între părți.
Prin clauza prevăzută în art. 20 din Condițiile Generale ale Contractului s-a stabilit de către părți modalitatea de soluționare a oricărei dispute ce intervine intre cocontractanți, respectiv in prima faza a apariției diferendului părțile au stabilit in concret ca se va încerca o conciliere de către Comisia de Adjudecare a Disputelor (art.20.2), iar în cazul în care această decizie nu mulțumește părțile, litigiul se va soluționa prin arbitraj internațional, conform Regulilor de Arbitraj ale Camerei Internaționale de Comerț.
Prin Condițiile Speciale ale contractului art. 20.6 din contract a fost modificat în sensul că instanța competentă să soluționeze eventualele litigii a fost stabilită ca fiind Camera de Comerț și Industrie a României.
Potrivit acestei clauze, calea pe care reclamanta trebuie să o urmeze este arbitrajul, litigiul dintre părți, in prezenta clauzei compromisorii, fiind de competenta instanței arbitrale stabilite prin contract.
Având în vedere că în cauză părțile au încheiat o convenție arbitrală, că nu este incident niciunul din cazurile prevăzute de art. 343 ind. 4 C.proc.civ. alin. 2 lit. a, b, c, tribunalul a reținut că părțile au convenit a nu supune litigiile dintre acestea instanțelor de judecată.
Apărările reclamantei cu privire la ineficiența convenției arbitrale nu pot fi reținute, niciunul din cazurile limitativ prevăzute de art. 343 indice 4 alin. 2 Cod proc. civ., în care instanța poate reține cauza spre judecare, nefiind incident în cazul de față.
Într-adevăr, pretențiile reclamantei sunt întemeiate pe încheierea între părți a unui contract de achiziție publică, încheiat conform procedurii speciale reglementate de OUG nr. 34/2006.
După cum indică și reclamanta în cererea sa, dispozițiile imperative ale art. 286 alineat 1 din O.U.G. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii stabilesc că „Procesele și cererile [...] privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de către secția comercială a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante".
Însă nu se poate susține că această dispoziție legală prevede competența exclusivă a instanței de judecată în soluționarea acestor litigii. Pentru a putea da normei juridice invocate interpretarea propusă de reclamantă, ar fi fost necesar ca textul de lege să prevadă că aceste litigii se soluționează numai de către instanțele judecătorești.
Astfel, clauza compromisorie agreata de părți este valabila, atrăgând competenta exclusiva a arbitrajului asupra litigiilor izvorând din sau in legătura cu contractul încheiat de părți, deoarece O.U.G. 34/2006 permite părților facultatea de a insera în contractul lor o clauză compromisorie, ceea ce semnifica o abilitare legală pentru entitatea administrației publice de a recurge la arbitrajul privat comercial.
Mai mult, prin modificările succesive ale OUG 34/2006, această materie a suferit o evoluție sinuoasă, legiuitorul urmărind să strămute raporturile născute prin încheierea convențiilor de achiziții publice, pe tărâmul contractual de drept comun, dând astfel prevalență libertății de voință a părților. Capacitatea instituțiilor publice de a încheia o convenție arbitrală nu mai este în prezent contestată.
Pentru rațiunile mai sus înfățișate, în temeiul art. 343 ind. 3 alin. 1, art. 158 și art. 159 C.proc.civ., tribunalul a admis excepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești și a respins cererea ca inadmisibilă.
Împotriva sentinței civile sus menționate, la 09.07.2013, data poștei, a formulat recurs reclamanta . IASI.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V - a Civilă, la 12.07.2013.
În motivarea recursului, recurenta a susținut, în principal, următoarele aspecte:
Instanța de fond a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile legale în materie, ținând cont de prevederile O.U.G. 34/2006 cu modificările de dată recentă ce au schimbat și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție în materia competenței exclusive sau nu a instanțelor în litigiile privind contractele de achiziție publică.
Astfel, este adevărat că prevederile OUG 34/2006, în forma în vigoare la data prezentului recurs, permit în mod expres autorităților publice încheierea de convenții arbitrale.
Această posibilitate a fost reglementată expres prin prevederile art. 288 indice 1 din OUG 34/2006, articol introdus prin Legea 193/2013 de adoptare a OUG 72/2012 privind modificarea și completarea prevederilor OUG 34/2006.
