Contestaţie. Decizia nr. 973/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 973/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 26127/3/2014
Dosar nr._ (Număr în format vechi 843/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
…..
DECIZIA CIVILĂ Nr.973 A
Ședința publică de la data de 10 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE - I. C.
JUDECĂTOR - A. P.
GREFIER - M. I.
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanta S.C. „V. I. LTD” SRL împotriva Sentinței civile nr._/19.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A&A C. I. administrator judiciar S.C. „V. I. LTD” SRL și B. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta, prin avocat D. M. cu delegație la fila 43 din dosar și intimatul B. M., prin avocat Văsie M. cu delegație la fila 44 din dosar, lipsind intimata A&A C. I. administrator judiciar al . SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Curtea acordă părților cuvântul pe cereri prealabile și pe probe.
Apelanta prin avocat, solicită proba cu înscrisurile din dosar.
Intimatul prin avocat, solicită proba cu înscrisuri și depune la dosar extras de pe portalul Judecătoriei Sector 5 București privind dosarul nr._ . comunică un exemplar apărătorului apelantei.
Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri astfel cum a fost solicitată și administrată cauzei și nemaifiind alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta, prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței cu consecința respingerii contestației la tabelul preliminar formulată de B. M.. Fără cheltuieli de judecată.
În susținerea apelului, apărătorul apelantei, arată că în mod greșit a reținut instanța de fond că în materia comercială regula este solidaritatea obligațiilor între debitori. Cu privire la acest aspect solicită să se aibă în vedere că legea părților este contractul încheiat între părți, iar în tranzacția dintre părți nu se face vorbire expresă cu privire la solidaritate. Cu privire la caracterul scadent al creanței, arată că este vorba de două sume - una 136.410 lei aferentă perioadei 1.09.2012 - 1.02.2014 această sumă este certă, iar restul sumei de 304.538 lei este o sumă nescadentă întrucât contractul de tranzacție prevede un termen de achitare în 4 ani. Susține că creanța nu este certă, lichidă și exigibilă în conformitate cu art.643 C.pr.civ. și având în vedere că nu aveam o creanță scadentă coroborat cu faptul că nu există o prevedere expresă de restituire a sumelor în solidar, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și respingerea contestației la tabel.
La interpelarea instanței de a preciza care variantă a legii 85 este aplicabilă apărătorul apelantei apreciază că este aplicabilă legea 85/2006 și nu legea nouă astfel cum a considerat instanța de fond, deși soluția pronunțată este dată cu apel în 30 de zile de la comunicare. Consideră că acțiunea principală este pe vechea lege.
Intimatul prin avocat apreciază că este aplicabilă legea veche, având în vedere că și deschiderea procedurii a fost pronunțată sub legea nr.85/2006.
Curtea constată că în prezenta cauză este aplicabilă Legea nr.85/2006 deoarece legea se aplică prin raportare la data deschiderii procedurii invariabil dacă acest dosar a fost înregistrat ca număr separat fără ca să fie un dosar asociat în procedura de insolvență. Inclusiv judecătorul sindic a făcut mențiuni cu privire la legea insolvenței din 2006, iar calea de atac este cea prevăzută de legea 85/2006 după modificarea intervenită prin Noul Cod de procedură civilă. Calea de atac, corect exercitată, este apelul conform Noului Cod de procedură civilă.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Solicită să se aibă în vedere art.3 din tranzacție, potrivit căruia debitorii vor achita debitul în termen de 4 ani, în tranșe lunare conform anexei nr.2. Arată că din lecturarea acestui articol rezultă foarte clar că debitorii s-au obligat în solidar la plata întregii sume, nu s-a menționat niciunde faptul că fiecare debitor are de achitat o anumită sumă. Într-adevăr, în preambulul tranzacției se menționează datoria pe care o are fiecare debitor, dar obligația este foarte clară chiar dacă nu este menționat expres cuvântul solidar. Mai mult, instanța de fond a și menționat în hotărâre faptul că regula în materia comercială este regula solidarității obligațiilor. De asemenea, apelanta în motivele de apel, a susținut că înscrisul intitulat Tranzacție a fost contestat în instanță și au solicitat nulitatea acestui înscris, arată că a depus la dosar acțiunea prin care de fapt s-a solicitat nulitatea cesiunii de creanță și nu, nulitatea tranzacției. Cererea care a avut ca obiect nulitatea de tranzacție a fost respinsă de Judecătoria Sectorului 5.
În concluzie, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
La data de 29.07.2014 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă, sub nr._ contestația împotriva măsurii administratorului judiciar de înscriere a creanței în tabelul preliminar, cu titlu provizoriu, în sumă de 375.256 lei din care: 72.619 lei nescadentă și 302.637 lei creanță sub condiția suspensivă a pronunțării unei hotărâri favorabile în dosarul nr._, formulată de creditorul B. M..
