Contestaţie. Decizia nr. 1049/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1049/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 1140/116/2014/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 652/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr.1049
Ședința publică de la 18.06.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ș. C. C.
Judecător: C. M. N.
Grefier: P. I. L.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta - contestatoare I. I. L. împotriva Sentinței civile nr.6/14.01.2015 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - creditoare . și intimata - debitoare . prin administrator judiciar FINECO INSOLVENCY SPRL având ca obiect Legea nr.85/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelanta - contestatoare prin avocat H. C. G. cu împuternicire avocațială depusă la fila 8 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității apelului invocată de către intimata - creditoare prin întâmpinare.
Apelanta - contestatoare, prin avocat, solicită respingerea excepției inadmisibilității apelului.
Curtea, după deliberare, respinge excepția inadmisibilității apelului ca neîntemeiată având în vedere că dispozițiile art.8 al.1 și art.12 al.1 din Legea nr.85/2006 prevăd că hotărârile judecătorului - sindic se pot ataca cu apel. Prin urmare, apelanta - contestatoare are deschisă calea apelului, iar împrejurarea dacă a formulat sau trebuia să formuleze un capăt de cerere având ca obiect nulitatea actelor ce constituie izvor al creanței este o problemă ce ține de fondul apelului și va fi analizată cu ocazia pronunțării pe apel.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe apel.
Apelanta - contestatoare, prin avocat, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. Susține că instanța de fond nu a analizat criticile vizând caracterul abuziv al unor clauze contractuale și nici criticile vizând motivele de nulitate a contractului de ipotecă pentru considerentul că pe calea contestației la tabelul creanțe nu pot fi anulate actele pe care creditoarea și-a întemeiat declarația de creanță. Apreciază că în cadrul contestației la tabelul de creanțe pot fi cercetate motivele de nulitate privitor la actele ce constituie izvor al creanțelor. Arată că, potrivit art.73 al.1 din legea insolvenței, debitorii, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință și că nu rezultă de niciunde că prin contestația cu privire la creanță nu poate fi cenzurat sub aspectul valabilității chiar actul de creanță. Mai susține că verificarea contractului dintre părți, prin prisma criticilor de nulitate, este indisolubil legată de verificarea creanței înseși, nefiind nevoie de o acțiune separată care să aibă ca obiect anularea actului de creanță. Se opune unei interpretări contrare art.1271 al.1 și art.1249 al.1 cod civil potrivit cu care nulitatea absolută poate fi invocată atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru efectuată în apel.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele :
1). Prin Sentința civilă nr.6/14.01.2015 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._ s-a admis în parte contestația formulată de reclamanta I. I. L. împotriva modului în care a fost înscrisă creditoarea . în tabelul preliminar al creanțelor împotriva debitoarei ., respectiv numai în ceea ce privește rangul creanței cu care această creditoare a fost înscrisă în tabelul preliminar al creditorilor, s-a dispus înscrierea creditoarei . în tabelul definitiv al creanțelor împotriva debitoarei . la categoria creanțe garantate conform art.121 al.1 pct.2 din Legea nr.85/2006 cu suma de 1.000.000 lei și cu mențiunea privind aplicarea art.41 al.2 din Legea nr.85/2006, s-a dispus înscrierea creditoarei . în tabelul definitiv al creanțelor împotriva debitoarei . la categoria creanțe chirografare conform art.123 pct. 8 din Legea nr.85/2006 cu suma de 23.153 lei, s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de reclamanta I. I. L. împotriva modului în care a fost înscrisă creditoarea . în tabelul preliminar al creanțelor împotriva debitoarei . și întemeiată pe alte motive decât cele pentru care s-a admis contestația reclamantei și s-a dispus administratorului judiciar FINECO INSOLVENCY SPRL al debitoarei . să întocmească, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, tabelul definitiv al creanțelor debitoarei conform celor dispuse anterior.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
„Prin tabelul preliminar al creanțelor împotriva debitoarei S.C. I. F. S.R.L. D. – V., depus la dosarul de insolvență nr._ 14 al Tribunalului Călărași și publicat în BPI nr._ la data de 15.10.2014 conform dovezii de publicare de la pagina 65 vol. V al dosarului de insolvență nr._ 14, a fost înregistrată la categoria creanță garantată conform art. 121 alin. 2 din Legea 85/2006, creanța creditoarei S.C. M. E. S.R.L. în valoare de 1.023.153,39 lei (creanță admisă în întregime față de declarația de creanță a acestei creditoare).
