Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 617/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 617/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-02-2014 în dosarul nr. 54415/3/2011
Dosar nr._ (Număr în format vechi 3232/2013)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 617/2014
Ședința publică de la 26 Februarie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
JUDECĂTORIANINA G.
JUDECĂTOR V. D.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de recurenta . SRL PRIN MANDATAR ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMANIA SRL, împotriva sentinței civile nr. 5648 din data de 07.06.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. E., A. BADARNI, DIRECȚIA G. IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 1, C.I.A. O. M. - BADARNI, R. H. KRAF YONA LTD și . PRIN LICHIDATOR B F J CONSULTING GROUP SPRL.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 19.02.2014, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 26.02.2014, când a decis următoarele:
CURTEA :
Asupra recursului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr.5648/07.06.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a fost respinsă ca neintemeiata cererea de ridicare a efectelor suspendarii prevazuta de art 36 din Legea 85/2006 formulata in cauza de catre creditorul . SRL cu sediul in . nr 7 . in contradictoriu cu societatea debitoare . cu sediul ales - sector 1, București, . LA B., nr. 5, . si cu creditorii DGITL SECTOR 1 - București, sector 1, .. 21 – 23, CA O. M. - BADARNI cu sediul ales - București, sector 1, SFANTA M., nr. 85, R. H. KRAF YONA LTD cu sediul ales - București, sector 1, SFANTA M., nr. 85, A. E. cu sediul ales - București, sector 1, SFANTA M., nr. 85, A. BADARNI cu sediul ales - București, sector 1, SFANTA M., nr. 85.
Pentru a pronunța această hotărâre,Tribunalul a reținut că, prin cererea formulata si depusa la dosarul cauzei in sedinta publica din data de 4.04.2013, creditoarea . SRL a solicitat instantei in temeiul art. 39 alin.1 pct. A lit. a si b si pct. B din Legea cu nr. 85/2006 ridicarea supendarii prevazute de art. 36 din lege si valorificarea imediata ,in cadrul procedurii, a imobilului constituit garantie imobiliara in favoarea . SRL .
In motivarea cererii s-a aratat ca, la data de 17.10.2007 intre MKB Romexterra Bank si debitoarea R. I.-in insolventa a fost incheiat contractul de credit cu nr. 648, modificat si completat conform actului aditional nr. 1 din data de 17 .10.2007 si a actului aditional nr.2 din data de 10.12.2009, avand ca obiect acordarea unui credit pentru achizitionarea unui teren intravilan arabil situat in Bucuresti, sector 1,Drumul Padurea Pusnicului nr. 137 in suprafata de 5625 mp, cu nr. cadastral_ ,valoarea creditului fiind in valoare de 1 708 594 euro pe o perioada de 24 luni.
S-a mai aratat ca ,in vederea garantarii indeplinirii obligatiilor de plata asumate de catre debitoare, a fost perfectat si contractul de ipoteca autentificat sub nr. 776 din data de 17.10.2007, prin care s-a constituit ipoteca de rang I.
Creditoarea a apreciat ca in cadrul procedurii insolventei au fost indeplinite toate conditiile prev de art. 39 din Legea cu nr. 85/2006 pentru a se dispune ridicarea masurii suspendarii si valorificarea imediata a bunului. In acest sens s-a aratat ca este indeplinita conditia impusa de art. 39 pct. A lit. a si b din Legea cu nr. 85/2006 ,astfel ca in urma intocmirii raportului de evaluare la data de 12.12.2012, acesta a stabilit ca valoarea de piata estimată a bunului este de 723 900 euro ,iar valoarea de vanzare fortata este de 506 700 euro. De asemenea, s-a sustinut ca imobilul nu prezinta importanta pentru reusita unui plan de reorganizare, avand in vedere ca nu a fost propus pana la data formularii cererii niciun plan de reorganizare ,cu atat mai putin nu a fost acceptat si confirmat.
Bunul in privinta caruia s-a solicitat ridicarea masurii suspendarii este un bun garantat exclusiv in favoarea . SRL, iar valorificarea acestuia in oricare din procedurile prevazute de lege nu acopera valoarea totala a creantei garantate.