În motivare, s-a arătat că administratorul judiciar în mod greșit motivează că, potrivit documentelor existente, creanța totală este de 440.206 lei, întrucât, potrivit înscrisului intitulat „Tranzacție” încheiat între B. M. și S.C. „MB Optim Security 2000” SRL, în calitate de creditori, și S.C. „V. I. LTD” SRL, S.C. „Cagead Invest” SRL și S.C. „Cagead Intermed” SRL, în calitate de debitori, creanța totală este de 502.338 lei. Prin convenția amintită, creditorii, în solidar, se obligă să achite creditorilor suma de 502.338 lei, în tranșe lunare timp de cinci ani. În ceea ce privește exigibilitatea creanței, până în prezent, din suma scadentă potrivit tranzacției în cuantum de 197.800 lei, debitoarea a achitat suma de 61.390 lei, scadentă fiind suma de 136.410 lei aferentă perioadei 01.09._14. Diferența de 304.538 lei, care nu este scadentă, urmează a fi înscrisă în temeiul art.64 alin.4 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Debitoarea, prin adresele nr.641-642/14.12.2011 a solicitat să preia debitele celorlalte două societăți, respectiv Cagead Invest SRL și Cagead Intermed SRL, urmând a achita și debitul acestora. Creditorul B. M. a preluat în totalitate creanța S.C. „MB Optim Security 2000” SRL. În prezent, din debitul total de 502.338 lei a fost achitată suma de 61.390 lei, fiind de achitat suma de 440.948 lei, din care suma de 136.410 lei scadentă și suma de 304.538 lei nescadentă.
În drept au fost invocate dispozițiile art.73 din legea nr.85/2006.
Administratorul judiciar a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Prin Sentința civilă nr._/19.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/ 3/2014 Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a admis contestația și a dispus înscrierea creditorului în tabelul obligațiilor debitoarei cu suma de 440.948 lei din care 304.538 lei conform art.64 alin.4 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin sentința civilă din data de 28.02.2014 instanța a respins contestația debitorului ca neîntemeiată, a admis cererea creditorului, iar în temeiul art.33 alin.6 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței a deschis procedura generală împotriva debitorului .
Creditorul B. M. a formulat declarație de creanță prin care a solicitat înscrierea la masa credală cu suma de 440.948 lei din care: suma de 136.410 lei scadentă la data de 01.02.2014, iar diferența de 304.538 lei, nescadentă, potrivit art.64 alin.4 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
S-a mai reținut că prin tranzacția încheiată între B. M. și S.C. „MB Optim Security” 2000 SRL, în calitate de creditori, și S.C. „V. I. LTD” SRL, S.C. „Cagead Invest” SRL, S.C. „Cagead Intermed” SRL, în calitate de debitori, părțile au stabilit că debitorii vor achita în solidar debitul însumat de 502.338 lei în termen de 4 ani în transe lunare astfel: începând cu data de 01.10.2011 până la data de 31.09.2012 se va achita până la data de 30 a fiecărei luni suma de 5160 lei; începând cu data de 01.10.2012 până la data de 31.09.2013 se va achita lunar până la data de 30 a fiecărei luni suma de 6.450 lei; începând cu data de 01.10.2013 până la data de 31.11.2014 se va achita lunar până la data de 30 a fiecărei luni suma de_ lei; începând cu data de 01.12.2014 până la data de 31.09.2015 se va achita lunar până la data de 30 a fiecărei luni suma de_,8 lei.
A mai constatat judecătorul sindic că la data de 27.01.2012 a fost încheiat contractul de cesiune nr.1 între S.C. „MB Optim Security 2000” SRL, în calitate de cedent, și B. M., în calitate de cesionar, având ca obiect creanțele în sumă de 302.637 lei, 3.688 lei și 3.387 lei menționate în contractul de tranzacție.
Se menționează de către administratorul judiciar faptul că debitorii nu s-au obligat să achite în solidar sumele respective, neexistând o prevedere expresă în acest sens, iar din evidențele contabile ale debitoarei nu rezultă acest lucru.
Instanța a reținut că în materie comercială regula este solidaritatea obligațiilor, astfel că în contractul de tranzacție nu se impune existența unei mențiuni exprese în acest sens. De altfel, s-a adăugat că din chiar modalitatea în care au fost stabilite obligațiile părților rezultă faptul că debitorii au înțeles să plătească în solidar debitul, acesta fiind stabilit în mod global, fără a se stabili cui revine obligația plății fiecărei transe, situație în care s-ar fi putut stabili intenția părților de a înlătura solidaritatea obligațiilor.