Potrivit declarației de creanță a acestei creditoare creanța de 1.023.153,39 lei reprezintă debit principal format din contravaloare mărfuri livrate de creditoare către debitoarea .. în baza raporturilor lor contractuale, penalități de întârziere calculate în baza contractului părților, onorariu avocat plătit în procedura punerii în executare silită a contractului de ipotecă mobiliară nr._/20.02.2013 și cheltuielile de judecată aferente prezentului proces. Pentru toate aceste sume creditoarea . a invocat existența garanției reale mobiliare reprezentată de contractul de ipotecă mobiliară anterior menționat.
Potrivit art. 73 din Lg. 85/2006 „Debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanțe”
Reclamanta I. I. L. a precizat că a formulat prezenta contestației în calitate de parte interesată, în raport de dispozițiile art. 73 din Lg. 85/2006.
Analizând dispozițiile art. 73 din Lg. 85/2006, tribunalul constată că pe calea contestației prevăzute de art. 73 din Lg. 85/2006 persoanele menționate în acest articol, pot contesta doar creanțele și drepturile de preferință cu care creditoarea a fost menționată în tabelul preliminar în raport de actele depuse de creditori în dosar, acte nedesființate și care își produc efectele prevăzute de lege, și nu pot transforma această contestație într-o acțiune de drept comun de anulare a actelor pe care creditoarea și-a întemeiat declarația de creanță în dosarul de insolvență și în raport de aceasta să solicite cenzurarea de către judecătorul sindic a creanței cu care un creditor a fost înscris în tabelul preliminar.
În aceste condiții, tribunalul costată că nu pot face obiectul contestației prevăzute de art. 73 din Lg. 85/2006 constatarea caracterului abuziv al unor clauze din contractul părților, nulitatea acestora pe diferite motive invocate de reclamantă prin contestația formulată împotriva tabelului preliminar. Aceste motive pot face eventual obiectul unor acțiuni de drept comun, contestația prevăzută de art. 73 din Lg. 85/2006, urmând a fi analizată în raport de actele depuse de creditoarea . odată cu declarația de creanță, acte nedesființate până în prezent, care își produc efectele prevăzute de lege și în raport de care administratorul judiciar a întocmit tabelul preliminar al creanțelor debitoarei ..
Analizând cererea de creanță a creditoarei ., actele depuse de aceasta odată cu cererea de creanță și tabelul preliminar întocmit de administratorul judiciar al debitoarei .. D. – V., tribunalul reține următoarele:
Între părți a fost încheiat contractul de vânzare și distribuție nr._/04.05.2012 modificat prin acte adiționale, iar pentru garantarea executării obligațiilor de către debitoarea . D. – V. în acest contract s-a încheiat contractul de ipotecă mobiliară nr._/20.02.213 înscris în AEGRM sub nr. 2014-_-TJC, specificându-se că valoarea maximă a obligației garantate este reprezentată de valoarea limitei de credit (Target) calculată conform Contractului de distribuție în vigoare, respectiv 600.000 lei, fiind incluse c/val. produselor achiziționate de debitoare în calitate de cumpărător în temeiul contractului de vânzare-cumpărare de la creditorul-vânzător, penalitățile contractuale astfel cum au fost prevăzute în respectivul contract de distribuție, precum și cheltuielile efectuate de creditorul garantat cu luarea în posesie și vânzarea bunului/bunurilor afectat prezentei ipoteci după neîndeplinirea obligației de către debitorul garant. Ulterior, prin actul adițional nr. 1/15.03.2013 la contractul de ipotecă mobiliară nr._/20.02.213 (pagina 30 dosar) s-a prevăzut că valoarea părților acordate de debitorul garant creditorului ipotecar prin Contractul de ipotecă mobiliară nr._/20.02.2013 se va majora de la valoarea de 600.000 lei la valoarea de 1.000.000 lei. Obiectul garanției reală mobiliară deja acordată de debitul garant creditorului ipotecar prin Contractul de ipotecă mobiliară nr._/20.02.2013 rămâne nemodificat.
Având în vedere că prin contractul de ipotecă mobiliară anterior menționat așa cum a fost modificat prin actul adițional din 20.02.2013, valoarea maximă a obligației garantate a fost de 1.000.000 lei, numai în această limită se poate considera că și creanța invocată de creditoarea . este garantată ca urmare a contractului de ipotecă anterior menționat.
