Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 657/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 657/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 1156/2/2015
Dosar nr._ (Număr în format vechi 545/2015)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 657/2015
Ședința publică de la 23 Aprilie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ș. C. C.
JUDECĂTOR: C. M. N.
GREFIER: C. G. MIGLEȘ
Pe rol soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea . prin BOALDĂ M. împotriva Deciziei civile nr.545/03.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI a Civilă în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR și . prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ S. IPURL.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la strigarea cauzei pe lista de amânări fără discuții cu toate părțile prezente, au răspuns contestatoarea prin Boaldă M. personal și prin avocat C. C. care depune împuternicire avocațială la dosar și intimata ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR prin consilier juridic D. M. care depune delegație la dosar, lipsind intimata . prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ S. IPURL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează Curții că la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, intimata ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR a depus întâmpinare, intimata . prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ S. IPURL a depus întâmpinare, contestatoarea . prin BOALDĂ M. a depus răspuns la întâmpinare, iar la data de 7 aprilie 2015 a fost atașat dosarul de fond nr._/3/2013. Se mai arată că, la dosarul cauzei, prin compartimentul registratură, la data de 23 aprilie 2015, contestatoarea a depus cerere privind repunerea părților în situația anterioară, după care:
Curtea comunică, în ședință publică, întâmpinarea formulată de intimata . prin lichidator judiciar și răspunsul la întâmpinare formulat de contestatoare către intimata ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR prin consilier juridic.
Contestatoarea, prin apărător, comunică, în ședință publică un exemplar al cererii privind repunerea părților în situația anterioară către intimata ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR, prin consilier juridic.
Intimata ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR, prin consilier juridic, solicită lăsarea dosarului la ordine pentru a lua cunoștință de întâmpinare, răspunsul la întâmpinare și de cererea privind repunerea părților în situația anterioară.
Curtea dispune lăsarea dosarului la ordine pentru a da posibilitate intimatei ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR, prin consilier juridic, să ia cunoștință de întâmpinare, răspunsul la întâmpinare și de cererea privind repunerea părților în situația anterioară.
La a doua strigare a cauzei în ședința publică, au răspuns contestatoarea prin Boaldă M. personal și prin avocat C. C. cu împuternicire avocațială la dosar și intimata ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR prin consilier juridic D. M. cu delegație la dosar, lipsind intimata . prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ S. IPURL.
Intimata ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR, prin consilier juridic, solicită acordarea unui termen scurt având în vedere înscrisurile depuse de partea adversă, pentru a verifica dacă Hotărârea A. din 08.06.2014 este legală întrucât nu a fost înregistrată la Registrul Comerțului pentru opozabilitate și crede că această hotărâre a fost fabricată special pentru acest dosar. Mai arată că soluționarea unor excepții invocate depinde de această hotărâre A..
Contestatoarea, prin apărător, solicită respingerea solicitării intimatei ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR având în vedere că Hotărârea A. din 08.06.2014 a fost depusă la dosarul de apel. A fost depusă la dosarul de contestația în anulare la fila 9. Arată că obiectul prezentului proces nu este referitor la această hotărâre. Nu există temei procedural pentru care intimata nu ar fi șansa să studieze înscrisurile depuse la dosar.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare formulată de către intimata ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR având în vedere că orice act juridic se bucură de prezumția de legalitate. P. urmare, ca să se pună în discuție legalitatea hotărârii A. în prezenta cauză ar fi trebuit eventual să se fi atacat în prealabil această hotărâre A. și să se fi obținut o hotărâre judecătorească prin care această hotărâre A. să fi fost invalidată. Totodată, argumentul susținut de intimata ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR potrivit căruia de soluționarea unora dintre excepțiile invocate depinde legalitatea acestei hotărâri va fi analizat de instanță atunci când se va pronunța pe excepții.
Curtea pune în discuție excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei dovezii calității de reprezentant, tardivității și inadmisiblității invocate de intimatele ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR și . prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ S. IPURL.
Intimata ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției lipsei dovezii calității de reprezentant întrucât domnul Boaldă M. nu mai este reprezentantul societății apelante. Cu privire la excepția tardivității, solicită admiterea excepției și arată că în cauză contestația în anulare a fost formulată la peste 5 luni de la data comunicării către domnul Boaldă M. a deciziei atacate. Termenul de 1 an este aplicabil dacă hotărârea Curții de Apel nu era comunicată timp de un an. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active solicită admiterea excepției. Pe excepția inadmisibilității solicită admiterea excepției.
Contestatoarea, prin apărător, solicită respingerea excepțiilor lipsei calității procesuale active, lipsei dovezii calității de reprezentant și a excepției tardivității. Arată că potrivit art.12 din Legea nr.85/2006, hotărârile judecătorului sindic sunt executorii și pot fi atacate separat cu apel. Menționează că avem o contestația în anulare împotriva unei decizii de apel. Așadar, câtă vreme societatea poate face apel împotriva sentinței prin care a fost declarată în faliment, poate face și contestația în anulare împotriva deciziei pronunțate în apel care să tindă la schimbarea acestei decizii. Faptul că în cadrul procedurii insolvenței, după declararea falimentului, administratorul special este redus la calitatea de a reprezenta asociații, nu poate fi aplicată în cazul căilor de atac. Altfel, ne-am afla în ipoteza unei privări de drepturi procesuale reglementate de Constituția României și Codul de procedură civilă. Legea insolvenței nu interzice ca societatea, chiar insolventă, să declare acele căi de atac pentru a dovedi că nu este în insolvență. Nu are legătură legea insolvenței și atribuțiile administratorului special cu calitatea de contestator a .. Solicită respingerea excepțiilor lipsei dovezii calității de reprezentant și lipsei procesuale active.
Referitor la excepția tardivității arată că, dispozițiile art.506 Cod procedură civilă nu fac nici o distincție în sensul că termenul de un an s-ar aplica doar în situația în care decizia de apel nu s-ar comunica și acolo unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem. Solicită respingerea excepției tardivității.
Pe excepția inadmisibilității, arată că administratorul judiciar nu a respectat termenul de 5 zile pentru depunerea întâmpinării și conform art.208 Cod procedură civilă este decăzut din dreptul de a invoca excepții și de a propune probe, însă excepția inadmisibilității este o excepție de ordine publică. Solicită respingerea excepției, având în vedere că al.3 al art.503 Cod procedură civilă prevede că dispozițiile de la al.2 pct.1,2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel. Arată că s-au invocat de către contestatoare dispozițiile art.503 pct.2 Cod procedură civilă. Solicită respingerea excepției.
