Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 244/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 244/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2015 în dosarul nr. 22550/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2868/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIE Nr. 244/2015
Ședința publică de la 18 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. A.
Judecător M. H.
Grefier L. V. V.
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulate de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva sentinței civile nr. 8870/28.10.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă la data de 24.04.2014, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, a solicitat ca pasivul debitorului rămas neacoperit să fie suportat de către pârâta C. S., invocând incidența art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.
Prin sentința civilă nr. 8870/28.10.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, reținându-se că prin sentința civilă nr. 3580 din 01.04.2014 s-a dispus închiderea procedurii împotriva debitorului . FRUITS SRL conform art. 131 din Legea nr. 85/2006 și s-a dispus radierea acestuia din registrul comerțului.
Închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligații și îndatoriri a lichidatorului judiciar cu privire la procedură. Tribunalul a fost sesizat de către reclamantă la data de 24.04.2014, ulterior închiderii procedurii de faliment, împrejurare ce rezultă din cererea formulată ce poartă ștampila cu data înregistrării.
Față de dispozițiile art. 140 din Legea nr. 85/2006, acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni.
Prevederile art. 138 alin. 5 din Legea nr. 85/2006 stabilesc că această cerere se judecă separat, într-un dosar asociat, iar dispozițiile art. 142 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 se referă numai la executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acțiunilor având ca obiect antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare, însă nu trebuie interpretate în sensul că acțiunea prevăzută de art. 138 poate fi exercitată și după închiderea procedurii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, cauza fiind înregistrată sub nr._ (2868/2014) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă.
În motivarea apelului, se arată că în mod greșit judecătorul-sindic a admis excepția inadmisibilității cererii formulate de apelantă după închiderea procedurii falimentului, întrucât închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligații a debitorului și de îndatoriri a lichidatorului judiciar, cu privire la procedură, și nu cu privire la acțiunea prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Se învederează instanței că prezenta procedură a fost deschisă la data de 26.11.2013, iar la termenul din data de 01.04.2014 s-a dispus închiderea procedurii, cu mențiunea că acesta a fost singurul termen acordat în cauză, fără a exista un raport pe cauze întocmit de către administratorul/lichidatorul judiciar desemnat și care să fie comunicat unicului creditor înscris la masa credală.
De asemenea, se solicită a se constata că acțiunea înaintată de apelantă a fost formulată înlăuntrul termenului prevăzut de art. 139 din Legea nr. 85/2006.
Față de susținerile judecătorului-sindic potrivit cărora acțiunea de atragere a răspunderii personale patrimoniale trebuie exercitată în cadrul procedurii insolvenței pentru ca sumele obținute prin exercitarea acestei acțiunii să fie aduse la masa credală și supuse împărțelii între creditori, se precizează că Legea nr. 85/2006 nu face vorbire de formularea acestei acțiuni înainte de închiderea procedurii, scopul acesteia putând fi atins și după închiderea procedurii, mai ales că cererile întemeiate pe aceste dispoziții se judecă separat de dosarul de fond, conform art. 138 alin. 5 din lege.
În drept, se invocă prevederile art. 466 și urm. Cod Procedură Civilă, Legea nr. 85/2006.
Intimata pârâtă, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolelor 477 alin. 1 și 479 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamanta creditoare a formulat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a asociatului și administratorului debitoarei . FRUITS SRL, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, ulterior închiderii procedurii insolvenței, acest aspect nefiind contestat prin apel. Astfel, procedura insolvenței a fost închisă prin sentința civilă nr. 3580/1.04.2014, iar cererea de atragere a răspunderii a fost introdusă la 24.04.2014 (conform vizei de primire, fila 1 din dosarul asociat).
Curtea reține, contrar susținerilor creditoarei apelante, că în raport de dispozițiile art. 138 alin. 1 și 3, art. 140, art. 142 din Legea insolvenței, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale nu poate fi formulată decât până la închiderea procedurii, ulterior acestui moment fiind posibilă doar executarea silită a hotărârii pronunțate în temeiul art. 138 din lege.