A mai reținut judecătorul sindic că din suma totală de 502.338 lei a fost achitată suma de_ lei conform mențiunilor creditorului, rămânând un debit, conform tranzacției, în sumă de 440.948 lei din care:_ lei este scadentă, iar suma de 304.538 lei nescadentă.
În baza considerentelor menționate, instanța a admis contestația și a dispus înscrierea creditorului în tabelul obligațiilor debitoarei cu suma de 440.948 lei din care 304.538 lei conform art.64 alin.4 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, la data de 11 martie 2015, a declarat apel debitoarea, cererea de apel fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, la data de 24 martie 2015.
Prin cererea de apel debitoarea solicită schimbarea în tot a sentinței cu consecința respingerii contestației la tabelul preliminar formulată de B. M. ca neîntemeiată.
În motivare se arată că, tribunalul reține în mod greșit că în materie comercială regula este solidaritatea obligațiilor, astfel că în contractul de tranzacție se impunea existența unei mențiuni exprese în acest sens.
Arată apelanta că din punctul său de vedere, atât în legislația civilă cât și în cea comercială convențiile legale făcute au putere de lege pentru părțile contractante, iar, întrucât din tranzacție nu rezultă expres angajarea răspunderii solidare a debitorilor, această răspundere solidară nu poate fi incidentă.
Referitor la caracterul scadent al creanței se arată că din punct de vedere legal scadentă este doar suma de 136.410 lei, sumă aferentă perioadei 01.09.2012 – 01.02.2014, restul sumei de 304.538 lei nefiind scadentă.
Se învederează instanței de apel că pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București debitoarea a promovat o acțiune ce are ca obiect constatarea nulității absolute pentru cauză ilicită prin fraudă la lege a actului intitulat „Tranzacție” încheiat între societate și B. M., iar creditorul se prevalează de Tranzacția a cărei valabilitate este contestată de societate.
Mai arată debitoarea că persoana fizică creditor nu deține împotriva sa o creanță certă, lichidă și exigibilă, întrucât înscrisul invocat ca temei al contestației este lovit de nulitate absolută pentru fraudă la lege.
Totodată de solicită să fie avut în vedere faptul că, în procedura insolvenței, cel mai mic dubiu, decurgând din contestația debitorului și din lipsa unor dovezi din partea creditorului, afectează însuși caracterul cert, lichid și exigibil.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.466 și art.468 C.pr.civ.
Cererea de apel este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În susținerea apelului, s-au depus la dosarul cauzei, în copii, înscrisuri.
La data de 16 aprilie 2015, prin serviciul Registratură, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinarea formulată de intimatul – creditor B. M. prin care s-a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
În apărare, intimatul creditor afirmă, relativ la caracterul exigibil al creanței că, în prezent, din debitul total de 502.338 lei, a fost achitată suma de 61.390 lei, rămânând de achitat suma de 440.948 lei, din care: suma de 136.410 lei, scadentă la 01.02.2014, iar suma de 304.538 lei nescadentă.
Referitor la susținerea debitoarei în sensul că nu există solidaritate întrucât tranșele de plată nu sunt înregistrate în contabilitatea societății, se apreciază că aceasta este neîntemeiată, culpa aparținând societății debitoare că nu a înregistrat tranzacția în contabilitatea sa.
Se mai adaugă că apelanta – debitoare, în motivarea apelului face afirmații nereale referitoare la faptul că debitoarea ar fi promovat o acțiune care să aibă ca obiect nulitatea tranzacției, iar din înscrisurile anexate apelului nu rezultă că ar fi promovat o astfel de acțiune, dosarul nr._ având cu totul alt obiect.
De altfel, mai arată intimatul, prin motivele de apel apelanta recunoaște că suma de 136.410 lei este scadentă, astfel că nu înțelege motivul real al promovării căii de atac din moment ce contestația a vizat tocmai această sumă scadentă la data de 01.02.2014.
În drept au fost invocate prevederile art.205 C.pr.civ.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.476 N.C.pr.civ., Curtea, constată următoarele:
După cum în mod corect a constatat și judecătorul sindic prin contractul intitulat Tranzacție încheiat între B. M. și S.C. „MB Optim Security” 2000 SRL, în calitate de creditori, și S.C. „V. I. LTD” SRL, S.C. „Cagead Invest” SRL, S.C. „Cagead Intermed” SRL, în calitate de debitori, părțile au stabilit că debitorii vor achita debitul însumat de 502.338 lei în termen de 4 ani în transe lunare astfel: începând cu data de 01.10.2011 până la data de 31.09.2012 se va achita până la data de 30 a fiecărei luni suma de 5.160 lei; începând cu data de 01.10.2012 până la data de 31.09.2013 se va achita lunar până la data de 30 a fiecărei luni suma de 6.450 lei; începând cu data de 01.10.2013 până la data de 31.11.2014 se va achita lunar până la data de 30 a fiecărei luni suma de 14.620 lei; începând cu data de 01.12.2014 până la data de 31.09.2015 se va achita lunar până la data de 30 a fiecărei luni suma de 15.634,8 lei. Convenția a fost încheiată la data de 15.09.2011, conform încheierii de atestare, fiind guvernată de prevederile Codului civil de la 1865 și codului comercial în vigoare la acea dată.
