Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1293/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1293/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-09-2015 în dosarul nr. 2835/3/2014/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DOSAR NR._ (Număr în format vechi 1770/2015)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1293
Ședința publică de la 18 septembrie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I. G. F.
JUDECĂTOR - I. C. N.
GREFIER - L. M.
Pe rol se află judecarea cererii de apel formulate de apelanta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1 în contradictoriu cu intimatul–pârât I. I. împotriva sentinței civile nr.3181/02.04.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile. Curtea, având în vedere împrejurarea că la strigarea cauzei la ordine nu se prezintă părțile, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare. La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsă prin motivele de apel.
Curtea constată că dosarul este la a doua strigare ordine, iar procedura de citare este legal îndeplinită. Instanța procedează la judecata pricinii în lipsa părților legal citate.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 04.11.2014 sub nr._ , reclamanta-creditoare DGRFP BUCUREȘTI a chemat în judecată pe pârâtul I. I., solicitând instanței să oblige pârâtul la suportarea pasivului debitoarei . SRL.
În motivarea cererii a arătat că pârâtul nu a respectat art. 27 din Legea nr.85/2006 pentru că societatea avea datorii încă din 2012, sancțiunea pentru nerespectarea art.27 constă în aplicarea art.138 lit. c din Legea nr.85/2006. Pârâtul nu a depus actele prevăzute de art. 28 din Legea nr.85/2006, nu a depus bilanțuri în perioada 2009-2014 de unde rezultă o prezumție simplă de neținere a contabilității. Legătura de cauzalitate rezultă din dezinteresul pentru funcționarea normală a societății. Conform art. 72 din Legea nr. 31/1990 răspunderea administratorilor se supune regulilor de la mandat, deci este suficientă cea mai ușoară culpă, conform art. 73 din Legea nr. 31/1990 administratorii sunt răspunzători pentru existența registrelor impuse de lege. În drept a invocat art.138 lit. c,d din Legea nr. 85/2006.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința nr.3181/02.04.2015 Tribunalul București a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului și a anulat cererea în consecință reținând următoarele:
„Conform tabelului preliminar cuprinzând creanțele împotriva averii debitorului, rezultă o creanță totală în cuantum de 6.037,51 lei ( fila nr. 114,_ ). Conform tabelului definitiv de creanțe împotriva debitorului, masa pasivă a acestuia se compune din suma de 6.037,75 lei, formată din creanța datorata Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 1 București în cuantum de 5.338, și DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 în cuantum de 699,51 lei. Instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei capacității procesuale de folosință a debitorului, excepție ce face de prisos analiza fondului. Cu privire la pârât, in cauza s-au depus dovezi in sensul ca a intervenit decesul paratului anterior sesizării instanței, in anul 2009 (f.15). Analizând dispozițiile legale incidente în cauză, instanța are în vedere dispozițiile art.138 alin.1 și 3 din Legea nr.85/2006, din a căror interpretare sistematică rezultă aspectele esențiale privind cererea în atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere/supraveghere ale debitorului în insolvență, și anume aspectele referitoare la noțiunea și natura juridică a acestei cereri, subiecții de drept ce dețin calitatea procesuală activă și cea pasivă, precum și cerințele legale pentru admiterea cererii. Mai prezintă interes dispozițiile art.998-999 C.civ., care prevăd că orice fapta a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara, autorul faptei fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa. Cererea privind atragerea răspunderii personale poate fi promovată de administratorul judiciar sau de lichidator ori, în baza hotărârii adunării creditorilor, de către președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor înscrise la masa credală. Întrucât, în toate cazurile, este promovată în interesul colectiv al creditorilor îndreptățiți să participe la procedură, cererea nu poate fi formulată de orice creditor în scopul satisfacerii propriei creanțe. Calitatea procesuală pasivă (calitatea de pârâți) în cadrul acestei cererii aparține membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului (așa cum este situația administratorului de fapt). Răspunderea patrimonială a pârâților este antrenată întrucât aceștia au cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea uneia ori mai multora dintre faptele ilicite enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolvenței, au determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori. Prin dispozițiile art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 se instituie o răspundere civilă delictuală față de creditori a persoanelor care au determinat incapacitatea debitorului ajuns în insolvență de a-și plăti datoriile sale certe și exigibile. Prin urmare, între prejudiciul creat creditorilor, constând în imposibilitatea de a-și satisface integral creanțele, și faptele ilicite enumerate limitative de lege, săvârșite de organele de conducere/supraveghere ale debitorului (având calitatea de pârâți), există o legătură de cauzalitate mediată (indirectă), în sensul că pârâții i-au prejudiciat pe creditori în mod indirect, respectiv: i) prin săvârșirea faptelor ilicite precizate de lege, au cauzat starea de insolvență a debitorului, caracterizată prin lipsa ori insuficiența lichidităților; și ii) prin ajungerea debitorului în stare de insolvență au cauzat și incapacitatea acestuia de a-și plăti creditorii. Condițiile cumulative ale angajării