Ca atare, având în vedere art. 1270 Cod civil, potrivit cărora contractele valabile încheiate au putere de lege între părțile contractuale, tribunalul urmează a admite în parte contestația formulată de reclamanta I. I. L. împotriva modului în care a fost înscrisă creditoarea . în tabelul preliminar al creanțelor împotriva debitoarei . D. - V., jud. Călărași, respectiv numai în ceea ce privește rangul creanței cu care această creditoare a fost înscrisă în tabelul preliminar al creditorilor și a dispune înscrierea creditoarei . în tabelul definitiv al creanțelor împotriva debitoarei . la categoria creanțe garantate conform art. 121 alin. 1 pct. 2 din Legea 85/2006 cu suma de 1.000.000 lei și cu mențiunea privind aplicarea art. 41 alin. 2 din Legea 85/2006.
Pentru diferența de 23.513 lei din creanța solicitată de creditoare prin declarația de creanță față de cea pentru care s-a dispus înscrierea ca și creanță garantată, tribunalul urmează a dispune înscrierea creditoarei . în tabelul definitiv al creanțelor împotriva debitoarei . la categoria creanțe chirografare conform art. 123 pct. 8 din Legea 85/2006 cu suma de 23.153 lei.
Pentru considerentele arătate la începutul prezentei motivări a soluției instanței în prezenta cauză privind motivele ce pot fi invocate pe calea contestației privind art. 73 din Lg. 85/2006, tribunalul urmează a respinge ca inadmisibilă contestația formulată de reclamanta I. I. L. împotriva modului în care a fost înscrisă creditoarea . în tabelul preliminar al creanțelor împotriva debitoarei . D. - V. și întemeiată pe alte motive decât cele pentru care s-a admis contestația reclamantei și a dispune administratorului judiciar FINECO INSOLVENCY SPRL al debitoarei . să întocmească, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe, tabelul definitiv al creanțelor debitoarei conform celor dispuse anterior.
Instanța a apreciat că nu se mai impune analizarea și pronunțarea asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei I. I. L. de a formula prezenta contestație pentru motivele pentru care contestația a fost respinsă ca inadmisibilă, având în vedere că soluționarea excepției inadmisibilității este prioritară excepției lipsei calității procesuale active”.
2). Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea I. I. L., solicitând admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivare s-a arătat că instanța de fond nu a analizat criticile vizând caracterul abuziv al unor clauze contractuale și nici criticile vizând motivele de nulitate a contractului de ipotecă în raport de art.2372 C.civ. pentru considerentul că pe calea contestației la tabelul de creanțe nu pot fi anulate actele pe care creditoarea și-a întemeiat declarația de creanță.
S-a menționat că judecătorul – sindic a considerat că o cererea întemeiată pe art.73 din Legea nr.85/2006 nu poate fi transformată într-o acțiune pe dreptul comun în care să fie cenzurate actele nedesființate până în prezent și în raport de care administratorul judiciar a întocmit tabelul preliminar al creanțelor.
S-a susținut că în cadrul contestației la tabelul de creanțe pot fi cercetate motivele de nulitate privitor la actele ce constituie izvor al creanțelor.
S-a învederat că, potrivit art.73 al.1 din legea insolvenței, debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanțe.
S-a apreciat că nu rezulta de niciunde că prin contestația cu privire la creanță nu poate fi cenzurat sub aspectul valabilității chiar actul de creanță.
S-a învederat că prin creanță se înțelege dreptul subiectiv patrimonial, iar cercetarea creanței presupune în primul rând verificarea izvorului creanței, în cazul de față fiind vorba despre contractul încheiat între părți.
S-a precizat că invocarea motivelor de nulitate se circumscrie noțiunii de contestație cu privire la creanță, de vreme ce finalitatea urmărită constă în îndepărtarea creanței din tabel, iar în subsidiar modificarea rangului acesteia.
S-a arătat că verificarea contractului dintre părți prin prisma criticilor de nulitate este indisolubil legată de verificarea creanței înseși, nefiind nevoie de o acțiune separată care să aibă ca obiect anularea actului de creanță.
S-a susținut că se opune unei interpretări contrare art.1247 al.1 și art.1249 al.1 C.civ., potrivit cu care nulitatea absolută poate fi invocată atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepție.