S-a apreciat ca sunt indeplinite cerintele prev. de art. 39 alin.1 lit.B care prevad admisibilitatea unei asemenea cereri in ipoteza in care nu exista o protectie corespunzatoare a creantei garantate in raport cu obiectul garantiei, din cauza diminuarii valorii obiectului garantiei sau existentei unui pericol real pentru o diminuare apreciabila.
A concluzionat asadar creditoarea ca, se tinde la diminuarea apreciabila a valorii obiectului garantiei, fiind astfel incidente prev. art.39 alin.1 lit.B pct. a din legea insolventei.
Referitor la aceasta solicitare, reprezentantul societatii debitoare a aratat ca bunul a fost cuprins in planul de reorganizare al societatii debitoare, astfel ca este neadevarata sustinerea creditoarei in sensul ca nu a fost cuprins in planul de reorganizare.
Administratorul judiciar a solicitat a se avea in vedere caracterul concursual si colectiv al procedurii insolventei ,dar si faptul ca este unicul bun proprietatea debitoarei si care are importanta pentru reusita planului de reorganizare propus de debitoare, asa cum a reieșit din proiectul planului propus de debitoare inca din decembrie 2012.
Analizand actele si lucrarile dosarului, tribunalul a constatat urmatoarele:
Prin incheierea pronuntata la data de 26.07.2011 Tribunalul Bucuresti a admis cererea debitoarei si a dispus in temeiul art. 32 alin.1 din Legea cu nr. 85/2006 deschiderea procedurii generale a insolventei.
S-a arătat că deschiderea procedurii insolventei suspenda de drept orice actiune de valorificare prin urmarire silita a bunurilor in mod individual. Legea insolventei confera posibilitatea creditorilor beneficiari de garantii reale sa ceara judecatorului-sindic sa continue sau sa inceapa, in cadrul procedurii, o executare silita individuala asupra bunului asupra caruia poarta garantia. Astfel, conform art.39 din Legea insolventei, ridicarea efectului supensiv se poate dispune ,la cererea creditorului interesat, in doua situatii:
A. valoarea obiectului garanției, determinată de un evaluator conform standardelor internaționale de evaluare, este pe deplin acoperită de valoarea totală a creanțelor și a părților de creanțe garantate cu acel obiect:
a) obiectul garanției nu prezintă o importanță determinantă pentru reușita planului de reorganizare propus;
b) obiectul garanției face parte dintr-un ansamblu funcțional, iar prin desprinderea și vânzarea lui separată, valoarea bunurilor rămase nu se diminuează;
B. nu există o protecție corespunzătoare a creanței garantate în raport cu obiectul garanției, din cauza:
a) diminuării valorii obiectului garanției sau existenței unui pericol real ca aceasta să sufere o diminuare apreciabilă;
b) diminuării valorii părții garantate dintr-o creanță cu rang inferior, ca urmare a acumulării dobânzilor, majorărilor și penalităților de orice fel la o creanță garantată cu rang superior;
c) lipsei unei asigurări a obiectului garanției împotriva riscului pieirii sau deteriorării.
S-a mentionat ca cele doua variante sunt alternative si nu cumulative, dar retinand ca petentul creditor a indicat ca temei de drept ambele variante prev. de art. 39 lit. B pct.a ,instanta s-a pronunțat in consecinta.
In ce priveste admisibilitatea cererii de ridicare a efectului suspensiv intemeiata pe disp. art. 39 alin.1 lit. B instanța a arătat că este necesara afirmarea lipsei unei protectii corespunzatoare a creantei garantate in raport cu obiectul creantei, pe motiv de diminuare a valorii bunului, de majorare a cuantumului obligatiei garantate prin adaugarea de dobanzi si penalitati sau de lipsa unei asigurari contra riscului pieirii sau deteriorarii bunului afectat garantiei.
S-a arătat că legea insasi prezuma celelalte cerinte instituite de art. 39, instanța considerând suficient in acest caz a se proba din partea creditorului interesat ca obiectul garantiei nu prezinta o importanta determinanta pentru reusita planului de reorganizare propus.