Ulterior, la data de 27 ianuarie 2012 s-a încheiat Contractul de cesiune nr.1 între S.C. „MB Optim Security 2000” SRL, în calitate de cedent, și B. M., în calitate de cesionar, având ca obiect creanțele în sumă de 302.637 lei, 3.688 lei și 3.387 lei menționate în contractul de tranzacție atestat la data de 15.09.2011.
Prin raportare la prevederile legale în vigoare la data încheierii contractului intitulat Tranzacție, precum și la mențiunile cuprinse în contract, Curtea constată că prima critică a apelantei debitoare relativă la greșita reținere a caracterului solidar al obligației de plată nu este fondată.
Astfel potrivit art.969 C.civ. convențiile au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art.42 C.., codebitorii sunt ținuți solidar, afară de stipulație contrară.
În atare condiții prevederile Codului Comercial, în vigoare al data încheierii Tranzacției, instituie în mod clar prezumția de solidaritate a codebitorilor, toate susținerile apelantei – debitoare referitoare la lipsa unei prevederi contractuale prin care să se instituie solidaritatea debitorilor, fiind lipsite de fundament.
Mai mult, după cum corect a observat și judecătorul sindic, din simpla lectură a contractului încheiat între părți rezultă caracterul solidar la obligației, în convenție nefiind stipulată, separat, valoarea creanței pe care ar trebui să o suporte fiecare debitor.
În ceea ce privește modul în care această convenție a fost înregistrată în contabilitatea debitoarei, acest aspect privește exclusiv persoanele care aveau obligația de a ține înregistrările contabile în acord cu prevederile legale și nu poate fi opus intimatului – creditor, atât timp cât nu se poate dovedi vreo culpă a intimatului relativ la modul în care s-au ținut registrele contabile ale debitoarei.
În ceea ce privește criticile referitoare la lipsa caracterului cert lichid și exigibil al creanței invocată de intimatul – creditor prin contestație Curtea reține incidența prevederilor art.662 C.pr.civ. potrivit cărora creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, creanța este lichidă atunci când obiectul este determinat și exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență.
În cauza de față creditorul a invocat drept temei al creanței sale contractul de Tranzacție și Contractul de cesiune de creanță, iar din dovezile depuse la dosar rezultă că acțiunile care au vizat valabilitatea contractului de tranzacție au fost anulate în procedură prealabilă de către Judecătoria Sectorului 5 București.
În atare condiții nu pot fi primite criticile apelantei relative la caracterul fraudulos al contractului și nici afirmațiile în sensul că respectivul contract este lovit de nulitate absolută.
În ceea ce privește exigibilitatea creanței, din dispozitivul soluției pronunțate de tribunal rezultă că prima instanță a reținut că din suma de 440.948 lei, scadentă este suma de 136.410 lei, iar suma de 304.538 lei a fost înscrisă conform art.64 alin.4 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Astfel critica apelantei debitoare conform căreia numai suma de 136.410 lei este scadentă, iar suma de 304.538 lei nu este scadentă este lipsită de interes, în acest sens fiind și hotărârea judecătorului sindic, care a dispus înscrierea sumei de 304.538 lei conform art.64 alin.4 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, text de lege care reglementează situația creanțelor nescadente sau sub condiție.
Prin urmare, față de considerentele arătate mai sus, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, cu observarea prevederilor art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta S.C. „V. I. LTD” SRL, cu sediul în București sector 1, .. 53, CUI_ și cu sediul procesual ales în București, sector 4, Piața Națiunilor Unite nr.3-5, . Sentinței civile nr._/19.12.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații A&A C. I. administrator judiciar S.C. „V. I. LTD” SRL, cu sediul în București, sector 3, ..12, ..5, și B. M., cu domiciliul în București sector 5, ., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 Iunie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. C. A. P.
GREFIER
M. I.
Red. Jud. I.C./ Tehnored. I.C./M.I.
4 ex/
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
Judecător fond – M. P.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 428/2015. Curtea de... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 703/2015. Curtea de... → |
|---|
