Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 896/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 896/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 35723/3/2013/a1
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 896/A/2015
Ședința publică din data de 28.05.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. G.
JUDECĂTOR: M. M.
GREFIER: S. I. S.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ÎN R. ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr. 1183 din 06.02.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-pârâte S.C. I. R. ESTATE S.R.L. și S. M. A..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Ca și chestiune prealabilă, Curtea invocă din oficiu excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-debitoare S.C. I. R. Estate S.R.L.
Reținând că nu s-a solicitat administrarea de probatoriu nou în apel, constată cercetarea judecătorească încheiată și rămâne în pronunțare atât asupra excepției invocate din oficiu, cât și asupra apelului.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a VII a Civilă la data de 30 aprilie 2014 reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice a solicitat în contradictoriu cu pârâta S. M. A. suportarea de către aceasta a pasivului neacoperit al societății debitoare . SRL, în temeiul art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006.
Prin sentința civilă nr.1183 din 6 februarie 2015, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București Secția a VII a Civilă a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța fondului a reținut că forma de raspundere reglementata de art.138 din Legea nr.85/2006 nu este o raspundere contractuala izvorata din mandat, nefiindu-i aplicabile regulile de la raspunderea contractuala. S-a arătat că nu sunt suficiente simple afirmatii pentru a opera angajarea raspunderii patrimoniale, deoarece partilor le revine, potrivit art.1169 C.civ., sarcina de a-si dovedi sustinerile, invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nefiind de natura sa atraga in mod automat raspunderea membrilor organelor de conducere caci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere in sarcina acestora, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.
S-a concluzionat de către judecător că toate conditiile raspunderii reglementate de procedura insolventei trebuie dovedite, neoperand nicio prezumtie de culpa. În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.
În cazul creditorilor, prejudiciul constă în nerecuperarea/diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acestia le au față de debitor.
Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a) - g) ale art. 138 din lege.
Din formularea textului alin.1 al art. 138 din lege rezultă că sunt răspunzători civil, membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, precum și orice altă persoană „care a cauzat” starea de insolvență prin una din faptele enumerate.
S-a evidențiat că, în ceea ce priveste fapta prevazuta de dispozitiile art. 138 lit. c) din legea nr. 85/2006, simpla invocare la modul general a unui management defectuos nu este in masura a atrage aplicabilitatea dispozitiilor legale mentionate, ci trebuie sa se arate in concret care sunt faptele savarsite de asociati care au dus la insolventa societatii.
Prin reglementarile din art.138 din Legea nr.85/2006 legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.
S-a concluzionat că, in lipsa unor dovezi concrete din care sa rezulte in concret care sunt activitatile dispuse de asociati, modalitatea in care s-au realizat aceste fapte, perioada de timp, si nu in ultimul rand faptul ca acestea ar fi produs starea de insolventa, nu poate fi retinuta ca fiind dovedita fapta ilicita.
Nu exista legatura de cauzalitate intre neformularea cererii de deschidere a procedurii in termen de 30 de zile de la aparitia starii de insolventa intrucat aceasta este anterioara faptei, astfel cum rezulta chiar din dispozitiile legale mentionate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apelDirecția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, înregistrat pe rolul Curții de Apel București Secția a VI a Civilă la data de 5.03.2015, prin care a solicitat instanței de apel să modifice sentința și să admită cererea de atragere a răspunderii patrimoniale.
În motivarea cererii sale apelanta a reclamat incidența art.138 lit.c întrucât reprezentanții societății debitoare aveau obligația legală să nu dispună continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, societatea înregistrând datorii cu mult înainte de data deschiderii procedurii. Sunt citate dispozițiile art.27 din Legea nr.85/2006 și se arată că formularea unei cereri întemeiate pe dispozițiile acestei legi nu este o opțiune, ci o obligație.
Este arătat conținutul dispozițiilor art.72 și 73 din Legea nr.31/1990, art.6 din Legea nr.82/1991.
În opinia apelantei este dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, culpabilă a pârâtului constând în dezinteresul arătat și prejudiciul cauzat creditorilor.
În drept au fost invocate dispozițiile art.466 din Codul de procedură civilă, Legea nr.85/2006, Legea nr.31/1990.
La termenul de judecată din 28 mai 2015 Curtea, din oficiu, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei debitoare . SRL.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma excepției invocate din oficiu și a motivelor de apel invocate de apelanta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, Curtea reține următoarele:
În considerarea dispozițiilor art.248 din Codul de procedură civilă, Curtea va analiza cu prioritate excepția invocată din oficiu, respectiv verificarea calității procesuale pasive a . SRL în calea devolutivă a apelului.
Premergător, Curtea evidențiază că, potrivit dispozițiilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
Prin urmare, calitatea procesuală pasivă aparține, în ceea ce privește cererile întemeiate pe dispozițiile art.138, membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de oricăror alte persoane care au cauzat starea de insolvență a debitorului. De altfel, în mod corect judecătorul fondului a procedat la analizarea cererii introductive prin stabilirea cadrului procesual pasiv cu indicarea în calitate de pârâtă a numitei S. M. A..
În contextul de drept menționat, Curtea opinează că nu se justifică soluționarea apelului în contradictoriu și cu intimata debitoare . SRL, entitate juridică ce nu a fost parte la judecata în fond deoarece, potrivit dispozițiilor art.478 alin.1 din Codul de procedură civilă, prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe. Ca urmare, Curtea nu poate primi cererea apelantei formulată în contradictoriu cu această persoană, motiv pentru care va admite excepția lipsei calității procesuale pasive și va respinge apelul declarat în contradictoriu cu intimata debitoare S.C. I. R. ESTATE S.R.L. ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Cu referire la fondul litigiului, Curtea arată că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o răspundere delictuală înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.1357 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale, împrejurare reținută, de altfel, în mod temeinic, de către instanța fondului.
Faptele enumerate în dispozițiile art.138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Apelanta susține aplicarea dispozițiilor art.138 lit. c) din Legea nr.85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.
Pentru a atrage incidența dispozițiilor art.138 lit.c) din lege, apelanta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâta a decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți.
În acest cadru, apelanta a declarat că pârâta nu a recurs la posibilitatea declanșării procedurii insolvenței de la momentul constatării stării de insolvență, dar nu a demonstrat că aceasta a continuat activitatea socială doar pentru satisfacerea unui interes personal.
Simplele aserțiuni ale apelantei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art.249 Cod procedură civ., iar invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, apelanta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimata-pârâtă a faptei reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență.
Nici o probă administrată nu relevă legătura de cauzalitate între presupusa faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatei-pârâte săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art.480 alin.1 C.proc.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei debitoare S.C. I. R. ESTATE S.R.L., înregistrată la registrul comerțului sub nr. J_, C.F._, cu sediul în București, ., ., ., sector 3.
Respinge apelul declarat în contradictoriu cu intimata debitoare S.C. I. R. ESTATE S.R.L. ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală.
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ÎN R. ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1183 din 06.02.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă S. M. A., cu domiciliul în București, ., ., ., sector 3, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. M. G. M. M.
GREFIER,
S. I. S.
Red. AMG/5 ex./3 iunie 2015
Jud. Fond P. M.
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Sentința nr. 3308/2015. Curtea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