S-a mai menționat că și dacă ar fi vorba despre nulitatea relativă, din dispozițiile art.1249 al.2 teza finală C.civ. reiese că partea căreia i se cere executarea contractului poate opune oricând nulitatea relativă a contractului, deducându-se de aici că și nulitatea relativă poate fi invocată pe cale de excepție.
S-a indicat că, deși partea are la îndemână inclusiv o acțiune pe dreptul comun, de nicăieri nu reiese că nulitatea actului nu poate fi valorificată pe calea contestației la tabelul de creanțe.
S-a apreciat că este inutilă distincția dintre „parte interesată" și alte părți care pot contesta tabelul de creanțe în temeiul art.73 din legea insolvenței întrucât apelanta are nu numai calitatea de creditor în insolvență (conform tabelului de creanțe publicat în BPI nr._/15.12.2014), ci și calitatea de parte cocontractantă în actul a cărui anulare s-a solicitat, astfel încât prin prisma ambelor calități se justifică calitatea procesuală activă.
S-a susținut că prima instanță a confundat excepția inadmisibilității acțiunii cu excepția lipsei calității procesuale active, motivând ambele excepții pe pretinsa imposibilitate de a critica valabilitatea actului de creanță pe calea contestației ia tabel. Or, calea procesuală greșit aleasă se circumscrie excepției de inadmisibilitate, nu excepției lipsei calității procesuale active.
S-a mai învederat că este greșită și considerația asupra ordinii de soluționare a excepțiilor. Excepția inadmisibilității acțiunii nu este prioritară excepției lipsei calității procesuale active, câtă vreme efectele juridice ale celei din urmă excepții fac de prisos cercetarea admisibilității acțiunii, paralizând atât acțiunile admisibile, cât și acțiunile inadmisibile.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.73 din Legea nr.85/2006.
În baza art.411 al.1 pct.2 NCPC s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
La cererea de apel s-au atașat înscrisuri (f.9 – 13).
3). La data de 27.04.2015, prin Serviciul Registratură, intimata – creditoare . a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității apelului, iar pe fond a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Referitor la excepția inadmisiblității apelului s-a arătat că apelanta nu a avut niciun capat de cerere privitor la nulitatea actelor ce constituie izvor al creanțelor intimatei.
S-a menționat că întreaga susținere a debitoarei referitoare la calitatea procesuală activa este total nefondata avand in vedere faptul ca judecătorul - sindic nu a respins contestatia formulata de aceasta, ci retinut cauza spre judecare și a pronuntat o soluție legala si temeinica.
In ceea ce privește o eventuala cerere de analiza a motivelor de nulitate a contractelor din care izvorăște creanța intimatei s-a precizat că la art.20 al.1 lit.j din legea insolventei este stabilită ca atributie a administratorului judiciar menținerea sau denunțarea unor contracte încheiate de debitor.
S-a susținut că nici măcar administratorului special al debitoarei legea insolventei nu îi dă posibilitatea să formuleze în cadrul acestei proceduri acțiuni în anularea actelor incheiate cu vreunul dintre creditori, atribuțiile sale fiind limitativ enumerate de art.18 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolventei.
S-a indicat că în doctrina de specialitate s-a învederat că prin analiza creanțelor și a documentelor justificative ale acestora legiuitorul a degrevat de aceasta atribuție judecătorul – sindic, stabilind in sarcina administratorul judiciar verificarea documentelor, prin explicații, informații, discuții solicitate si purtate cu părțile implicate, practicianul in insolventa, stabileste in ce masura o creanța este indreptatita sau nu sa fie inscrisa in tabel.
S-a precizat că rațiunea acestei reglementari consta in aceea ca odata ajunsa in procedura insolventei, creanța detinuta de fiecare creditor impotriva debitoarei dintr-o astfel de procedura se bazeaza pe o relație comerciala derulata intre parti, relație in baza careia s-au născut anumite debite datorate de către debitoare insolventa. Mai mult decât atat, odata inscrisa in tabel creanța creditorului dupa ce aceasta a trecut de filtrul administratorului judiciar care verifica actele depuse de fiecare creditor la dosar, este inadmisibila contestatia la tabelul preliminar avand ca obiect nulitatea actelor in baza carora s-a născut o astfel de creanța.