D. fiind temeiul de drept invocat de catre creditoare, instanta a apreciat, prin urmare, ca nu se impun a fi administrate de catre instanta in conditiile art.201 C.pr.civ, expertize tehnice ,in conditiile in care cerintele de admisibilitate a cererii de ridicare sunt prezumate si mai mult cu cat, cadrul procesul ales, urgenta si scopul special prevazut de legiuitor pentru cererile intemeiate pe art.39 ar lipsi de continut aceste mijloace juridice, ce prezinta un caracter de exceptie de la regula efectului suspensiv. Astfel, administrarea prin intermediul instantei de expertize tehnice pentru solutionarea acestor cereri ar lipsi de continut solicitarile intemeiate pe art.39, ce vizeaza in fapt o valorificare imediata in afara procedurii insolventei, ori a admite contrariul, ar insemna ca „valorificarea imediata” nu ar fi mai eficienta ca cea realizata in cadrul procedurii insolventei.
Chiar daca disp. prev. la lit. B instituie o prezumtie relativa in privinta conditiilor de admisibilitate a cererii de ridicare a efectului suspensiv, s-a precizat insa caracterul supletiv al normei de drept ce confera posibilitatea judecatorului-sindic a dispune masura suspendarii.
Avand in vedere principiul concursualitatii, care este esential in procedura colectiva a insolventei, dar si valoarea garantiei reale imobiliare in raport cu bunul imobil constand in terenul in suprafata de 5625 mp, cu nr. cadastral_ situat in Bucuresti,sector 1 ,Drumul Padurea Pusnicului nr. 137, dar nu in ultimul rand si interesele creditorilor inscrisi la masa credala, instanta a apreciat ca nu se impune ridicarea efectului supensiv pentru valorificarea imediata si individuala a bunului in contextul economic actual. Instanța a mai subliniat ca legea insolventei protejeaza oricum interesele creditorilor garantati prin faptul ca din pretul obtinut din vanzarea bunului asupra caruia poarta garantia mai intai se achita cheltuielile de procedura ,restul fiind distribuit celorlati creditori ,in ordinea de preferinta prev, de art.123.
Din acest punct de vedere s-a apreciat asadar, retinand caracterul colectiv al procedurii insolventei,ca nu se impune a fi dispusa in favoarea . SRL masura ridicarii efectului suspensiv .
Pe de alta parte, s-a arătat că nu se poate reține in cauza ca fiind incidenta cerinta prev. la art.39 lit.B pct.a potrivit cu care „obiectul garantiei nu a prezentat importanta determinanta pentru reusita planului de reorganizare” in conditiile in care, terenul in suprafata de 5625 mp, cu nr. cadastral_ situat in Bucuresti, sector 1,Drumul Padurea Pusnicului nr. 137 este singurul bun din patrimoniu iar vanzarea separata ar fi diminuat valoarea patrimoniala din masa credala, in lipsa altor bunuri imobiliare.
Pentru considerentele de fapt si drept anterior expuse, tribunalul a constatat ca nu se impune ridicarea efectului suspensiv pentru valorificarea imediata si individuala a bunului imobil, motiv pentru care cererea a fost respinsa ca neintemeiata.
Împotriva sentinței civile nr. 5648 din data de 07.06.2013 pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă a declarat recurs recurenta creditoare . SRL, cesionar în drepturi al S.C. MKB Romexterra Bank S.A., prin mandatar ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMANIA SRL.
Recurenta a criticat în primul rând sentința instanței de fond pentru motivul că în mod greșit s-a apreciat că „nu se impune ridicarea efectului suspensiv pentru valorificarea imediată a bunului raportat la interesele creditorilor și la faptul că legea insolvenței protejează interesele creditorilor garantați prin faptul că din prețul obținut din vânzarea bunului asupra căruia poartă garanția, mai întâi se achită cheltuielile de procedură, restul fiind distribuiți celorlalți creditori, în ordinea de preferință prevăzută de art. 123”.
Arată că admiterea unei astfel de cereri nu este în măsură să aducă atingere caracterului concursual și egalitar al procedurii. Prin admiterea cererii nu se diminuează patrimoniul debitoarei în detrimentul creditorilor și nici nu intră în contradicție cu interesele celorlalți creditori.