La fel de adevărat este că practica instanțelor în această privință (competența instanței în materia achizițiilor publice și posibilitatea de a fi încheiate convenții arbitrale) s-a modificat în sensul celor reținute de instanța de fond, acest fapt însă producându-se în urma modificărilor prevederilor OUG 34/2006 începând cu anul 2011
Cu toate acestea însă, solicită să se constate că soluția instanței de fond este vădit nelegală motivat de faptul că prevederile legale pe care instanța de fond trebuia să le aibă în vedere pentru a aprecia dacă acea clauză compromisorie este valabilă și poate produce efecte sunt cele care erau în vigoare la momentul încheierii contractului.
Astfel, în mod evident, așa cum a statuat în mod constatat jurisprudența instanțelor judecătorești, valabilitatea unui contract sau a unei clauze a acestuia se analizează în raport de prevederile legale în vigoare la momentul încheierii raportului juridic.
În acest sens, solicită să se aibă în vedere că, așa cum a statuat doctrina de specialitate dar și practica judecătorească în materie, având în vedere chiar definiția nulității actului juridic și implicit a unei clauze contractuale, valabilitatea acesteia se analizează potrivit prevederilor legale în vigoare la momentul nașterii raportului juridic. Astfel, nulitatea este definită ca aceea sancțiune de drept civil care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor contrare normelor juridice editate pentru încheierea sa valabilă.
În aceste condiții, în analiza clauzei compromisorii aferente Contractului de achiziție publică încheiat cu M. D. Regionale Și Turismului (fostul Minister al D. Lucrărilor Publice și Locuinței) instanța de fond trebuia să aibă în vedere prevederile legale în vigoare la data încheierii contractului, respectiv la data de 20.02.2008 și nu în funcție de evoluția ulterioară a prevederilor OUG 34/2006, așa cum în mod eronat a procedat.
Astfel, la data de 20.02.2008, potrivit prevederilor art. 286 alin. 3 din OUG 34/2006, „Pentru soluționarea litigiilor apărute după încheierea contractului de achiziție publică, altele decât cele referitoare la despăgubiri, este competentă numai instanța de judecată
Așa cum lesne se poate constata din prevederea legală precitată, litigiile izvorâte din executarea contractelor de achiziție publică, deci după încheierea contractului, au fost legiferate în competenta exclusivă a instanțelor judecătorești.
Potrivit prevederilor art. 340 Cod procedură civilă, pentru a-și putea produce efectele, convenția arbitrată trebuie să vizeze un domeniu în care soluționarea diferendelor ivite între părți să poată fi încredințată arbitrajului.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 287 indice 16 din OUG 34/2006, coroborate cu cele ale art. 304 indice 1 Cod procedură civilă de la 1865.
În dovedire, recurenta reclamantă a solicitat proba cu înscrisuri.
Intimatul pârât M. D. Regionale și Administrației Publice a formulat întâmpinare în recurs, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, întrucât voința părților a fost aceea a soluționării litigiilor dintre ele de către o instanță arbitrală.
Intimații pârâți M. Iași prin Primar și C. L. Iași au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Iași și a Consiliului L. Iași.
S-a administrat în recurs proba cu înscrisuri, acestea fiind depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului asupra recursului, raportat la prevederile art. 304 indice 1 C.proc.civ. și prin prisma motivelor invocate, apreciază Curtea că acesta este fondat și îl va admite în consecință, conform art. 312 alin. 1 C.p.c., pentru următoarele considerente:
Pretențiile reclamantei decurg din executarea contractului de lucrări nr. RO2006/_.01.01.03.02 din 20.02.2008, încheiat cu M. D., Lucrărilor Publice și Locuințelor, având ca obiect lucrările de reabilitare și dezvoltare turistică a ansamblului monument istoric Mănăstirea Golia, acest contract fiind încheiat în temeiul OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii.
Prin dispoziția prevăzută de art. 20 din Clauzele Generale ale Contractului, s-a stabilit de către părți că litigiile vor fi soluționate de o Comisie de Soluționare a Litigiilor, iar cu excepția litigiilor soluționate pe cale amiabilă, orice litigiu pentru care decizia CSL (dacă există) nu a devenit definitivă și obligatorie va fi soluționat definitiv prin arbitraj internațional; prin Clauzele Particulare ale contractului, art. 20.6, s-a stipulat că, Curtea de Arbitraj trebuie să fie Curtea de Arbitraj Comercial Internațional atașată Camerei de Comerț și Industrie a României.
Conform dispozițiilor art. 343 C., convenția arbitrală se încheie, în scris, sub sancțiunea nulității. Ea se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înțelegeri de sine stătătoare, denumită compromis.
