Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1206/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1206/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2015 în dosarul nr. 39455/3/2014/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1206A
Ședința publică din data de 10.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – M. M.
JUDECĂTOR – A. M. G.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2, împotriva sentinței civile nr.4163/07.05.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata H. (fostă M.) S. V..
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimata reprezentată de avocat ales M. D., cu împuternicire avocațială la dosar la fila 18, lipsă fiind apelanta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul dosarului, stadiul procesual, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare.
Curtea acordă cuvântul pentru susținerea cererilor de probatorii.
Intimata prin apărător arată că nu are alte probe de administrat în cauză, subliniind că a atașat întâmpinării copia certificatului de căsătorie pentru a proba schimbarea numelui.
Curtea ia act că părțile nu au depus la dosar înscrisuri noi în apel și nici nu au solicitat administrarea altor probe noi ori readministrarea probelor din fața primei instanțe.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte incidente de soluționat, Curtea declară terminată cercetarea procesului, potrivit art.244 C.pr.civ., și, în conformitate cu art. 392 C.pr.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei.
Apărătorul intimatei solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată. Susține că nu sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii, întrucât intimata nu a continuat activitatea debitoarei în interes personal. Aceste condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ și trebuia să fie probate de apelantă.
În conformitate cu dispozițiile art. 394 C.pr.civ., Curtea închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA ,
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 06.03.2015 pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă, în legătura cu procedura insolvenței derulată împotriva debitoarei S.C. CLK Industries Ro S.R.L., în dosarul nr._ 14 aflat pe rolul aceluiași tribunal, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrația Finanțelor Publice Sector 2, în calitate de creditor majoritar, a chemat în judecată pe pârâta M. S. V., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, în temeiul dispozițiilor art.169 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2014, să fie atrasă răspunderea personală patrimonială a acesteia pentru pasivul societății debitoare.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în urma deschiderii procedurii falimentului împotriva debitoarei S.C. CLK Industries Ro S.R.L., a fost înscrisă pe tabelul creanțelor cu suma de 11.416 lei, astfel că se impune obligarea reprezentanților organelor de conducere ale societății debitoare la suportarea datoriilor în raport cu creditorii debitoarei.
În acest sens, reclamanta a arătat că răspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului înregistrat de societate reprezintă o răspundere civilă delictuală specială, care intervine în situația în care faptele administratorilor au determinat starea de insolvență a societății.
În speță, reclamanta a arătat că pârâta a exercitat un management defectuos, în sensul că a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare la starea de insolvență.
În vederea menținerii unui climat economic sănătos, legiuitorul a edictat art. 66 alin.1 din Legea nr. 85/2014, care impune obligația debitorului aflat în stare de insolvență de a se adresa tribunalului pentru a fi suspus dispozițiilor acesteia, în termen de maximum 30 de zile de la data apariției stării de insolvență, aceeași posibilitate fiind prevăzută și pentru debitorul aflat în stare iminentă de insolvență.
În această situație, formularea unei cereri întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2014 nu reprezintă o opțiune, ci o obligație, astfel că aplicarea prevederilor art. 169 din lege reprezintă o sancțiune aplicată administratorului pentru nerespectarea acesteia.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat; or, conform art. 374 Cod comercial, mandatul este prezumat a fi cu caracter oneros, administratorul răspunzând nu numai pentru dol, dar si pentru culpa comisă în executarea lui. Prin urmare, acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, răspunzând nu numai pentru dol, dar și pentru culpa comisă în executarea lui, culpă ce poate consta atât într-o acțiune cât și într-o omisiune.
În drept, sunt invocate dispozițiile art.169 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2014, prevederile Legii nr. 31/1990, ale Legii nr. 82/1991 și ale OG nr.92/2003.
Cererea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art.30 din OUG nr.80/2013.
În susținerea cererii, reclamanta nu a depus înscrisuri la dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea depusă la data de 31.03.2015, pârâta H. (fostă M.) S. V. a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată în principal ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că reclamanta este creditor minoritar deținând 39,38% din masa credală, iar în adunarea creditorilor din data de 29.01.2015 s-a votat împotriva formulării acțiunii de atragere a răspunderii. De asemenea, nu sunt îndeplinite prevederile art.169 din Legea nr.85/2014, respectiv nu sunt întrunite în persoana sa condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale: prejudiciul, fapta ilicită, legătură de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate.
În drept, sunt invocate prevederile Legii nr.85/2014.