Deși Legea nr. 85/2006 nu conține prevederi exprese în acest sens, din întreaga reglementare a acestui act normativ și în special a Cap. IV – Răspunderea membrilor organelor de conducere, reiese că cererea de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere reglementată de art. 138 este o cerere aferentă procedurii insolvenței și care poate fi formulată atât timp cât societatea debitoare este supusă acestei proceduri, iar nu și după închiderea acesteia și radierea debitoarei, cum este cazul în speță.
Curtea are în vedere, în acest sens, că art. 138 conține prevederi referitoare la atribuții și obligații ale administratorului judiciar și ale lichidatorului, ceea ce presupune, implicit, faptul că societatea debitoare este supusă procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, câtă vreme, potrivit art. 136, prin închiderea procedurii administratorul judiciar/ lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură.
La fel, art. 141 prevede posibilitatea ca odată cu formularea cererii de atragere a răspunderii, administratorul judiciar/lichidatorul sau, după caz, comitetul creditorilor, să ceară judecătorului-sindic să instituie măsuri asiguratorii, fiind astfel din nou cât se poate de evident că legiuitorul privește această cerere ca fiind una aferentă procedurii insolvenței.
De asemenea, potrivit art. 142 alin. 2, „după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator”. Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale reiese că, după închiderea procedurii, se poate realiza doar operațiunea repartizării sumelor rezultate din executarea silită a hotărârii prin care s-a admis cererea de atragere a răspunderii, nu și formularea cererii.
Totodată cererea de atragere a răspunderii trebuie soluționată în primă instanță de judecătorul-sindic învestit cu soluționarea procedurii insolvenței debitoarei. Or, după închiderea procedurii, judecătorul-sindic este dezînvestit, fiind ilogic a i se solicita acestuia soluționarea unei cereri ce ar fi trebuit să fie incidentală în cadrul (implicit și în timpul desfășurării) procedurii insolvenței.
Ca urmare, față de cele de mai sus, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este corectă, întrucât exercitarea acțiunii civile sau a unui aspect al acesteia este inadmisibilă în condițiile în care legea nu prevede respectiva modalitate de exercitare, în cadrul procesual ales.
Împrejurarea că procedura insolvenței s-a închis la primul termen de judecată și nu s-a comunicat creditoarei reclamante raportul asupra cauzelor insolvenței nu are relevanță în prezentul cadru procesual. Aceasta întrucât neîndeplinirea corespunzătoare de către lichidatorul judiciar a atribuțiilor ce-i reveneau sau măsura închiderii procedurii puteau fi contestate pe cale separată în cadrul dosarului de faliment, o cenzurare a acestora nefiind posibilă în prezent, când hotărârea de închidere a procedurii a rămas definitivă prin neapelare.
De asemenea, respectarea termenului de prescripție prevăzut de art. 139 din Legea nr. 85/2006 nu reprezintă un argument legal care să conducă la concluzia că această cerere poate fi formulată și după închiderea procedurii.
Sigur că în cadrul termenului de prescripție prevăzut de art. 139 din Legea insolvenței această cerere poate fi formulată oricând, însă condiția care trebuie îndeplinită este aceea ca procedura să nu se fi închis, întrucât, așa cum s-a menționat, după închiderea procedurii legea prevede doar posibilitatea executării silite a hotărârii obținute în temeiul art. 138 din lege.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 480 Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006, urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de către reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 3 A FINANȚELOR PUBLICE.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 8870/28.10.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. S., domiciliată în Baia M., .. 4, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. A. M. H.
GREFIER
L. V. V.
Red. Jud.D.A.
Tehnoredactat:I.N.
4 ex.
6.05.2015
………………….
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic: G. L. D.
| ← Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr.... | Contestaţie. Decizia nr. 531/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