răspunderii persoanelor care au cauzat insolvența, sunt următoarele, potrivit dreptului comun (art.998-999 C.civ.) și dispozițiilor speciale din legea insolvenței, anterior menționate: existența unui prejudiciu constând în imposibilitatea creditorilor recuperării integrale a creanțelor, ca urmare a lipsei ori insuficienței din averea debitorului insolvent a disponibilităților bănești; acest prejudiciu este egal cu pasivul debitorului insolvent (valoarea totală a masei credale, așa cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creanțelor); săvârșirea de către persoanele arătate, a uneia sau mai multor fapte ilicite dintre cele enumerate limitativ de la lit.a) la lit.g) ale art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006; existența unei legături de cauzalitate între fapta/faptele ilicite săvârșite și starea de insolvență; dovada acestui element înseamnă implicit și dovada raportului cauzal între aceste fapte ilicite și prejudiciul creat creditorilor; fapta ilicită să fi fost săvârșită cu intenție, ca forma de vinovăție, toate faptele ilicite prevăzute de lege fiind calificate de scopul fraudulos al cauzării stării de insolvență. Consecința antrenării răspunderii persoanelor vinovate de cauzarea insolvenței, ca urmare a îndeplinirii condițiilor prezentate, este aceea că ele vor putea fi obligate să suporte o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență. Răspunderea acestor persoane este subsidiară, în sensul că doar în ipoteza în care, în cadrul procedurii insolvenței, fie prin intermediul reorganizării judiciare, fie prin valorificări (lichidări) de bunuri ale debitorului în cadrul falimentului, nu s-a reușit plata integrală a pasivului, atunci se poate dispune obligarea pârâților la plata în întregime ori a unei părți din pasivul rămas neachitat. Întrucât răspunderea patrimonială reglementată de dispozițiile speciale ale Legii nr.85/2006, derogatorii de la dispozițiile art.73 din Legea nr.31/1990, este o răspundere civilă de natură delictuală față de creditori, și nu contractuală ori delictuală față de debitorul persoană juridică, nu este prezumată existența niciuneia din condițiile răspunderii în discuție, iar dovada îndeplinirii acestor condiții este, conform art.1169 C.civ., în sarcina probatorie a participantului la procedură care, promovând cererea de atragere a răspunderii (administratorul judiciar/lichidatorul, președintele comitetului creditorilor, creditorul desemnat de către adunarea creditorilor, ori, după caz, creditorul majoritar), are poziția procesuală de reclamant. Excepția invocată este o excepție procesuală peremptorie, de fond și de ordine publică. Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane (fizice sau juridice) de a avea drepturi și obligații pe plan procesul, reprezentând reflectarea în materia procesual civilă a capacității civile de folosință. În situația persoanelor fizice, sfârșitul capacității de folosință și dispariția lor ca subiecte de drept coincide cu momentul încetării lor din viață. Instanța constată că, potrivit fisei de evidenta emisa de Ministerul Administrației si Internelor (f.14), că pârâtul a decedat in anul 2009, anterior înregistrării pe rolul tribunalului a prezentei cereri. În consecință, văzând că I. I. a încetat să mai aibă capacitate civilă de folosință și nu mai poate sta în calitate de pârât în cadrul prezentului litigiu, instanța va admite excepția invocată din oficiu și va anula cererea reclamantei ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.”
Împotriva acestei sentințe la data de 18.06.2015 a declarat apel reclamanta, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București la data de 29.06.2015.
În motivarea apelului său reclamanta a arătat în esență următoarele: nu s-a respectat art. 27 din Legea nr.85/2006 pentru că societatea avea datorii încă din 2012, sancțiunea pentru nerespectarea art. 27 constă în aplicarea art. 138 lit.c din Legea nr.85/2006, nu a fost ținută legal contabilitatea pentru că pârâtul nu a depus actele prevăzute de art. 28 și nici bilanțuri ulterior lui 2009, legătura de cauzalitate rezultă din dezinteresul pentru funcționarea normală a societății, trebuie aplicate art.72 din Legea nr.31/1990 și art.374 C.. nu a depus întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului de față instanța de apel reține următoarele:
Prin sentința apelată s-a dispus anularea acțiunii pentru lipsa capacității de folosință a pârâtului. Se observă că motivele apelului de față (motivele apelului fiind cele care fixează cadrul procesual în calea de atac conform art.476-477 NCPC) sunt străine de problema capacității de folosință a pârâtului dat fiind că ele vizează doar aspecte de fond ale acțiunii.
Prin urmare de fapt suntem în realitate în prezența unui apel nemotivat vizavi de soluția primei instanțe. În aceste condiții în baza art.476 alin. 2 NCPC instanța de apel va cerceta legalitatea și temeinicia soluției pronunțate.
Într-adevăr din înscrisurile de la dosar arătate și de către prima instanță rezultă că pârâtul a decedat în 2009, anterior deci acțiunii de față. Prin urmare în mod corect s-a reținut că acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosință (adică cu un defunct) aplicându-se corect sancțiunea legală a nulității.
Față de cele expuse apelul va fi respins ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, cu sediul în București, . sector 2, prin director T. C. în contradictoriu cu intimatul–pârât I. I., decedat, (CNP_), domiciliat în Târgoviște, ..4, ., jud. Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr.3181/02.04.2015 pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.09.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. G. F. I. C. N.
GREFIER
L. M.
Red. Jud. I.G.F. 2 ex./06.10.2015/.>
Judecător sindic: N. N. M., Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 450/2015. Curtea de... → |
|---|