În apărare, pârâta a depus la dosarul cauzei dovada publicării în Buletinul Procedurilor de Insolvență a notificării privind deschiderea procedurii de insolvență nr.22/15.12.2014, convocarea adunării generale nr.32/23.01.2015, tabelul preliminar al creanțelor nr.31/23.01.2015 și procesul-verbal al adunării creditorilor nr.34/29.01.2015.
Prin sentința civilă nr.4163/07.05.2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – secția a VII-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2, în contradictoriu cu pârâta H. (fostă M.) S. V., ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a arătat că, potrivit art.169 alin.2 din Legea nr.85/2014: „Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.”
Tribunalul observă ca reclamanta Administrația Finanțelor Publice Sector 2, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, nu se află în niciuna din situațiile prevăzute de art.169 alin.2 din Legea nr.85/2014, întrucât creanța sa reprezintă 39,38% din masa credală, iar adunarea creditorilor din data de 29.01.2015 a decis în sensul neformulării acțiunii în atragerea răspunderii.
Pentru aceste considerente, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale active și a respins cererea reclamantei creditoare ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat apel apelanta reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2 la data de 12.06.2015, înregistrat la data de 01.07.2015 sub nr._ pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a pârâtei pentru pasivul societății debitoare.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept, atât timp cât, potrivit art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006, reclamanta a înțeles să introducă prezenta acțiune de atragere a răspunderii în calitate de creditor cu drept de vot.
Pe fondul cauzei, apelanta a învederat că intimata pârâtă, în calitate de reprezentant al societății debitoare, avea obligația legală de a nu dispune continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, societatea înregistrând datorii cu mult înainte de data deschiderii procedurii.
S-a mai invocat încălcarea obligației instituite de art.27 din legea menționată, care se sancționează tocmai prin aplicarea art.138 lit.c din actul normativ indicat.
În vederea menținerii unui climat economic sănătos, legiuitorul a edictat art. 27 din Legea nr. 85/2006, care impune obligația debitorului aflat în stare de insolvență de a se adresa tribunalului pentru a fi suspus dispozițiilor acesteia, în termen de maximum 30 de zile de la data apariției stării de insolvență, aceeași posibilitate fiind prevăzută și pentru debitorul aflat în stare iminentă de insolvență.
În această situație, formularea unei cereri întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu reprezintă o opțiune, ci o obligație, astfel că aplicarea prevederilor art. 138 din Lege reprezintă o sancțiune aplicată administratorului pentru nerespectarea acesteia.
S-a mai susținut existența unui mandat comercial prezumat cu titlu oneros în privința administrării societății, astfel că temeiul răspunderii este unul contractual, în care culpa este prezumată și poate consta fie într-o acțiune, fie într-o inacțiune. În acest mod, s-a făcut dovada existenței legăturii de cauzalitate între fapta ilicită a administratorului societății și prejudiciul creat, pârâtul arătând dezinteres față de funcționarea normală a societății.
În drept, sunt invocate prevederile art.466 și urm. C.pr.civ., art.138 lit.c din Legea nr.85/2006, Legea nr.31/1990.
Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru, conform art.30 din OUG nr.80/2013.
Apelanta nu a depus înscrisuri noi în susținerea cererii de apel.
Prin întâmpinarea depusă la data de 14.07.2015, intimata pârâtă H. (fostă M.) S. V. a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a reluat apărările expuse în fața instanței de fond, subliniind că apelanta nu este creditor majoritar, iar în adunarea creditorilor din data de 29.01.2015 s-a votat împotriva formulării acțiunii de atragere a răspunderii. Pe fondul cauzei, intimata a precizat că nu sunt îndeplinite prevederile art.169 din Legea nr.85/2014, respectiv nu sunt întrunite în persoana sa condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale: prejudiciul, fapta ilicită, legătură de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate.
În drept, sunt invocate prevederile Legii nr.85/2014, art.201 alin.1 C.pr.civ.
În apărare, intimata pârâtă a depus la dosarul cauzei, în copii conforme cu originalul, certificatul de căsătorie și actul de identitate.
În ședința publică din data de 10.09.2015, Curtea a luat act că părțile nu au depus la dosar înscrisuri noi în apel și nici nu au solicitat administrarea altor probe noi ori readministrarea probelor din fața primei instanțe.
Examinând hotărârea atacată în raport de înscrisurile dosarului și de motivele invocate de apelanta reclamantă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2, Curtea apreciază ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr.4163/07.05.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă apelată a fost respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2, în contradictoriu cu pârâta H. (fostă M.) S. V., ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, în baza art.169 alin.2 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
Curtea constată că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, ținând seama de întregul material probator, efectuând o corectă coroborare și apreciere a probelor, precum și o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente. De asemenea, motivarea soluției în fapt și în drept a fost realizată în mod corespunzător, astfel încât instanța de apel își însușește argumentele expuse în considerentele hotărârii atacate.