Curtea reține cauza în pronunțare pe excepțiile invocate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
1). P. Decizia civilă nr.545/03.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI a Civilă în dosarul nr._/3/2013 s-a respins apelul declarat de apelanta - debitoare . împotriva Sentinței civile nr.4096/11.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă în dosarul nr._/3/2013 în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR și . prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ SPRL ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
„În primul rând Curtea notează că solicitarea apelantei – debitoare de obligarea a intimatei – creditoare la plata unei cauțiuni este vădit neîntemeiată, odată ce prevederile art.33 alin.3 din Legea nr.85/2006 stabilesc în mod clar că debitoarea poate solicita judecătorului – sindic să îi oblige pe creditori să achite o cauțiune. Astfel, în faza de judecată a apelului, o asemenea solicitare, lăsată de lege la latitudinea judecătorului sindic, nu poate fi primită.
Analizând criticile formulate cu privire la fondul cauzei, Curtea reține că potrivit dispozițiilor Legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței, insolvența este acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile (art.3 pct.1); debitorul este persoana fizică sau persoana juridică de drept privat, care face parte din una dintre categoriile prevăzute la art.1 (printre care și societățile comerciale) și care este în stare de insolvență (art.3 pct.5), iar prin creditor îndreptățit să solicite deschiderea procedurii insolvenței se înțelege creditorul a cărui creanță împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile (art.3 pct.6).
Astfel, una dintre condițiile impuse de lege pentru a se putea formula o cerere de deschidere a procedurii prevăzute de Legea nr.85/2006, este aceea de a se dovedi de către creditor faptul că are împotriva patrimoniului debitorului o creanță certă, lichidă și exigibilă de mai mult de 90 de zile.
O primă critică formulată în prezentul apel de către intimata – debitoare față de hotărârea instanței de fond este aceea că suma indicată de creditoarea – intimată AFI prin cererea de deschidere a procedurii nu este o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Referitor la această susținere Curtea are în vedere faptul că intimata – creditoare a solicitat deschiderea procedurii față de S.C. „M.” SRL pentru o creanță în valoare de 258.315,12 lei reprezentând chirie și penalități aferente perioadei noiembrie 2006 – iulie 2008, datorare de S.C. „M.” SRL bugetului local al Municipiului București, conform sentinței civile nr.2958/07.03.2012.
P. Sentința civilă nr.2958/07.03.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._/3/2009 apelanta – debitoare S.C. „M.” SRL a fost obligată să achite intimatei – creditoare Administrația F. Imobiliar suma totală de 258.315,12 lei reprezentând chirie și penalități aferente perioadei noiembrie 2006 – iulie 2008. Împotriva acestei soluții, apelanta – debitoare a formulat apel, cale de atac ce a fost anulată prin Decizia civilă nr.341/19.09.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VI-a Civilă în dosarul nr._ .
Potrivit extrasului de pe protalul instanțelor de judecată, depus la dosarul de fond, se constată că S.C. „M.” SRL a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel, însă recursul a fost respins ca nefondat de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 24 octombrie 2013.
În atare condiții, printr-o hotărârea definitivă și irevocabilă s-a stabilit în sarcina debitoarei – apelante obligația de a achita intimatei – creditoare suma de 258.315,12 lei, sumă ce depășește valoarea prag prevăzută de art.3 pct. 12 din Legea nr.85/2006.
În ceea ce privește caracterul cert al creanței Curtea are în vedere dispozițiile art.662 N.C.pr.civ. potrivit cărora creanța este certă atunci când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu, iar odată ce creanța menționată în cererea de deschidere a procedurii rezultă dintr-o sentință definitivă și irevocabilă nu se poate susține lipsa caracterului cert.
Nu pot fi, astfel, primite susținerile apelantei – debitoare în sensul că hotărârea judecătorească nu face dovada existenței unei creanțe certe în lipsa contractului de închiriere și a celui de prestări servicii avute în vedere la data pronunțării.
Toate aspectele învederate de apelantă în sensul că: decizia nr.2958/2012 este lovită de nulitate absolută deoarece a fost pronunțată de o instanță necompetentă; contractul de închiriere este nul deoarece nu au fost aprobate prin hotărârea a Consiliului General al Municipiului București; nivelul chiriei restante și a penalităților a fost stabilit în mod nelegal, nu pot fi primite în prezenta cauză deoarece tind la a repune în discuție aspecte asupra cărora o altă instanță de judecată a statuat în mod definitiv și irevocabil. A permite apelantei – debitoare să repună în discuție toate aceste aspecte ar echivala cu încălcarea puterii de lucru judecat a sentinței civile nr.2958/ 07.03.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI – a Civilă în dosarul nr._/3/2009.
De asemenea, este nefondată critica apelantei – debitoare în sensul că intimata – creditoare Administrația F. Imobiliar nu are calitatea de creditor deoarece nu a fost reclamantă în dosarul nr._/3/2009. Din analiza sentinței civile nr.2958/ 07.03.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI – a Civilă în dosarul nr._/3/2009, definitivă și irevocabilă, se constată că apelanta – debitoare a fost obligată la plata sumelor restante în valoare totală de 258.315,12 lei către AFI, situație în care respectiva instituție are calitatea de creditor în prezentul dosar. Modalitatea de transmitere a calității procesuale active în dosarul nr._/2009 de la S.C. „Cotroceni” S.A. către Administrația F. Imobiliar nu poate forma obiect de critică în prezenta pricină opunându-se puterea de lucru judecat, astfel cum s-a arătat mai sus.
Totodată, Curtea constată că formularea unei cereri de îndreptare și lămurire a întinderii aplicării dispozitivului nu influențează caracterul cert, lichid și exigibil al creanței stabilite prin sentința civilă nr.2958/2012, aspectele dezlegate de instanță în respectiva cauză intrând în puterea de lucru judecat prin respingerea căilor de atac formulate. Mai mult, conform mențiunilor din sistemul Ecris cererile formulate de debitoare de îndreptare și lămurire a întinderii dispozitivului au fost respinse ca neîntemeiate la data de 05 martie 2014.
Nefondate sunt și criticile formulate de apelanta - debitoare cu privire la starea de insolvență a S.C. „M.” SRL, la dosarul cauzei nefiind prezentată nicio dovadă din care să rezulte că societatea dispune de fondurile bănești necesare acoperirii creanței în cuantum de 258.315,12 lei.
Simplele afirmații în sensul că societatea are în cont suma de aproximativ 350.000 lei nu sunt suficiente pentru a se răsturna prezumția simplă instituită de at.3 alin.1 pct.1 din Legea nr.85/2006.
De asemenea, din punctul de vedere al solvabilității S.C. „M.” SRL nu prezintă relevanță formularea cererii de îndreptare și lămurire a dispozitivului sentinței civile nr.2958/2012.