De asemenea, prevederile art. 343 ind. 4 alin. 1-3 C. statuează că, în cazul în care părțile în proces au încheiat o convenție arbitrală, pe care una dintre ele o invocă în instanța judecătorească, aceasta își verifică competența. Instanța va reține spre soluționare procesul dacă:
a) pârâtul și-a formulat apărările în fond, fără nici o rezervă întemeiată pe convenția arbitrală;
b) convenția arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă;
c) tribunalul arbitral nu poate fi constituit din cauze vădit imputabile pârâtului în arbitraj. În celelalte cazuri, instanța judecătorească, la cererea uneia dintre părți, se va declara necompetentă, dacă va constata că există convenție arbitrală.
Clauza compromisorie constituie o clauză a convenției încheiate între părți, iar regimul său juridic, în ceea ce privește valabilitatea, este similar cu al tuturor celorlalte dispoziții contractuale. Validitatea contractului și, pe cale de consecință, a tuturor clauzelor sale, inclusiv clauza compromisorie, se apreciază la momentul încheierii acestuia, în speță 20.02.2008.
Dar, la această dată, 20.02.2008, erau incidente dispozițiile art. 286 din OUG nr. 34/2006, care stabileau că pentru soluționarea litigiilor privind acordarea de despăgubiri, este competentă numai instanța de judecată. În cazul în care persoana care se consideră vătămată solicită plata de despăgubiri, atunci aceasta trebuie să facă dovada că: a) prevederile prezentei ordonanțe de urgență au fost încălcate; și b) ar fi avut o șansă reală de a câștiga contractul, iar aceasta a fost compromisă ca urmare a încălcării prevederilor prezentei ordonanțe de urgență. Pentru soluționarea litigiilor apărute după încheierea contractului de achiziție publică, altele decât cele referitoare la despăgubiri, este competentă numai instanța de judecată.
Așadar, la data încheierii contractului dintre părți, nu putea fi încheiată în mod valabil și nici produce efecte o clauză compromisorie, având în vedere că pentru soluționarea litigiilor apărute în baza contractului de achiziție publică era competentă exclusiv, potrivit legii, instanța de judecată.
Devin astfel aplicabile prevederile art. 343 ind. 4 alin. 2 lit. b C., mai sus expuse, conform cărora instanța va reține spre soluționare procesul dacă convenția arbitrală este lovită de nulitate ori este inoperantă, astfel încâtexcepția necompetenței generale a instanțelor judecătorești se impunea a fi respinsă.
Nu pot fi reținute apărările invocate de către intimata . prin concluziile scrise depuse la dosar, având în vedere că, indiferent de obiectul pe care îl reglementează, nu poate fi ignorat caracterul de dispoziție contractuală al clauzei compromisorii, cu consecința analizării valabilității sale la momentul încheierii convenției ce o conține. Normele de competență sunt într-adevăr norme de procedură, dar este vorba despre normele legale, iar nu despre dispoziții contractuale prin a căror aplicare sau neaplicare s-ar determina competența instanțelor judecătorești sau, dimpotrivă, incidența arbitrajului, cum este cazul în speță.
Mai reține Curtea și că nu se poate soluționa, prin prezenta decizie, excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului Iași și a Consiliului L. Iași, având în vedere că recursul soluționat privește doar stabilirea competenței generale a instanțelor judecătorești, iar calitatea procesuală excede și este ulterioară acestui cadru limitat prin soluția primei instanțe și motivele de recurs invocate, revenind judecătorului fondului sarcina ca, în rejudecare, să analizeze excepția menționată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă . IASI, împotriva sentinței civile nr. 2998/12.04.2013, pronunțate de Tribunalul București, Secția a VI-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele chemate în garanție . și ., cu intimații pârâți C. JUDEȚEAN IAȘI PRIN PREȘEDINTELE CONSILILULUI JUDEȚEAN IAȘI, C. L. IAȘI PRIN PIMARUL MUNICIPIULUI IASI, JUDEȚUL IAȘI PRIN REPREZENTANT LEGAL PREȘEDINTELE CONSILILULUI JUDEȚEAN IAȘI, M. D. REGIONALE ȘI ADMINISTRATIEI PUBLICE și M. IAȘI PRIN REPREZENTANT LEGAL PRIMARUL MUNICIPIULUI IASI.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
L. CRISTINAGABRIEL F. C. M.
S. I. N.
GREFIER
C. G. MIGLEȘ
Red. Jud. L.C.S..
Tehnored.L.C.S./A.A./2 exp./21.02.2014
Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă
Judecător fond: C. M. P.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 953/2014. Curtea de... | Opoziţie. Decizia nr. 206/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
