Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 725/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 725/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2015 în dosarul nr. 30349/3/2013/a1
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 725 A
Ședința publică de la 6 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE V. D.
JUDECĂTOR I. G.
GREFIER G. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr._/19.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul S. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA:
Constată că, prin sentința civilă nr._/19.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ , s-a respins cererea formulată de creditorul D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 1 privind atragerea răspunderii pârâtului S. A., în calitate de fost administrator al debitoarei . SRL.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic a reținut că, pentru aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c) și d) din lege invocate, reclamantul ar fi trebuit să dovedească îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale în materia răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ. și a condițiilor speciale desprinse din art. 138, faptele ilicite fiind numai cele enumerate în mod expres în acest text de lege.
Pe baza materialului probator administrat, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada existenței faptelor invocate în cuprinsul cererii doar în plan teoretic și nici a legăturii de cauzalitate dintre asemenea fapte și starea de insolvență a debitoarei
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel creditorul D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 1 solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la suportarea pasivului debitoarei.
În motivare, apelantul a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința apelată aplicând greșit legea. În dezvoltarea motivului de apel invocat, apelantul a susținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006.
Apelantul a precizat că dezinteresul administratorului în ceea ce privește funcționarea societății a condus la creșterea datoriilor sociale și la incapacitate de plată, acesta nesolicitând deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății și continuând activitatea cu majorarea creanțelor deja existente. Totodată, a apreciat că neprezentarea documentelor contabile constituie o prezumție pentru neținerea contabilității în conformitate cu legea, în lipsa acestora neputându-se verifica legalitatea operațiunilor efectuate sau modalitatea de ieșire din patrimoniu a unor active.
În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și urm. NCPC.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale. Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale. Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Apelantul a susținut aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textele de lege menționate mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.
Astfel, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 lit. c) din lege, apelantul ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâtul a decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți. În acest cadru, apelantul a declarat că pârâtul nu a recurs la posibilitatea declanșării procedurii insolvenței de la momentul constatării stării de insolvență, fapt de altfel contrazis de situația de fapt din dosar, dar nu a demonstrat că acesta a continuat activitatea socială doar pentru satisfacerea unor interese personale.
Totodată, potrivit art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic putea dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Apelantul a afirmat că intimatul se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, prin neîndeplinirea în mod constant a obligației de a depunere a bilanțurilor contabile sau a declarațiilor privind obligațiile de plată către bugetul de stat.
Or, creditorul nu a dovedit nici acest aspect și nici că nedepunerea la organele fiscale a acestor declarații și bilanțuri contabile ar fi determinat apariția insolvenței. De asemenea, apreciem că nedepunerea actelor contabile în dosarul de insolvență și neasigurarea publicității acestora nu pot fi asimilate neîndeplinirii obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea și nu sunt de natură să determine apariția insolvenței, pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, aceste fapte constituind o contravenție în conformitate cu dispozițiile legii contabilității, sancționată ca atare.
Simplele aserțiuni ale apelantului, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 249 NCPC, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatului - pârât săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. c) și d) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 480 (1) NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 1 împotriva sentinței civile nr._/19.12.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul S. A..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. D. I. G. G. M.
Red. /Dact. – VD / Ex.: 4/25.05.2015
Judecător fond: O. S.
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