În ceea ce privește criticile referitoare la necitarea societății debitoare la domiciliul administratorului, Curtea constată că o asemenea obligație nu este stabilită de lege, astfel, că în mod corect s-a dispus citarea societăți la sediul indicat, iar odată ce s-a constatat că mențiunile din ORC referitoare la sediul social nu mai corespund cu situația reală, în temeiul art.107 alin.1 raportat la art.33 alin.6 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, s-a dispus . procedura simplificată a debitoarei S.C. „M.” SRL
P. urmare, față de aspectele prezentate mai sus, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, și cu observarea prevederilor art.480 alin.1 N. C.pr.civ., va respinge apelul, ca nefondat”.
2). Împotriva acestei sentințe a formulat contestație în anulare contestatoarea . prin BOALDĂ M., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă la data de 24.02.2015 sub nr._, solicitându-se anularea Deciziei civile nr.545/03.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI a Civilă în dosarul nr._/3/2013, admiterea apelului și respingerea ca neîntemeiată a cererii de deschidere a procedurii insolvenței formulată de Administrația F. Imobiliar, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că numitul Boaldă M. este administratorul special al . și în această calitate reprezintă interesele asociaților conform art.18 din Legea nr.85/2006.
S-a susținut că în calitate de administrator special este îndreptățit să introducă contestația în anulare prin care se apără interesele asociaților întrucât se urmărește să se demonstreze netemeinicia Sentinței civile nr.4096/11.04.2014 prin care . a fost declarată în faliment.
S-a menționat că se invocă motivul de contestație în anulare prevăzut de art.503 al.2 pct.2 NCPC, respectiv “dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiale”.
S-a precizat că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului – București – Secția a VII a Civilă sub nr._/3/2013 Administrația F. Imobiliar a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de . pentru o creanță în sumă de 258.315,12 lei.
S-a indicat că această cerere s-a întemeiat pe Sentința nr.2958/07.03.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Civilă în dosarul nr._/3/2009, rămasă irevocabilă.
S-a învederat că printr-o împrejurare neimputabilă, administratorul special Boaldă M. nu a putut să ia cunoștiință de data la care s-a judecat cererea de deschidere a procedurii insolvenței pentru a arăta că . nu este în insolvență.
S-a susținut că împrejurarea nelegalei citări face obiectul unei alte contestații în anulare.
S-a arătat că prin Sentința civilă nr.4096/11.04.2014 Tribunalul București – Secția a VII a Civilă a constatat insolvența ., iar instanța a dispus . a falimentului.
S-a menționat că numitul Boaldă M., în calitate de asociat majoritar și administrator special al ., a făcut apel în numele . și a arătat că societatea nu era într-o insuficiență a fondurilor bănești dat fiind faptul că deținea suma de 343.383,16 lei, depunând dovada la dosarul cauzei (f.44 dosar nr._/3/2013).
S-a precizat că instanța de apel a respins apelul prin Decizia nr.545/03.09.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2013.
S-a susținut că Decizia civilă nr.545/03.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI a Civilă în dosarul nr._/3/2013 este rezultatul unei erori materiale întrucât instanța de apel nu a observat că la dosarul cauzei există extrasul de cont care atestă că . deține 8 depozite la termen (unul în sumă de 60.500 lei, unul în sumă de 113.000 lei, unul în sumă de 57.500 lei, unul în sumă de 29.000 lei și 4 în sumă de 10.000 lei) și un cont curent în sumă de 43.048,17 lei, totalizând 343.048,17 lei, care acopereau creanța invocată de Administrația F. Imobiliar în sumă de 258.315,12 lei.
S-a indicat că prin Decizia civilă nr.545/03.09.2014 Curtea de Apel București a precizat că acestea „sunt simple afirmații în sensul că societatea are în cont suma de aproximativ 350.000 lei” întrucât „la dosarul cauzei nefiind prezentată nicio dovadă din care să rezulte că societatea dispune de fondurile bănești necesare acoperirii creanței în cuantum de 258.315,12 lei”, ceea ce nu poate fi decât rezultatul unei erori materiale întrucât la dosarul cauzei, la pagina 44, se regășește extrasul de cont care constată existența sumei de 343.048,17 lei.
S-a învederat că, întrucât Decizia civilă nr.545/03.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI a Civilă în dosarul nr._/3/2013 este una definitivă, acest motiv de contestație în anulare nu a putut fi invocat pe calea apelului sau recursului, ceea ce face perfect admisibilă prezenta cerere.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.503 al.2 pct.2 NCPC, art.503 al.3 NCPC, art.33 al.5 din Legea nr.85/2006.
La contestația în anulare s-au atașat înscrisuri (f.4 – 11).
3). La data de 09.03.2015, prin Serviciul Registratură, intimata ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a dlui. Boaldă M. și excepția tardivității, iar pe fond a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, s-a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art.18 din Legea nr.85/2006 în sensul că persoana care se pretinde administrator special nu a fost împuternicit de A. să reprezinte debitoarea în procedura prevăzută de Legea nr.85/2006.
S-a mai apreciat că ulterior datei deschiderii procedurii (11.04.2014), potrivit art.18 teza finală din Legea nr.85/2006, mandatul administratorului special, chiar împuternicit de A., este redus la simpla putere de reprezentare a intereselor asociaților, nicidecum a debitoarei însăși.
S-a solicitat ca, în situația în care se apreciază că forma procedurală corectă este cea a lipsei împuternicirii administratorului special, se invocă excepția lipsei calității de reprezentant a dlui.Boaldă M. datorită neîndeplinirii condițiilor impuse de art.18 din Legea nr.85/2006.
Referitor la excepția tardivității s-a învederat că art.506 NCPC impune un termen de 15 zile de la momentul comunicării hotărârii atacate, or decizia atacată a fost comunicată la data de 26.09.2014, iar contestația în anulare a fost introdusă la data de 24.02.2015, cu mult peste termenul prevăzut de lege.
În ceea ce privește al doilea termen de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate, s-a precizat că în cometariile Noului Cod de Procedură Civilă, Vol.1, pag.974, Editura Hamangiu 2013 s-a reținut că „acest termen de un an are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice și de a limita în timp durata unui proces. Nu are semnificația de a lăsa la latitudinea părților să formuleze contestație în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive”.
Pe fondul cauzei, s-a indicat că la data judecării apelului . avea o datorie de 986.736,55 lei, astfel cum rezultă din tabelul preliminar al creanțelor publicat în BPI nr._/08.07.2014.