Sub aspectul situației de fapt, Curtea reține că, prin încheierea din data de 27.11.2014, pronunțată în dosarul nr._ 14, Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a admis cererea debitoarei S.C. CLK Industries Ro S.R.L., dispunându-se . societății prin procedura simplificată.
Lichidatorul judiciar desemnat de judecătorul sindic, Reinsol Management IPURL, a întocmit raportul nr.30/15.01.2015 privind cauzele și împrejurările care au determinat starea de insolvență a debitoarei, prin care a învederat că nu a putut identifica nicio persoană dintre cele menționate la art.169 din Legea nr.85/2014, care să fi cauzat starea de insolvență, prin niciuna dintre modalitățile prevăzute în acest text legal. Totodată, lichidatorul judiciar a întocmit tabelul preliminar al creanțelor nr.31/23.01.2015, din care rezultă că apelanta reclamantă deține o creanță acceptată de 39,38% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală, restul de 60,62% aparținând creditorului Cannizzaro A..
Conform procesului-verbal al adunării creditorilor nr.34/29.01.2015, creditoarea Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2 a votat în favoarea formulării cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere, în timp ce creditorul Cannizzaro A. a votat împotriva formulării unei astfel de cereri. Prin urmare, având în vedere drepturile de vot ale celor doi creditori înscriși în tabelul preliminar al creanțelor, lichidatorul judiciar a concluzionat că adunarea creditorilor a votat împotriva formulării cererii întemeiate pe dispozițiile art.169 alin.1 din Legea nr.85/2014.
Raportat la această situație de fapt, Curtea constată că hotărârea de respingere a cererii ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă, formulată de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2, în contradictoriu cu pârâta H. (fostă M.) S. V., este legală și temeinică, în acord cu art.169 alin.2 din Legea nr.85/2014.
Potrivit art.32 alin.1 lit.b C.pr.civ., calitatea procesuală este una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, fiind definită la art.36 C.pr.civ. ca rezultând din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios. Totodată, conform art.37 C.pr.civ., există situații în care este recunoscută legitimitatea procesuală și altor persoane, în cazurile și în condițiile prevăzute exclusiv prin lege.
În acest sens, trebuie avută în vedere norma specială cuprinsă la art.169 din Legea nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, care reglementează condițiile exercitării acțiunii de atragere a răspunderii patrimoniale a persoanelor care au cauzat, prin faptele lor, starea de insolvență a societății debitoare. Conform alin.1 al acestui articol, titularul acțiunii în răspundere este administratorul sau lichidatorul judiciar. Totuși, art.169 alin.2 din lege dispune în sensul că „dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. 1, aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală”.
Din aceste dispoziții legale rezultă cu claritate că acțiunea în angajarea răspunderii patrimoniale, întemeiată pe prevederile art.169 din Legea nr.85/2014, poate fi exercitată de administratorul sau lichidatorul judiciar, de președintele comitetului creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.
În cauza de față, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2 nu se găsește în niciuna dintre aceste situații, fiind creditor minoritar cu o creanță de 39,38%, conform tabelului preliminar întocmit de lichidatorul judiciar și necontestat de persoanele interesate. De asemenea, adunarea creditorilor a votat împotriva formulării acțiunii de atragere a răspunderii, potrivit procesului-verbal din data de 29.01.2015, astfel că este exclusă și ipoteza privind desemnarea unui creditor pentru exercițiul acestei acțiuni.
Împrejurarea că apelanta reclamantă a votat în cadrul adunării generale a creditorilor în favoarea intentării acțiunii în răspundere este lipsită de relevanță, atât timp cât votul său nu a fost suficient pentru adoptarea hotărârii în sensul dorit de aceasta.
De asemenea, celelalte motive de apel privesc soluționarea fondului acțiunii de atragere a răspunderii, astfel că nu pot fi analizate ca urmare a admiterii în mod legal a excepției peremptorii invocate de către pârâtă, în acord cu art.248 alin.1 C.pr.civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2, împotriva sentinței civile nr.4163/07.05.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata H. (fostă M.) S. V..
Totodată, în temeiul art.453 C.pr.civ., instanța va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2, cu sediul în mun. București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.4163/07.05.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata H. (fostă M.) S. V., cu domiciliul în mun. București, . nr.33, ., ., sector 2, CNP:_.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. M. A. M. G.
GREFIER,
L. E. A.
Red.jud.M.M./4 ex./30.09.2015
Tribunalul București – secția a VII-a civilă – dosar nr._
Judecător fond: P. S. P.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