Susține că cererea de ridicare a suspendării este pe deplin justificată în raport cu drepturile reale imobiliare constituite în favoarea recurentei creditoare și aceasta cu atât mai mult cu cât prin prezenta cerere nu a solicitat stabilirea unui drept potrivnic față de un alt creditor, ci constatarea dreptului său de creanță și încuviințarea exercitării acestuia cu celeritate.
Mai arată că, potrivit dispozițiilor legii insolvenței, în cazul valorificării bunurilor aduse garanție, ordinea distribuirii sumelor în cazul creanțelor garantate se realizează conform dispozițiilor art. 121 și nu conform dispozițiilor art. 123 din lege. Conform art. 121 din lege, fondurile obținute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, grevate în favoarea creditorului de ipoteci, gajuri sau alte garanții reale imobiliare ori drepturi de retenție de orice fel, vor fi distribuite în următoarea ordine: cheltuieli de procedură și creanța creditorilor garantați, astfel că instanța de fond aplică și interpretează în mod greșit dispozițiile aplicabile prezentei cauze.
În al doilea rând, este criticată sentința atacată pentru motivul că în mod greșit instanța de fond a apreciat că nu se poate susține în cauză ca fiind incidente prevederile art. 39 lit. B pct. a, potrivit cu care „obiectul garanției nu prezintă importanță determinantă pentru reușita planului de reorganizare”.
Susține că judecătorul sindic se află într-o confuzie, întrucât art. 39 lit. B pct. a prevede situația „când nu există o protecție corespunzătoare a creanței garantate în raport cu obiectul garanției, din cauza diminuării valorii obiectului garanției sau existenței unui pericol real ca acesta să sufere o diminuare apreciabilă”, și nu cele reținute de instanța de fond.
Apreciază că soluția atacată nu este argumentată, singura afirmație în susținerea acesteia fiind faptul că bunul față de care s-a formulat cerere de ridicare a suspendării este singurul bun din patrimoniul debitoarei, iar vânzarea separată ar diminua valoarea patrimonială din masa credală, în lipsa altor bunuri imobiliare.
Consideră că susținerea nu este întemeiată, deoarece prin valorificarea bunului adus garanție se elimină pericolul real ca valoarea acestuia să sufere o diminuare și mai mare decât cea intervenită până la acest moment.
Precizează că, potrivit art.39 din Legea nr. 85/2006, cererea având ca obiect ridicarea suspendării prevăzute de art. 36 din aceeași lege este admisibilă în orice stadiu al procedurii instituită împotriva debitoarei, atât în perioada de observație, de reorganizare, precum și în procedura simplificată sau generală de faliment.
Recurenta arată că relevant este faptul că instanța de fond în mod neîntemeiat a respins cererea, argumentând că bunul adus în garanție este singurul bun din patrimoniul debitoarei, fără să analizeze dacă sunt îndeplinite condițiile impuse de dispozițiile legale învederate în cererea de ridicare a suspendării raportat la actele din dosarul cauzei.
Precizează că important este faptul că până la momentul formulării cererii de recurs nu a fost propus nici un plan de reorganizare, cu atât mai mult aprobat de creditori și confirmat de judecătorul sindic.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 și art. 312 C.pr.civ.
Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs expuse care vizează dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ. și cele ale art. 3041 C.pr.civ., se constată că nu este fondat.
Astfel, în ceea ce privește criticile subsumate primului motiv de recurs, se constată că nu este întemeiată susținerea recurentei în sensul că admiterea cererii de valorificare individuală a bunului imobil nu ar aduce atingere caracterului concursual și egalitar al procedurii insolvenței. Aceasta având în vedere că, așa cum rezultă din raportul de activitate nr. 7 al administratorului judiciar, imobilul teren în suprafață de 5625 m.p. situat în Municipiul București, Drumul Pădurea Pusnicu, nr. 137, sector 1, este unicul bun din patrimoniul debitoarei și punerea lui spre executare silită doar la dispoziția recurentei creditoare ar afecta caracterul concursual al procedurii prin micșorarea șanselor de realizare a creanțelor celorlalți creditori.
Sub acest aspect, nu poate fi reținută nici susținerea recurentei creditoare că prin scoaterea bunului de sub suspendarea prevăzută de dispozițiile art. 36 din lege nu s-ar diminua patrimoniul debitoarei sau că nu ar fi afectate interesele celorlalți creditori, de vreme ce acesta este singurul bun din patrimoniul debitoarei.