S-a arătat că la momentul pronunțării sentinței prin care s-a deschis procedura falimentului în forma simplificată (11.04.2014), la dosarul cauzei nu se afla nicio dovadă a pretinsei solvabilități a debitoarei față de creanța inițială de 258.315,12 lei, această pretinsă solvabilitate fiind invocată în fașa instanței de apel, când creanța ajunsese la suma de 986.736,55 lei.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.205 și urm., art.503 și urm., art.223 NCPC, Legea nr.85/2006.
La întâmpinare s-au atașat înscrisuri (f.30).
4). La data de 23.03.2015, prin Serviciul Registratură, contestatoarea . prin BOALDĂ M. a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active și a excepției tardivității, iar pe fond a solicitat admiterea contestației în anulare.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active, s-a arătat că prin întâmpinarea depusă, intimata AFI a invocat excepția lipsei calitatii procesuale active motivat de faptul ca Adunarea Asociaților . nu a împuternicit pe Boaldă M. sa reprezintă societatea în procedura insolvenței, iar in subsecvent a invocat că, chiar si in situatia în care B. M. ar fi fost imputernicit tot nu ar putea introduce contestatia in anulare in numele . întrucât mandatul acestuia ar fi redus doar la reprezentarea interesului asociaților.
S-a menționat că numitul Boaldă M., înainte de a fi administrator special, împuternicit prin Decizia . din 08.06.2014, este fost administrator statutar al ..
S-a învederat că în această calitate, de administrator statutar al ., dl.Boaldă M. este îndreptatit sa formuleze orice cale de atac care sa duca la schimbarea stării ., in speța să demonstreze că . nu a fost niciodata in insolventa si prin urmare nici nu trebuie sa se puna problema reprezentării sau nu in procedura insolventei avand in vedere ca . nu este în insolvență.
S-a menționat că ceea ce invoca intimata Administrația F. Imobiliar, că din moment ce . este in insolventa, dl.B. M. nu poate formula decât acele cereri de tin de procedura insolventei, ar incalca dreptul oricărei persoane de a uza de caile de atac prevăzute de Codul de Procedura Civila si care ar duce la schimbarea situatiei . din insolventă în solventă.
S-a apreciat că dacă i s-ar refuza . să mai faca orice cale de atac doar pentru motivul ca a intrat in insolventa înseamnă că lui ., ca subiect de drept i s-ar refuza să utilizeze căile de atac prevăzute de lege, în speța contestatie în anulare, ce a ce ar fi un element absolut nejustificat legal si discriminatoriu.
S-a susținut că legea insolvenței nu prevede nicăieri că daca o societatea a intrat in insolvență nu mai poate formula căi de atac ordinare sau extraordinare care să ducă la schimbarea acestei situatii, iar o asemenea concluzie nu ar duce decât la încalcarea drepturilor prevăzute de lege constând in dreptul la un recurs efectiv, liberul acces la justitie si dreptul la aparare aparate de Constitutia României si Convenția Europeana a Drepturilor Omului.
S-a indicat că în condițiile in care . a putut formula apel imptriva Sentintei Civile nr.4096/11.04.2014, cu toate ca era declarata in faliment, poate formula si contestatie in anulare împotriva deciziei din apel deoarece nu se poate interzice unei persoane de uzarea unei cai de atac.
S-a menționat că unghiul din care trebuie privita calitatea . prin administrator B. M. este din punct de vedere al dispozițiilor procedurale si nu din punct de vedere al legii insolventei, aceasta neinterzicând, prin nicio norma, ca o societate declarata in insolventa să nu mai poate uza de drepturile procesuale in a promova cai extraordinare de atac care sa duca la demonstrarea ca nu este in stare de insolventa.
S-a precizat că potrivit Codului de Procedura Civila condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un subiect de drept pentru a face o cerere in justitie sunt capacitatea procesuala, calitatea procesuala, formuleaza o pretentie si justifica un interes, toate aceste condiții fiind îndeplinite în cazul ., cu atat mai mult ca aceasta nu este decedata, lucru care se produce doar in momentul radierii, ea pastrandu-si personalitatea juridica separata de cea a administratorului judiciar.
S-a învederat că dl.Boaldă M. a formulat contestatia in anulare în calitate de administrator statutar, calitate care ultraactiveaza in cee ace privește orice cai de atac care sa duca la schimbarea stării societatii, având în vedere că in cazul admiterii contestatiei in anulare se considera ca . nu a fost niciodata in insolventa.
S-a arătat că a fost depusă la dosar și mai este depusă încă o dată Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor . din 08.06.2014 prin care a fost împuternicit sa introducă orice fel de acțiuni in instanta, nu doar cele din cadrul procedurii insolventei.
S-a mai apreciat că, în calitate de administrator special, dl.Boaldă M. este îndreptățit să introducă prezenta cerere prin care apară interesele asociaților având in vedere că urmărește în final să demonstreze netemeinicia Sentintei civile nr. 4096/11.04.2014 prin . a fost declarata in faliment.
Referitor la excepția tardivității s-a menționat că dispozițiile legale, respectiv art.506 NCPC prevăd că durata maximă, termenul de 1 an de la data când hotararea a rămas definitivă, fără vreo alta condiționare sau nici măcar a fi reglementat cu titlu de excepție.
S-a apreciat că termenul de execitare a contestatiei in anulare se întinde intre doua moment temporale: primul - 15 zile de la data comunicării hotararii, iar al doilea - un an de la data ramanerii definitive.
S-a indicat că . prin B. M. se încadrează între aceste moment temporale, așadar contestația formulată nu este tardivă.
S-a menționat că motivul pentru care . prin Boaldă M. a depus contestație în anulare la data de 24.02.2015 este dat de faptul că abia în proximitatea acestei date a sesizat aceasta gravă eroare a instanțelor de judecata (atat tribunalul cat si curtea).
S-a indicat că din consultarea dosarului de apel a observat că Administrația F. Mobiliar a făcut o cerere de majorare a creanței cu o suma ce reprezenta in fapt o datorie inexistenta (suma de 728.421.43 lei) dat fiind că în dosarul_/3/2011*** s-a constatat definitiv ca . nu datoreaza Administrației F. Imobiliar aceasta sumă, precum si datorita faptului că la cererea de majorare nu s-au atașat documente justificative precum hotarare judecătoreasca, facturi acceptate sau contracte, ci un tabel nesemnat si nestampilat de AFI.
S-a învederat că a fost formulată contestație împotriva majorării de creanță făcută în mod arbitrar și netemeinic de către creditorul Administrația F. Imobiliar, sub forma contestatiei la tabel, care s-a judecat la termenul din 16.01.2015, iar la termenul din 23.01 2015, instanta, prin Sentinta nr.675/23.01.2015 a respins contestatia, la acest moment hotărârea nefiind comunicată, însă va fi atacată cu apel.