S-a învederat că clauzele contractuale sunt clauze standard conform art.1202 al.2 și art.1203 C.Civil, iar susținerile contestatoarei referitoare la aceste clauze nu sunt fondate avand in vedere faptul ca suntem in prezenta unui contract numit si anume contract de vanzare-cumparare si nu în prezenta unui contract nenumit ale cărui clauze se interpretează prin regulile generale stabilite de Codul Civil.
S-a apreciat că articolele invocate de către debitoare in contestatia la tabelul preliminar fac parte din Capitolul I ,,Contractul" Cartea a V-a ,,Despre Obligații", titlul II „Izvoarele Obligațiilor", iar in art.1168 din acest capitol se prevede astfel ,,Contractelor nereglementate de lege li se aplica prevederile prezentului capitol, iar daca acestea nu sunt indestulatoare, regulile speciale privitoare la contractul cu care se aseamana cel mai mult".
S-a concluzionat că fiind în prezenta unui contract numit, dispozițiile invocate de contestatoare nu sunt aplicabile, iar dispozițiile contractuale asumate prin semnare si stampilare sunt legea părtilor.
S-a susținut că prin semnarea si stampilarea contractului de vânzare - cumparare părțile au fost de acord cu clauzele acestuia, iar prezenta cauză debitoarea a procedat intocmai, fapt ce reiese si din relația comerciala derulată între cele doua parti in baza acestui contract avand in vedere faptul că debitoarea nu a contestat debitul principal, ci doar penalitatea aferenta facturilor scadente si neachitate, dar si facturilor achitate cu întarziere.
S-a arătat că debitoarea cunoastea la data semnării contractului de vanzare - cumparare termenele de plata ale Casei de Asigurări de Sanatate, semnând astfel contractul in deplina cunostinta de cauza având vedere cu precădere obiectul sau de activitate cod CAEN 4773 – comerț cu amanuntul al produselor farmaceutice in magazine specializate.
S-a mai adăugat că părțile au incheiat in mod valabil un contract de ipotecă, respectând toate condițiile impuse de art.2343 si urm. Cod Civil, inclusiv condiția privind opozabilitatea acesteia fata de terti prevăzută de art.2413 Cod civil.
S-a reiterat că este vorba de un contract numit, nefiindu-i aplicabile regulile de interpretare a clauzelor standard.
S-a apreciat că prin semnarea si stampilarea acestui contract contestatoarea a renuntat in mod expres la beneficiul de diviziune si discuțiune, iar calitatea de fidejusor a acesteia rezultata din contractul de ipotecă însemnătatea juridică a acestei calități face să se considere că aceasta cunoaște foarte bine cele asumate prin contract și efectele acestuia.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.158, art.205 și urm.NCPC, art.3 și urm. din Legea nr.85/2006.
În baza art.411 al.1 pct.2 NCPC s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
4). La termenul de judecată din data de 18.06.2015, Curtea a respins excepția inadmisibilității apelului ca neîntemeiată.
5). Analizând apelul declarat, raportat la dispozițiile art.479 – 480 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele :
I. Susținerile apelantei – contestatoare referitoare la excepția lipsei calității procesuale active sunt lipsite de relevanță întrucât prima instanță nu s-a mai pronunțat pe această excepție.
Așa cum rezultă din considerentele sentinței apelate, prima instanță a apreciat că nu se mai impune analizarea și pronunțarea asupra excepției lipsei calității procesuale active a apelantei – contestatoare de a formula contestația pentru motivele pentru care aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, având în vedere că soluționarea excepției inadmisibilității este prioritară excepției lipsei calității procesuale active.
II. Nu poate fi reținută critica apelantei – contestatoare potrivit căreia prima instanță a stabilit greșit ordinea de soluționare a excepțiilor inadmisibilității și lipsei calității procesuale active.
Curtea consideră că, având în vedere caracterul și efectele produse de cele două excepții, în mod corect a stabilit prima instanță că excepția inadmisibilității are prioritate față de excepția lipsei calității procesuale active.
În acest sens, trebuie observat că inițial trebuie stabilit dacă există posibilitatea legală de a învesti instanța de judecată cu o acțiune / cerere / contestație de genul celei cu care a fost sesizată.
În cazul în care nu există o astfel de posibilitate legală, atunci acțiunea / cererea / contestație este inadmisibilă indiferent de persoana care o formulează.
D. dacă se apreciază că acțiunea / cererea / contestația este admisibilă, urmează a se determina în concret persoana care este titulara dreptului dedus judecății, adică calitatea procesuală activă.
