Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 797/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 797/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2015 în dosarul nr. 6150/3/2014/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 662/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 797/2015
Ședința publică de la 14 Mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE C. M. N.
JUDECĂTOR Ș. C. C.
GREFIER C. G. MIGLEȘ
********************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.86/06.01.2015, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. O. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.86/06.01.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de către reclamanta D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE în contradictoriu cu pârâta B. O. A. având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei, conform articolului 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că,
In ceea ce priveste fapta prevazuta de dispozitiile art. 138 lit. c) din legea nr. 85/2006, simpla invocare la modul general a unui management defectuos nu este in masura a atrage aplicabilitatea dispozitiilor legale mentionate,ci trebuie sa se arate in concret care sunt faptele savarsite de asociati care au dus la insolventa societatii.
Prin reglementarile din art.138 din Legea nr.85/2006 legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.
Ca atare, in lipsa unor dovezi concrete din care sa rezulte in concret care sunt activitatile dispuse de asociati, modalitatea in care s-au realizat aceste fapte, perioada de timp, si nu in ultimul rand faptul ca acestea ar fi produs starea de insolventa, nu poate fi retinuta ca fiind dovedita fapta ilicita.
Potrivit art. 27 din legea nr. 85/2006, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență.
Nu exista legatura de cauzalitatea intre neformularea cererii de deschidere a procedurii conform art. 27 din lege si starea de insolventa a debitoarei, intrucat fapta este ulterioara starii de insolventa, aspect ce rezulta chiar din reglementarea textului d elege invocat.
Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Mai mult, prin raportul asupra cauzelor insolventei debitoarei intocmit de lichidator in cadrul procedurii de insolventa (fila 50 dosar fond), se mentioneaza ca nu au fost identificate fapte de natura a atrage raspunderea administratorilor/asociatilor in temeiul disp.art.138 din lege.
Pentru aceste motive, tribunalul a respins ca neintemeiata cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de catre D. G. Regionala a Finantelor Publice Bucuresti in reprezentarea Administratiei Sectorului 6 a Finantelor Publice impotriva pârâtei B. O.-A..
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel în termenul legal, motivat, apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență în motivele de apel că în speță, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei, în temeiul dispozițiilor articolului 138 lit c și d din Legea nr.85/2006.
În apel, nu s-a depus întâmpinare.
Examinând apelul declarat de către apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile articolului 478, articolului 479 Noul Cod de procedură civilă, ale Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea apreciază că acesta este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Pentru angajarea răspunderii, potrivit articolului 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale, respectiv existența unui prejudiciu, fapta ilicită a unei persoane, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei și prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție, așa cum corect a reținut și instanța de fond.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres și limitativ prevăzute la lit. a – g ale articolului 138 din lege.
Răspunderea persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006, poate fi atrasă numai în situația în care persoanele interesate fac dovada existenței raportului de cauzalitate între faptă și prejudiciu; astfel natura juridică a răspunderii persoanelor prevăzute de articolul 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale ce a împrumutat caracteristicile răspunderii delictuale.
Față de cele arătate rezultă că existența raportului de cauzalitate între faptele persoanelor prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii și starea de încetare de plăți trebuie dovedită în fața instanței, nefiind prezumată.
În speță, răspunderea nu este de natură contractuală, ci răspunderea reglementată de Legea nr. 85/2006 este de natură delictuală, și pentru a putea fi antrenată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderi civile delictuale, conform dispozițiilor articolelor 1357-1371 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Legea nu prezumă niciunul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată în baza articolului 138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate.
Potrivit dispozițiilor legale, măsura atragerii răspunderii patrimoniale a administratorului este lăsată la aprecierea judecătorului-sindic, care poate să dispună ca o parte din pasivul societății, ajunsă în încetare de plăți, să fie suportată de către membrii organelor de conducere, numai în situația în care se face dovada existenței cerințelor expres prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale, nefiind cazul în speță.
Potrivit dispozițiilor articolului 138 lit. c din Legea nr.85/2006, se poate angaja răspunderea patrimonială a pârâtei în cazul în care aceasta a dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.
În mod corect a reținut instanța de fond că apelanta reclamantă a făcut doar afirmații generice fără probe certe, privind continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea cerințelor legale, fără a indica în concret elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute de articolul 138 lit. c din lege.
Calitatea intimatei pârâte B. O. A. de asociat și administrator al societății debitoare, nu poate conduce la concluzia că aceasta ar fi săvârșit fapte care intră sub incidența dispozițiilor articolului 138 lit. c din Legea nr.85/2006, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei, în lipsa unor probe certe.
Încadrarea unei fapte în această ipoteză juridică (articolul 138 lit. c din Legea nr.85/2006) presupune stabilirea existenței unei situații în care debitorul, cu toate că avea dificultăți financiare, a continuat activitatea, ceea ce până la urmă a determinat (fiind vădit un asemenea deznodământ) încetarea plăților și starea de insolvență.
Curtea reține și faptul că răspunderea patrimonială a pârâtei nu poate fi angajată dacă aceasta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, iar dispozițiile articolului 138 din lege reglementează o răspundere specială, care poate fi antrenată pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență, cum corect a reținut și prima instanță.
Sub aspectul dispozițiilor articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006, așa cum corect a reținut și instanța de fond, împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de articolul 28 din Legea nr.85/2006 în termenul prevăzut de articolul 35 din lege, ori nu a depus raportările contabile la organele fiscale, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitatea cu legea, în lipsa unor dovezi certe.
Simplul fapt că pârâta nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu conduce în mod automat la angajarea răspunderii sale patrimoniale, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, în speță nefăcându-se dovada acestui raport, existența lui nefiind prezumată.
Aspectele legate de dezinteresul în administrarea firmei și neplata datoriilor către creditori, un management defectuos, nedepunerea rapoartelor de administrare financiară, neînregistrarea în contabilitate a datoriilor față de buget, nu sunt de natură a conduce la incidența dispozițiilor articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 480 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, Curtea urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de către apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă D. G. REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI, IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE cu sediul în București ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.86/06.01.2015, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă B. O. A. domiciliată în București, ., nr. 13C, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 mai 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. Ș. C.
N. C.
GREFIER
C. G. MIGLEȘ
Red. Jud. C.M.N.
Tehnored. I.N.
4 ex./22.05.2015
.................
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic: S. F. I.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 752/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