S-a arătat că, fiind indignat de toată această situatie, au fost făcute căutări în arhiva . pentru a vedea in ce masura exista posibilitatea existentei vreunei datorii ale . in suma 728.421.43 lei.
S-a învederat că în arhiva . au fost descoperite extrase de cont datand inainte de data declararii falimentului societatii (declarant de Tribunalul București prin Sentinta Civila nr.4096/11.04.2014) respectiv extras de cont din 21.10.2013, extras din 04.02.2014, extras din 05.03.2014, de unde reieșea ca . a detinut in tot acest timp (din 21 10.2013 pana inclusiv la data de 11.04.2014) lichidități de aproximativ 350.000 lei, așadar acoperitoare pentru creanța pentru care . a fost declarată in insolventa (258.315,12 lei), fiind depuse în acest sens toate aceste extrase de cont care dovedesc că nici anterior datei declarării falimentului (11.04.2014), nici ulterior, . nu a fost in insolventa, avand lichiditati pentru a acoperii creanța Administrației F. Imobiliar.
S-a menționat că urmare a descoperirii acestor înscrisuri (si nu numai) a fost inițiată contestația în anulare atât împotriva Sentintei Civile nr.4096/11.04.2014, cât si împotriva Decizie nr.545/03.09.2014.
Referitor la fondul cauzei, s-a precizat că intimata Administrația F. Imobiliar București incearca sa distraga atenția instantei de la problema care face obiectul contestatiei in anulare si anume daca la data 11.04.2014, data declarării falimentului ., aceasta dispunea sau nu de lichiditati pentru a acoperi creanța în suma de 258.315,12 lei cu care Administrația F. Imobiliar a sesizat tribunalul pentru . era sau nu in insolventa.
S-a susținut că faptul că ulterior Administrația F. Imobiliar a făcut o majorare a creanței cu suma de 728.421.43 lei nu reprezintă obiectul contestatiei in anulare.
S-a indicat că această majorare din partea Administrației F. Imobiliar a creanței cu suma de 728.421,43 lei este o acțiune frauduloasa facuta cu dublu scop, pe de o parte sa poate justifica o pretinsa menținere a stării de insolventa a . intrucat stia foarte bine ca la data la care s-a pronuntat falimentul, 11.04.2014, . nu era in insolventa, iar pe de alta parte sa secatuiasca . de orice active dat fiind faptul ca aceasta deținea la data de 11.04.2014 si ulterior, active superioare creanței Administrației F. Imobiliar de 258.315.12 lei, respectiv lichiditati de aproximativ 350.000 lei.
S-a precizat că, deși nu face obiectul contestației în anulare, urmează a fi demonstrată frauda intimatei Administrației F. Imobiliar cu privire la asa-zisa creanța de 728 421,43 lei.
S-a învederat că Administrația F. Imobiliar, cu toate ca era in cunostiinta de cauză că nu deținea creanța de 397.983,15 lei reprezentând pretinse creanțe decurgând din chirii și penalitati de întârziere ( intrucat printr-o sentinta ramasa definitiva instanta de judecată respins aceste pretentii la data de 27.05.2014) formulează, cu rea-credinta si in frauda creditorilor, o cerere de majorare a creanței cu suma 728.421,43 lei, avand la baza sumele solicitate dosarul_/3/2011*** si ulterior inregistrat in recurs sub nr._ la Curtea de Apel București, atașând un pretins tabel detaliat al debitului datorat de ..
S-a indicat că prin Încheierea pronunțată de instanța de recurs in același dosar, inregistrat sub nr._ se suspendă judecarea dosarului ca urmare a deschiderii falimentului ..
S-a concluzionat că nu exista vreo hotarare judecătoreasca in care sa se constate creanța AFI fata de . de 397.983,15 lei sau 728.421.43 lei, ci, din contra, instantele au respins aceste pretentii ale AFI.
S-a învederat că acest tabel provine exclusiv de la Administrația F. Imobiliar, nu are la baza niciun act juridic precum hotărâre judecătorească sau factură acceptată si nici macar nu este semnat către Directorul General sau aplicata vreo stampila.
S-a mai menționat că în cererea de majorare a creanței se arătă de către AFI că sumele solicitate la pct.a si la pct.b fac obiectul dosarului nr._ aflat pe rolul Curții de Apel București - Secția a V a Civila, dosar nesoluționat pe fondul acestuia, ci doar pe excepție, dosar in care care s-a solicitat să fie aplicate prev. Art.36 din Legea nr.85/2006, ceea ce reprezintă o vadita si intentionata eroare a instantei întrucât prin Sentinta civila nr.2554/22.03.2012, cât și prin Decizia nr.125/07.06.2013 pronuntate in dosarul_/3/2011*** s-a constatat definitiv ca . nu datoreaza Administrației F. Imobiliar sumele pe care aceasta din urma le-a solicitat.
S-a învederat că dl.Boaldă M. a ridicat in cadrul procedurii falimentului din dosarul_/3/2013 problema caracterului fraudulos si nedatorat a cererii de majorare a creanței cu suma de 728.421,43 lei si cu toate că instanța a pus in vedere lichidatorului judiciar sa se pronunțe asupra acesteia, pana la acest moment acesta a refuzat, urmând să se solicite acțiunile legale pe toate planurile împotriva acestuia.
Referitor la motivul contestatiei in anulare invocat, art.503 al.2 pct.2 NCPC – ”dezlegarea dată apelului este rezultatul unei erori materiala", s-a indicat că acesta întemeiat întrucât Decizia nr.545/03.09.2014 pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a VI a Civila in dosarul_/3/2013 este rezultatul unei erori materiale a instantei de apel care nu a observat, la pronunțarea deciziei, ca la dosarul cauzei exista la fila nr.44 extrasul de cont care atesta ca . deține 8 depozite la termen ( unul in suma de 60.500 lei, unul in suma de 113.000 lei, unul in suma de 57.500 lei, unul in suma de 29 000 lei si 4 în suma de 10.000 lei), precum si un cont curent in suma de 43.048,17 lei, totalizand lichiditati de 343.048,17 lei, mai mult decât acoperitoare pentru creanța reclamanta de Administrația F. Imobiliar la data de 11.04.2014, care se ridica la suma de de 258.315,12 lei.
La răspunsul la întâmpinare s-au atașat înscrisuri (f.46 - 58).
5). La data de 26.03.2015, prin Serviciul Registratură, intimata . prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ S. IPURL a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității, excepția lipsei calității procesuale active a administratorului special și excepția inadmisibilității.