În consecință, nu poate fi reținută critica apelantei – contestatoare potrivit căreia prima instanță a stabilit greșit ordinea de soluționare a excepțiilor inadmisibilității și lipsei calității procesuale active.
III. Este întemeiată în parte critica apelantei – contestatoare potrivit căreia în mod greșit prima instanță nu a analizat susținerile referitoare la caracterul abuziv și motivele de nulitate ale unor clauze contractuale.
A. Curtea apreciază că prima instanță trebuia să analizeze doar susținerile referitoare la caracterul abuziv și motivele de nulitate ale unor clauze contractuale care privesc un drept de creanță / drept de preferință ce a fost înscris în tabelul preliminar.
Trebuie observat ca potrivit art.11 al.2 din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic soluționează toate procesele și cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenței.
Una dintre cererile de natură judiciară aferentă procedurii insolvenței este contestația la tabelul preliminar reglementată de art.73 din Legea nr.85/2006.
Potrivit acestei dispoziții legale, debitorul, creditorii și orice altă parte interesată vor putea să formuleze contestații cu privire la creanțele și drepturile de preferință trecute de administratorul judiciar/lichidator în tabelul preliminar de creanțe.
Prin urmare, din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că judecătorul – sindic soluționează contestațiile care privesc creanțele / drepturile de preferință trecute în tabelul preliminar.
Contrar opiniei primei instanțe, Curtea remarcă că legiuitorul a stabilit expres care sunt limitările controlului pe care-l va exercita judecătorul – sindic în cadrul contestațiilor, respectiv poate analiza doar creanțe sau drepturi de preferință înscrise în tabelul preliminar.
Însă, cu privire la creanțe și la drepturile de preferință trecute în tabelul preliminar, judecătorul – sindic poate verifica orice susținere / apărare / excepție invocată de părți.
În aceste condiții, judecătorul – sindic poate analiza inclusiv susținerile / apărările părților referitoare la un eventual caracter abuziv sau la eventuale motivele de nulitate a unor clauze contractuale.
Nu există nicio dispoziție legală care să stabilească, așa cum a susținut prima instanță, că drepturile de preferință / creanțele se pot contesta doar prin raportare la actele depuse de creditori.
Trebuie observat că art.73 al.1 din Legea nr.85/2006 stabilește că o contestație la tabelul preliminar poate privi creanța sau dreptul de preferință.
Or, analiza unui drept de creanță / drept de preferință implică și verificarea validității titlului invocat în susținerea acestor drepturi.
Contrar opiniei intimatei – creditoare ., Curtea apreciază că nu trebuia ca apelanta – contestatoare să aibă un capăt de cerere distinct având ca obiect nulitatea unor clauze contractuale.
În cadrul contestației la tabelul preliminar se pot invoca orice susțineri / apărări / excepții referitoare la creanța / dreptul de preferință trecut în tabelul preliminar.
Or, caracterul abuziv / nulitatea unor clauze contractuale pot fi invocate, potrivit art.1247 al.2 și art.1249 al.2 din Noul Cod civil, nu doar pe cale de acțiune, ci și pe cale de excepție (apărări de fond), inclusiv în cadrul unei contestații la tabelul preliminar.
În consecință, prima instanță trebuia să analizeze doar susținerile apelantei – contestatoare referitoare la caracterul abuziv și motivele de nulitate ale unor clauze contractuale care privesc un drept de creanță / drept de preferință ce a fost înscris în tabelul preliminar.
B. Curtea consideră că prima instanță nu trebuia să analizeze susținerile referitoare la caracterul abuziv / motivele de nulitate ale unor clauze contractuale care privesc un drept de creanță / drept de preferință ce nu a fost înscris în tabelul preliminar.
În acest sens, Curtea observă că, prin contestația formulată, apelanta – contestatoare a invocat anumite motive de nulitate ale contractului de ipotecă mobiliară nr._/20.02.2013.
Acest contract nu a fost încheiat doar de către intimata – creditoare . și intimata – debitoare ., ci a fost semnat în calitate de fideiusor și de către apelanta – contestatoare I. I..
Prin contractul de ipotecă mobiliară nr._/20.02.2013 s-au constituit două drepturi de garanție distincte, respectiv:
- o garanție reală mobiliară asumată de intimata – debitoare .
- o fideiusiune asumată de apelanta – contestatoare I. I..