Este întemeiată critica în sensul că instanța de fond ar fi aplicat în mod greșit dispozițiile art.123 din Legea nr. 85/2006, în loc de cele ale art.121 din lege, dar indicarea greșită a acestui text de lege nu are influență asupra hotărârii la pronunțarea căreia s-au avut în vedere îndeplinirea condițiilor prevăzute de alte dispoziții legale, respectiv de cele ale art.39 din Legea nr.85/2006. Însă, din argumentele enunțate rezultă că s-a avut în vedere situația vânzării bunului asupra căruia poartă garanția imobiliară, ipoteză avută în vedere de prevederile art. 121 din lege.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs, se constată indicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 39 lit. B pct. a), în loc de art. 39 lit. A pct. a).
Dar, din textul de lege enunțat de către instanța de fond reiese că aceasta a avut în vedere și a analizat aspectul referitor la faptul dacă obiectul garanției a prezentat sau nu importanta determinanta pentru reușita planului de reorganizare. Ori, această ipoteză este cea prevăzută de dispozițiile art. 39 lit. A pct. a) din Legea nr. 85/2006, astfel că indicarea greșită a textului de lege nu are influență asupra soluționării cauzei în sensul că nu poate conduce la concluzia pronunțării unei hotărâri nelegale și nici la concluzia formulării unei motivări străine de natura pricinii.
Nu poate fi reținută critica referitoare la lipsa de argumentare a soluției pronunțate de instanța de fond, întrucât aceasta a apreciat în mod corect că, în condițiile în care bunul imobil teren este singurul bun aflat în patrimoniul debitoarei, reușita unui plan de reorganizare depinde de menținerea în continuare a acestui bun în patrimoniul debitoarei.
Nu poate fi reținută nici afirmația recurentei potrivit căreia prin valorificarea bunului adus garanție se elimină pericolul real ca valoarea acestuia să sufere o diminuare și mai mare decât cea intervenită până la acest moment.
În acest sens, nu pot fi considerate ca fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 39 lit. B pct. a) din Legea nr. 85/2006 referitoare la inexistența unei protecții corespunzătoare a creanței garantate în raport cu obiectul garanției din cauza diminuării valorii obiectului garanției sau a existenței unui pericol real ca acesta să sufere o diminuare apreciabilă. Față de obiectul bunului supus garanției, respectiv bun imobil – teren, recurenta nu a probat existența pericolului ca acesta să sufere o diminuare apreciabilă.
Greșit se apreciază de către recurentă că instanța de fond nu a analizat îndeplinirea condițiilor pentru dispunerea ridicării măsurii suspendării prevăzute de art. 39 din Legea nr. 85/2006, întrucât aprecierea în sensul că bunul obiect al garanției prezintă o importanță determinantă pentru reușita planului de reorganizare, fiind singurul bun din patrimoniul debitoarei are în vedere condițiile prevăzute de art. 39 lit. A pct. a).
Nu poate fi reținută ca fiind întemeiată nici considerația recurentei în sensul că debitoarea nu ar fi propus plan de reorganizare sau că un asemenea plan nu ar fi fost votat de către creditori. Debitoarea S.C. R. I. SRL a depus la dosar un plan de reorganizare ce a fost aprobat de către creditori în ședința adunării creditorilor din data de 18.09.2013, astfel cum rezultă din procesul verbal al acestei ședințe.
Având în vedere aceste considerente, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., va fi respins recursul declarat împotriva acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta . SRL PRIN MANDATAR ASSET PORTFOLIO SERVICING ROMANIA SRL, împotriva sentinței civile nr. 5648 din data de 07.06.2013 pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A. E., A. BADARNI, DIRECȚIA G. IMPOZITE SI TAXE LOCALE SECTOR 1, C.I.A. O. M. - BADARNI, R. H. KRAF YONA LTD și . PRIN LICHIDATOR B F J CONSULTING GROUP SPRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26.02.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
A. P. I. G. V. D.
GREFIER,
M. I.
Red. A.P./ 2 ex.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 688/2014. Curtea de... → |
|---|
