Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 5/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 41729/3/2012/a1
Dosar nr._
(Număr intern 2133/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 5/R/2015
Ședința publică de la 13 ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G. B. F.
JUDECĂTOR: L. C.
JUDECĂTOR: M. I. B.-P.
GREFIER: S. I. S.
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva Sentinței civile nr. 6530 din 02.07.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. G..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-pârât prin avocat R. E. A., cu împuternicire avocațială din anul 2014 (fila 28 din dosar), lipsind recurenta-reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin compartimentul registratură, la data de 04.12.2014, intimatul-pârât a depus la dosar înscrisuri, în 2 exemplare și note scrise, într-un exemplar, iar la data de 08.01.2015, recurenta-reclamantă a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 60 lei (chitanța . nr._/30.12.2014 emisă de C.N. Poșta Română S.A.), timbru judiciar în valoare de 0,15 lei și procesul-verbal al adunării creditorilor debitoarei S.C. CB Security Mode S.R.L. nr. 726/22.08.2013.
Curtea constată îndeplinită obligația timbrării recursului astfel cum s-a stabilit prin rezoluția de primire a dosarului.
Curtea acordă cuvântul asupra probelor.
Intimatul-pârât, prin avocat, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Intimatul-pârât, prin avocat, solicită instanței respingerea recursului, ca nefondat. Arată că recurenta a solicitat atragerea răspunderii în mod neîntemeiat, susținând că nu au fost depuse actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 și că nu a fost ținută contabilitatea în mod legal. Intimatul a depus toate documentele prevăzute de art. 28, împreună cu cererea de deschidere a procedurii insolvenței, fiind verificate de judecătorul sindic; aceste acte au stat la baza deschiderii procedurii insolvenței la data de 31.10.2012. Administratorul judiciar, numit de instanță, a constatat că principala cauză de intrare în insolvență s-a datorat nerecuperării creanței deținute împotriva .., care nu și-a onorat obligațiile contractuale. Au fost efectuate 2 controale, rezultatul controalelor fiind consemnate în procese-verbale de control, controale în urma cărora reprezentanții A.N.A.F. au consemnat la punctul 2 cu privire la prevederile legale încălcate că „nu este cazul”. Reprezentanții A.N.A.F. au constatat, de asemenea, existența unei contabilități legale și corecte, rezultând că sumele au fost achitate în mod corect. Nu există indicii care să conducă la altă concluzie. Administratorul societății a finanțat din surse proprii activitatea societății, a împrumutat bani ca să achite salariile angajaților. Societatea Romstrade S.R.L. este înscrisă la masa credală, în tabelul creditorilor S.C. CB Security Mode S.R.L. este înregistrat în calitate de creditor și M. G.. . datorează exclusiv neîncasării sumelor restante de la .. Susține recurenta la un moment dat în motive că societatea ar fi intrat oricum în insolvență, ceea ce nu este adevărat. În raportul administratorului judiciar AMD G. Expert S.P.R.L. se menționează că societatea se află pe un trend ascendent. Solicită instanței respingerea recursului; fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând, constată următoarele:
I. Prin Sentința civilă nr. 6530 din 02.07.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de creditoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea AFP Sector 3, în contradictoriu cu pârâtul M. G..
Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de atragere a răspunderii administratorului, întemeiată pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic a reținut în esență că reclamanta nu a făcut dovada săvârșirii de către pârât a faptelor prevăzute la art. 138 lit.c) și d) din lege și nici a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății debitoare.
II. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel creditoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, pentru Administrația Finanțelor Publice Sector 3, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la plata pasivului societății debitoare CB Security Mode S.R.L.
În motivarea apelului, s-a arătat că, atât timp cât declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse și administratorul debitoarei nu a predat lichidatorului documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, rezultă clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea, fiind îndeplinite cerințele art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006.
Apelanta enunță dispozițiile art. 11 și art. 1 din Legea nr. 82/1991 și evidențiază că pârâtul nu a prezentat toate documentele prevăzute de art. 28 din legea insolvenței, împrejurare din care reiese că nu au fost respectate dispozițiile art. 1 și art. 5 din legea contabilității.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul creat creditorilor prin . constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
III. La termenul din 25.11.2014, Curtea a calificat calea de atac ca fiind recursul, pentru motivele expuse în cuprinsul încheierii de ședință (fila 29).
IV. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază nefondat recursul pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 sau art. 1349 și 1357 din Noul cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.
Astfel, potrivit art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Reclamanta a afirmat că pârâtul se face vinovat de fapta prevăzută de art. 138 lit.d) din Legea nr. 85/2006, prin neîndeplinirea obligației de predare a documentelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 către lichidator ori prin nedepunerea bilanțurilor și declarațiilor la organele fiscale.
Or, recurenta nu a dovedit că faptele imputate pârâtului ar fi determinat apariția stării de insolvență.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimat a faptei reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență. Nici o probă administrată nu relevă însă această legătură de cauzalitate, nefiind suficientă o simplă prezumție.
Dimpotrivă, din raportul administratorului judiciar întocmit în temeiul art. 59 din Legea nr. 85/2006 rezultă că debitoarea a ajuns în insolvență deoarece nu și-a putut încasa creanța în valoare de 1.939.806 lei datorată de Romstrade S.R.L.; lichidatorul judiciar a apreciat că probatoriul este insuficient pentru formularea cererii de atragere a răspunderii prevăzute de art. 138 alin.1 din Legea nr. 85/2006, precizând totodată că documentele contabile au fost depuse și analizate (fila 11).
Pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 lit.c) din lege, recurenta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâtul a decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
Reclamanta a susținut la prima instanță că pârâtul nu a solicitat declanșarea procedurii insolvenței de la momentul constatării stării de insolvență, dar nu a demonstrat că acesta a continuat activitatea socială doar pentru satisfacerea unui interes personal. În recurs, nu au fost formulate critici cu privire la fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit.c) din Legea nr. 85/2006.
Simplele aserțiuni ale recurentei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ. 1864, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 3, împotriva Sentinței civile nr. 6530/02.07.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. B. F. L. C. M. I. B.-P.
GREFIER,
S. I. S.
Red. jud.G.B.F. / (2 ex.)
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Judecător sindic – P. M.
| ← Contestaţie. Decizia nr. 531/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