Referitor la excepția tardivității s-a arătat că decizia atacată a fost comunicată contestatoarei la sfârșitul lunii septembrie 2014 și a fost atacată cu contestație în anulare la data de 24.02.2015, adică la 5 luni de la comunicare, fiind depășit termenul de 15 zile prevăzut de art.506 NCPC.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, s-a menționat că art.18 teza a II a din Legea nr.85/2006 limitează atribuțiile administratorului special la reprezentarea intereselor asociațiilor în procedura falimentului, fără să aibă posibilitatea juridică de a reprezenta debitoarea . în fața instanței de judecată, acest atribut fiind în exclusivitate al lichidatorului judiciar.
Referitor la excepția inadmisibilității, s-a indicat că motivul contestației în anulare îl constituie o așa – zisă eroare materială care a fost analizată atât de Tribunalul București, cât și de Curtea de Apel, care au reținut că debitoarea este în incapacitate de plată, având datorii mai mari decât sumele disponibile.
S-a susținut că faptul că exista în cont o anumită sumă de bani nu justifică starea de incapacitate de plată având în vedere că nu se mai făcuseră plăți către creditori de mai mult de 30 de zile, iar datoria depășea de 3 ori sumele aflate în depozite și nu în circuitul achitării datoriilor.
S-a mai precizat că spiritul art.503 al.2 NCPC se referă la erorile materiale de ordin procedural, care au condus la o judecată greșită, ceea ce nu este cauzl în speța de față, contestatoarea încercând un subterfugiu de rejudecare a fondului procesului, ceea ce este inadmisibil în această fază procesuală.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.503 și urm. NCPC.
6). La data de 23.04.2015, prin Serviciul Registratură, contestatoarea . prin BOALDĂ M. a depus la dosar o cerere completatoare prin care a formulat un capăt de cerere accesoriu constând în repunerea părților în situația anterioară.
S-a susținut că în dosarul de faliment al . a fost distribuită de către lichidatorul judiciar S. suma de 300.000 lei din contul aparținând . deschis la Banca Românească, în care deținea suma de 343.383,16 lei.
S-a indicat că acest lucru rezultă din raportul parțial asupra fondurilor deținute în contul de lichidare, depus de lichidatorul judiciar S. I. A. la data de 12.09.2014 în dosarul de insolvență nr._/3/2013.
S-a menționat că în situația în care se va dispune anularea Deciziei civile nr.545/03.09.2014 și schimbarea în tot a Sentinței nr.4096/11.04.2014 pein respingerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței se impune repunerea părților în situația anterioară, respectiv returnarea sumei de 300.000 lei în contul . deschis la Banca Românească întrucât nu mai exista niciun temei legal și niciun titlu valabil care să justifice aceste plăți.
S-a mai adăugat că din întâmpinarea depusă de Administrația F. Imobiliar în dosarul având ca obiect acțiune în tragere la răspundere juridică în contencios administrativ formulată de Boaldă M. rezultă odată în plus faptul că . a deținut permanent (atât înaintea deschiderii procedurii, cât și după deschiderea procedurii falimentului) suma de 343.388,16 lei, nefiind niciodată în insolvență.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.98 al.1, art.204 NCPC.
La cerere s-au atașat înscrisuri (f.76 – 81).
7). La termenul de judecată din data de 23.04.2015, Curtea a pus în discuția părților excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale active, lipsei dovezii calității de reprezentant și tardivității, rămânând în pronunțare pe aceste excepții.
8). Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Conform art.248 al.1 NCPC, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Curtea apreciază că, având în vedere caracterul și efectele produse de cele patru excepții invocate de intimatele ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR și . prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ S. IPURL, trebuie soluționată mai întâi excepția inadmisibilității contestației în anulare, apoi excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei dovezii calității de reprezentant, iar în final excepția tardivității.
I. Referitor la excepția inadmisibilității contestației în anulare,
Curtea constată că, potrivit art.503 al.2 pct.2 raportat la art.503 al.3 NCPC, hotărârile instanțelor de apel, care potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs, sunt supuse contestației în anulare atunci când dezlegarea dată apelului este rezultatul unei greșeli materiale.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că este admisibilă exercitarea contestației în anulare dacă:
i). această cale extraordinară de atac este exercitată împotriva unei hotărâri pronunțată de o instanță de apel, care nu poate fi atacată cu recurs
ii). se invocă existența unei erori materiale la soluționarea apelului.
i). Curtea observă că este îndeplinită prima condiție întrucât contestația în anulare este formulată împotriva unei decizii pronunțată de o instanță de apel, respectiv Decizia civilă nr.545/03.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI a Civilă în dosarul nr._/3/2013 s-a respins apelul declarat de apelanta - debitoare . împotriva Sentinței civile nr.4096/11.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._/3/2013 în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR și . prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ SPRL.
Totodată, potrivit art.12 al.1 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.76/2012, hotărârile judecătorului – sindic pot fi atacate numai cu apel.
ii). În ceea ce privește cea de a doua condiție, trebuie făcută diferența între invocarea unui caz de contestație în anulare (în speță existența unei erori materiale la soluționarea apelului) și temenicia acestuia.
Este admisibilă calea extraordinară de atac atunci se invocă un caz de contestație în anulare care formal se încadrează între cele reglementate de lege, urmând ca temeinicia motivelor invocate să fie analizată atunci când instanța de judecată se pronunță asupra fondului căi extraordinare de atac.
Curtea constată că aceasta este și situația în prezenta cauză întrucât contestatoarea a invocat un caz de contestație în anulare care se încadrează formal în dispozițiile art.503 al.2 pct.2 NCPC, respectiv existența unei erori materiale la soluționarea apelului.
Susținerile intimatei . prin lichidator judiciar potrivit cărora motivele invocate de contestatoare nu constituie în realitate o eroare materială și că instanțele de judecată nu ar fi comis nicio eroare materială sunt aspecte care țin de fondul contestației în anulare și nu de admisibilitatea sau inadmisibilitatea acesteia.
P. urmare, este îndeplinită și a doua condiție întrucât contestatoarea a invocat un caz de contestație în anulare care se încadrează formal în dispozițiile art.503 al.2 pct.2 NCPC, respectiv existența unei erori materiale la soluționarea apelului.
În consecință, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiată excepția inadmisibilității contestației în anulare.
II. Referitor la excepția lipsei calității procesuale active,
Trebuie observat că una dintre condițiile exercitării oricărei forme concrete de manifestare a acțiunii civile este reprezentată de calitatea procesuală.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă), precum și între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
În cazul judecării unei contestații în anulare, calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana contestatorului și cel care este titularul dreptului de a exercita calea extraordinară de atac (calitate procesuală activă), precum și între persoana intimatului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă).