Bunurile intimatei – debitoare . sunt grevate doar de garanția reală mobiliară constituită de această societatea în favoarea intimatei – creditoare ..
Obligația de fideiusiune a fost asumată de apelanta – contestatoare I. I. în nume personal, distinct de obligația de garanție convenită în numele societății debitoare, nefiind o obligație a intimatei – debitoare . și care să greveze bunurile din patrimoniul acesteia.
Trebuie remarcat că, potrivit art.3 pct.9 din Legea nr.85/2006, creanțele garantate sunt creanțele persoanelor care beneficiază de o garanție reală asupra bunurilor din patrimoniul debitorului.
Prin urmare, intimata – creditoare . a fost înscrisă în tabelul preliminar cu o creanță garantată în baza obligației de garanție asumată de către intimata – debitoare . și nu în temeiul obligației de fideiusiune convenită de apelanta – contestatoare I. I..
În aceste condiții, nu pot face obiectul unei contestații la tabelul preliminar susținerile apelantei – contestatoare referitoare la caracterul abuziv / motivele de nulitate ale unor clauze contractuale care privesc obligația de fideiusiune asumată de apelanta – contestatoare întrucât nu această din urmă obligație de garanție a stat la baza înscrierii dreptului de preferință al intimatei – creditoare . în tabelul preliminar.
În consecință, prima instanță a considerat :
- în mod greșit că sunt inadmisibile și nu a analizat susținerile referitoare la caracterul abuziv și motivele de nulitate ale unor clauze contractuale care privesc un drept de creanță / drept de preferință ce a fost înscris în tabelul preliminar
- în mod corect a apreciat că sunt inadmisibile susținerile apelantei – contestatoare referitoare la caracterul abuziv / motivele de nulitate ale unor clauze contractuale care privesc obligația de fideiusiune asumată de apelanta – contestatoare, acestea neputând fi analizate în cadrul procesual fixat de o contestație la tabelul preliminar.
Trebuie observat că, potrivit art.425 al.1 lit.b NCPC, hotărârea trebuie să cuprindă, ca o garanție a caracterului echidistant al procedurii judiciare și a respectării dreptului la apărare al părților, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile / apărările părților.
Textul legal este imperativ, iar nerespectarea dispozițiilor lui atrage nulitatea absolută a hotărârii judecătorești în condițiile art.175 NCPC, vătămarea părții constând în încălcarea dreptului la apărare.
Curtea apreciază că prin neanalizarea tuturor susținerilor / apărărilor invocate de apelanta – contestatoare referitoare la caracterul abuziv și motivele de nulitate ale unor clauze contractuale care privesc un drept de creanță / drept de preferință ce a fost înscris în tabelul preliminar, prima instanță nu a cercetat fondul cererii cu care a fost sesizată, fiind incidente dispozițiile art.480 al.3 teza a II a NCPC referitoare la anularea în totalitate a hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare având în vedere că apelanta – contestatoare a solicitat acest lucru prin cererea de apel.
Cu ocazia rejudecării, pe lângă actele de procedură pe care le consideră necesare, prima instanță va analiza doar susținerile / apărările referitoare la caracterul abuziv și motivele de nulitate ale unor clauze contractuale care privesc un drept de creanță / drept de preferință ce a fost înscris în tabelul preliminar.
Totodată, prima instanță urmează să aibă în vedere și acordarea cheltuielilor de judecată solicitate de către părți, în funcție și de soluția pe care o va pronunța cu privire la contestația formulată.
Pentru aceste considerente, în baza art.480 al.3 teza a II a NCPC, Curtea va admite apelul formulat de apelanta - contestatoare I. I. L., va anula în tot sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta - contestatoare I. I. L. (cu domiciliul ales la C.. Av. H. C. G. în București, ..14, ..5, .) împotriva Sentinței civile nr.6/14.01.2015 pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata - creditoare . (cu sediul ales la SCP R. ȘI ASOCIAȚII în București, ., corp 3, .) și intimata - debitoare . prin administrator judiciar FINECO INSOLVENCY SPRL (cu sediul în București, Calea Ș. V., nr.56, parter, sector 4).
Anulează în tot sentința atacată.
Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.06.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Ș. C. C. C. M. N.
GREFIER
I. L. P.
Red./tehn.jud.Ș.C.C.
5ex./14.07.2015
Jud. fond: C. M. A. - TRIBUNALUL CĂLĂRAȘI – SECȚIA CIVILĂ
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