Trebuie remarcat că, întrucât hotărârea civilă are în principiu efecte numai cu privire la părțile care s-au judecat în fața instanțelor de judecată, acestea sunt, de regulă, singurele care pot exercita și figura ca părți în contestația în anulare.
Raportând aceste considerații la situația din speță, Curtea observă că la judecarea apelului a avut calitatea de apelantă ..
P. urmare, . are calitate procesuală activă de a formula o contestație în anulare împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel întrucât a fost parte (apelantă) la judecata acestei căi de atac.
Or, în prezenta cauză a formulat contestație în anulare ., astfel că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.
Persoana care o poate reprezenta pe contestatoarea . nu este o problemă care ține de calitatea procesuală activă, ci de dreptul de reprezentare și urmează să fie verificată de către Curte atunci când va fi analizată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
Ca atare, Curtea va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active.
III. Referitor la excepția lipsei dovezii calității de reprezentant,
Trebuie observat că în răspunsul la întâmpinare, contestatoarea a indicat că dl.Boaldă M. a formulat contestația în anulare în calitate de administrator statutar al ..
Totodată, contestatoarea a precizat că dl.Boaldă M. poate introduce contestația în anulare și în calitate de administrator special întrucât apără interesele asociaților având în vedere că se urmărește dovedirea netemeiniciei Sentinței civile nr.4096/11.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă în dosarul nr._/3/2013 prin care . a fost declarată în faliment.
i). Contrar susținerilor contestatoarei, Curtea apreciază că dl.Boaldă M. nu poate formula în numele . prezenta contestație în anulare în baza calității de administrator special.
Trebuie observat că, potrivit art.18 al.1 teza a II a din Legea nr.85/2006, după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar / lichidator, care îi conduce și activitatea comercială, iar mandatul administratorului special va fi redus la reprezentarea intereselor acționarilor / asociaților.
P. Sentința civilă nr.4096/11.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă în dosarul nr._/3/2013 s-a dispus . procedura simplificată a debitoarei . și s-a ridicat dreptul de administrare al debitoarei.
P. urmare, întrucât a fost ridicat dreptul de administrare al ., calitatea de administrator special nu îi conferă dlui.Boaldă M. dreptul de a o reprezenta pe contestatoarea ., ci doar dreptul de a reprezenta interesele asociaților.
Or, contestația în anulare nu a fost formulată în numele asociaților, ci în numele contestatoarei ..
ii). Însă, Curtea consideră că, întrucât a fost reprezentantul legal al ., în calitate de administrator statutar, la judecata dosarului nr._/3/2013 în primă instanță și în apel, dl.Boaldă M. are dreptul de a o reprezenta legal pe contestatoarea . la formularea și judecarea prezentei contestații în anulare introdusă împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel în dosarul nr._/3/2013.
Așa cum a fost menționat mai sus, părțile care au figurat la judecarea apelului au dreptul de a formula contestație în anulare împotriva unei hotărâri pronunțate de o instanță de apel.
Totodată, dreptul de a exercita apel îl au părțile care au figurat la judecata în primă instanță.
În cazul reprezentării legale, dreptul de a reprezenta partea în exercitarea căilor de atac ordinare / extraordinare îl are persoana care a avut calitatea de reprezentant legal la judecata care s-a finalizat cu pronunțarea hotărârii atacate.
În acest sens, Curtea observă că, în dosarul nr._/3/2013, . a avut calitatea de debitoare la judecata în primă instanță.
Potrivit art.197 al.3 raportat la art.75 și art.55 din Legea nr.31/1990, . a fost reprezentată legal la judecata în primă instanță în dosarul nr._/3/2013 de către administratorul statutar, respectiv dl.Boaldă M. (f.15 -16 dosar nr._/3/2013 Trib. București – Secția a VII a Civilă).
În aceste condiții, dreptul de a formula apel împotriva sentinței pronunțate de prima instanță în dosarul nr._/3/2013 l-a avut . reprezentată legal de administratorul statutar dl.Boaldă M., acest drept fiind și exercitat prin formularea unei cereri de apel care a fost respinsă ca nefondată prin Decizia civilă nr.545/03.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI a Civilă în dosarul nr._/3/2013.
În consecință, întrucât a fost reprezentantul legal al ., în calitate de administrator statutar, la judecata dosarului nr._/3/2013 în primă instanță și în apel, dl.Boaldă M. are dreptul de a o reprezenta legal pe contestatoarea . la formularea și judecarea contestației în anulare introdusă împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel în dosarul nr._/3/2013, având în vedere calitatea sa de administrator statutar, astfel cum rezultă din relațiile de la ORC (f.15 -16 dosar nr._/3/2013 Trib. București – Secția a VII a Civilă).
P. urmare, Curtea urmează să respingă ca neîntemeiată excepția lipsei dovezii calității de reprezentant.
IV. Referitor la excepția tardivității formulării contestației în anulare,
Potrivit art.506 al.1 NCPC, contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă.
În primul rând, din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă foarte clar că termenul de formulare a contestației în anulare este de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dar legea impune ca acest moment să nu se plaseze dincolo de limita unui an de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Termenul de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii este un termen limită până la care poate fi exercitată contestația în anulare în cazurile în care nu s-a realizat comunicarea hotărârii sau comunicarea s-a realizat cu mai puțin de 15 zile înainte de împlinirea unui an de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Nu poate fi reținută susținerea contestatoarei potrivit căreia textul de lege ar stipula o durată maximă, termenul de un an de la rămânerea definitivă a hotărârii atacate, fără să existe nicio altă disctincție / excepție.
Dispozițiile art.506 al.1 NCPC prevăd un termen unic, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar termenul de un an de la data rămânerii definitive a hotărârii este un termen limită care nu are semnificația de a lăsa la latitudinea părților posibilitatea de a alege să formuleze contestația în anulare în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive.
Împrejurarea că părțile nu au posibilitatea de a alege termenul care să li se aplice rezultă cu evidență din faptul că legiuitorul a folosit expresia „dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă” și nu expresia „sau / ori un an de la data când hotărârea a rămas definitivă”, ceea ce denotă faptul că este incident termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii ori de câte ori există posibilitatea calculării acestuia (a fost comunicată hotărârea), iar împlinirea termenului nu se plasează dincolo de limita de un an de la data rămânerii defintivie a hotărârii.
Trebuie observat că doctrina elaborată în baza Noului Cod de procedură civilă a adoptat în unanimitate interpretarea dispozițiilor art.506 al.1 NCPC expusă mai sus, nefiind vorba de un comentariu doctrinar izolat și scos din context, așa cum a susținut contestatoarea prin răspunsul la întâmpinare.
Astfel, în doctrină s-a arătat că:
- Coordonatori C. V.M., M. N., Noul Cod de procedură civilă comentat și adnotat – vol.I, Editura Universul Juridic 2013, f.1159
- ”termenul de exercitare este cel de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dar legea impune ca acest moment să nu se plaseze dincolo de limita unui an de la data rămânerii definitive a hotărârii”
- ”dacă comunicarea hotărârii se va realiza mai devreme de un an, termenul de 15 zile va începe să curgă de la acest moment, iar nerespectarea acestuia va fi sancționată cu decăderea, chiar dacă contestația se formulează în limita unui an de la rămânerea definitivă a hotărârii”
- Coordonator B. G., Noul Cod de procedură civilă comentariu pe articole – vol.I, Editura Hamangiu 2013, f.973 - 943
- ”textul de lege prevede un termen unic, de 15 zile, care începe să curgă de la data comunicării și, totodată, prevede și un termen limită, de un an de la data la care hotărârea a rămas definitivă”
- ”acest termen de un an are rolul de a contribui la certitudinea raporturilor juridice și de a limita în timp durata unui proces. Nu are semnificația de a lăsa la latitudinea părților să formuleze contestație în anulare alternativ, în 15 zile de la comunicarea hotărârii sau într-un an de la data rămânerii definitive”
- ”cu alte cuvinte, dacă termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii a fost depășit, contestația va fi privită ca tardivă, chiar dacă la data introducerii sale nu se epuizase termenul de un de la data rămânerii definitive a hotărârii”
- T. M., Drep procesual civil – vol.III – Căile de atac, Editura Universul Juridic 2014, f.258
- ”termenul de exercitare a contestației în anulare este de 15 zile și curge de la momentul obiectiv al comunicării hotărârii în integralitatea sa
- ”indiferent cât timp ar trece de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data comunicării acesteia, limita maximă în timp până la care poate fi formulată contestația în anulare este de un an de la data când hotărârea a rămas definitivă”
- B. G., S. M., D. procesual civil, Editura Hamangiu 2015, f.696
- ”termenul de 15 zile de exercitare a contestației în anulare este un termen legal imperativ, astfel încât neexercitarea căii de atac înăuntrul termenului prevăzut de lege se sancționează cu decăderea, partea interesată nemaiputând folosi calea de atac”
- ”termenul de un an prevăzut de art.506 al.1 NCPC este un termen – limită înăuntrul căruia trebuie să aibă loc comunicarea hotărârii definitive către partea interesată și, totodată, aceasta să exercite contestația în anulare”.
- D. I., Noul Cod de procedură civilă - vol.I, Editura Universul Juridic 2013, f.670
- ”legea a adoptat un sistem mixt, fixând, pe de o parte, un moment de la care se calculează termenul de contestație, iar pe de altă parte un moment limită până la care se poate introduce contestația”
În consecință, în doctrină este unanimă opinia potrivit căreia termenul de formulare a contestației în anulare este de 15 zile de la data comunicării hotărârii atacate, dar legea impune ca acest moment să nu se plaseze dincolo de limita unui an de la data rămânerii definitive a hotărârii.
În al doilea rând, raportând aceste considerații teoretice la situația din speță, Curtea constată că decizia atacată a fost comunicată contestatoarei, la sediul ales, la data de 26.09.2014 (f.7, 88 dosar nr._/3/2013 C. – Secția a VI a Civilă).
Din viza aplicată de Serviciul Registratură rezultă că data la care a fost formulată contestația în anulare este 24.02.2015, aspect recunoscut și de contestatoare în răspunsul la întâmpinare.
În consecință, Curtea constată că a fost depășit termenul de 15 zile de la data comunicării hotărârii prevăzut de art.506 al.1 NCPC.
Susținerea contestatoarei potrivit căreia abia în proximitatea datei de 24.02.2015 ar fi sesizat eroarea gravă a instanțelor de judecată nu poate conduce la altă concluzie întrucât hotărârea atacată a fost comunicată încă din data de 26.09.2009, moment de la care contestatoarea a avut posibilitatea să cunoască decizia atacată în integralitatea sa.
Trebuie observat că termenul reglementat de art.506 al.1 NCPC este un termen legal, imperativ, a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a formula contestația în anulare conform art.185 al.1 NCPC, iar mijlocul procedural de invocare a decăderii este excepția tardivității.
Pentru aceste motive, conform art.185 al.1 raportat la art.506 al.1 NCPC, Curtea va admite excepția tardivității formulării contestației în anulare și va respinge contestația în anulare ca tardiv formulată.
V. Referitor la cererea accesorie privind repunerea părților în situația anterioară,
Potrivit art.149 din Legea nr.85/2006 raportat la art.723 al.1 NCPC, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia. Cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului.
Curtea constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.723 al.1 NCPC întrucât nu a fost desființată Sentința civilă nr.4096/11.04.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă în dosarul nr._/3/2013 prin care s-a dispus . procedura simplificată împotriva contestatoarei ..
Pentru aceste motive, Curtea va respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în situația anterioară formulată de contestatoarea . prin BOALDĂ M..
VI. Soluția instanței
Pentru motivele expuse mai sus, Curtea va respinge ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale active și lipsei dovezii calității de reprezentant.
În baza art.185 al.1 raportat la art.506 al.1 NCPC, Curtea va admite excepția tardivității formulării contestației în anulare și va respinge contestația în anulare ca tardiv formulată.
Va respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în situația anterioară formulată de contestatoarea . prin BOALDĂ M..
Întrucât a căzut în pretenții, în baza art.453 NCPC, va respinge cererea contestatoarei privind obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca neîntemeiate excepțiile inadmisibilității, lipsei calității procesuale active și lipsei dovezii calității de reprezentant.
Admite excepția tardivității formulării contestației în anulare.
Respinge contestația în anulare depusă de contestatoarea . prin BOALDĂ M. (cu sediul ales în București, ..4, ., .) împotriva Deciziei civile nr.545/03.09.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VI a Civilă în dosarul nr._/3/2013, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR (cu sediul în București, ..16, sector 3) și . prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ S. IPURL (cu sediul în București, ..9 – 11, ., ., sector 4) ca tardiv formulată.
Respinge ca neîntemeiată cererea de repunere în situația anterioară formulată de contestatoarea . prin BOALDĂ M. în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA F. IMOBILIAR și . prin lichidator judiciar CASA DE INSOLVENȚĂ S. IPURL.
Respinge cererea contestatoarei privind obligarea intimatelor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 23.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Ș. C. C. C. M. N.
GREFIER
C. G. MIGLEȘ
Red./tehn.jud.Ș.C.C.
5ex./12.05.2015
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
